ANTROPOLOGIE – Doctrina despre om, așa cum a fost creat acesta
O comparație între conceptul referitor la chipul lui Dumnezeu în om din teologia evanghelică a anilor ’80 și ’90 și o interpretare strict biblică – de Dr. Beniamin Cocar (1955-2017). Această lucrare este un proiect prezentat la Grace Theological Seminary din Winona Lake, Indiana – SUA, o teză pentru titlul de Doctor în Lucrare, specialitatea pastorală, prezentat în mai 1999. Ce este omul? Întrebarea pusă de Iov, omul neprihănit din Uţ (Iov 7:17), prin David, cântăreţul lui Israel (Ps. 8:4; 144:3), întrebare al cărei ecou se regăseşte în epistola către Evrei (Evrei 2:6), este pusă şi astăzi şi i se răspunde în diferite feluri. Psalmistul declară că noi suntem făcuţi în chip „înfricoşător şi minunat” (Ps. 139:13-14). Omul este cea mai înaltă creaţie de pe această planetă şi pentru păcatul lui, Cristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a făcut om şi a murit pe cruce. Înseamnă că omul este preţios pentru Dumnezeu dacă El a plătit un preţ atât de mare pentru răscumpărarea lui. Fiind creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, omul este atât de important în ochii lui Dumnezeu, încât acesta a fost gata să facă un asemenea sacrificiu pentru a-l restaura pe om din starea lui căzută. Întrebările puse în Biblie cu privire la ce este omul pot găsi un răspuns mult mai bun dacă răspundem corect întrebării: „Care este chipul lui Dumnezeu în om?” – Material oferit prin bunăvoința autorului.
Ucenicul în asemănarea Domnului Isus – de Dr. Beniamin Cocar (1955-2017). Biblia folosește cuvântul “creștin” doar de trei ori,” iar cuvântul “ucenic” de sute de ori. Cu toate acestea ne place mai mult să vorbim despre creștini și creștinism decât despre a fi ucenic. Ceva reacționează În noi când auzim despre ucenicizare, a deveni ucenicul Lui Isus, parcă ne-am Înrola la oaste și am intra Într-un regiment care ne-ar constrânge la a face lucruri care nu ne plac. Creștinismul nu crește cum ar trebui să crească În aceste vremuri, nu cred că din alte motive ci din cauză că mulți nu devin ucenici. Credem că Isus a murit pentru noi și ne bucurăm de harul Lui, dar a fi ucenic e a rămâne În El, a aduce multă roadă. – Material oferit prin bunăvoința autorului.
Antropologia: Doctrina Umanităţii – de R.P. Nettelhorst, Quartz Hill School of Theology. Ramura din teologie dedicată studiului rasei umane este etichetată „antropologia”, deşi ea are o slabă legătură, dacă are vreuna, cu studiul ştiinţific al umanităţii care este denumită la fel. O definiţie a acestui subiect teologic este „examinarea originii, naturii şi destinului rasei umane din perspectiva relaţiei sale cu Dumnezeu.” Probabil o cale mai bună de a nu uita la aceasta este să spunem că antropologia este studiul întrebărilor eterne ale vieţii: Cine sunt eu? / De ce sunt eu aici? / Unde mă duc eu? Aceste trei întrebări vor forma schiţa de bază al studiului nostru despre oameni.
ANTROPOLOGIE: DOCTRINA OMULUI – de Gary E. Gilley, Pastor-învăţător, Southern View Chapel. Curs de antropologie. (courtesy of svchapel.org)
ANTROPOLOGIA: STUDIUL OMULUI – de Stanford Murrell. Doctrina antropologiei se preocupă în primul rând cu studiul începutului omului. Nu există nici o înregistrare sau o dovadă că sufletul omului are o preexistenţă. Nu există nici o memorie sau o cunoştinţă despre ea. Biblia declară că a existat o creaţie originală şi că toată omenirea a izvorât din Adam.
AUGUSTIN ŞI DOCTRINA DESPRE OM – Deoarece credinţa creştină a insista întotdeauna că omul poate fi studiat cum se cuvine doar în relaţia lui cu Dumnezeu, era atât logic cât şi normal ca atenţia să se concentreze asupra doctrinei despre om numai după ce a fost studiată doctrina despre Dumnezeu şi despre Omul-Dumnezeu. (courtesy of freechurch.org)
ANTROPOLOGIA PAULICIANĂ – Ce este, în viziunea lui Pavel, o fiinţă umană? Deşi nu a lăsat în urma sa un discurs întocmit cu grijă despre natura umană, există o antropologie implicită în scierile lui Pavel. Pentru a extrage această antropologie, este necesar a se examina termenii antropologici pe care îi foloseşte Pavel. Făcând aşa, vom putea să descoperim informaţie care să pună la un loc piesele pentru a ne da concepţia lui Pavel despre natura umană. (courtesy of Atlantic Baptist University at: http://www.abu.nb.ca)
VOINŢA LIBERĂ – de A. A. Hodge. Voinţa liberă este o chestiune de interes major. Nu afirm care sunt elementele esenţiale ale factorilor care aduc libertatea, şi nici nu este necesar acest lucru. Oamenii pot avea păreri deiferite despre acest lucru. Dar noi ştim că avem o conştiinţă, şi că o persoană nu este o simplă maşină—deoarece este dovedit faptul că o maşină nu poate avea o obligaţie, şi nu poată fi supusă comenzii; dar faptul că o persoană este supusă comenzii, supusă unor obligaţii de conştiinţă, este o chestiune de cunoştinţă universală. (courtesy of The Highway Ministry at: http://www.the-highway.com)
O Imoralitate Exhaustivă – de Loraine Boettner. În declaraţia de la Westminster doctrina neputinţei umane este formulată după cum urmează: „Omul, prin căderea lui în păcat, a pierdut orice capacitate a voinţei sale de a obţine vreun bun spiritual care să însoţească mântuirea; deci, prin firea lui, fiind potrivnic în întregime binelui şi mort în păcatele sale, omul nu poate, prin propria lui putere să se schimbe sau să se metamorfozeze.” (courtesy of The Highway Ministry at: http://www.the-highway.com)
CĂDEREA LUI ADAM ŞI A MEA – de Dr. R.C. Sproul. O alta intrebare dificila care ascunde in ea insasi doctrina predestinarii este intrebarea cum poate natura noastra pacatoasa fi mostenita de la Adam. Daca suntem nascuti cu o fire decazuta, daca suntem nascuti in pacat, intr-o stare de incapabilitate morala, cum poate Dumnezeu sa ne ia drept responsabili pentru pacatele noastre? (courtesy of The Highway Ministry at: http://www.the-highway.com)
Libertatea Umană – de G. C. Berkouwer. “Controversa dintre determinism şi nedeterminism ne arată cât de constant a fost ocupată mintea omului de problema libertăţii umane, a spontaneităţii şi a alegerii.” Partea I – Partea II. (courtesy of The Highway Ministry at: http://www.the-highway.com)
Făţărnicia inimii – de David Black. Îmi propun să vorbesc în prezent doar despre înşelăciunea inimii, un subiect destul de extensiv, nu numai pentru unul, ci mai multe discursuri, şi care, după tot ceea ce se poate spune în acesta, trebuie să rămână într-o mare măsură inepuizat, căci cine poate cunoaşte aceasta? Înşelăciunea care pătrunde ini inimă este aşa de complicată şi de variată încât este imposibil să trasam în ea toate circumvoluţiile ei. Aceasta este doar o mică parte comparativă a acesteia pe care mintea creată o poate descoperii, şi prin urmare, în versetul ce urmează imediat textul, Dumnezeu atribuie cunoaşterea către Sine şi către prerogativa sa specifică; Eu, Domnul, cercetez inima şi cerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui. (courtesy of Grace Online Library at: www.graceonlinelibrary.org)
UMANISMUL ARMENIANISMULUI – de Oscar B. Mink. Ştiu că definiţiile termenilor sunt în general forate plictisitoare, dar de dragul clarităţii şi a înţelegerii, este necesar ca termenii Armenianism şi Umanism să fie definiţi la începutul acestui discurs. Diferenţa dintre aceşti doi termeni este în cea mai mare parte doar superficială, şi asta este aşa mai ales atunci când vedem lucrurile în lumina adevăratei religii. (courtesy of www.pbministries.org)
DOCTRINA DECĂDERII TOTALE – de John G. Reisinger. De fapt, sunt numai două religii în întreaga lume. Una începe cu voinţa liberă a omului, cealaltă începe cu suveranitatea lui Dumnezeu. Prima îţi spune „ce trebuie să faci”, pentru Dumnezeu, iar a doua declară „ce a făcut Dumnezeu pentru tine” şi tu nu puteai face. Religia „liberei voinţe” înfăţişează mântuirea ca o posibilitate pentru toţi oamenii, dacă ei vor să coopereze cu Dumnezeu, crezând. Religia harului gratuit prezintă mântuirea ca o certitudine pentru toţi cei aleşi de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu dă credinţa ca un dar. Pe ce pune predicatorul tău accentul: pe „fă” sau vorbeşte despre „deja făcut”? (courtesy of Rich Turner and Rich’s Home Page of Reformed Theology at: http://www.geocities.com/Heartland/9170/index.html)
NEPUTINŢA UMANĂ – O predică (Nr. 182) Predicată dimineaţa de sabat, 7 martie 1858 de Pastorul C. H. Spurgeon La Music Hall, Royal Surrey Gardens. „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis” – Ioan 6:44.
Pelagianismul: Religia omului natural – de Michael S. Horton. Teologul de la Princeton, B. B. Warfield a considerat Pelagianismul „reabilitarea acelei viziuni păgâne despre lume,” şi a concluzionat cu claritatea caracteristică, „Fundamental, există doar două doctrine ale mântuirii: că mântuirea este de la Dumnezeu, şi că mântuirea este de la noi înşine. Prima este doctrina comină creştinismului; ultima este doctrina păgânismului universal.” (courtesy of www.modernreformation.org)
