IUDAISMUL PRIMULUI SECOL
Pavel a fost unul dintre Fariseii Buni – de Y. N’tan Lawrence de la Adunarea Mesianică Hoshana Rabbah. Scopul acestui scurt studiu este să realizeze mai multe obiective în mintea cititorului. Se speră că unele dintre viziunile peiorative şi dăunătoare despre farisei care există în minţile multor indivizi vor înceta în lumina faptelor biblice şi istorice. În lumina unei viziuni mai echilibrate şi mai informate despre subiect, se speră că cititorul va avea o înţelegere şi o apreciere mai bună a contextului cultural şi religios în care Mântuitorul nostru Yeshua Mesia, Pavel şi alţi credincioşi din primul secol au acţionat. Şi în final, se speră că cititorul, după realizarea că au existat mulţi farisei buni şi ne-ipocriţi (incluzându-l pe însuşi Apostolul Pavel), şi că, după cum ei erau strămoşii iudaismului rabinic modern, cititorul va câştiga o atitudine nu doar mai echilibrată ci şi una plăcută faţă de iudaismul modern. (courtesy of www.hoshanarabbah.org)
Creștinismul: o perspectivă iudaică
1. INTRODUCERE – Am fost născut și am crescut în vecinătatea Brooklyn-ului, o zonă numită Williamsburg, un ghetto al evreilor ortodocși populat inițial cu supraviețuitori ai Holocaustului. Am urmat cursurile școlii parohiale iudaice, după școala elementară și liceu, apoi Universitatea Yeshiva. A nutri speranțe că aș putea intra în cadrul Bisericii era considerat un lucru aproape vecin cu blasfemia. Când aveam aproximativ zece ani, menajera noastră Hadie, o protestantă de culoare, a murit. Soțul ei era preot protestant, mi-l amintesc mereu îmbrăcat într-un costum gri închis, cu ziarul New York Times sub braț. Ei au fost singurii creștini ai copilăriei mele de care îmi pot aminti. Mama l-a anunțat atunci pe tata că trebuie să mergem la biserică, pentru funeralii. Tatăl meu, o figură binecunoscută a ortodoxiei iudaice, a refuzat spunând: „Nu voi intra într-o biserică”.
2. ISUS PROVINE DIN TRADIȚIA IUDAICĂ – Cu ceva mai mult de trei mii de ani în urmă, regele David cucerea Ierusalimul, extindea Israelul din Sinai până spre Siria centrală și unifica poporul evreu. Pentru aceste lucruri, el a căpătat un statut mesianic. Cu un mileniu mai târziu, de la acea dată, s-a născut un copil. El a fost numit Yehoshua (un nume iudeu foarte răspândit), fiu al lui Iosif și al Mariei, probabil în Nazaret, un mic oraș nordic în ceea ce a fost cândva parte a Regatului Israel. După ceva mai mult de treizeci de ani, omul cunoscut în istorie după numele său grecesc – Isus, a fost crucificat, o formă de execuție torționară, îndeobște rezervată rebelilor. Isus a fost născut ca evreu, a trăit ca evreu și a murit ca un evreu. De fapt, cele patru Evanghelii ne spun că el a murit ca și „Rege al iudeilor”. El a devenit figura mesianică cea mai cunoscută a istoriei, rezultând după moartea Sa și întemeierea creștinismului.
3. ISUS EVREUL – Isus nu era creștin; El era evreu. A trăit toată viața ca evreu și a murit ca evreu. Ceea ce este sărbătorit azi de creștini ca Paști, a fost sărbătorit de Isus, la venirea în Ierusalimul ocupat de romani, ca Sărbătoarea Pesach – paștele evreiesc. El a luat parte la o slujbă tradițională a paștelui evreiesc și a luat o masă denumită „seder”, pe care, după moartea Sa, creștinii au numit-o „ultima cină” („Cina cea de taină”, nota trad.). Pentru cei mai mulți evrei din vremurile lui Isus (chiar dacă nu neapărat și pentru Isus însuși), „mântuire” însemna „schimbarea regimului”. Cei care pledau pentru schimbarea regimului erau adesea denumiți Mesia de către evrei. Romanii îi crucificau pe cei care pledau pentru o atare schimbare. Era tradiționala lor pedeapsă cu moartea; mii de evrei au fost sortiți pieirii în acest fel, pentru diferite motive.
4. MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTĂ – În textele de la Qumran, găsite lângă Marea Moartă, un alt grup de evrei adoptaseră (și au ajutat la crearea) gândirii unei literaturi pseudepigrafe, care să anticipeze o nouă epocă. Era care avea să vină după o bătălie escatologică (așa cum este descrisă în Ezechiel, cap. 38-39) va fi stăpânită de doi Mesia unși; un Mesia preot (descris în Levitic 4:3,5,16) și un Mesia rege. Descoperitorii manuscriselor din Qumran au fost probabil un grup preoțesc care a părăsit Ierusalimul datorită îmbinării statutelor de preoție și rege sub Simon Maccabeul. Ei ai preluat de la Zaharia ideea unui Mesia dual, cu aspectul de Mesia preot ca parte superioară.
5. PAVEL: CREAREA UNUI IUDAISM PENTRU GENTILI – „Pavel este deopotrivă prea evreu pentru unii creștini și prea antievreu pentru alții. Pentru Nietzsche, Pavel este „evreul etern prin excelență”… precum și „un geniu în ură… un maniac morbid”. Pentru naziști, el era „maleficul rabin Pavel”. Pentru evrei, el este evreul care a devenit marele inamic al iudaismului. Kaufmann Kohler spune că teologia lui a fost „de tip mai mult păgân decât iudaic”. Solomon Schachter spune: „Fie teologia rabinilor trebuie să fie eronată, concepția ei despre Dumnezeu denaturată iar învățătorii ei lipsiți de entuziasm și spiritualitate, fie Apostolul gentililor este destul de neinteligibil.”
6. TORA EVANGHELIEI DUPĂ MATEI – Evanghelia după Matei este una a Legii și este radical diferită de evanghelia lui Pavel, care se bazează pe credință. Diferența intrinsecă între acestea stă în faptul că audiența lui Pavel este formată din neamuri, pe când Matei predică la evreii care cred în Isus și avea de-a face cu competiția, dezvoltând iudaismul rabinic. Iudaismul rabinic, la acel moment în istorie era semnificativ diferit decât cel practicat de comunitatea Qumran și de saduchei; ambele distruse în războiul roman.
7. CĂTRE IOAN, CRISTOLOGIA, DUMNEZEUL ÎNTRUPAT ȘI ANTISEMITISMUL CREȘTIN – Geza Vermes a sugerat că Ioan este omul ciudat dintre Evangheliști. El a afirmat mai departe că „tot ce este în această Evanghelie – povestea ei, cronologia și structura – este sui generis (unică)… Atât de puțin, de fapt corespondența directă este limitată la un singur capitol, exact la primele douăzeci și cinci de versete din Ioan, capitolul 6.”1 Există douăzeci și unu de capitole în Evanghelia după Ioan compusă din 888 versete. Dintre aceste versete 386 includ afirmații direct de la Isus. Un grup de peste 100 de cărturari au căutat în Evanghelii să determine cât de multe dintre afirmațiile lui Isus păreau să se bazeze pe un Isus istoric contra afirmațiilor teologice.
8. DESPĂRȚIREA DRUMULUI ȘI CALEA PE CARE NU SE MERGE NICIODATĂ -Mulți învățați au pus întrebarea despre împărțirea drumului dintre iudaism și creștinism. Despărțirea dintre iudaism și creștinism a fost gradată și a avut loc în diferite locuri și diferite grade. Unii concluzionează că deoarece Evanghelia după Ioan le spune că evreii au respins și au exclus credincioșii în Isus din sinagogi și au găsit rugăciunea evreiască – Birkhat Ha’minim – răspunsul le este clar. Evreii poate că au respins și exclus și excomunicat nu doar pe Isus și discipolii Lui, ci și pe unii membrii ai comunității lui Ioan. Chiar și aceasta nu este clară.
9. CONCLUZIA – În timpul cât Pavel se afla în Antiohia, el a predicat pe Isus, bazat pe o formă de iudaism. În această zonă geografică domina încă iudaismul palestinian și un mare număr de oameni erau născuți evrei. Când Pavel a plecat în pământurile străine, situația s-a schimbat radical. În lumea cea nouă a lui Pavel, evreii erau o minoritate; 10-15% din populația Imperiului Roman. Dat fiind procentajul, în Israel, Siria și Alexandria, cel din Corint, Efes și Roma trebuie să fi fost foarte mic într-adevăr. Pavel avea puțini evrei și câțiva temători de Dumnezeu în lumea nouă.
(courtesy of www.moshereiss.org)
