Ce crezuri deţin Creştinii Ortodocşi Răsăriteni în comun cu tradiţia Augustiniană / Reformată? Inspiraţia Scripturii; cele două naturi ale lui Hristos, unicitatea istorică a morţii lui Hristos pe cruce, învierea fizică a lui Hristos, speranţa noastră viitoare, şi crezurile creştine timpurii. Ca şi Ortodoxia Răsăriteană, şi noi deţinem în comun părerea că respingerea Trinităţii constituie erezia.
Venirea acasă? – Chestiuni evanghelice pentru Ortodoxia Răsăriteană – de Lawrence W. Carrino. În evaluarea mărturiilor convertiţilor la Ortodoxism, sunt lovit de limitările mărturiilor. Ele sunt aşa de… umane. Nu prea ai nevoie de mult timp să-ţi dai seama când cineva „devine asta” când el era „odată aceea”; există o anumită valoare de şoc care este prea adesea utilizată de convertit drept evidenţă a sincerităţii a ceea ce promovează el acum. „Am devenit Ortodox pentru că Protestantismul era prea fracturat”. „Am devenit Ortodox deoarece Evanghelicii erau prea deconectaţi din punct de vedere istoric”. „Am devenit Ortodox deoarece am dorit un sens mai profund al celor sfinte”. (courtesy of www.christiantruth.com)
Spune doar Nu – O evaluare evanghelică a apofaticismului răsăritean – de Lawrence W. Carrino. Printre distinctivele variate ale teologiei Răsăritene, apofaticismul este probabil printre cel mai constrânse şi mai dureroase. Acesta este constrângător pentru că implică un principiu familiar, chiar intrinsec, faţă de revelaţia specială, dar este şi dureros deoarece îşi preia acest principiu din contextul enscripturat şi enculturat. Folosirea metodologiei apofate în cadrul tradiţiei teologice Răsăritene se adresează încă o dată vechii probleme a „cunoaşterii lui Dumnezeu” precum şi a ramificărilor pentru abordarea cuiva a acestui subiect. (courtesy of www.christiantruth.com)
În căutarea adevăratei Biserici Apostolice: Ce ar trebui să ştie Evanghelicii despre Ortodoxismul Răsăritean – de Paul Negruţ. Anii recenţi au mărturisit un val de Creştini Apuseni care se uneau cu Biserica Ortodoxă. Cu accentul său pe uniunea mistică cu Dumnezeu, bogata sa istorie şi frumoasele-i icoane (imagini sacre) şi liturghii, Ortodoxia apelează la cei care tânjesc după un sens mai profund de minute în cadrul închinări şi credinţei lor. Însă în spatele apelului stau câteva realităţi greoaie. Lumea ortodoxă nu este monolitică, şi cineva nu poate deveni ortodox în general. (courtesy of www.equip.org)
Ortodoxia Răsăriteană – de Rick Wade. Pentru mulţi dacă nu chiar majoritatea dintre noi, Ortodoxia Răsăriteană este un mister real. Imaginile preoţilor bărboşi şi lumânările, şi sunetul psaltirilor ne intră în minte. Ei sunt aşa de departe de noi, se pare. Suntem şi noi oare parte din aceiaşi biserică? O astfel de întrebare ar fi într-adevăr absurdă acestora, de sigur, căci ortodocşilor le placă să arate că ei stau mai aproape de biserica antică decât catolicii şi protestanţii. (courtesy of www.probe.org)
Ce cred ortodocşii – Patru diferenţe cheie dintre Ortodocşi şi Protestanţi – de Daniel B. Clendenin. Majoritatea americanilor se gândesc la religie în termenii a „Celor Trei Mari” – Protestanţii, Catolicii şi Evreii. Dar ortodocşii? Cine sunt ei? Ca şi Protestanţii, ei nu sunt un monolit cu crezuri uniforme. Pe de altă parte, există lucruri distincte care îi pun aparte faţă de Protestanţi. (courtesy of www.ctlibrary.com)
Zdrobitori şi pupători – De ce s-au ucis ortodocşi unii pe alţii în privinţa icoanelor – de Bradley Nassif. Pentru mulţi din Vestul de astăzi, devoţiunea ortodoxă faţă de icoane pare ciudată, în special practica sărutării lor. Şi când învăţăm că pentru mai multe de 100 de ani în Evul Mediu timpuriu argumentele s-au înfuriat în privinţa picturilor cu Isus, cauzând una dintre cele mai mari răscoale politice, culturale şi religioase în istoria creştină – ei bine, noi nu înţelegem aceasta.
O privire calvinistă la Ortodoxism – de Jack D. Kinneer. În timpul studiilor mele la Seminarul Teologic Ortodox Sf. Vladimir, eram adesea întrebat de studenţi, „Sunteţi ortodox?” Mi se părea adesea penibil să fiu întrebat o asemenea întrebare. Credem despre mine că sunt din punct de vedere doctrinar ortodox. Am fost un slujitor în Biserica Presbiteriană Ortodoxă. Aşa că puteam pretinde cuvântul ortodox. (courtesy of www.opc.org)
Ortodoxia Răsăriteană, Icoanele şi Hristologia – de William J. Baldwin. Ortodoxia Răsăriteană este legată în mod auto-conştient de trecut. Moştenitorii săi se laudă cu distincţia lor faţă de evanghelicii moderni, fără rădăcini, care nici nu au şi nici nu par să dorească o legătură doctrinară cu biserica istorică. Benjamin Williams şi Harold Anstall fac un comentariu tipic în această privinţă: „Probabil că unul dintre cele mai uluitoare şi mai unice lucruri despre Creştinismul Ortodox, în special în această eră de schimbare rapidă şi chiar de dragul schimbării, este permanenţa şi neschimbabilitatea sa”. (courtesy of www.pressiechurch.org)
Monasticismul Creştin Ortodox – Hesichasmul – de Ştefan Crisbasan. Hesichasmul este o orientare a monasticismului Răsăritean care caută perfecţiunea creştină în uniunea cu Dumnezeu prin rugăciunea continuă. Alături de rugăciune, considerată ea însăşi un ţel, finalul perfecţiunii şi „viaţa bună” sau „singurul lucru necesar” (Luca 10:24), Hesichasmul pune accentul pe hesychia (tăcere, concentrare interioară) şi păzirea minţii ca mijloc de ajungere la rugăciune pură şi uniune cu Dumnezeu. (courtesy of www.suite101.com)
O vedere de ansamblu a Ortodoxiei Răsăritene – de Susan C. Moeller. Ortodoxia Răsăriteană şi Creştinismul Apusean (incluzând ramurile sale Protestante şi Catolice) pot fi comparate cu doi gemeni care au fost separaţi la scurt timp după naştere. Reprezentanţii Ortodoxiei Răsăritene au participat la primele şapte concilii ecumenice terminându-se cu Al Doilea Conciliu de la Nicea din 787 unde ei au apărat ceea ce acum este acceptat drept Hristologia ortodoxă cu vigoare. În urma acestui conciliu au crescut diferenţe între Răsărit şi Apus şi au dus la o despărţire oficială în 1054 când Papa a excomunicat oraşul Constantinopol al Ortodoxiei Răsăritene. (courtesy of www.leaderu.com)
Diviziuni în Ortodoxia Răsăriteană de astăzi – de Janice Broun. Disputele recente şi schismele din cadrul bisericilor Ortodoxe Răsăritene îşi au adesea originea în disputele înrădăcinate din punct de vedere istoric cu referire la barierele jurisdicţionale dintre Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului şi Patriarhul Moscovei. (courtesy of www.samford.edu)
Sfinţenia în Biserica Timpurie – Seria Moştenirea Sfinţeniei – de Jirair S. Tashijan. Când spun „biserica timpurie” mă refer la biserica din jurul secolului al 2lea spre al 5lea. Uneori noi folosim termenul „biserica timpurie” de parcă toţi creştinii din secolele al 2lea până în al 5lea erau complet de acord în privinţa fiecărei doctrine creştine. (courtesy of www.cresourcei.org)
Un dialog Catolic-Ortodox despre Filioque – de William Klimon. Cadru preliminar: filioque (latinescul pentru „Şi Fiul”) este noţiunea teologică că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul, Isus. Această clauză este inclusă în Crezul Nicean – văzut ca o dezvoltare legitimă – în Biserica Catolică Apuseană, dar nu în Biserica Ortodoxă Răsăriteană, care o priveşte ca o corupere târzie şi erezie. Aceasta nu era chiar o chestiune de controversă până în vremea lui Photius în a doua jumătate a secolului al 9lea, dar până atunci aceasta era de o importanţă centrală în schisma Răsărit-Apus care s-a finalizat în secolul al 11lea. (courtesy of http://ic.net/~erasmus)
Ortodoxia Răsăriteană şi Evanghelismul: Situaţia unui dialog global promiţător – de Bradley Nassif, Ph.D. Scopul acestui articol este de a identificat şi a descrie cele mai importante dialoguri şi schimburi ştiinţifice care au avut loc în lume în ultima decadă între tradiţiile Ortodoxiei Răsăritene şi a Evanghelismului Protestant. Ace3stea includ lucrarea societăţilor academice, a cercetătorilor individuali, a agenţiilor ecumenice, şi a organizaţiilor misionare. Anteriorii 200 de ani de istorie Ortodox-Evanghelică de dinainte de 1990, şi numărul crescut de pelerinaje personale spre Ortodoxism de către credincioşii Evanghelici din anii recenţi, vor fi atinse într-un fel general mai jos, dar sunt prea numeroase şi complexe pentru a fi trasate într-un anumit detaliu aici. Ca rezultat al acestui studiu din 1990 şi până în prezent, cititorilor sperăm că li se va oferi informaţii proaspete şi vitale asupra unui moment posibil de întorsură în relaţiile Ortodoxe şi Evanghelice din istoria modernă a bisericii. (courtesy of www.roboam.com)
Tradiţia / Părinţii bisericii – citate din istoria Bisericii Primare referitor la “Cuvântul lui Dumnezeu în învăţătura apostolică verbală”. (courtesy of www.scripturecatholic.com)
Botezul Copiilor Mici in Primele 7 Secole ale Crestinismului – de Caius Obeada. A existat practica botezului copiilor mici (prunci) inainte de anii 600 AD?
Teologia icoanelor: o perspectivă protestantă – Teză scrisă pentru gradul de Masterat în Teologie, de Vitalji Ivanovici Petrenko Universitatea Brunel. Existenta icoanelor din cadrul Bisericii Ortodoxe de Răsărit stă drept mărturie pentru evolutia aspectelor artistice, religioase si psihologice ale fiintelor umane, care desi s-au despărtit de Dumnezeu după cădere, l-au căutat pe Dumnezeu prin diferite mijloace. Omenirea pare să fi căutat de-a lungul istoriei sale pentru a descoperii răspunsuri la felul cum cineva se poate apropia de Dumnezeu si să între într-o comuniune cu El.
Care este Formula Botezului: In Numele Trinitatii sau in Numele lui Isus? – de Caius Obeada. Un Raspuns Baptist la Formula Botezului:
- Partea I – Începuturile Ereziilor Istorice in Cristologie. Prima parte face o analiza istorica in care se examineaza inceputurile invataturilor eretice impotriva doctrinei Cristologice. Incepind cu jumatatea secolului al II-lea o serie de erezii au inceput sa-si faca aparitia in Biserica lui Cristos. Parintii Bisericii Primare au fost nevoiti sa pune bazele doctrinei Trinitatii si printr-o serie de Sinoduri sa stabileasca crezul si marturisirea Bisericii in problema doctrinei Trinitatii. Vom ajunge la cunostinta diferitelor invataturi care au reusit sa rupa unele Biserici din unitatea Bisericii Primare.
- Partea II – Doctrina Trinitatii. Având in vedere ca problema nu consta in formula botezului, ci in doctrina Trinitatii, vom analiza o serie de versete Biblice excluzind marturia pasajul din Matei 28:19. Noul val eretic sugereaza ca Matei 28:19 a fost falsificat cu scopul de a demostra doctrina Trinatatii, mai ales ca acest verset reprezinta porunca Domnului Isus. Din peste 700 de versete Biblice, am ales un numar substantial care sa ajute demonstrarea doctrinii Trinatatii.
- Partea III – Validitatea manuscriselor si practica Bisericii Primare. Luând in considerare descoperirile arheologice care au scos la iveala o serie de manuscrise, vom incerca sa stabilim autenticitatea si validitatea manuscriselor care au fost folosite in crearea textului Biblic pe care il avem astazi in Bibliile noastre. Stabilind validitatea manuscriselor, vom analiza datele istorice cu referinta la practica Bisericii Primare. Vom incheia studiul cu citeva concluzii analitice referitor la validitatea practicii botezului in numele Tatalui, Fiului si al Duhului Sfint.
De ce Biblia Baptista este Diferita? – de Caius Obeada. Studiul pe care il facem, este sa clarifice diferenta intre Biblia folosite de Baptisti si cea folosita de Ortodocsi. Ca sa ajungem sa intelegem opinii si motive esentiale unei astfel de diferente, trebuia luat in considerare studiul a cel putin doua aspecte importante care caracterizeaza diferenta intre cele doua versiuni:
- Diferenta Canonica – care explica formarea Canonica a Bibliei Ebraica (Tanak) pe care Protestantii au acceptat-o ca parte integrala in Bibliei Protestante in contrast cu cea Ortodoxa.
- Diferenta Filologica – prin care analizam manuscrisele care stau la baza traducerilor celor doua Biblii.
Lupta Bisericii Protestante cu Imaginea – de David Morgan. Între protestanţi artele vizuale şi închinarea creştină au avut prea rar de a face una cu cealaltă. Deşi interiorul a majoritatea bisericilor protestante au vreun drapel sau o cruce, poate chiar vreo sculptură sau pictură, în majoritatea instanţelor arta slujeşte puţin mai mult decât pentru scopul ornamental. Prin urmare, astfel de lucrări nu fac altceva decât să întărească diferenţa faţă de locul de artă din închinarea creştină.
Paştele – O sărbătoare păgână NU creştină. Se spune că Isus a murit în Vinerea Mare şi că a înviat în dimineaţa de Duminică. Drept rezultat al acestei învăţături, omul a instituit sărbătoarea numită Paştele. În duminica de Paşti, creştinii de pretutindeni plătesc tribut unei zile în care cred ei că Isus a fost înviat. Prin cercetarea scripturilor oricine poate descoperi că întregul concept al morţii lui Isus vinerea şi al învierii Sale în ziua de duminică este contrar Bibliei. Cu alte cuvinte, această tradiţie contrazice în mod direct Cuvântul lui Dumnezeu. Această lecţie va examina istoria Paştelui, apoi va examina Biblia referitor la moartea şi învierea lui Isus.
