Care este Formula Botezului: In Numele Trinitatii sau in Numele lui Isus?

de Caius Obeada

Partea I  – Începuturile Ereziilor Istorice in Cristologie
Partea II – Doctrina Trinitatii
Partea III – Validitatea manuscriselor si practica Bisericii Primare

---

Partea I  – Începuturile Ereziilor Istorice in Cristologie

Inceputurile Crestinismului nu au fost usoare, mai ales in primele secole ale existentei Bisericii Domnului. Satana nu numai ca a omorit pe Mintuitorul ei, dar a incercat sa omoare cea ce Domnul Isus a format ca un organism viu, adica Biserica Domnului. Mii, daca nu milioana au murit ca martiri in primele secole a Crestinismului. Pentru cei care sint la credinta de curind, ar fi instructive daca ati putea citi lucrarile de apologetica din primele doua secole, sa puteti intelege cum au aparat credinta impotriva la o sumedenie de erezii care s-au ridicat in aceasta perioada. In primele 4 secole nu toate Bisericile au avut canonul Biblic, sau cea ce noi numim Sfinta Scriptura. Fiecare Biserica a avut o colectie de manuscrise (mai mare sau mai mica) al cartilor Nou Testamentale, sau al Vechiului Testament. Biblia asa cum o cunoastem noi, cu cele 66 de carti, au fost recunoscute ca Canon Biblic, la Sinodul din Carthage in anul 419 AD (1). Pina la acest Sinod, Bisericile au incercat sa ajunga la un numitor comun in ce priveste uzanta si intiietatea cartilor care formau Canonul Sfintelor Scripturi. In acesti 400 de ani, Biserica lui Cristos, inarmata cu parti ale Sfintei Scripturi, a trebuit sa se apere de o sumedenie de invataturi false, care in unele cazuri au rupt Biserica Domnului, creiind dezbinari si erezii. Sub presiuni demonice si de sufocare al adevarului Biblic, prin ajutorul Duhului Sfint, Biserica a fost in stare, prin niste eforturi colosale sa poata supravietuii si sa propovaduiasca Evanghelia in lumea pagina.

Spre sfirsitul primului secol, Crestinismul a luat avint in mijlocul neamurilor, astfel ca a trebuit sa concureze cu restul religiilor din lumea orientala, a culturii grecesti si romane. Crestinismul era considerata o religie Monoteista (un singur Dumnezeu), care era ceva nou in lumea pagina. Din cauza statutului teologic pe care Parintii Biserici primare l-au declarat; ca Biserica lui Cristos este o religie Monoteista, au avut de infruntat o lupta teologica, ideologica si sociala cu restul religiilor care erau Polyteiste. Au avut probleme teologice destul de greu de rezolvat, mai ales ca nu au avut toate documentele necesare ca sa-i ajute in dezbaterile care s-au facut, incercind sa explice natura persoanei lui Cristos. Problema teologica a apologeticilor din primele secole a fost sa explice cum o persoana care este considerata Dumnezeu, a putut sa traiasca in trup printre oameni, si totusi in acelasi timp sa fi fost Dumnezeu. Pentru lumea filozofica (mai ales greaca) a primelor secole era o imposibilitate. Un Dumnezeu nu putea sa fie materie si ne- materie (duh) in acelasi timp. Apologistii primului secol aflindu-se in dilema explicarii naturii lui Isus, au incercat sa experimentaze diferite teorii si doctrine (invataturi) in Cristologie (doctrina persoanei Domnului Isus Cristos). In procesul experimental in care s-au aflat, o sumedenie de teorii au iesit la suprafata, printre care unele din ele au ajuns sa fie considerate erezii.

Patripassianism

In jurul anilor 200 AD., invatatorul crestin Praxeas, incercind sa apere crestinismul in fata atacurilor polyteiste. El a adus invatatura ca Fiul si Duhul Sfint sint in esenta o functionalitate a unui singur Dumnezeu (Tatal). Esential prin acesta invatatura, Praxeas invata ca Dumnezeu Tatal a coborit peste Fecioara Maria devenind Isus. Ceilalti teologi, analizind aceasta invatura, au ajuns la conclusia ca Praxeas „ a facut sa sufere Tatal” pe cruce. Pentru faptul ca a adus o astfel de invatatura, Praxeas a fost denuntat ca un eretic. Secta care a imbratisat aceasta invatura s-a numit Patripassians. Termenul Patripassianism provine de la cuvintul in Latina PATRI, care inseamna TATAL, si cuvintul PASSIO, care inseamna SUFERINTA. Tatal in rolul sau de Fiu a trebuit sa sufere pe cruce, un lucru de neaceptat apologistilor primelor secole. (2)

Monarchianism

Termenul Monarchianism provine din cele doua cuvinte MONO care inseamna UNUL, si ARCHE care inseamna CONDUCATOR (suveran). Aceasta erezie a luat fiinta in secolul al doilea, ca o incercare de a apara Monoteismul impotriva Triteismului. Din pacate a ajuns sa contrazica Trinitatea. Monarchianismul invata ca este un singur Dumnezeu ca persoana; TATAL. Monarchians au fost impartiti in doua grupari; DYNAMIC MONARCHIANS si MODAL MONARCHIANS.

Modal Monarchianism sau Sabellianism

In jurul anilor 250 AD, un preot Libian care statea la Roma pe numele Sabellius a inventat o noua doctrina a credintei Crestine in Dumnezeu. Se spune ca el a ajuns sa fie episcopul sau presbiterul din Pentapolis, din districtul Cyrenaica, care mai tirziu a cuprins teritoriile Patriarhiei din Alexandria. Sabellius a ajuns la concluzia ca cele trei persoane a Trinitati; Tatal, Fiul si Duhul Sfint nu sint 3 persoane diferite, ci 3 aspecte ale unei singure persoane, cu 3 oficii distincte. Sfintul Athanasius spunea ca cu aceasta noua invatatura „ fiul lui Dumnezeu era foarte rar predicat.” Deasemenea stim ca Dionysius din Alexandria, a incercat sa-si spuna parerea in scris, despre aceasta noua invatatura, insa din cauza unei neintelegere a scrierilor pe care le-a facut, a fost pirit la Roma ca si cum ar fi fost de partea invataturi lui Sabellius.(3) Pentruca Sabellius s-a indepartat de doctrina Trinitati, el a fost excomunicat, si erezia lui a fost cunoscuta sub numele de Sabellianism. La Sinodul de la Constantinople in ani 381 AD, stim ca Sinodul a refuzat botezul facut de Sebellianism (4). Un alt nume cu care a fost cunoscut Sabellianism a fost Modal Monarchianism. S-a numit MODAL, pentruca prezenta trei persoane ca o simpla forma a aceiasi persoana. Aceasta invatatura il prezinta pe Dumnezeu manifestindu-se in trei forme diferite, in functie de necesitatea. Sabellianism a atras multi aderenti, incluzind mai multi episcopi. Aceasta noua invatatura a pus sub semnul intrebari natura divina a lui Cristos. In Sebellianism, Isus a devenit doar o forma materiala, a unui corp uman, locuit de prezenta lui Dumnezeu. Sebellianismul nu a putut rezista impotriva doctrinei Trinitati, astfel ca in citeva generatii de la aparitia ei a disparut din mijlocul Bisericilor.(5)

Dynamic Monarchianism

In al doilea secol, un teolog pe numele Theodotus a adus o invatatura similara cu cea a lui Sabellius. Theodotus, un cirpaci care traia in Roma, a inceput sa detaileze o doctrina prin care invata ca Isus a fost un om care la botez a fost uns cu Duhul Sfint devenind Cristosul. In invatatuta sa, Theodotus a incercat sa conserveze unitatea lui Dumnezeu. Problema care se incerca sa se rezolve, era separarea lui Dumnezeu, in doua naturi si doua locuri diferite. Dumnezeu nu putea sa se separe de El insusi in a fi in doua forme in acelasi timp. El a sustinut ca o putera impersonala (cuvintul grec DYNAMIS inseamna PUTERE) de la Dumnezeu a trait in umanitatea lui Isus. Aceasta invatatura nu a avut succes in rindurile Crestinilor, pentruca punea deoparte divinitatea lui Isus.(6) Se pare ca invatatura lui Theodotus era bazata pe conceptul ca Isus era asociat cu Dumnezeu intr-un mod simbolic, o doctrina care era sustinuta de Nazarenes.(7)

Un urmas a lui Theodotus care el insusi a reusit sa aibe niste urmasi, a fost Paul din Samosota. Paul era episcopul din Antioch, in jurul anilor 260 AD., care invata ca Dumnezeu era o Trinitate care consista din Tatal, Intelepciunea si Logos (Cuvintul). Cuvintul nu era o persoana distincta de Tatal, ci a coborit peste Isus (in umanitatea sa), dar nu a fost unit cu el niciodata. Aceasta invatatura a fost condamnata de Sinodul de la Antioch in anii 264 AD. Aflindu-se in probleme cu restul episcopilor si prezbiterii timpului, el a promis ca o sa se lasa de aceasta invatatura, insa in realitate nu a facut-o niciodata. Patru ani mai tirziu intr-un Sinod Bisericesc, el a fost dat afara din pozitia de episcop si excomunicat. (8)

Montanistii

Montanistii au fost o grupare din secolul al doilea. La inceput cunoscuta sub numele de Phygianisti, mai tirziu ca Montanist si Pepuzianisti. Aceasta secta a fost fondata de un crestin, nou venit la credinta pe numele Montanus, care a inceput sa faca profetii in satele Ardabau si Pepuza in Phyrgia, in jurul anilor 156 AD. Doua profetese care acompaniau pe Montanus au declarat ca si ele au primit acest dar profetic. Ele se numeau profetesa Maximillia si Prisca, citeodata numita si Priscilla. Acesti profeti nu au vorbit ca mesangeri din partea lui Dumnezeu, dar ca unii care era posedatati de Dumnezeu, si vorbeau in numele Lui; „Eu sint Tatal, Cuvintul, si Duhul” spunea Montanus. Ei faceau afirmatia ca Dumnezeu vorbeste prin gura lor direct, datorita prezentei persoanei lui Dumnezeu in ei. (9)

Doctrina lui Montanista avea tendinta sa refuze personalitatea Duhul Sfint. Ucenicul lui Montanus, Aeschines, a sustinut in mod deschis si fara rezervatii MONARCHIA (un singur conducator, suveran) al naturii lui Dumnezeu. Aeschines sustinea ca este un singur Dumnezeu ca persoana, Fiul si Duhul Sfint fiind manifestatii a lui Dumnezeu Tatal.(10) Unii au inceput sa creada ca Montanus era posedat de un duh rau, si ca ar fi fost o problema pentru oameni. L-au respins si au incercat sa-l opreasca sa mai faca profetii. Credinciosii din Asia s-au intrunit de mai multe ori in diferite locuri ca sa examineze profetiile facute, si le-au declarat profanitati, l-au condamnat ca pe un eretic, el si ucenicii sai au fost dati afara din biserici.(11) Montanisti au urmarit o disciplina spirituala foarte stricta chiar urmarind sa moara ca martiri. Cu toate ca iubeau Evanghelia lui Ioan, au avut tendinta sa puna sub semnul intrebari autoritatea Sfintele Scripturi, si oficiul unui episcop. Ei sustineau ca sint direct sub inspiratia Duhului Sfint, astfel ca autoritatea Biblica nu mai avea prevalenta in fata profetiilor facute de ei. Unul dintre cei mai faimosi parinti bisericesti care sau convertit la Montanisti a fost Tertulian, in jurul anilor 207-208. Cele mai multe din scrierile Montaniste au fost distruse. Cu timpul aceasta miscare a disparut, fiind condamnata intr-o serie de Sinoade, si multe lucrari ale parintilor Bisericii primare au condamnat vehement o astfel de erezie.

Modalismul

Modalismul este o erezie in invatatura naturii lui Dumnezeu care dateaza din secolul al treilea. Biserica primara a avut probleme exegetice in ce priveste Isus ca fiind Dumnezeu, in acelasi fel ca si Tatal. Ebionismul, Docetismul, Adoptionismul au fost invataturi care incercau sa explice Dumnezeirea, mergind impotriva doctrinei Trinitatii. Modalistii au avut invatatura ca Dumnezeu este mono-persona ( o singura persoana), dar care isi schinba modurile, asumindu-si rolul de Tata, Fiu sau Duhul Sfint in diferite imprejurari si circumstante. Ei invatau ca Dumnezeu este o singura substanta, dar in diferite feluri de a exista. Cea mai comuna exemplificare a Trinitati pentru Modalisti este exemplu apei care este sub diferite forme; inghetata, lichida sau vapori.

Cu toate ca Modalismul la prima vedere apare sa fie o invatatura simpla si atragatoare, pericolul este in neintelegerea si prezentarea a cea ce Dumnezeu este, cine este si in ultima analiza cine sintem noi. Daca Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint numai niste masti de prezentare a lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu care este dupa aceste masti este un necunoscut. Modalismul trece cu vederea peste mai mult de 70 de pasaje Biblice in care Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint mentionate impreuna, ca fiind personaliteti bine distincte una de alta, si care lucreaza, colaboreaza in armonie intre ele.

Aceasta invatatura poate fi gasita si astazi, cu toate ca de-alungul secolelor aceasta invatatura s-a stins si a re-inviat, mai ales in ultimul secol. (12) Cea ce este de remarcat, este ca toate aceste erezii mentionate mai sus, intr-un fel sau altul sint asemanatoare intre ele. Patripassiani, Monarchianistii, Modal Monarchianismul, Montanistii, toti sint o forma a ereziei Modalite. Aceste invataturi se intercaleaza una cu alta, astfel ca toate pot fi puse sub egida Modalista.

Ebionism

Ebionisti au fost o secta Ebreo-Cristiana care s-au impotrivit divinitati lui Cristos si a doctrinei soterioligice a lui Pavel. Unii au crezut in nasterea lui Isus dintr-o fecioara, dar nimeni nu a mentionat pre-existenta Sa din vesnicii. Ei continuau sa tina Legea, cu o atentie deosebita, taierea imprejur, Sabatul, si adorarea orasului Ierusalim. Isus era privit ca un mare profet, fiul lui Iosif si Maria, dar nu Fiul etern al lui Dumnezeu. Ei recunosteau numai evanghelia lui Matei, scrierile lui Pavel fiind respinse, si Pavel fiind recunoscut ca un calcator de Lege. Deasemeneau au crezut ca Dumnezeu a selectat pe Unsul Sau pentruca a tinut Legea lui Moise la perfectie. Din cauza aceasta acest grup mai este asociat cu iudaizatori din Galateni, unde Pavel a scris impotriva lor. Alti teologi sustin ca Comunitatea de la Qumran (unde au fost gasite manuscrisele de la Marea Moarta) au avut printre ei Evrei Crestin din secta Ebonita.( 13) In zilele noastre cei care cred ca Isus din Nazaret nu este de natura divina, sint Mormonii, Musulmani si ateistii. (14)

Adoptionism

Adoptionismul (care inseamna a adopta) a fost o sugestie in lucrarea „Pastorul din Hermas”, care se crede ca a fost scrisa de episcopul Romei in jurul anilor 150 AD. Se spune ca Isus a fost un om plin de virtuti care a urmarit pe Dumnezeu, si care a primit rascumpararea prin a fi infiat ca si Cristos. Unul din cei mai predominanti avocati a acestei invataturi se pare totusi sa fi fost Theodotus din Byzantim. Aceasta doctrina se pare ca a circulat mai mult in zona Romei. Theodotus, in urma acestei erezii a fost excomunicat de papa Victor in jurul anilor 190-198 AD. (15) Adoptionisti au elaborat invatatuta lor in secolele precedente (in al doilea si al treilea secol), invatind ca Isus a fost nascut dintr-o fecioara, si dupa ce a fost incercat in desert, a devenit Cristos cind Duhul lui Dumnezeu a coborit peste el la botez. Adoptionismul a fost condamnat ca o erezie de la inceput. Pe parcursul istorie Crestine, se poata vedea din cind in cind aparitia acestei invataturi. Multi teologi liberali (cum ar fi Schleiermacher) sustin o parere asemanatoare cu cea Adptionista. (16)

Docetism

La inceputurile noi Biserici, unii au crezut ca Isus Cristos putea fi numai de natura divina. El ar fi luat o aparenta umana, dar asta ar fi fost imaginara. Cuvintul DOCETISM, provine de la cuvintul Grec DOKEO, care inseamna A AVEA APARENTA. Ideea centrala a Docetismului era; „ daca Isus Cristos a suferit, El nu a fost divin, si daca El a fost Dumnezeu, El nu a putut suferi.” (17) Aceasta invatatura a fost una din primele erezii care au aparut in Biserica Primara. Primul avocat a acestei invataturi se pare ca a fost Cerinthus, in jurul anilor 85 AD, care ar fi fost din Alexandria, un ucenic a lui Philo. Cerinthus a sustinut ca Isus a fost diferit fata de alti din cauza ca a fost mai bun si intelept, si ca Cristosul divin s-a coborit peste el la botez si l-a parasit la cruce. O astfel de invatatura sustinea ca incarnarea lui Isus a fost o iluzie. Marcion mai tirziu, in mijlocul secolului al doilea a ajuns sa recunoasca suferinta lui Cristos, dar nu realitatea nasterii lui. Docetismul a fost atacat si condamnat de Ignatiu, Irenaeus, Tertulian, care au scris diferite lecturi impotriva lui Marcion. (18) Aceasta invatatura are baza in Gnosticism care invata ca materia era pacatoasa (rea) si ca numai Duhul era bun. Daca Cristos a fost bun, atunci el nu a putut sa aibe un trup adevarat. Aceasta aduce la misticism ca si cum Isus ar fi umblat pe nisip fara sa fi lasat urme. Astazi aceasta invatatura o gasim in miscarea New Age si in Cristologia Spiritistica. (19)

Ereziile Cristologice in zilele noastre

Miscarile Penticostale „Jesus Only” sau „Oneness”

In 1913 o noua forma a Sabellianismului a luat nastere la Conventia Mondiala Penticostala din Arroyo Seco, in afara orasului Los Angeles, California. R.E. McAlister, un evangelist Canadian, cu ocazia unui servici de botez, a inceput sa predice ca apostolii nu au botezat in formula Trinatatii (un numele tatalui, alFiului si al Duhului Sfint) ci numai in numele Domnului Isus Cristos. John G. Scheppe, care a fost prezent si el la Conventie, a fost cercetat de acest mesaj, care l-a facut sa petreaca toata noaptea in rugacune. In orele diminetii, John a inceput sa alerge prin curtea Conventiei strigind in gura mare ca Domnul i-a descoperit adevarul referitor la botez, care ar trebui facut in numele lui Isus Cristos. Aceasta revelatia a fost forta dinamica a lui McAlister si Frank Ewart, un pastor penticostal, care au discutat Matei 28:19 si Fapte 2:38. Dupa un studiu intens a acestor pasaje Biblice, plus; Matei 17:8, Ioan 10:30; 14:13, Filipeni 2:9, Coloseni 3:17, Scheppe si tovarasii sai au adoptat interpretarea modalistica a lui Dumnezeu, prin care asa cum nici Sabellius nu a facut, a facut pe Isus figura centrala a Dumnezeirii, inloc de Tatal. Isus a fost cel care s-a manifestat El insusi ca si Tatal, ca si Fiu, sau ca si Duhul Sfint. Astfel ca teologia Trinitati a fost respinsa si considerata nebiblica.

Fondatori acestei noi miscari „Jesus Only”, Scheppe, McAlister, Ewart, Glenn A. Cook, si Garfield T. Haywood, intr-o perioada destul de scurta au avut destui adepti si biserici incit au reusit sa formeze noi denominatii asa cum sint United Pentecostal Church si The Church of Jesus Christ, si alte „Oneness” denominatii Penticostale. Liderii teologici pe care i-au avut au fost C. Haske;; Yadon, John Paterson, A. Mclain si Nathaniel A. Urshan. Urshan, un vorbitor pentru emisiunea radio „Harvestime”, un program al bisericii; United Pentecostal Church, a enuntat doctrina singurei-personalitati a lui Dumnezeu intr-o brosura intitulata; Consider Him (Considera pe El) in felul urmator:

„Dragii mei, multi dintre cei care nu inteleg interpretarea pe care noi o reprezentam, fac o mare greseala cind spun ca noi respingem Autoritatea parinteasca a lui Dumnezeu. Ei nu inteleg marele adevaruri pe care noi incercam sa le aducem la viata la aceasta ora. Eu vreau sa va spun cit de mare este acest adevar. Noi nu credem in trei personalitati separate a Divinitati, dar noi credem in trei oficii care sint ocupate de o singura persoana.”(20)

Christadelphians

Christadelphians sint o mica secta, fondata in Statele Unite de catre John Thomas in anul 1833. Ei mai sint cunoscuti sub numele de „Brothers of Christ” (Fratii lui Cristos) si Thomasites. Pentruca multe din doctrinele lor sint asemanatoare Martorilor lui Iehova, unii sustin ca acest grup ar fi parintii grupului Iehovist. Ei invata ca fondatorul lor John Thomas a adus la lumina prin interpretarile pe care le-a facut, adevarurile pierdute, care au fost corupte cu apostazie de secole, si fara interpretarile sale, Biblia nu poate fi inteleasa. Unele din doctrinele lor sint:

• trebuie sa devii un Christadelphian si sa fi botezat ca sa ai o sansa de mintuire.
• Isus a fost un fiu a lui Dumnezeu, dar nu Dumnezeu intrupat (ei sint impotriva doctrinei Trinitati)
• Duhul Sfint este o energie radianta, o putere a lui Dumnezeu, el nu este a treia persoana a Trinitati, si el nu locuieste in credincios.
• Isus nu a fost nascut fara pacat. Dar noi trebuie sa ajungem la perfectie fara pacat, ca si Cristos ca sa putem sa ne mintuim.
• Botezul si facerea de fapte bune sint necesare pentru mintuire.
• Isus Cristos a fost doar o persoana umana. Moartea lui pe cruce nu a fost inlocul nostru, nu este o ispasire pentru pacate, si nu este suficient pentru mintuirea nostra. El a murit numai ca sa poata fi un exemplu pentru noi, el a fost un reprezentativ, nu un mintuitor.
• Sufletul nu este infinit, el se opreste a exista odata cu moartea trupeasca.

Aceasta secta are multe restrictii, si legile constututionale a Biserici ii opreste pe membri sa voteze sau sa faca alegeri. Femeile nu au voie sa ia cuvintul in biserica, au voie sa invete pe copii si pe ele insusi, trebuie sa acopere capul si sa se imbrace cit mai serios. (21) Dupa cum se vede din doctrinele pe care le sustine, la fel ca si ereziile primelor secole, doctrina Cristologiei are o forma distorta, fara sa se poate sustine prin Cuvintul lui Dumnezeu, ci mai mult prin interpretri personale a unor vizionari pacatosi, care s-au lepadat de adevarurile Biblice, auto intitulindu-se interpreti a adevarului suprem din partea lui Dumnezeu.

Worldwide Church of God

Aceasta biserica isi are inceputurile in fondatorul ei Herbert W. Armstrong, care la fel ca si alti lideri si fondatori de culte si secte, el a declarat ca este singurul om capabil sa interpreteze corect Scripturile. Herbert a inceput sa fie interesat in studiul Bibliei in anul 1927 cind nevasta lui a adus acasa invataturile bisericii la care mergea Church of God – Seventh Day (Biserica lui Dumnezeu – de Ziua a Saptea). Incercind sa demostreza ca aceste invataturi sint gresite, el insusi a ajuns sa acepte invataturile biserici, urmind ca in anul 1933 sa fie ordinat ca pastor al biserici unde mergea. Nu mult timp dupa ce a devenit pastor, a inceput un program de radio numit „The Radio Church of God” si a inceput sa tipareasca un magazin pe numele „The Plain Truth”. Din cauza ca invataturile lui au inceput sa devieze de la invataturile doctrinare a biserici din care facea parte, oridinarea lui a fost revocata, astfel ca si-a pierdut pozitia de pastor. El a continuat misiunea lui prin radio si magazin, mai tirziu sa fondeze biserica; „Worldwide Church of God”.

Biserica nu a crescut mai mult de 100,000 de membri, trimeteau 8 milioane de copii a magazinului The Plain Truth, fiind vindut in 187 de tari in fiecare luna. In ani mai buni a bisericii, au reusit sa aibe donatii de peste 200 de milioane de dolari la an. Mesajul lui Amstrong a fost o amestecatura de invatatura de Adventisti de ziua a saptea, tinerea unor Legi Evreiesti, si un numar secific de doctrine ocultiste care el a decalarat ca sint revelatii speciale de la Dumnezeu. Herbert W. Amstrong a scris:

„profetiile si misterle lui Dumnezeu, sigilate pina acum, astazi sint revelate la aceia la care Dumnezeu i-a ales ca sa duca ultimul mesaj pentru lume ca o marturie.”

Doctrinele Biserici sint asemanatoare cu cele ale Martorilor lui Iehova, Mormonilor, si Israelismului Britanic, nu se poate spune sub nici o forma ca sint exclusive a lui Armstrong. In ce priveste doctrina Sfintei Scripturi, ei cred ca Biblia este autoritatea suprema, insa…..Armostrong sustine ca numai biserica lui are adevarata interpretare, si ca atara tu nu poti sa interpretezi Biblia pe contul tau. In final, autoritatea suprema in aceasta Biserica nu este Biblia ci scrierile si explicatiile date de Armstrong. In ce priveste doctrina lui Dumnezeu el sustine;

„Dumnezeu este Creatorul, Inceputul, si cela care ne da viata, si din aceasta cauza se numeste Tata.”

La prima vedere se pare a fi o afirmatie crestina fundamentalista, insa Armstrong era impotriva Trinitati. Tot el spune:

„Dumnezeu este o familie, o imparatie, NU o trinitate limitata.”

In ce priveste doctrina Domnului Isus, in contrast cu Mormoni, Martori lui Iehova, Armstrong invata ca Isus Cristos este co-etern si una cu Dumnezeu Tatal. Dar prin incarnare, Cristos si-a pierdut divinitatea si de a mai fi Dumnezeu, devenind un om. In contrast cu Filipeni 2:6, unde Pavel ne spune ca Isus nu si-a pierdut chipul (asemanarea) lui Dumnezeu, chiar fiind limitat de forma umana.

Mai sint si alte doctrina care sint in contrast cu invataturile evanghelice, de exemplu mintuirea este prin credinta si fapte, insa ne oprim aici in ce priveste aceasta miscare. Cea ce este de notat, ca o parte care merita sa fie cunoscuta, este faptul ca aceasta Biserica, dintr-o Biserica care a produs si invatat numai erezii, dupa moartea lui Armstrong, printr-un proces care numai Dumnezeu poate sa il explica, aceasta biserica in zilele noastre este o Biserica Evanghelica, tinind de adevarurile Biblice fundamentaliste ale zilelor noastre. Aceasta transformare s-a produs prin influenta prezentei Duhului Sfint, si schimbarea care a avut loc in inima uramsului lui Armstrong, care a ajutat Biserica sa se debaraseze de toate doctrinile eretice, raminind in doctrinele esentiale a unei Biserici Nou Testamentele. (22)

Miscarea Word-Faith

Miscarea „Word-Faith Movement”, mai este cunoscuta si ca „Name-it-Claim-it” , „Health and Wealth Gospel”, „Positiv Confessions”, Word of Faith”, si alte denumiri. Aceasta miscare este una dintre cele mai periculoase din zilele noastre. Daca miscarea Penticostala „Oneness” poti sa faci o distinctie doctrinara mai usor, aceasta miscare este mai greu sa o poti detecta. Invatatori miscarii Word-Faith, sint uramsii grupurilor Christian Science, Swedenborgianism, Theosophy, Scinece of Mind si New Thought, ci nu din Penticostalismul clasic. Prin aceasta ne arata ca in esenta invatatura Word-Faith este corupta. Fara indoiala ca sint o derivare de culta, si nu sint Crestini. Din pacate evanghelia propovaduita de miscarea Word-Faith nu este evanghelia Noului Testament. Miscarea Word-Faith este unul din sistemele cele mai false care au iesit din miscarea Carismatica, pentruca multi carismatici nu sint siguri de finalitatea si invataturile Scripturi. (23)

Mentorul spiritual al invatatorilor miscari Word-Faith este Essek W. Kenyon, un om care a fost forte mult influentat de cultul stiintei metafizice a mintii, cum ar fi Christian Science, Unity School of Christianity, si Biserica Stiintei Religioase, care aparent a primit educatia teologica la scoala, Emerson School of Oratory in Boston, Massachusetts. Fundatia doctrinei Word-Faith este cea ce Kenyon numea; „realitatile noii creatii.” Prin invaturile miscarii, omul trebuie mai intii sa fie ridicat la o stare mai inalta, punind omul la acelasi nivel cu Cristos. Aceasta invatatura este sustinuta printr-o serie de versete luate in afara contextuli Biblic, culminid cu versetul din 2 Cornteni 5:17, care este interpretat ca noua creatura este recreata ca o nou fel de existenta. In momentul cind se produce aceasta transformare, credinciosul devina la fel ca si Cristos incarnat. (24) Credinciosul este ridicat la o pozitie ca fiind un Dumnezeu-om, asa cum si Isus a foat un Dumnezeu-om.

Doctrina lui Word-Faith este departe in multe cazuri de invataturile Noului Testamet, si am sa fac citeva exemple, ca sa se poate vedea cit de subtil si deviat poate o miscare sa influentaze invataturile clasice a Noului Testament.

In teologia miscarii Word-Faith, omul a fost creat ca o copie exacta a lui Dumnezeu, incluzind marimea si forma. Am sa dau citeva exemple de declaratii facute de evanghelistii acestei miscari:

Kenneth Copeland: „Ratiunea lui Dumnezeu de a crea pe Adam a fost dorinta de a se reproduce pe sine insusi…El nu a fost mic ca un Dumnezeu. El nu a fost aproape ca un Dumnezeu. El nici nu a fost subordonat lui Dumnezeu.” (25)

Morris Cerullo: „Stiti voi ca de la inceputurile timpurilor planul lui Dumnezeu a fost ca Dumnezeu sa se reproduca pe sine insusi?…Cine sinteti voi? Haide-ti spuneti , cine sinteti voi? Haideti, spuneti: „Fii a lui Dumnezeu!” Haideti, spuneti! Si cea ce lucreaza in voi, fratilor, este acea manifestare a expresiei a cea ce Dumnezeu este si a cea ce Dumnezeu are. Cind noi stam aici sus, fratilor, voi nu va uitati la Morris Cerullo: voi va uitati la Dumnezeu. Voi va uitati la Isus.” (26)

O alta erezie a acestei miscari consta in faptul de a predica politesim.

Paul Crouch a spus: „Sint un mic dumnezeu! Criticilor, plecati de aici!” (27)

Benny Hinn: „Adam a fost o persoana supra naturala cind Dumnezeu la creat pe el. Nu stiu daca lumea stie sau nu, dar el a fost primul Superman care a existat vreodata. In primul rind, Scriptura ne spune clar ca el a avut stapinire peste vietuitoarele cerului, pestii marii – cea ce inseamnaca el a putut sa zboare. Binenteles, cum putea sa aibe stapinire peste pasari, fara sa fi putut sa faca ce pasarile ar fi facut? Cuvintul „stapinire” in ebraica declara clar ca daca tu ai stapinire peste ceva, inseamna ca tot ce face subordinatul tau, tu trebuie sa faci la fel. Cu alte cuvinte, daca subordonatul tau face ceva care tu nu poti sa faci, asta inseamna ca tu nu ai stapinire peste el. Am sa aduc o dovada mai clara. Adam nu numai ca putut zbura, dar el a mers in spatiu. El a fost – numai cu gindul de a merge pe luna, el a si fost acolo.” (28)

Se pot scrie multe despre aceasta miscare in ce priveste doctrinele predicate si acceptate de mii de persoane. Prin invataturile lor au ajuns sa-l degradeze pe Dumnezeu, pe Cristos, sa-l dumnezeiasca pe Satana. Referitor la cruce, ei sustin ca Isus a trebuit sa fie recreat de la divin la demonic, luind asupra sa natura Satanei. Cristos a trebuit sa plateasca pe Satana, prin a indura 3 zile si 3 nopti in iad, ca sa poate sa fie reprimit in universul din care a fost dat afara. In alte cuvinte ei spun ca Isus s-a nascut din nou in iad. Cit priveste reincarnarea, ei sustin ca isus a fost reincarnat de la demonic la divin. Pentru un studiu mai profund si citari a unora dintre invatatorii acestei miscari, se poate merge pe internet, mai ales cei care citesc in limba engleza.

Concluzie

Cea ce am scris pina acum are scopul de a scoate in evidenta ereziile care s-au ridicat dealungul secolelor impotriva doctrinei Cristologice, si a Trinitati. In cursul istoriei Bisericii lui Cristos o sumedenie de invatatori falsi s-au ridicat, incercind sa influenteze Biserica in intelegerea gresita pe care au avut-o. Au trebuit secole ca teologi Crestin sa poata ajunge la un studiu sistematic si exegetic de interpretare pe care azi studentii de teologie o studiaza prin materia cu numele de Hermeneutica. Faptul ca astazi apar noi invataturi, asta nu inseamna ca sint noi, ci doar o reaparitie sub o forma sau un nume diferit, a cea ce Satana a mai incercat ani de zile sau secole in urma. Defapt se stie ca Satana foloseste cu exactitate aceleasi principii de ispitire pe care le-a folosit in gradina Edenului, asa ca nu este o surpriza sa vedem aparitia unor invataturi din trecut in secolul 21.

Problema formulei botezului, asa cum am vazut este o erezei veche sub o forma si un nume nou. Cea ce este la baza acestei invataturi, nu este problema numelui care este folosit in botez, ci existenta si explicarea doctrinei Trinitati: „…Faptul ca recunoastem prezenta Tatalui, Fiului si Duhului Sfint, nu inseamna ca sintem de acord cu doctrina Trinitati” este raspunsul general al celor care nu recunosc aceasta doctrina. Pentru a face lumina in ce priveste doctrina Trinatati, am sa explic aceasta doctrina din punctul de vedere a unuia care crede cu tarie in existenta si realitatea prezentei unui Dumnezeu in forma a trei personalitati bine distincte una de alta, care sint aceasi in esenta, lucrind independent una de alta, pastrind in acelasi timp o unitate care nu se poate explica.

Biografie: 

1. Nicene and Post-Nicene Fathers, Second Series, vol 14
2. Livingstone, Dictionary of the Christian Church: p411
   Robertson, A Short History of Christianity: p75
3. Vide Athan. de Sent. Dionys.
4. Newman Reader — Works of John Henry Newman, Section 5. Sabellianism
5. Robertson, A Short History of Christianity: p75-76
6. Christie-Murray, A History of Heresy: p40
   Livingstone, Dictionary of the Christian Church: p508
   Robertson, A Short History of Christianity: p76
7. Craveri, The Life of Jesus: p316-317
8. Early Experiments in Christology, Paul N. Tobin
9. Excerpted from H. Leclercq, transcribed by Herman F. Holbrook, The Catholic Encyclopedia, Volume VII
10. Tillemont, Mem. vol. ii. p. 204.
11. Excerpted from H. Leclercq, transcribed by Herman F. Holbrook, The Catholic Encyclopedia, Volume VII
12. basictheology.com / Modalism, by Tommy Crawford
13. Baker’s Dictionary of Theology, Harrison, pag. 176
14. basictheology.com / Ebionism, by Tommy Crawford
15. Baker’s Dictionary of Theology, Harrison, pag. 26
16. basictheology.com / Adoptionism, by Tommy Crawford
17. Walter A Elwell, Evangelical Dictionary of Christian Theology [Grand Rapids, Illinois: Baker Books, 1984], 326.
18. Baker’s Dictionary of Theology, Harrison, pag. 171
19. basictheology.com / Docetism, by Tommy Crawford
20. A Modalistic Interpretation by the Christianl Research Institute, Inc. by James Bjornstad and Walter Bjorck; updated and revised by Ralph E. Spraker, Jr
21. Christadelphians, by Dr. Ken Johnson
22. www.cs.cornell.edu/Info/People/kreitz/Christian/Cults/5.armstrong.pdf
23. Charismatic Chaos, by John MacArthur, p 290
24. Faith Food, p 23
25. Kenneth Copeland, Following the Faith of Abraham I (Fort Worth, TX: Kenneth Copeland Ministries, 1989), tape #01-3001, side 1.
26. Morris Cerullo, The Endtime Manifestation of the Sons of God, (San Diego: Morris Cerullo World Evangelism, n.d.), audiotape 1, sides1 & 2.
27. Paul Crouch, Praise the Lord program on TBN (July 7, 1986)
28. Benny Hinn, Praise the Lord program on TBN (December 26, 1991)

---

Partea II – Doctrina Trinitatii

Doctrina Trinitati este una din cele mai grele subiecte teologice, si nu este de mirare incercarile care s-au facut in explicarea ei. Au trebuit aproape 4 secole ca doctrina Trinitati sa fie cu unanimitate aprobata la sinodul de la Nice. Majoritatea ereziilor referitor la aceasta doctrina au iesit in perioada  primelor 4 secole. Ne-intelegerea care exista si astazi se datoreaza in mare parte faptului ca in incercarea de a explica Trinitatea, folosim argumete rationale, care nu pot sa justifice toate datele pe care Biblia ni le da in privinta Trinitati. Unii au incercat sa spuna ca aceasta doctrina nu este Biblica. Cu toate ca cuvintul TRINITATE nu se gaseste in Biblie, substanta si baza acestei doctrina este gasita pe paginile Bibliei. Unii au sustinut ca sint peste 70 de pasaje Biblice care demonstreaza doctrina Trinitati, pe cind Robert M. Brown a folosit 700 de versete ca sa demonstreze in scurt doctrina Trinitati. In general studentii de teologie sint invatati ca TRINITATEA, este un termen tecnic care include ideia Trinitati, referindu-ne la o trinitate in unitate, si o unitate in trinitate. ( 29)

Inainte de a prezenta si explica pe scurt doctrina Trinitati, folosind o serie de texte Biblice, am sa expun 3 exemple a cea ce cred Baptisti Romani cu referinta la Trinitate, expuse in trei Marturisiri de Credinta.

            „Din vesnicie Dumnezeu exista in Trinitate: Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfint (Matei 28:19). Aceste trei persoane sint absolut egale in esenta, iar aceasta esenta exist nedespartita, simultan si etern. In aspectul “Trinitatii economice,” Dumnezeu Tatal actioneaz ca autoritate, iar Fiul si Duhul Sfint sint subordonati (Ioan 14:26; 1 Cor 11:3). “Trinitate Economica” este termenul dat aspectului Trinitatii in perioada ce a inceput la nasterea Domnului Isus in aceasta lume, si se va incheia dupa ce se va termina imparatia de o mie de ani.” (30)

             „Exista un singur si numai un singur Dumnezeu viu si adevarat. El este o fiinta personala, inteligenta de natura spirituala, Creatorul, Rascuparatorul, Sustinatorul si Conducatorul Universului. Dumnezeu este infinit in sfintenie si desavirsit in toate celelalte atribute ale Sale. Lui ii datoram cea mai mare dragoste, adorare si supunere. Dumnezeul etern ni se reveleaza ca Tatal, Fiul si Duhul Sfint, cu atribute personale distincte dar fara deosebire in natura, esenta sau fiinta.” (31)

             „Noi credem si marturisim ca este un singur Dumnezeu, Creatorul, Sustinatorul si Stapanitorul tuturor lucrurilor.

Geneza 1:1 “La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamanul…” Efes. 4:6 “Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor care este mai presus de toti si care este in toti”. Maleahi 2: 10 “N-avem toti un singur Tata? Nu ne-a facut un singur Dumnezeu?” Iov 31:15 “Oare nu ne-a intocmit acelasi Dumnezeu…?” Romani 1: 19,20 “…ce se cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu…insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit de la facerea lumii cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El”. 11:36 ” Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile”. Ps. 94: 9 ” cel ce a sadit urechea…a intocmit ochiul…” Fapte 17:24 “Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului”.

In Biblie descoperim pe Dumnezeu ca Tatal, Fiul si Duhul Sfant, cu desavarsire una si nedespartiti in fiinta lor.

2Cor. 13:14 “Harul Domnului nostru Isus Hristos, si dragostea lui Dumnezeu, si impartasirea Duhului Sfant…” Matei 28:19 “…in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh…” 1 Ioan 5:7 “Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant si acestia trei sunt una”. (32)

Ca sa explic aceasta doctrina am sa ma folosesc de un studiul sistematic a doctrinei Trinitati facut de Robert M. Bowman, Jr. Ca sa  se poate face o evaluare a evidentelor Biblice a Trinitati, trebuiesc luate in considerare doua principii;

1. trebuie explicat implicit in lumina a cea ce este explicit.  Asta inseamna ca textul care spune explicit ca „asa si asa s-a intimplat” este adevarat, ar trebuie sa ne ajute sa intelegem cea ce nu este scris direct in text, ci este sub o forma indirecta. De exemplu, daca Biblia spune ca Pavel a fost arestat, asta inseamna ca a fost la puscarie? Explicit stim ca Pavel a fost arestat, dar implicit stim ca el a fost dus la puscarie. O sa intelegem mai bine acest principiu cind o sa ajungem sa facem exemple Biblice referitor la Trinitatea lui Dumnezeu.
2. al doilea principiu este ca in teologie se fac interpretari logice, dar nu rationale. De exemplu daca Dumnezeu stie toate lucrurile de mai inainte, asta inseamna ca El a stiut ca Adam si Eva v-or cadea in pacat. Asta ar fi insemnat ca Dumnezeu a fost iresponsabil sa fi lasat pe Adam si Eva sa cada in pacat, cind El a stiut mai dinainte acest lucru. Aceasta interpretare este o interpretare rationala ci nu logica. Este greu de inteles cum aceste persoane sint responsabile pentru actiune pacatoasa pe care au luat-o avind in vedere ca Dumnezeu a stiut de ce sa va intimpla mai dinainte, dar asta nu este un lucru ilogic (sa se contrazica singur).

Folosind aceste doua principii o sa incercam sa intelegem aceasta doctrina, folosind  textele care sustin explicit sau implicit  Trinitatea. Un lucru important de notat este faptul ca Trinitatea nu trebuie luata in afara contextului naturii lui Dumnezeu.

1.  ESTE UN SINGUR DUMNEZEU

a.   Un Dumnezeu: Afirmatii Explicite

Vechiul Testament: Deut. 4:35; 39; 32:39; 2 Sam. 22:32; Is. 37:20: 43:10; 44:6-8; 45:5; 14; 21-22; 46:9

….Sa stii dar in ziua aceasta, si pune-ti in inima ca numai Domnul este Dumnezeu, sus in cer si jos pe pamint, si ca nu este alt Dumnezeu afara de El….(Deut. 4:39)

Noul Testament: John 5:44; Rom. 3:30; 16:27; 1 Cor. 8:4-6; Gal. 3:20; Ef. 4:6; 1 Tim. 1:17; 2:5; Iacov 2:19; Iuda 25

…. A Imparatului veciniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava in vecii vecilor! Amin….(1 Tim. 1:17)

b.   Nimeni nu este ca Dumnezeu (in esenta)

Afirmatii explicite: Ex. 8:10; 9:14; 15:11; 2 Sam. 7:22; 1 Kgs. 8:23; 1 Cro. 17:20; Ps. 86:8; Is. 40:18, 25: 44:7; 46:5, 9; Ier. 10:6-7; Mica 7:18

…Niciunul ne este ca Tine, Doamne! Mare esti Tu, si mare este Numele Tau prin puterea Ta….(Ier. 10:6)

Fiind ca Dumnezeu, o minciuna a Satanei: Gen. 3:5; Isa. 14:14; Ioan 8:44

….ma voi sui pe virful norilor, voi fi ca cel Prea Inalt….(Isa. 14:14)

c.   Este un singur Dumnezeu adevarat: 2 Cron. 15:3; Ier. 10:10; Ioan 17:3; 1

Tesl. 1:9; 1 Ioan 5:20-21

….Dar Domnul este Dumnezeu cu adevarat, este un Dumnezeu viu si un Imparat vecinic…..(Ier. 10:10)

Prin aceste pasaje si inca multe altele pe care nu le-am expus din cauza spatiului, noi intelegem ca Dumnezeu este un Singur Dumnezeu. Toti ceilalti dumnezei, fiind dumnezei falsi, incluzind oameni sau ingeri.

2.  DUMNEZEU ESTE UNIC, ESTE O FIINTA CARE NU POATE FI EXPLICATA 

a.   Un singur Dumnezeu, care este unic. (aceleasi versete de la 1:a)

b.   Nimeni nu este ca Dumnezeu. (aceleasi versete de la 1:b)

c.   Dumnezeu nu poate fi inteles pe deplin: 1 Cor. 8:2-3

….Daca crede cineva ca stie ceva, inca n’a cunoscut cum trebuie sa cunoasca. Dar daca iubeste cineva pe Dumnezeu, ste cunoscut de Dumnezeu…..

d.   Dumnezeu poate fi inteles in masura in care Fiul ne reveleaza despre El: Mat. 11:25-27; Ioan 1:18

….Nimeni n’a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sinul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut…..(Ioan 1:18)

e.   O limba analogica a trebuit sa fie folosita sa poata descrie pe Dumnezeu figurativ: Ezec. 1:26-28; Apoc. 1:13-16

….Am mai vazut iaras o lucire de arama lustruita ca niste foc, inlauntrul caruia era omul acesta, si care stralucea de jur imprejur; dela chipul rarunchilor pina sus, si dela chipul rarunchilor pina jos, am vazut ca un fel de foc, si de jur imprejur era inconjurat cu o lumina stralucitoare…..(Ezec. 1:27)

Trinitatea este o taina, nu numai in sens Biblic (ca nu este relevata pe deplin), dar in sensul ca omul nu poata sa o inteleaga intr-un sens inteligibil. Este inteligibil in ce priveste relatiile si modurile de manifestare, dar este nu este inteligibil in ce priveste natura existentei lui Dumnezeu. Cea mai mare dificultate este in relatia in care persoanele Dumnezeirii sint in esenta divina si legata una de alta. Teologi nu au incercat sa explice misterul Trinitati, dar au formulat o doctrina a Trinitati in asa fel ca sa se poata explica si intelege relatiile intre pasajele Biblice gasite in Sfinta Scriptura. (33)

3.  ESTE DUMNEZEU O PERSOANA? 

a.   Dumnezeu este un Dumnezeu (asa cum am precizat mai sus), este Yahweh (Deut 6:4), un Domn (Marcu 12:29), un singur Spirit (Ioan 4:24)

…..Dumnezeu este Duh, si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar….(Ioan 4:24)

b.   Biblia nu face nici o referinta la Dumnezeu a fi o singura persoana.

1.  In Evrei 1:3 se vorbeste despre intiparirea FIINTEI Lui. Cuvintul grecesc care este folosit in acest verset este HUPOSTASIS, care se traduce substanta (esenta).

….El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei (hupostasis / substanta) Lui, si care tine tote lucrurile cu Cuvintul puterii Lui, a facut curatirea pacatelor….(Ev.1:3)

Acelasi cuvint il gasim folosit si in Evrei 11:1. Am sa fac o traducere din versiunea in greaca ca sa se vada asemanarea cuvintelor.

…..Si credinta este o SUBSTANTA (hupostasis) a lucrurilor nadajduite, evidenta lucrurilor nevazute…..(Evrei 11:1)

2.  In Galateni 3:20 pavel scrie despre Dumnezeu ca fiind unul singur in legamintul intre Dumnzeu si om, nu ca si cum ar fi o singura persoana.

…Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure parti, pe cind Dumnezeu, este unul singur….(Gal. 3:20)

3.  In Iov 13:8 gasim folosit cuvintul evreiesc PANIYM, care in limba engleza este tradus persoana, insa in realitate inseamna FETE. Paniym este un substantiv la plural care literar s-ar traduce FETE, insa care este folosit totdeauna in singular FATA. (34) Traducerea versetului din Iov ar fi un felul urmator:

…O sa accepte ei FETELE ( paniym / fete / persoane) Lui, o sa sustina ei pe Dumnezeu?….(Iov 13:8)

c.   Uzanta pronumelui la singular si la plural cind se face referinta la Dumnezeu.

In peste 7000 de locuri Dumnezeu vorbeste sau i se vorbeste la singular ( Eu, El, ect.), si este normal sa se foloseasca pronumele singular pentruca Dumnezeu este o fiinta. Forma singulara a pronumelui nu inseamna ca nu exista in forma a 3 persoane, atita timp cit cele 3 persoane nu sint 3 fiinte separate. In aceasta Fiinta Divina sint 3 Persoane sau 3 individuale subexistente, Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Este recunoscut in general, ca termenul de persoana, folosit in a explica una din formele divine, este o forma imperfecta de a exprima o idee. In o uzanta generala acest cuvint (persoana) denota un rationamet separat cu un moral individual, care posedeaza o constiinta, care este constient de personalitatea sa indiferent de schimbarile prin care trece. (35)
In cel putin 3 locuri Dumnezeu vorbeste despre El insusi folosind pluralul:
…Apoi Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Nostra……(Gen 1:26)

In ebraica, cuvintul pentru Dumnezeu in Geneza 1:3, este ELOHIYM ( pluralul lui ELOWAHH), care se traduce dumnezei in sens ordinar. Chipul nostru este folosit in contextul pluralui ELOHIYM / Dumnezeu. Deci nu putea fi vorba de pluralitatea pe care Dumnezeu (singular) plus ingerii, ar fi alcatuit o pluralitate, identificat prin expresia asemanarea noastra.

…Domnul Dumnezeu a zis: Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscind binele si raul. Sa-l impiedicam…(Gen.3:22)

In acest verset cuvintul pentru Domnul in ebraica este YHOVAH, care se traduce Auto-existent, Etern, Domnul. Pentru cuvintul Dumnezeu, este folosit din nou cuvintul la plural ELOHIYM, Dumnezei.

….Haidem! sa Ne pogorim si sa le incurcam acolo limba, ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora….(Gen.11:7)

Pluralul care este folosit, indica o hotarire a Dumnezeirii.

4.  TATAL LUI ISUS HRISTOS ESTE DUMNEZEU

Afirmatie explicita:
….Tata, a sosit ceasul! Proslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa te proslaveasca pe Tine…(Ioan 17:1)

….totus pentru noi nu este decit un singur Dumnezeu: Tatal, dela care vin toate lucrurile si pentru care traim si noi, si un singur Domn: Isus Hristos, prin care sint toate lucrurile si prin El si noi….(1 Cor. 8:6)

Deasemenea gasim expresia; Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Cristos.
…Binecuvintata sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, Parinytele indurarilor si Dumnezeul mingaieri…( 2 Cor. 1:3)

….Binecuvintat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos…….( Ef. 1:3)

….Binecuvintata sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Cristos…….(1 Petru 1:3)

5.  ISUS HRISTOS ESTE DUMNEZEU

a.   Afirmatie explicita:

….caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat di domnia va fi pe umarul Lui, il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele veciniciilor, Domn al pacii…. (Is. 9:6)

…. la inceput era Cuvintul, si Cuvintul era cu Dumnezeu, si Cuvintul era Dumnezeu…( Ioan 1:1)

….Drept raspuns Toma I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu….. (Ioan 20:28)

Fara sa mai mai citez in detaliu restul versetelor, sugerez sa se citeasca si sa se studieze urmatoarele versete: Fapt. 20:28, Rom. 9:5, Tit 2:13, Evrei 1:8, 2 Pet. 1:1, 1 Ioan 5:20. Pentru o traducere corecta, si un studiu linguistic, este bine sa se foloseasca versiunea in limba greaca care se poate gasi foarte usor pe internet. Din cauza ca unele versete si cuvinte in limba romana nu au fost traduse exact, este bine sa se faca comparatia pentru studiu unui student mai serios.

b.   Isus este Jehovah / Yahweh

….Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus (Yhowshuwa) ca Domn (Kurios / Yhovah / Jehovah) si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu (Theos / Yahweh) L-a inviat din morti, vei fi mintuit…. (Rom. 10:9)

….Findca oriine va chema Numele Domnului ( Yhovah / Jehovah) va fi mintuit….(Rom. 10:13)

….Deaceea Dumnezeu (Yahweh) L-a inaltat nespus de mult, si I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume….si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu (Yahweh) Tatal, ca Isus Hristos este Domn (Yhovah / Jehovah)…. (Filipeni 2:9-11)

In afara de cele 3 versete citate mai sus, mai sint urmatoarele versete care ar trebui sa fie luate in considerare; Evrei 1:10, 1 Pet. 2:3-4, 1 Pet. 3:14-15.

Mai sint o serie de versete in care lui Isus i se adreseaza ca singurul Domn; Deut. 6:4, Marcu 12:29, 1 Cor. 8:6, Efe. 4:5, Rom. 10:12, 1 Cor. 12:5.

c.   Isus are titlul lui Dumnezeu

1.   Titlul care apartine numai lui Dumnezeu

….. Cind L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca mort. El Si-a pus mina dreapta peste mine, si a zis: Nu te teme! Eu sint Cel dintii si Cel de pe urma…. (Apoc. 1:17)

….. Eu sint Alfa si Omega, Cel dintii si Cel de pe urma, Inceputul si Sfirsitul….. (Apoc. 22:13)

……Asa vorbeste Domnul, Imparatul lui Israel si Rascumparatorul lui, Domnul ostirilor: Eu sint Cel dintii si Cel de pe urma, si afara de Mine, nu este alt Dumnezeu….(Isaia 44:6)

In Isaia 44 vedem ca Dumnezeu tatal isi asuma titlul de Cel dintii si cel de pe urma, pe cind in Noul Testament Isus isi asuma acelasi titlul scotind in evidnta unitatea Dumnezeirii.

2.   Titlul care apartine in ultima instanta numai lui Dumnezeu

MINTUITOR: Luca 2:11, Ioan 4:42, 1 Ioan 4:14, Tit 2:13 (Isa. 43:11, 45:21-22 titlul lui Dumnezeu). Isus sursa mintuirii; Evrei 5:9 ( Exod 15:2, Ps. 118:14, 21 Dumnezeu sursa mintuirii)

Pastor: Ioan 10:11, Evrei 13:20. In Vechiul Testament Dumnezeu este Pastorul: Ps. 23:1, Is. 40:11

Stinca: 1 Cor. 10:4, in Vechiul Testament Isa. 44:8

d.   Isus primeste onoarea care este numai a lui Dumnezeu

Cinste: Ioan 5:23 ….pentru ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal. Cine nu cinsteste pe Fiul, nu cinsteste pe Tatal, care L-a trimis….

Dragoste: Matei 10:37

Rugaciune: Ioan 14:14 …Daca veti cere ceva in Numele meu, voi face…. fapte 1:24-25, 7:59-60 (referinta la Luca 23:34, 46), Rom 10:12-13, 1 Cor. 1:2, 2 Cor. 12:8-10, 2 Tes. 2:16-17, ect…

Inchinare (proskuneo): Matei 28:17, Evrei 1:6. Referintele de inchinaciune lui Dumnezeu Matei 4:10, Ps. 97:7.

Lauda Doxologica: 2 Tim. 4:18, 2 Pet. 3:18, Apoc. 1:5-6, 5:13

Credinta: Ioan 3:16, 14:1

e.   Isus face lucrarea lui Dumnezeu

1.  In creatie: Ioan 1:3, 1 Cor. 8:6, Col. 1:16-17. Evr. 1:2, Apoc. 3:14. Prin El si pentru El…Rom. 11:36, Evr. 2:10, Fapt. 17:28, si Isa. 44:24

2.  Sustine Universul: Col. 1:17, Evr. 1:3, 11-12

3.   Mintuirea: Ioan 4:42 si restul versetelor de la C.2. Iertarea pacatelor: mat. 9:1-8. Marcu2:1-12, Lica 5:17-26. Ce este de remarcat in aceste versete este faptul ca Isus iarta pacatele care nu au fost facut impotriva Lui.

4.   Isus lucreaza la fel ca si Tatal: Ioan 5:17-29, mat 25:31-46, 2 Cor. 5:10.

f.    Isus are atributele lui Dumnezeu

1.   Toate atributele lui Dumnezeu: Ioan 1:1, Filp. 2:6, Col. 1:15, 2:9, Evrei 1:3

2.   Are viata in sine insusi: Ioan 5:26

3.   Este de neschimbat: Evr. 1:10-12, 13:8

4.   Etern: Ioan 1:1, 8:58, 17:5, Col.1:17, Ev. 1:2

5.   Omniprezent: Mat 18:20, 28:20, Ioan 3:13, Efe. 1:23, 4:10, Col. 3:11

6.   Atotstiutor: Ioan 16:30, 21:17

7.   De neinteles: Mat. 11:25-27

g.   Isus este egal cu Dumnezeu

In Ioan 5:18 isus spune:….dar si pentruca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, si Se facea astfel deopotriva cu Dumnezeu….. In pasajul de la versetul 19-29, Isus spune ca face voia Tatalui, si merita aceasi onoare ca si Tatal.

In Filipeni 2:6 Isus nu a incercat sa se prezinte lumii egal cu Dumnezeu, dar printr-o smerenie in fata Tatalui, El a fost inaltat de Tatal (versetele 7-11).

h.   Isus este Fiul lui Dumnezeu

1.   Fiul in Scriptura poate insemna cineva care natura la ceva, indiferent daca literal sau figurativ, cum ar fi expresiile Fiul omului, fii neascultarii

2.   Deobicei cind intilnim expresia fiul lui, in relatie cu o persoana (fiul omului, fiul lui David, ect…) fiul are aceasi natura (trasaturi) ca si tatal.

3.   Isus este clar ca nu este Fiul lui Dumnezeu in sens literar. El nu a fost creat de Dumnezeu, asa cum a fost creat omul sau ingerii.

4.   Pe dealta parte Isus este Fiul lui Dumnezeu intr-un sens unic (Ioan 1:14, 3:16, 18) si proeminent.

5.   Biblia este destul de explicita ca Fiul are natura (trasaturile), esenta lui Dumnezeu.

6.   Modul in care Isus a repetata de mai multe ori ca El este Fiul lui Dumnezeu, a dus sa irite pe Evrei in asa fel ca i-au dorit moartea. Isus nu a negat niciodata ca este Fiul lui Dumnezeu (Ioan 5:17-23, 8:58-59, 10:30-39, 19:7, Mat. 26:63-65).

7.   Isus prin natura Sa este Fiul lui Dumnezeu, El nu este creatia lui Dumnezeu, sau servitorul lui Dumnezeu. Isus este Fiul lui Dumnezeu care s-a facut un servitor in dragoste fata de noi si pentru slava Tatalui (Ioan 13:13-15. 17:4, Fil. 2:6-11, Ev. 1:4-13, 3:1-6, 5:8, ect..)

6.  DUHUL SFINT ESTE DUMNEZEU 

a.  Egal cu Dumnezeu:

…..Anania, pentruce ti-a umplut Satana inima ca sa minti pe Duhul Sfint, si sa ascunzi o parte din pretul mosioarei?….N’ai mintit pe oamnei, ci pe Dumnezeu…. (Fapt. 5:3-4)

….Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si sintem schimbati in acelas chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului…. (2 Cor. 3:17-18)

b. Are atributele lui Dumnezeu

Etern: ….cu cit mai mult singele lui Hristos, care prin Duhul cel vecinic… (Evrei 9:14)
Omniprezent: ….unde ma voi duce departe de Duhul Tau, si unde voi fugi departe de Fata Ta?…. (Ps. 139:7)
Atotstiutor: ….Caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adinci ale lui Dumnezeu….. Tot asa nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu afara de Duhul lui Dumnezeu…. (1 Cor. 2:10-11)
c.   A fost implicat in toate lucrarile lui Dumnezeu

In Creatie: Gen. 1:2, Ps. 104:30
In Intruparea lui Cristos: Mat. 1:18, 20, Luca 1:35
In Inviere: Rom. 1:4, 8:11
In Mintuire: Rom. 8:1-27

Este o persoana
Calificarea unei fiinte de a fi o persoana trebuie sa aibe cel putin 3 caracteristici:

Minte ( intelect)
Vointa proprie
Emotii
Ca o persoana umana, o fiinta trebuie sa aibe cel putin aceste 3 caracteristici. Abilitatea de a gindi, a rationa, a alege, a avea dorinte, sint asociate cu o constiinta care sint exclusive unei Persoane. Toate aceste calitati sint vazute in Duhul Sfint, asa cum sint vazute in Fiul si Tatal. Duhul Sfint este identificata ca o persona de apostolul Ioan in Ioan 16:13:

…Cind va veni Mingiiatorul (EKEINOS), Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul: caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si va va descoperi lucrurile viitoare…

Ioan a folosit cuvintul grec (masculin) EKEINOS, facind referinta la o persoana care are o identitate, si e diferita fata de Tatal sau de Fiul. In plus Tatal si Fiul fac distinctie cind vorbesc despre Duhul Sfint. Isus nu ar fi putut sa vorbeasca despre duhul Lui sau al Tatalui, care ar fi venit. Dumnezeu care etse atotstiutor, nu ar fi stiut cite probleme a creat facind o observatie vaga, pe care sa nu o intelegem si sa ne contrazicem de 2000 de ani? Daca cea ce Isus a spus face referinta la o putere spirituala, inpersonala, ar fi spus, si Ioan impreuna cu Apostolii ar fi inteles-o. Faptul ca noi nu vrem sa aceptam, sau sa putem intelege acest mister a personalitatii Duhul Sfint, nu inseamna ca El nu este o Persoana, si este Dumnezeu. Faptul ca nu inteleg cum se produce un uragan, de unde vine, nu inteleg date specifice despre acest fenomen, asta nu inseamna ca nu exista si ca nu se manifesta. Cea ce face ca Duhul Sfint sa fie o Persoana, este relatia icare exista in Dumnezeire intre cele 3 Persoane, Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Unitatea celor 3 si modul in care lucreaza impreuna este descrisa pe paginile Bibliei, indiferent daca vrem sa acceptam sau nu.

Are un Nume: Mingiiatorul (EKEINOS) Ioan 16:13
Este un alt Ajutor (PARAKLETOS, in greaca folosit todeauna ca o persoana):
….Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt PARAKLETOS (Ajutator), care sa ramina cu voi in veac…. (Ioan 14:16)

Este trimis de Dumnezeu in numele lui Isus:
….Dar Mingaietorul, adica Duhul Sfint, pe care-l va trimete Tatal, in Numele Meu, va va invata toate lucrurile, si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu…. (Ioan 14:26)

Este trimis sa marturiseasca despre Hristos:
…..Cind va veni Mingaietorul, pe care-L voi trimete dela Tatal, adica Duhul Adevarului, care purcede dela Tatal, El va marturisi despre Mine…..  (Ioan 15:26)

Este trimis sa dovedeasca lumea vinovata de pacat:
…..Si cind va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata….  (Ioan 16:8)

Are calitatile necesare sa fie considerat o persoana:
a.   Aude; …ci va vorbi tot ce va fi auzit…. (Ioan 16:13)

b.   Vorbeste; …Dar Duhul spune lamurit ca in vremurile din urma…. (1 Tim. 4:1)

c.   Se intristeaza: ….Sa nu intristati pe Duhul Sfint al lui Dumnezeu… (Ef. 4:30)

d.   Proslaveste: ….El Ma va proslavi, pentruca va lua din ce este al Meu…. (Ioan 16:14)

e.   Descopera: …Tot ce are Tatal, este al Meu: deaceea am zis ca va lua din ce este al Meu, si va va descoperi…. (Ioan 16:15)

f.    Este un martor: …Insusi Duhyl adevereste impreuna cu duhul nostru ca sintem copii ai lui Dumnezeu…. (Rom. 8:16)

g.   Un mijlocitor: ….Dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite… (Rom. 8:26)

h.   O calauza: …Caci toti ceice sint calauziti de Duhul lui Dumnezeu sint fii ai lui Dumnezeu…. (Rom. 8:14)

….Atunci Isus a fost dus de Duhul in pustie…. (Mat. 4:1)

i.     Da inspiratie: …oamneii au vorbit dela Dumnezeu, minati de Duhul Sfint…. (2 Pet. 1:21)

j.     Duhul comanda: …Pe cind slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfint a zis: Puneti-Mi deoparte pe Barnaba si pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat… (Fapt. 13:2)

k.    Duhul interzice sau permite: …Findca au fost opriti de Duhul Sfint sa vesteasca Cuvintul in Asia……se pregateau sa intre in Bitinia: dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie…. (Fapt. 16:6-7)

l.     Duhul invata: ….ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfint, intrebuintind o vorbire duhovniceasca pentru lucrarile duhovnicesti…. (1 Cor. 2:13)

….. Duhul Sfint, pe care-l va trimete Tatal, in Numele Meu, va va invata toate lucrurile…… (Ioan 14:26)

m.  Duhul cerceteaza: …caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adinci ale lui Dumnezeu…. (1 Cor. 2:10)

n.   Duhul condamna: … Si cind va veni El, va dovedi lumea vinovata….. (Ioan 16:8)

o.   Duhul reveleaza: …Duhul Sfint il instiintase ca nu va muri inainte sa vada pe Hristos Domnul…. (Luca 2:26)

p.   Duhul ia decizii: …Caci s-a parut nimerit Duhului Sfint si noua, sa nu mai punem peste voi alta greutate decit ceeace trebuie…. (Fapt. 15:28)

In baza acestor versete Biblice, si caracteristicile necesare ca aceasta fiinta sa fie considerata o persoana, este greu sa dai alte explicatii certitudinii cu care sintem confruntati in privinta persoanei Duhului Sfint. Gramatica limbii greaca, ca si cea evreiasca indica ca este vorba de o persoana in aceasi categorie cu Tatal si Fiul. Faptul ca prezenta Duhului Sfint in Vechiul Testament nu este vizibila asa ca a Tatalui, nu inseamna ca Duhul este mai putin o persoana ca si Tatal. In Noul Testament faptul ca prezenta vizibila a lui Isus a fost simtita, nu inseamna ca Duhul nu a fost prezent, sau ca nu a exista ca persoana a Dumnezeirii. Luind contextul tuturor versetolor care vorbesc de Duhului Sfint, este mult mai usor de explicat prezenta unei persoane in Dumnezeire, ca si cum ar fi o putere inpersonala. Sint prea multe versete care sa fie explicate altfel. Ar fi de nexplicat ca Isus sa prezinte pe Mingiietorul ca o alta persoana distincata, cind in realitate ar fi facut referinta la Duhul lui, sau Duhul tatalui. Duhul Sfint in baza acestor dovezi Scripturale implineste toate caracteriticile necesare sa poata fi considerat o persoana. Ca o persoana Divina, introdusa de Tatal si de Fiul, nu ne ramina altceva decit sa intelegem ca este parte din misterul Dumnezeirii, al naturii de nexplicat sau de neconceput al lui Dumnezeu.

7.  TATAL, FIUL SI DUHUL SFINT SINT 3 PERSOANE DISTINCTE 

Dumnezeu Tatal si Fiul Isus Hristos sint 2 persoane:

Se poate vedea in saluturile lui Pavel, Iacov, Petru si Ioan: Rom. 1:7, 1 Cor. 1:3, 2 Cor. 1:2, Gal. 1:3, Ef. 1:2, 6:23, Filp. 1:2, 1 Tes. 1:1, 2 Tes. 1:1-2, 1 Tim. 1:1-2, 2 Tim. 1:2, Tit 1:4, Filimon 3, Iacov 1:1, 2 Pet. 1:2, 2 Ioan 3.
Marturia a doi martori: Ioan 5:31-32, 8:16-18, facind referinta la necesitatea a doi martori dupa legea lui Moise (Num. 35:30, Deut. 17:6, 19:15).
Tatal a trimes pe Fiul: Ioan 3:16-17, Gal. 4:4, 1 Ioan 4:10, ect…
Tatal si Fiul se iubesc unul pe altul: Ioan 3:35, 5:20, 14:31, 15:9, Mat 3:17, 17:5, 2 pet. 1:17.
Tatal vorbeste Fiului, si Fiul vorbeste Tatalui: Ioan 11:41-42, 12:28, 17:1-26, ect…
Tatal cunoste pe Fiul, si Fiul cunoaste pe Tatal: Mat. 11:27, Luca 10:22, Ioan 7:29, 8:55, 10:15
Isus este Mijlocitorul in fata Tatalui: 1 Ioan 2:1

Isus nu este Dumnezeu Tatal
1.    Isaia 9:6 …. caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui, il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele veciniciilor, Domn al pacii….

Cuvintul Parintele in ebraica este AB, care se traduce tata intr-un sens literar imediat, sau in mod figurativ se traduce fara-tata, capetenie (conducator). Urmarind limbajul si cuvintele folosite de Isaia, termenii folositi nu fac referinta la Dumnezeu Tatal. Parintele veciniciilor face referinta la Dumnezeu Etern, in sensul eternitatii lui Isus.

2.    Ioan 10:30 … Eu si Tatal una sintem….

Isus nu a spus: Eu sint Tatal, sau: Fiul si tatal sint o persoana.
Cuvintul SINTEM (la plural), in greaca ESMEN (tradus noi sintem) indica cel putin 2 persoane.
Cuvintul una, in greaca HEN, indica o unitate esentiala, dar nu personala. Se poate compara cu pasajul din Ioan 17:21-23.
3.    Ioan 5:43 ….Eu am venit in Numele tatalui meu, si nu Ma primiti….

Isus a spus ca a venit in numele Tatalui, dar nu a dat indicatia ca El este Tatal. Isus a venit in autoritatea Tatalui.

Sint o serie de versete care merita un studiu mai profun in a intelege diferenta facuta intre Tatal si Fiul. Pentru o continuare studiului comparativ al versetelor mai importante care face o distictie intre cele doua pesroane se pot studia urmatoarle pasaje: Ioan 8:19, 16:3, Ioan 14:6-11, 14:18, Col. 2:9, gal. 1:1, Ioan 2:19-22, 5:21, 6:39-40, 44, 54, 1 Cor. 6:14, ect…

Isus nu este Duhul Sfint

Duhul Sfint este introdus de Isus ca Mingaietorul: Ioan 14:16 comparat cu 1 Ioan 2:1
Isus a trimes Duhul Sfint: Ioan 15:26, 16:7
Duhul Sfint arata umilinta in relatie cu Isus, si aduce proslavire: Ioan 16:13-14
Duhul Sfint s-a pogorit peste Isus: Luca 3:22

Tatal nu este Duhul Sfint

Tatal a trimes Duhul Sfint: Ioan 14:15, 15:26
Duhul Sfint mijloceste impreuna cu tatal pentru sfinti: Rom. 8:26-27
Tatal si Duhul Sfint sint activi in diferite activitati: in invierea lui Isus (Gal. 1:1, Rom. 8:11), mingii pe sfinti (2 Cor. 1:3-4, Ioan 14:26), sfinteste pe crestini (Iuda 1, 1 Pet. 1:2). Sint numai citeva exemple care ne arata ca cei doi lucreaza impreuna in creatie, mai ales in viata copiilor lui Dumnezeu.

BIBLIA INVATA DOCTRINA TRINITATII

Toate elementele necesare doctrinei Trinitati sint gasite pe paginile Bibliei

Un Dumnezeu.
Tatal este Dumnezeu.
Fiul este Dumnezeu.
Duhul Sfint este Dumnezeu.
Tatal, Fiul si Duhul Sfint sint 3 persoane.

b.  Noul Testament  prezinta cu consistenta o multitudine de versete prezentind Tatal, Fiul si Duhul Sfint.

2 Cor. 13:34; Luca 1:35; 3:21-22; 4:1-12; Ioan 4:10-25; 7:37-39; 14-16; 20:21-22; Fapt. 1:4-8; 2:33, 38-39; 5:3-4, 9, 30-32; 7:55-56; 10:36-38, 44-48; 11:15-18; 15:8-11; 20:38; 28:25-31; Rom. 1:1-4; 5:5-10; 8:2-4, 9-11, 14-17; 1 Cor. 6:11; 12:4-6, 11-12, 18; 2 Cor. 1:19-22; 3:6-8, 14-18; Gal. 3:8-14; 4:4-7; Efes. 1:3-17; 2:18, 21-22; 3:14-19; 4:4-6, 29-32; 5:18-20; Filip. 3:3; 1 Tes. 1:3-6; 2 Tes. 2:13-14; Tit. 3:4-6; Evr. 2:3-4; 9:14; 10:28-31; 1 Pet. 1:2; 1 Ioan 3:21-24; 4:13-14; Iuda 20-21; Apoc. 2:18, 27-29.

Biografie:

29. Systematic theology / L. Berkhof. Pg. 84

30. Ce credem noi? / O scurta marturisire de credinta scrisa de Beniamin Cocar – doctor in teologie, Detroit

31. MESAJUL SI CREDINTA BAPTISTA / Aprobata de Conventia Baptista de Sud (SUA) in 9 Mai 1963 si revizuita in 9 Iunie 1998.

32. Marturisirea de credinta a Cultului Crestin Baptist din Romania.

33. Systematic Theology, L. Berkhof, pg.89

34. King James Bible, Strong Dictionary

35. Systematic Theology, L. Berkhof, pg.87

---

Partea III – Validitatea manuscriselor si practica Bisericii Primare

In demonstrarea „formulei” de botez, Miscarea Modalista a pus sub semnul intrebarii autenticitatea manuscriselor biblice care contin ultimele doua capitole ale Evangheliei dupa Matei. Neputinta demonstrarii teologice a doctrinei Trinitatii, a facut ca sa apeleze la autenticitatea manuscriselor originale. Studiul Hermeneutic si exegetic al pasajelor biblice (care include studiul lingvistic al textului original) au creat probleme in atacarea doctrinei, astfel ca s-a recurs la un atac al descoperirilor arheologice, al manuscriselor, si a unor citari ale parintilor Bisericii primare (apologetii primelor secole).

Luand in considerare ca in Sfinta Scriptura sint numai doua versete (Matei 28:19, si 1 Ioan 5:7) care in mod explicit folosesc  „formula” scrisa a Trinitatii, au gasit ca este mai usor de pus sub semnul intrebarii autenticitatea acestor versete.

Inainte de a explica controversele care au fost create pe baza autenticitatii acestor doua pasaje Biblice, vreau sa scot in evidenta urmatorul lucru: expunand doctrina Trinitatii am omis sa folosesc ca argument teologic pasajul din Matei 28:19. Motivul pentru care am facut acest lucru, consta in faptul ca acest verset nu este fundamentul doctrinei Trinitatii, asa cum sustine miscarea penticostala “Jesus Only”. Cei care au atacat validitatea teologica a doctrinei Trinitatii au folosit ca argument autenticitatea pasajului din Matei, sustinand ca acest pasaj ar fi fost falsificat de parintii bisericesti in jurul secolului al IV-lea, de catre cei care au ajuns sa fie considerati drept Trinitari. Ceea ce am incercat sa dovedesc, este prezenta doctrinei Trinitatii, scotind din argumentele pe care le-am prezentat, dovada pasajului din Matei.

Pasajul din Matei 28:19 si cel din  1 Ioan 5:7, nu au creat atita controversa pina in secolul trecut, cand miscarea Modalista a prins viata, dupa o perioada mai lunga de adormire. Asa cum am scos in evidenta, Miscarea „Jesus Only” sau „Oneness” (ambele de natura penticostala) au atacat doctrina Trinitatii, bazata pe o revelatie de noapte a unuia din fondatorii acestei miscari. In argumentele care s-au ridicat mai tarziu impotriva acestei doctrine, au incercat sa se foloseasca de noile evidente istorice ale timpului, punand sub semnul intrebarii autenticitatea pasajului din Matei 28:19. Pentru cei care nu sint la cunostinta cu controversele create de cele doua pasaje biblice, am sa incerc sa le explic pe scurt, argumentand mai in detaliu pasajul din Matei, care ne da „formula” de botez. Inainte de a  explica aceste doua pasaje, am sa explic  veridicitatea istorica a Noului Testament.

  Acuratetea Manuscriselor Noului Testament 

Ceea ce incerc sa stabilesc nu este inspiratia Scripturilor, ci increderea pe care putem sa o avem in manuscrisele pe care le avem la indemana.  Ceea ce a contribuit la o bogatie extraordinara a unui numar asa de mare de manuscrise, a fost munca laborioasa pe care un numar mare de crestini  de pretutindeni au depus-o pentru copierea manuscriselor care au compus Noul Testament. Ca sa se poata intelege bogatia (varietatea) de care vorbesc, am sa enumar numarul manuscriselor si limba in care au fost scrise. Manuscrisele pe care le avem la indemina in diferite muzee si biblioteci din toata lumea sunt urmatoarele:

Manuscrise in limba Greaca                                   5686+
In Latina / Vulgata                                            10,000+
Etiopiana                                                           2,000+
Slavic                                                               4, 101
Armenian                                                           2, 587
Siriana / Pashetta                                                  350+
Bohairic                                                                100
Arabic                                                                   75
Latina Veche                                                          50
Anglo Saxona                                                           7
Gotica                                                                     6
Sogdian                                                                   3
Siriana Veche                                                            2
Persiana                                                                   2
Frankish                                                                   1

Avem un total de peste 24,970 de manuscrise la indemina, care ne ajuta sa comparam si sa determinam originalitatea textului biblic. Ca o comparatie pe care o putem face cu manuscrisul care este pe locul doi in lume ca numar de copii, dupa textul biblic al Noului Testament, se afla lucrarea lui Homer-“Iliada si Odiseea”, cu un total de 643 de copii.(36)

Sir Frederic G. Kenyon, care a fost directorul si bibliotecarul Muzeului Britanic, o autoritate in manuscrise a spus:

„…. in afara de numarul mare, manuscrisele Noului Testament sunt diferite de restul autorilor clasici… In nici un alt caz, intervalul de timp dintre scrierea cartii originale si data celei mai recente copii n-a fost asa de redusa ca si in cazul Noului Testament. Cartile Noului Testament au fost scrise la sfarsitul primului secol; primul dintre cele mai complete manuscrise  il gasim in secolul IV, ceea ce inseamna ca avem manuscrise intre 250 si 300 de ani dupa scrierea primului original. Aceasta inseamna un interval destul de mare, dar nu inseamna nimic in comparatie cu manuscrisele autorilor clasici  si copiile gasite. Noi credem ca avem in esenta un text autentic al celor 7 piese de teatru a lui Sophocles; insa cel mai vechi manuscris, mai substantial, pe baza caruia avem aceste piese, este datat la 1400 de ani dupa moartea poetului.” (37)

Ca sa pui sub semnul intrebarii autenticitatea Noului Testament, nu numai ca ar trebui sa fii un expert in  materie, insa ajungi sa pui sub semnul intrebarii personalitatea si reputatia pe care ai putea sa o ai, confruntat cu dovezile cercetatorilor biblice ai secolului XX.  Ca sa se inteleaga mai bine ce diferenta este in studiul copiilor Noului Testament in relatie cu autorii seculari si copiile pe care le avem, am sa pun la dispozitie citeva date:

Autorul	Cartea	Scria/Anul	Prima copie	Timul intre copii	Nr. copii
Homer	(Iliada)	800 BC	400 BC	400 ani	643
Herodotus	(Istorie)	480-425 BC	900 AD	1350 ani	8
Plato		400 BC	900 AD	1350 ani	7
Caesar	(Razboiul Galic)	100-44 BC	900 AD	1000 ani	10
Tacitus	(Anale)	100 AD	1100 AD	1000 ani	20
N. Testament		500-100 AD	114 fragmente	50 ani	5366
			200 carti	100 ani
			250 aproape tot NT	150 ani
			325 NT complet	225 ani (38)

Nici un text din lucrarile seculare ale antichitatii nu se poate compara cu abundenta textelor pe care le avem la indemana. Bogatia acestor texte au ajutat la compilarea textului pe care il avem astazi.

 Manuscrisele  Lecturale 

In afara textelor si manuscriselor care sunt considerate ca si copii  ale Noului Testament, mai avem a doua sursa de manuscrise care au o valoare suplimentara in a ajuta la compilarea textului biblic. Aceste manuscrise fac parte din grupa Manuscriselor Lecturale. Bruce Metzger ne ofera o explicatie a acestor lecturi:

„ Dupa obiceiul sinagogilor, in conformitate cu pasajul Legii sau Profetilor care era citit la serviciul divin in fiecare zi de Sabat, biserica crestina a adoptat practica de a citi pasaje Biblice din cartile Noului Testament la serviciul divin. Un sistem regular de lectii din Evanghelii si Epistole a fost dezvoltat si s-a facut obiceiul ca aceste lectii sa fie organizate cu o anumita ordine a fiecarei duminici si a sarbatorilor din anul Crestin.” (39)

Metzger ne spune ca avem 2,135 de manuscrise catalogate, si inca majoritatea manuscriselor din aceasta categorie sint in proces de a fi analizate si catalogate. Un calcul mai recent al manuscriselor a ajuns la 2,396 de copii. Fragmente din manuscrisele cele mai vechi pe care le avem dateaza din secolul VI, iar manuscrise complete dateaza din secolul VIII si mai tirziu. Aceste manuscrise sunt destul de conservatoare, folosindu-se citate din texte vechi, ceea ce este esential pentru cei care studiaza si cerceteaza manuscrisele. Trebuie sa admitem ca aceasta sursa de manuscrise este considerata ca o sursa secundara in atestarea acuratetei manuscriselor care contin textul biblic.

Manuscrisele Parintilor Bisericii Primare 

O a treia sursa de atestare a textului biblic o avem in comparatia citatelor lasate de Parintii Bisericii Primare.  Aceste citate nu joaca un rol important, insa constituie un ajutor evident in verificarea textului original. Uneori citatele unor versete sunt in forma alegorica sau mai libera, insa pun in  evidenta continutul unor versete Biblice, fara sa stabileasca exactitatea textului. Astfel de citari sint intr-un numar de peste 36,289. As dori sa prezint o lista care sa arate contributia parintilor si apologetilor primelor secole:

Autorul	Evanghelii	Fapte	Epistole	Ep. Generale	Apocalipsa	TOTAL
Justin Martirul	268	10	43	6	3	330
Irenaeus	1038	194	499	23	65	1819
Clement	1107	44	1127	207	11	2406
Origen	9231	349	7778	399	165	17992
Tertulian	3822	502	2609	120	205	7258
Hippolytus	734	42	387	27	188	1378
Eusebius	3258	211	1592	88	27	5176
TOTAL	19368	1352	14035	870	664	36289

Aceste citate sunt gasite in predicile, comentariile, scrisorile, eseurile si tezele apologetilor primelor secole, fiind considerati ca Parintii Bisericii Primare.(40)

In baza acestor vaste resurse pe care le avem la indemana, care constau in peste 24, 970 de manuscrise ale Noului Testamet (dintre care peste 5366 in limba greaca), 2,396 de manuscrise lecturale, plus peste 36,289 de citate biblice ale Noului Testament, putem spune cu siguranta ca avem o sursa destul de bogata pentru un studiu comparativ al textului, ceea ce contribuie la validarea textului original. Asta nu inseamna ca avem o certitudine de 100% in autenticitatea literala si gramaticala a textului, insa putem fi siguri 100%  in ceea ce priveste continutul si mesajul Noului Testament. Ca dovada avem existenta Bisericii lui Cristos in secolul XXI, Sfinta Scriptura fiind cea mai tiparita si copiata carte din intraga istorie a lumii, de la inceputul ei si pana in zilele noastre. De la infiintarea primei masini de tiparit, Biblia este cartea cea mai tiparita din lume, in fiecare an castigind locul intii in tiparirea celor mai multe copii. Nici o alta carte sau roman nu se apropie numarul de copii tiparite in fiecare an in lume. Nici o carte nu detine atatea manuscrise, care sa poata atesta autenticitatea textului original.

Avand in vedere abundenta manuscriselor si fragmentelor pe care le avem la indemana in zilele noastre, nu inseamna ca unele texte si fragmente nu pot fi puse sub semnul intrebarii. In ce priveste subiectul nostru, aflarea adevarului istoric, cu referinta la autenticitatea celor doua pasaje biblice (Matei 28:19-20 si 1 Ioan 5:7) reprezinta scopul studiului nostru. Asa cum am precizat mai sus, aceste doua texte sunt singurele care mentioneaza  „formula” Trinitatii si sunt criticate mai mult decat alte pasaje care nu prezinta o importanta doctrinara asa cum se poate regasi in aceste doua versete. In Scriptura avem probleme de interpretare si exegeza a mai multor versete, mai ales in Noul Testament, insa aceste doua versete nu prezinta probleme de interpretare, ci de autenticitate. Daca reusim sa punem sub semnul intrebarii aceste doua pasaje, unii cred ca reusesc sa distruga inventia doctrinei Trinitatii. Asa cum am aratat mai devreme, am scos in evidenta doctrina Trinitatii fara sa fac apel la pasajul din Matei 28:19.  Acelasi lucru se poate face si cu al doilea pasaj (1 Ioan 5:7), avand in vedere ca scotand doua versete din multitudinea de peste 700 de versete care atesta prezenta doctrinei Trinitatii pe paginile Bibliei, nu facem o paguba extrem de mare. Cele doua versete (din punct de vedere matematic) nu prezinta nici 1% din totalitatea versetelor care argumenteaza prezenta Trinitatii pe paginile Bibliei.

In primul rind am sa explic problema care se ridica in textul din 1 Ioan 5:7, care mai este cunoscuta in cercurile teologice ca Paranteza Ioanida (paranteza lui Ioan).

1 Ioan 5:7

„(Caci trei sunt cari marturisesc in cer: Tatal, Fiul si Duhul Sfint, si acestia trei una sint.)  

Acest verset mai este cunoscut sub numele „paranteza Ioanida”, datorita autenticitatii pe care o sustine. Acest verset se gaseste numai in 8 manuscrise mai vechi, dintre care 4 au acest verset in notitele de pe marginea manuscrisului. Cele mai multe manuscrise (2318, 221, 61, 88, 429, 629, 636 si 918)  isi au originea in secolul al XVI-lea, un manuscris anterior din secolul X, codex 221, include acest pasaj in notitele marginale ale manuscrisului, ceea ce denota ca notitele au fost adaugate dupa ce manuscrisul original a fost deja scris. Nu este nici o evidenta a acestui pasaj in manuscrisele din greaca pina in anii 1500. Acest pasaj devine cunoscut dupa aparitia Noului Testament scris de Erasmus in anul 1516. Sunt dovezi ca in secolul al IV-lea in Omilia Latina, acest verset este gasit intr-o forma alegorica facand referinta la Trinitate. Mai tirziu gasim acest pasaj introdus in copiile Bibliei in limba Latina, Vulgata, versiunea Biblica pe care Biserica Catolica o foloseste.

Formula Trinitara este gasita in a treia editie a Noului Testament in Greaca a lui Erasmus (1522), din cauza presiunilor din partea Bisericii Catolice. Dupa aparitia primei editii, in care Erasmus nu a pus acest verset, o furie exceptionala s-a ridicat din partea prelatilor Catolici, ceea ce l-a constrans pe Erasmus sa se apare, explicand ca nu a gasit acest pasaj in nici un manuscris grecesc. In anul 1520, codex 61, a aparut, scris de Roy (sau Froy) la Oxford, dupa care Erasmus s-a gasit obligat sa introduca acest pasaj in editia a 3 a versiunii scrisa de el in anul 1522. (37)

Faptul ca gasim in paranteza acest verset se datoreaza autenticitatii pe care o prezinta acest pasaj, lipsind din toate manuscrisele grecesti, pina la secolul al XVI-lea. Daca scoatem acest verset din argumentarea existentei Trinitatii, putem spune ca Dumnezeirea nu este o Trinitate a unitatii celor trei persoane? Am expus doctrina Trinitatii inainte de a explica aceste doua pasaje care au creat controversa, cu scopul demonstrarii ca sunt destule pasaje Biblice care ne indica si ne demonstraza existenta unui Dumnezeu Trinitar.

Matei 28:19-20

„ Duceti-va si faceti ucenicii din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pastreze tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pina la sfarsitul veacului. Amin.”

Pasajul din Matei este un pasaj aparte, si unic prin continutul pe care il are. Este singurul pasaj biblic care contine asa zisa „formula” Trinitara: „ in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh”, in contextul actului de botez. Ceea ce a creat o senzatie in tratarea subiectului Botezului si al pasajului biblic din Matei a fost o brosura scrisa de A. Ploughman, in anii 1962:” A Collection of the evidence for and against the traditional wording of the baptismal phrase in Mathew 28:19 ( O colectie de evidente pentru si impotriva cuvintelor in fraza baptesimala din Matei 28:19).  In citirea acestei brosuri, ceea ce iese in evidenta este problema lui Ploughman in  faptul ca Matei 28:19 este singurul verset care relateaza formula triuna a botezului. Ca sa discrediteze singurul verset biblic pe care il avem in ce priveste aceasta formula, se foloseste de niste argumente, care la prima vedere par a fi de luat in serios. Am sa elaborez putin mai mult punctele pe care le sustine, aducind niste contra-argumente, punand intr-o perspectiva ceea ce Ploughman insinueaza.

1. In primul rind foloseste un citat din F.C. Conybeare (un cercetator biblic si teolog englez), publicat in ziarul Hilbbert Journal, in Octombrie 1902:

„ In cursul cercetarilor mele, am ajuns sa pot substantia indoiala autenticitatii textului din Matei 28:19 prin a aduce dovezi si evidente patristice impotriva, asa de grele ca in viitor cei mai conservatori vor da inapoi in a se increde in ea si orice doctrina pe care au avut-o, pe cind cei mai intelepti se vor lepada complet avand in fata lor textul a trei marturii.” (42)

Conybeare se foloseste de scrierile lui Eusebiu din Caesarea (Cezarea), istoric crestin al secolului IV, care a avut acces la cea mai mare colectie de scrieri anti-nicene, pe care in parte le avem si in zilele nostre, biblioteca care a fost initiata de Origen si Pamphilus. Conybeare, cercetand scrierile lui Eusebiu (300-336 AD), in mod deosebit in comentariile cartilor Psalmi, Isaia, „Demonstratio Evangelica, si alte scrieri, a descoperit 19 citari ale versetului din Matei 28:19 facute de Eusebiu. In toate citarile lui Eusebiu, versetul 19 este scris in felul urmator:

„Duceti-va si faceti ucenicii din toate neamurile, botezindu-i in Numele Meu, si invatati-i sa pastreze tot ce v-am poruncit” 

In continuare Conybeare incerca sa demonstreze ceea ce a scris Justin Martyr (130-140 AD) catre Trypho, ca fiind un citat al versetului 19 din Matei cind a scris:

„ Dumnezeu nu a pricinuit si nu a dat o judecata, asa cum stim de unii care si in ziua de astazi sint facuti ucenici in numele lui Cristos, si care au abandonat calea pacatului, care de asemenea au primit daruri asa cum ei sint vrednici, fiind luminati de numele acestui Cristos.” (43)

Conybeare incearca sa demonstreze ca Tertulian un avid trinitar ar fi adus schimbari ale textului original, care se poate gasi in versiunea Theodotus, un gnostic grec.

Ne punem intrebarea: “Este posibil ca o astfel de falsificare a textului sa fie permisibila, si nedescoperita timp de sute de ani, pana in secolul XX? Conybeare se foloseste de citate extrase din scrierile lui Eusebiu ca proba a unei falsificari a textului original. Asa zise dovezi, despre care Conybeare ar fi spus ca le are pentru a demonstra lipsa de autenticitate a pasajului din Matei, de fapt nu au fost revelate niciodata, folosindu-se de scuza ca aceste documente ar fi luat foc si ca atare au fost distruse. Folosind argumentul citatelor lui Eusebiu se pune intrebarea  cit de veridice sunt acestea pentru a putea fi luate in considerare?  Ca sa intelegem metodologia de comparatie de care se foloseste Conybeare,  trebuie luata in considerare metoda citatelor aduse in atentie in primele secole de catre scriitori Bisericii Primare. De exemplu, in zilele noastre un citat trebuie sa fie exact, metionand clar unde se gaseste si cui apartine. In America un citat imprecis sau modificat  poate fi condamnat de codul penal. Se poate spune ca in timpul lui Eusebiu a fost aplicat acelasi sistem exact? Ca sa intelegem metodologia lui Eusebiu si acuratetea unui pasaj citat de el am sa prezint ca exemplu textul biblic din Filipeni 2:9-10:

„Dumnezeu a pus pe el numele peste orice nume, ca in numele lui Isus fiecare genunchi sa se plece al lucrurilor in ceruri si pe pamint si sub pamint…. (Eusebiu)

„De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult, si i-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume: pentru ca, in Numele lui Isus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant….” ( textul Biblic)

Citarea pe care Eusebiu o face din Filipeni este una  inexacta a versetului. Se poate spune ca textul original este cel mentionat de Eusebiu?  Analizand si alti scriitori din primele secole se poate concluziona ca multi scriitori crestini au folosit citari aproximative ale textului biblic original, avand in vedere ca nu a presupus contextul scrierilor o citare exacta. De asemenea citatele din scrierile parintilor bisericii par a fi bibice, dar nu sunt declarate ca a fi biblice. In zilele noastre cand prezentam un citat al unui verset biblic, la sfarsitul citatului se precizeza cartea biblica si capitolul din care a fost extras. Nu aceeasi practica a fost folosita si de scriitori primelor secole. Citind scrierile din primele secole, un ochi atent si cercetator, ajunge la concluzia ca Eusebiu si alti scriitori crestini au citat intr-o oarecare masura versetul 19 din Matei 29, fara sa mentioneze ca au intentionat sa citeze un verset Biblic.  Cu alte cuvinte nu se gaseste o nota la sfarsitul sau inceputul citatului care sa indica ca este vorba despre textul din Matei 28:19. Eusebiu nu scrie si nu sublineaza ca citeaza versetul biblic din Matei. Ca sa presupunem ca citatul a fost exact, si ca atare, textul original a fost cel citat de Eusebiu, ar insemna sa mergem intr-o extrema cu un argument care ar putea fi folosit si in alte imprejurari in detrimentul altor versete, asa cum este cel din Filipeni.

Conybear nu a reusit sa aduca o dovada a falsificarii textului, ci a creat niste ipoteze, care ar putea duce la intelegerea unei tentative din partea trinitarilor din primele secole in a falsifica sau mai bine zis adauga formula trinitara.

2. Continuand ideea unei falsificari a manuscriselor, Ploughman aduce ca marturie uzanta scribilor de a face modificari, astfel ca multe texte nou-testamentale au fost alterate, scotindu-se astfel in evidenta ca scribii Noului Testament nu au fost asa de precisi in copierea paragrafelor biblice. Ploughman din nou citeaza pe Conybeare:

„In cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune mai antica n-a pastrat pentru noi o citare intacta. Dar asta nu e o surpriza pentru noi, asa cum  Dr. C.R.Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte ca manuscrisele Grecesti ale textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au audaugat citari care erau familiare pentru ei, si despre care credeau ca sunt adevarata citari.” (44)

Pot fi luate ca o scuza  greselile scribilor sau poate fi considerata ca argument  dorinta de a face notari marginale pentru a fi justificata schimbarea textului din Matei? Cei care sunt familiari cu originea manuscrisele care stau la baza Canonului Biblic, sunt familiari cu interpolarile pe care unele versiuni le-au suferit de-a  lungul secolelor, insa aceasta nu constituie un argument cum ca fiecare verset este alterat. Conybeare merge mai departe in examinarile sale sustinand ca textul Biblic este asa de corupt ca in zilele noastre nu mai suntem siguri care text a ramas intact. In opiniile lui Conybeare, alterarile textelor au fost facute in mod special de scribi ortodocsi, argumentand ca ortodocsii sunt cei care cu predilectie folosesc formula Trinitara a botezului.

Intr-adevar avem versiuni care au suferit schimbari sub pana unor scribi, care au alterat textul din dorinta de a da o citare mai explicita a unor versete, si de asemenea, stim care dintre aceste versiuni au suferit aceste interpolari. Pana la Conybear si mai tarziu la Ploughman, nimeni nu a argumentat asa de viguros o asa zisa schimbare a textului din partea scribilor,  mai ales ca au folosit ca text comparativ un citat din comentariu lui Eusebiu, care la randul lui nu spune ca citeaza versetul din Matei. Printr-o deducere si prin comparatia versetului din Matei facuta de Eusebiu, Conybeare justifica teoria schimbarii textului original de catre trinitari.

Continuand ideea unui Eusebiu care pastreaza textul original, ne punem intrebarea daca Eusebiu a fost el insusi impotriva sau pentru doctrina Trinitatii? Care a fost orientarea teologica a lui Eusebiu care l-ar fi determinat sa omita formula Trinitara?

Daca citesti Praeparatio Evangelica, de Eusebiu, poti sa-ti dai seama foarte clar de pozitia doctrinara a lui Eusebiu. Eusebiu a incercat in acesta lucrare sa dovedeasca faptul ca ideea unei teologii triune a lui Plato (filozof grec) a fost copiata din ideile lui Moise si cartile Ebraice. Eusebiu a fost un trinitar si a incercat sa demonstreze ca ideile trinitare ale lui Plato au fost copiate in conceptul biblic a lui Dumnezeu. Sunt mai multe exemple care se pot da din lucrarea lui Eusebiu, insa ma rezum la un scurt paragraf:

„ acele declaratii asa cum sunt referite, de catre cei care inceraca sa-l explice pe Plato, catre Primul Dumnezeu, si catre a Doua Cauza (Dumnezeu), si in al treilea punct a Sufletului Universului, definit a fi al Treilea Dumnezeu.” (45)

Daca Eusebiu ar fi fost impotriva doctrinei Trinitatii, am fi fost inclinati sa credem ca Eusebiu a incercat sa pastreze intact textul original al pasajului din Matei 28:19, insa adevarul este ca Eusebiu a fost un trinitar avid, luand timp sa explice pozitia trinitara a lui Plato, copiata din ideile Vechiului Testament si mai ales din scrierile lui Moise.

3. Al treilea argument adus in interpolarea pasajului din Matei, este urmatorul:

„In singurul Codice (versiune) in care am fi avut pastrata o versiune mai veche, si anume versiunea Siriaca Sinaitic si in manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care contin sfarsitul lui Matei sunt disparute.”( F.C. Conybeare)

Cu alte cuvinte, datorita faptului ca cele mai vechi manuscrise nu contin ultimile doua capitole ale lui Matei, se pune sub semnul intrebarii autenticitatea acestor capitole. Acest argument este foarte periculos.  Faptul ca doua manuscrise nu contin sfarsitul cartii lui Matei, din diferite motive care se pot intelege foarte usor, fiind vorba de manuscrise vechi de peste 16 secole, nu determina lipsa de autenticitate a ultimelor 2 capitole. Nu poti sa folosesti citarile lui Eusebiu si in acelasi timp sa pui sub semnul intrebarii autenticitatea textului. Daca se merge pe aceasta teorie in care numai textele care sunt gasite in cele mai vechi manuscrise au autoritate si sunt validate ca fiind autentice, ajungem sa eliminam o serie de pasaje si chiar carti din Vechiul si Noul Testament.

De exemplu, in pesterile de la Qumran au fost gasite fragmente foarte mici din cartile lui Moise, in unele cazuri numai 29 de litere pe un manuscris pe pergament. Prin teoria aplicata de Conybeare, faptul ca restul cartii nu a fost gasit, ci numai o portiune de 29 de litere, restul cartii nu este autentica pentru ca nu avem in existenta manuscrise vechi. Sa nu uitam ca Conybeare, care a trait la sfarsitul lui 1800 si inceputul lui 1900, nu a avut parte de cunostinta ultimelor descoperiri arheologice, incluzand manuscrisele de la Marea Moarta.

Mergand pe acelasi argument al lipsei de pasaje biblice din manuscrisele cele mai vechi, voi da exemplul unor versiuni si ceea ce contin aceste versiuni datate in jurul secolului lV:

1. Codex Alexandrinus: care a fost scris 300 de ani dupa completarea scrierilor Noului Testament. Acest manuscris omite urmatoarele pasaje Biblice: Geneza 14:14-17; 15:1-6, 16-19; 16:6-10, Leveticul 6:19-23, 1 Samuel 12:17-14:9, 1 Regi 3-6 si Psalmii 69:19-79;10.
2. Codex Sinaiticus: care a fost scris 200 de ani dupa completarea Noului Testament. Acest manuscris omite: Geneza 23:19-24:46, Numeri 5:27-7:20, 1 Cronici 9:27-19:17, cartile Exodul, Iosua, 1 ai 2 Samuel, 1 si 2 Regi, Osea, Amos, Mica, Ezechiel, Daniel si Judecatori. Contine apocrifele Noului Testament.
3. Codex Ephraemi: care a fost scris 300 dupa completarea Noului Testament. Omite Geneza, Exodul, Leveticul, Numeri, Deuteronom, Iosua, Judecatori, 1 si 2 Samuel, 1 si 2 Regi, si toti profetii mici.
4. Codex Vaticanus; secolul 4, omite: Geneza 1:1-46:28, Psalmii 105:26-137:6, parti din 1 Samuel, 1 Regi si Neemia. Contine cartile apocrife ale Vechiului Testament.

In baza acestor manuscrise si a faptului ca unele carti nu exista, inseamna ca autenticitatea unor carti pe care le avem in Canonul Biblic ar putea fi puse sub semnul intrebarii? Totalitatea  miilor de manuscrise pe care le avem la dispozitie, ne indica prezenta multor pasaje care in unele manuscrise din diferite motive de prevedere au suferit deteriorari ale textului original. Faptul ca ultimele 2 capitole lipsesc in doua manuscrise, insa exista in restul de cateva sute de manuscrise, nu inseamna ca nu constituie o baza argumentativa in autenticitatea acestor capitole.

4. Un alt argument care este facut impotriva autenticitatii versetelor din Matei 28:19 este testul comparativ al textelor paralele. Comparand textul din Matei cu restul textelor s-a ajuns la concluzia ca acelasi text in aceeasi circumstanta scrisa de un alt evanghelist nu este asemanator. Ploughman incearca sa exemplifice diferenta intre Matei 28:19 si Luca 24:46-47. Textul din Luca spune:

„Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor, in Numele Lui, pocainta si iertarea pacatelor, incepind din Ierusalim.” Luca 24:47

Ceea ce trebuie scos in evidenta este faptul ca textul din Matei nu este un paralele al textului din Luca.  Luca relateaza evenimentul aratarii lui Isus la Ierusalim, pe cand Matei ne relateaza aratarea lui Isus in Galileia. Deci cei doi evanghelisti nu se contrazic unul pe altul avand in considerare faptul ca sunt doua evenimente separate cu un mesaj asemanator, insa nu identic. Mesajul din Luca scoate in evidenta pocainta si iertarea pacatelor, pe cand Matei vorbeste despre porunca Domnului de a face ucenici in toata lumea.  Nu este nici o dovada in a concluziona ca cele doua texte sint paralele. Iar textul din Marcu 16:9-20 nu se poate interpreta sub nici o forma a fi un text paralel cu al lui Matei sau al lui Luca.

      Practica Apostolica 

Cei care sunt impotriva doctrinei Trinitatii pe baza textelor Biblice, au concluzionat ca Biserica Apostolica nu a folosit formula trinitara, ci a botezat in numele lui Isus. Ca exemplu ni se dau urmatoarele pasaje Biblice:

• „Pocaiti-va” le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfintului Duh.”                           Fapte 2:38

Un studiu exegetic al acestui verset reveleaza ca punctul central prezentat de catre Apostolul Petru nu reprezenta formula de botez ci pocainta si botezul in numele lui Cristos. Acest text nu trateaza nici nu mentioneaza metodologia botezului. Studiul acestui verset luat in contextul in care a fost scris evidentiaza cateva aspecte:

1. 1. Petru cheama la pocainta, un mesaj similar cu cel prezentat de Ioan Botezatorul, un mesaj familiar evreilor. Ioan Botezatorul chema pe evrei la „botezul pocaintei spre iertarea pacatelor” (Marcu 1:4).  Petru a trebuit sa mentioneze in mesajul sau la ce facea referinta, avind in vedere ca evreii erau mult mai familiari cu botezul lui Ioan decat  cu cel a Lui Isus.
   2. Petru mentioneaza botezul in numele lui Isus sub aspectul identificarii credintei in moartea si invierea lui Cristos. Petru face o afirmatie acuzatoare in versetul 23, in care ii expune clar pe evrei drept cei care l-au rastignit pe Cristos. Noua practica crestina este prezentata clar de catre Petru cand face o remarca destul de concisa: „Fiecare” trebuie sa se „pocaiasca” si sa se identifice in moartea si invierea lui Cristos”.
   3. Petru face o legatura intre pocainta – botez – darul Duhului Sfant.  Darul Duhului Sfant reprezinta explicatia evenimentului experimetat si redat in versetele 1-21, din acelasi capitol. (46)

A intentionat Petru sa explice formula de botez? Acest verset evidentiaza clar diferenta botezului pocaintei lui Ioan si botezul mantuitor al lui Cristos – prin completarea pe care Petru o aduce amintind de darul Duhului Sfant. Duhul Sfant e conditia nasterii din nou, credinta este darul Duhului Sfint. Petru diferentiaza clar botezul Mantuitorului de cel a lui Ioan Botezatorul.

• „Caci nu Se pogorase inca peste niciunul din ei, ci fusesera numai botezati in Numele Domnului Isus.” Fapte 8:16

Mesajul central din nou nu este botezul, ci darul Duhului Sfant. Luca ne face cunoscut planul suveran al lui Dumnezeu prin care este adusa unitatea intre fratii din Samaria si cei din Ierusalim. Ca Dumnezeu sa poate determina unitatea, se foloseste de acest semn vizibil al primirii Duhului Sfant. Filip era un helenist (grec) care fusese martor la martirajul lui Stefan. Din cauza prigoanei se duce in Samaria si propovaduieste Evanghelia lui Cristos.  Cunoastem ca relatia dintre Samaria si Israel nu era una prea cordiala, si asta reiese de pe paginile Bibliei.  Dumnezeu se foloseste de activitatea misionara a lui Filip in a duce mesajul lui Cristos, insa se foloseste de Petru si Ioan sa confirme pogorarea Duhului Sfant peste ei, pecetea Mantuirii. Acest verset in nici un caz nu explica formula de botez, dimpotriva expunerea ne reda modul in care Samaria a primit credinta in Cristos si, implicit, in Duhul Sfant.

• „Si a poruncit sa fie botezati in Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat sa mai ramana cateva zile la ei.” Fapte 10:48

Contextul acestei verset face referinta la pocainta sutasului Corneliu. Ceea ce se intampla in acest caz, reprezinta un progres misionar pentru Petru, intrucat de la Ierusalim a ajuns la Samaria, iar  acum a ajuns la neamuri propovaduindu-L pe Cristos.  Petru – prin experienta pocaintei lui Cornelius – primeste o lectie teologica in care Dumnezeu ii demostreaza ca ceea ce a dedus ca fiind drept o regula in procesul Mantuirii (pocainta – botezul – Duhul Sfint) nu este aplicata de Dumnezeu in aceasta situatie. In cazul lui Corneliu observam ca ordinea este modificata: pocainta – Duhul Sfant – botezul. Cazul lui Corneliu reprezinta un exemplu elocvent al schimbarii ordinii cu care Petru a fost obisnuit. Urmarea consta in faptul ca se modifica si atitudinea lui fata de neamuri.  Luca scoate in evidenta necesitatea botezului in moartea si invierea lui Cristos. Aceste versete – precum celelalte care au fost citate pana in prezent – nu trateaza formula sau doctrina botezului. Intr-un mod narativ, Luca reda ordinea evenimentelor fara sa apeleze la paranteze, explicatii doctrinare sau practici in contextul experientei lui Corneliu. De exemplu, nu ni se mentioneaza cine au fost botezati sau cine a oficiat botezul, amanunte omise de  Luca – avand in vedere ca scopul acestei relatari a fost marturia lucrarii Duhului Sfant la neamuri.

• „Cind au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului Isus.” Fapte 19:5

In acest caz avem nararea intalnirii lui Pavel cu ucenicii lui Ioan Botezatorul. Au fost intrebati daca au primit Duhul Sfant cand au crezut. Acestia nici nu auzisera ca a fost dat Duh Sfant.  Prin ordinea evenimentelor in procesul mantuirii stabilita in capitolul 2, pocainta – botez – Duhul Sfant, Luca ne explica ca acesti ucenici nu au fost rebotezati in botezul pocaintei lui Ioan, ci in urma auzirii au primit botezul in Numele Domnului, a noii credinte Mintuitoare, in moartea si invierea Domnului.

Toate versetele care au fost citate ca o dovada a practicii de botez nu au ca scop sa scoate in evidenta metodologia botezului, ci a succesiunii pe care Dumnezeu o foloseste, in toate cazurile punand accent pe primirea Duhului Sfint in baza botezului in Numele lui Isus. Luca diferentiaza clar primirea Duhului in urma botezului lui Isus. Trebuie sa nu uitam ca evenimentele care ne sunt redatate, cu exceptia lui Cornelius, face referinta la Iudei, care erau familiarizati cu botezul lui Ioan. Luca scoate in evidenta ca Duhul nu a fost primit in urma oricarui botez, scotand in evidenta botezul lui Ioan. Duhul Sfant a fost primit numai in urma pocaintei si credintei in Isus Hristos, botezul fiind dovada actului de ascultare a poruncii Domnului Isus din Matei 28:19.

• „Si acum, ce zabovesti? Scoala-te, primeste botezul, si fii spalat de pacatele tale, chemand Numele Domnului.”                                                                                          Fapte 22:16

Acest verset este de asemenea folosit ca un exemplu in evidenta botezului in numele lui Isus, ci nu al Trinitatii. Contextul acestui verset este nararea lui Luca referitor la cuvintarea lui Pavel in fata evreilor din Ierusalim. Pavel in marturia sa scoate in evidenta spalarea pacatelor primite in urma credintei in Cristos.  Ne explica Pavel ceva despre practica botezului?  Scopul marturiei era sa scoata in evidenta credinta si botezul in numele lui Isus. O cuvantare tinuta in fata evreilor care erau familiari cu botezul lui Ioan, botez care a fost primit de multi iudeii si chiar farisei.

Sunt aceste 5 versete conclusive scotand in evidenta metodologia botezului in Numele lui Isus? Avand in vedere ca Luca scoate in evidenta istoria Crestinismului primar, inceput cu pogorirea Duhului Sfint in ziua Cincizecimii, Luca nu ne evidentiaza procesul si metoda botezului. Avand in considerare ca Matei 28:19 este foarte clar in ce priveste formula botezului, ne sunt necesare si alte explicatii?

     Practica Bisericii Primare 

S-a pus sub semnul intrebarii practica Biserici Primare, insinuand ca formula Trinitara nu s-a folosit pana la secolul 4 AD, cind Tertulian , Augustin si alti episcopi trinitari au reusit sa convinga Biserica Apostolica de prezenta doctrinei Trinitatii pe paginile Bibliei. Ca suport al acestei teorii s-au bazat pe faptul ca imperatorul roman Deocletian in 303 AD a dat porunca de a distruge toate cartile sacre. Astfel ca majoritatea manuscriselor din primele trei secole au disparut, impreuna cu colectia cartilor din Biblioteca Alexandrina. Cu toate ca nu avem o multime de documente la dispozitie, avem destule manuscrise care sa ne convinga despre practica Bisericii Primare. In cartea Didache, care mai este cunoscuta sub numele de „Invatatura celor Doisprazece Apostoli”, scrisa in secolului al ll-lea gasim scris:

„Dar daca nu aveti apa vie, atunci botezati in altfel de apa, si daca nu se poate in apa rece, atunci in apa calduta. Dar daca nu aveti nici una dintre ele, atunci turnati apa pe cap de trei ori in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfint.” (47)

Alte doua citate pe care vreau sa le prezint, care dateaza din primele secole sunt urmatoarele:

“…trebuiau sa renunte la Satana, si sa traiasca o viata curata. “Dar cel care se va boteza sa fie liber de orice pacat; unul care s-a lasat sa lucreze pentru pacat, un prieten a Lui Dumnezeu, dusmanul diavolului, urmas a Lui Dumnezue Tatal, un urmas al Fiului Sau; unu care a renuntat la Satana, si demoni, si conceptiile Satanice, pus de-o parte, curat, sfint, iubit a Lui Dumnezeu..” (48)

“botezul se facea in numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfint, dupa formula lasata de Domnul Isus in Matei28:19 . ” Un episcop sau un batrin care va face botezul, intr-o forma solemna in numele Tatalui, al Fiului, si al Duhului Sfint sa ii scufunde in apa; si diaconi sa primeasca pe barbati, si diaconesele pe femei…” (49)

Incercand sa fim obiectivi, si luand in considerare ca din primele secole au aparut invataturi straine, mai ales in privinta doctrinei Cristologice putem spune ca au fost biserici care ar fi botezat in Numele lui Isus, sau asa cum au facut alti eretici botezand in formule straine Bisericii si Cuvantului lui Dumnezeu. Insa majoritatea Bisericilor Apostolice au folosit formula Trinitara in ce priveste actul Botezului. Pentru ca studiul si argumentarile se incadreaza numai in primele 4 secole, o sumedenie de manuscrise si scrieri au fost lasate in afara studiului pe care il facem. Cyril si multi altii fac explicatii detaliate referitor la practica botezului cum se facea si cum trebuia sa se faca in Biserica lui Cristos.

Lipsa de documente care ar trebuie sa foloseasca ca un ajutor celor care nu sint de acord cu formula Trinitara, nu ii ajuta sa poata faca un argument decisiv si obiectiv demonstrind practica Bisericii Primare pentru botez, sa fi fost facuta numai in numele lui Isus pina cind Tertulia, Augustin si alti au introdus doctrina Trinitatii. Nici Conybeare care promisese sa demostreze ca botezul in primele secole era facut in numele lui Isus nu a facut cunoscut lumii aceste documente decisive.

Un alt argument pe care l-as aduce in favoarea formulei Trinitare este obiceiul evreiesc al botezului care mai este cunoscut ca Mikveh. Fara sa intru in detalii, cu toate ca este foarte interesant de cunoscut aceasta practica evreiasca, care s-ar parea ca are origini pe timpul profetului Ezra, este o practica de botez prin scufundare. Candidatul botezului trebuia sa se scufunde de trei ori. Acesta practica de scufundare de trei ori se datoreaza faptului ca in Torah (primele 5 carti ale Vechiului Testament), cuvantul Mikveh se gaseste de trei ori.(50). Avand in vedere ca originea Bisericii Crestine isi are radacinile in cultura evreiasca, Mantuitorul si apostolii fiiind evrei, nu este greu de dedus ca de la inceput evreii crestini au imprumutat practica trinitara de scufundare.

Concluzie

Incercand sa raspund punctelor acuzatoare care sunt ridicate impotriva formulei de botez, am scos in evidenta o serie de dovezi care nu numai ca sustin autenticitatea Cuvantului lui Dumnezeu, insa prezenta doctrinei Trinitatii pe paginile Sfintei Scripturi. Asa cum am prezentat de la inceput nu formula de botez este deranjanta, ci faptul unei invataturi Trinitare, a unei prezente Triune in esenta Dumnezeirii. Doctrina Trinitatii prezinta dificultati in intelegere si explicare, avand in considerare ca vorbim de o esenta Dumnezeiasca pe care nu o cunoastem, intelegem sau explicam. In limita posibilitatilor umane, in baza credintei care ne-a fost data ca dar a lui Dumnezeu, noi prezentam si explicam Trinitatea in limita cuvintelor si gandurilor care ne stau la indemana.

Faptul ca nu putem explica in amanunt doctrina Trinitatii sau a esentei Dumnezeiesti inseamna ca Dumnezeu nu exista intr-o forma Triuna? Nicidecum! Sunt multe forme si prezente naturale in lume care sunt inexplicabile. Faptul ca nu intelegem si explicam formarea unui uragan nu inseamna ca putem nega existenta unui astfel de fenomen. Sunt o sumedenie de evenimente care se produc in mijlocul nostru si oamenii de stiinta incearca sa inteleaga si sa explice aceste evenimete. Doctrina Trinitatii chiar daca nu o putem intelege, se poate vedea manifestata in prezenta a trei personalitati distincte; Tatal, Fiul si Duhul Sfint.

Formula de botez nu a fost niciodata luata in considerare, ca un motiv contradictoriu, pana nu s-a pus la indoiala prezenta unui Dumnezeu Triunic, in doctrina Trinitatii. Asa cum am vazut, formula sau practica botezului evreiesc cerea trei scufundari. Ioan Botezatorul a folosit aceeasi metoda de botez, insa in loc sa o foloseasca pentru cei care treceau la iudaism, Ioan a folosit-o ca un simbol al pocaintei evreilor si a intoarcerii la caile Dumnezeului parintilor lor. Isus si ucenicii care au fost botezati de Ioan Botezatorul, continua formula de botez, botezand in Numele lui Isus, ca mai tarziu cei botezati in botezul lui Isus sa primeasca Duhul Sfint. Cele trei botezuri: al prozelitilor evrei, al lui Ioan Botezatorul si al lui Isus, cu toate ca au fost asemanatoare in forma, au fost diferite in scop. Toate trei botezuri au fost scufundari totale in apa. Toate trei au fost trei scufundari. Toate trei au fost facute in baza unei schimbari interne a credintei. Insa numai un botez a ajuns sa fie pentru eternitate, un simbol al prezentei lui Dumnezeu peste cel botezat, un sigiliu al apartenentei Imparatiei Cerurilor, botezul in apa in Numele Tatalui, Fiului si al Duhului Sfant, primind pecetea Duhului ca apartenenta a Imparatiei Cerurilor.

De ce botezam in Numele Trinitati si nu in Numele lui Isus?

Tot ce facem este in Numele lui Isus. Tot ce primim este in Numele lui Isus. Existenta si mantuirea noastra se datoreaza Numelui lui Isus. Isus ne invata sa onoram pe Tatal in Numele Sau. Rugaciunea Tatal Nostru pe care ne-a invatat-o Isus, ne-a fost data ca un exemplu si principiu pe care sa-l urmam. Tot ce cerem de la Tatal este in Numele lui Isus. Daca Isus a onorat pe Tatal invatandu-ne sa urmam exemplul Lui, cum am putea noi sa ignoram acest lucru?

Ni s-a reprosat ca formla de botez este scrisa numai o data in Biblie. Cite lucruri sint scrise numai o data in Biblie? Cite pasaje Biblice le gasim scrise numai o data? Faptul ca Isus insusi ne-a invatat cum sa botezam nu ne este de ajuns? Daca Duhul Sfint a gasit cu cale ca numai evanghelistul Matei sa ne scrie porunca Domnului, putem noi sa punem sub semnul intrebari autoritatea Scripturilor?  Ce ne-am face daca in ciuda oponentilor, versetul din Matei 28:19 sa fie autentic si noi sa nu fi implinit porunca Domnului? Duhul Sfint a fost lasat sa ne invete ceea ce Isus a invatat. Duhul Sfint a gasit cu cale ca de la inceputul Crestinatatii sa faca clar doctrina Trinitati in ciuda invataturilor eretice pe care unii le-au adus.  Noi predicam si implinim porunca Domnului Isus asa cum ne-a fost lasata pe paginile Scripturii, botezind in numele Tatalui , Fiului si a Duhului Sfint, Trinitatea unitatii Dumnezeirii prin care avem parte de viata vesnica.

Impotrivitorii doctrinei Trinitatii ne spun:

„Daca suntem sinceri ar trebui sa acceptam formula de botez in Numele lui Isus asa cum ne este aratata in cele sase pasaje Biblice pe care le gasim in Scriptura.”

Daca suntem sinceri nu putem trece cu vederea urmatoarele adevaruri:

1. 1. Peste 700 de versete  ne indica si ne invata doctrina Trinitatii.
   2. Porunca Domnului Isus nu trebuie sa fie repetata ca sa o implinim.
   3. Cei care sunt ai lui Dumnezeu recunoasc vocea Mintuitorului si multi au recunoscut vocea Mintuitorului in Matei 28:19.
   4. Respectul si ascultarea fata de porunca Domnului ne face sa urmam porunca Lui.
   5. Prezenta Duhului Sfint ne indica autenticitatea pasajului din Matei 28:19.
   6. Practica Bisericii Primare ne indica autenticitatea mesajului din Matei.

Fiind sinceri avem mai multe motive sa implinim porunca Domnului, decat sa punem sub semnul intrebarii practica botezului  in numele Trinitatii. Daca toate argumentele care au fost evidentiate nu pot aduce o intelegere clara a acestui subiect, singurul care o mai poate face este Duhul Sfant in persoana.

Biografie:

36. The New Evidence that Demands a Verdict, by Josh McDowell, pg 34
37. Kenyon, HTCNT, 4
38. The New Evidence that Demands a Verdict, by Josh McDowell, pg. 38
39. Metzger, TNT, 30
40. The New Evidence that Demands a Verdict, by Josh McDowell, pg. 43
41. The Textual problem in 1 John 5:7-8, by Daniel B. Wallace, Ph.D.
42. A Doctrinal Modification of a Text of The Gospel, Fred C. Conybeare, The Hilbbert Journal, Vol.1. No. 1 October 1902, pg 102-108
43. Justin’s Dialog with Trypho 39, pg 258
44. Canon and Text of the N.T., by Conybeare, 1907, pg. 424
45. Praeparatio Evangelica, by Eusebius,Vol. 2, pg. 585
46. NIV Bible Commentary, Vol 2 N.T., Zordovan, pg. 394
47. The Didache, pg.19
48. Constitutions of the Holy Apostles, Book 3, Section 18
49. Constitution of the Holy Apostles, Book 3, Section 16/17
50. THE JEWISH BACKGROUND OF CHRISTIAN BAPTISM, by Ron Moseley, Ph. D. The Tree of Life Magazine