ESCATOLOGIE – Studiul despre sfârşit (profeţie)
O scurtă analiză teologică a hiper-preterismului – de Kenneth L. Gentry, Jr. Din când în când primesc scrisori de la oameni care se pretind pe ei înşişi a fi „Reconstucţionişti” şi „preterişti consistenți”. „Preteristul consistent” crede că toată profeţia s-a împlinit în anul 70 d. Hr. la distrugerea Templului, incluzând a Doua Venire, învierea morţilor, şi marea Judecată, şi aşa mai departe. (courtesy of www.graceonlinelibrary.org)
Împărăţia, Mileniul & Escatonul – O scurtă privire de ansamblu asupra profeţiilor Noului Testament – de Fred G. Zaspel. Una dintre cele mai uimitoare aspecte ale mesajului NT este anunţul său repetat că în Isus Cristos viitorul s-a contopit cu prezentul. Însuşi Domnul nostru, înainte-mergătorul Său Ioan Botezătorul, şi apostolii Săi – cu toţii au anunţat şi au extrapolat această temă. (courtesy of www.biblicalstudies.com)
Păreri despre mileniu – de James P. Dawson. În cadrul istoriei bisericii creştine oamenii au susţinut trei păreri majore despre mileniu (împărăţia de 1000 de ani, n. tr.). Există cele trei interpretări diferite ale Apocalipsa 20 şi relaţia sa faţă de a doua venire a lui Hristos. (courtesy of jpdawson.com)
“Istoria Chiliasmului” – de William Masselink. Te întrebi: “Care este originea acestei ciudate doctrine?” Un studiu atent a istoriei bisericii ne va furniza un răspuns concludent. Premilenarismul este un descendent al Iudaismului antic. Găsim aici o asemănare izbitoare între copil şi părinte. Vechile concepţii iudaice despre un regat mesianic exterior şi-au găsit o întruchipare perfectă în teoria Chiliastică despre mileniu. Premilenarismul este o relicvă a Iudaismului. (courtesy of www.the-highway.com)
Istorie şi Premilenialism. Amilenialistul argumentează adesea că părerea lor neliterală despre Mileniu, cu metoda spiritualizatoare de interpretarea a profeţiilor despre Împărăţia Vechiului Testament şi aplicarea acestora la Biserică, a fost părerea şi hermeneutica predominantă a bisericii timpurii. Totuşi, bazat pe fapte istorice acest argument este redat în mod fals. (courtesy of www.biblicist.org)
Premilenismul: A doua temelie – de Thomas Ice. A doua piatră de temelie care susţine răpirea pretribulaţionistă a bisericii este doctrina biblică cunoscută sub numele de premilenialism. Premilenialismul învaţă că a doua venire va avea lor înaintea domniei de 1000 de ani a lui Hristos din Ierusalim pe pământ. În cadrul bisericii primare, premilenialismul a fost numit chiliasm, de la termenul grecesc care înseamnă 1000, folosit de şase ori în Apocalipsa 20:2-7. (courtesy of tribulation.ws)
Amilenism: Scurtă trecere în revistă a escatologiei amileniste – de Anthony Hoekema. O critică comună a escatologiei amileniste este aceea că aceasta este prea negativă, cheltuindu-și puterea în primul rând în opoziție și refuzul sistemelor escatologice cu care nu este de acord. Lăsând deoparte întrebarea dacă această critică este adevărată sau falsă, aș dori în acest punct să contracarez negativismul unora din escatologii amileniști, trecând scurt în revistă, unele afirmații pozitive, făcute de teologii amileniști. În acest fel vom putea vedea escatologia amilenistă în totalitatea sa, și nu doar o anumită interpretare a mileniului din Apocalipsa 20. (courtesy of the-highway.com)
Teologia Împlinirii – de Fred G. Zaspel. Mi s-a cerut să examinez „Teologia Împlinirii” cu o atenţie specială oferită relaţiei Vechiului şi a Noului Testament. În asemănarea atâtor teme mai întinse ale Scripturii acest subiect este şi simplu şi complex, şi în timp ce acesta a fost discutat de nenumărate ori pentru atât de multe secole acesta este încă proaspăt şi înviorător pentru fiecare credincios. Acest subiect este în mod precis subiectul pe care l-a predicat Ioan Botezătorul în timp ce el anunţa sosirea lui Isus. (courtesy of www.biblicalstudies.com)
„Cele şaptezeci de săptămâni” după Daniel – O analiză istorică şi exegetică – de Fred G. Zaspel. Comentatorii sunt de acord asupra faptului că vestita profeţie a lui Daniel despre cele „şaptezeci de săptămâni” îşi găseşte împlinirea în viaţa şi lucrarea lui Isus Cristos, însă modul cum trebuie înţeleasă structura temporală a acestei perioade constituie totuşi o temă controversată. Divergenţele se ridică atât din cauza dezacordului cât şi 1) a metodelor cronologice şi, 2) al terminus a quo [momentului de început] şi al terminus ad quem [momentului de terminare] ai anilor specifici aflaţi în discuţie. Cele mai multe divergenţe se centrează pe semnificaţia escatologică a profeţiei. (courtesy of www.biblicalstudies.com)
Pre-Milenialismul apărat – de David D. Burns, M. Div. Aşa cum dezbaterea cu privire la mileniul din Apocalipsa 20 continuă între taberele amil, postmil şi premil, nu trebuie să uităm niciodată că în fiecare tabără se află oameni ai lui Dumnezeu, care fac ce pot mai bine pentru a lucra în mod biblic cu probele la îndemână. Nu este cazul că o tabără are adevărul, în timp ce celelalte sunt eretice. Scripturile nu oferă o informaţie clară cu privire la timpul, natura şi scopul mileniului. (courtesy of http://www.geocities.com)
Mari învăţători premileniali ai trecutului – toate fragmentele sunt luate cu permisiune din Dictionary of Premillennial Theology (Dicţionarul Teologiei Premileniale) de Mal Couch (de.), Kragel Publications. (courtesy of www.conservativeonline.org)
Charles H. Spurgeon şi Escatologia – de Dennis Michael Swanson.
* Partea I – A fost evidentă poziţia sa milenistă? În discutarea diferitelor aspecte ale teologiei sistematice, poate nimeni nu a văzut mai multă cerneală să curgă în ultimii 100 de ani decât escatologia. Cei care s-au „specializat” în acest domeniu sunt bine cunoscuţi şi în egală măsură promovaţi; oricum, când se iscă o discuţie pe tema escatologiei, se menţionează arareori numele unuia dintre cei mai cunoscuţi creştini în istoria bisericii1, Charles Haddon Spurgeon (1834-1892). Există desigur multe motive pentru aceasta, nu ultima dintre ele fiind faptul că însuşi Spurgeon nu a pus un mare accent în lucrarea sa asupra acestui subiect, fapt obişnuit de altfel în vremea sa.
** Partea II – Afirmaţiile escatologice ale lui Spurgeon. Aşa cum a fost demonstrat deja, esenţa predicilor lui Charles H. Spurgeon cu siguranţă nu s-a concentrat în arena escatologiei. Însăşi ideea de a folosi profeţia sau „conferinţele profetice” ca pe un instrument evanghelistic nu avea să găsească prea mare simpatie în cazul lui. În acelaşi timp, [Spurgeon] n-a considerat ca fiind de o importanţă aparte să predice pe teme profetice ca o componentă obişnuită a serviciilor divine.
*** Partea III – Replică la Opiniile predominante. Dacă examinăm acum materialul lui Spurgeon, devine evident că trebuie să fim de acord cu observaţia lui C.W.H. Griffiths când spunea, „Dl. Spurgeon a declarat că dumnealui crede în ‚întoarcerea personală, pre-milenistă şi în slavă a Domnului nostru Isus,’ deci întreaga sarcină de a găsi dovezi trebuie să cadă pe cei ce încearcă să afirme contrariul.” Acest capitol va încerca să compare declaraţiile lui Spurgeon cu elementele cheie ale celor patru poziţii mileniste prezentate anterior. Va exista şi o interacţiune cu diferiţi scriitori care au încercat să-l „atragă” pe Spurgeon ca sprijin n favoarea propriilor poziţii. (courtesy of www.spurgeon.org).
Premilenialismul istoric – Punctul de vedere particular baptist al domniei milenare a lui Hristos – de Dr. John Gill. Acest capitol conţine legarea lui Satan, a sfinţilor cu Hristos, dezlegarea din nou a lui Satan, distrugerea lui, şi armata Gog şi Magog, şi ultima judecată: îngerul care îl va lega pe Satan este descris de coborârea sa din cer; prin faptul că el are cheia adâncului fără fund, şi un mare lanţ în mâna sa; şi prin folosirea lor, apucarea lui Satan şi legarea sa, aruncarea sa în adâncul fără fund, şi apoi închiderea lui, şi punerea unui sigiliu pe el; prin toate acestea care îl vor împiedica să înşele naţiunile timp de o mie de ani, (Apocalipsa 20:1-3). (courtesy of www.historicist.com)
Impactul Soteriologic al schimbării lui Augustin de la Premilenialism la Amilenialism – de David R. Anderson. Prin 1500 gândirea Augustiniană era universală în scolastica europeană. Erasmus a ajutat în a facilita cu lucrarea sa editorială despre scrierile lui Augustin. Dar chiar înainte de Erasmus „Şcoala Augustiniană” s-a dezvoltat în Marea Britanie cât şi la Paris. Thomas Bradwardine a reacţionat faţă de abordarea Pelagiană faţă de justificare la Oxford, retrăgându-se spre învăţăturile lui Augustin pentru suport. Nu exista vreo comunicare între Anglia şi Continent datorită Războiului de O Sută de Ani. Dar Gregory de Rimini de la Universitatea din Paris era omologul lui Bradwardine în Europa. El era un membru al ordinului Augustinian, pe care l-a pretins Martin Luther la câţiva ani mai târziu. Astfel că atunci când John Calvin a dezvoltat Institutes, el ar pretindea că teologia sa era în întregime Augustiniană. (courtesy of www.faithalone.org)
Erezia Fantomei: A condamnat Conciliul de la Efes (431) Chiliasmul? – de Michael J. Svigel, Th.M., Ph.D. student. O resursă populară catolică afirmă, „În ceea ce priveşte mileniul, noi [Catolicii] tindem să fim de acord cu Augustin şi, în mod derivat, cu amilenialiştii… În anii 1940 Sfântul Oficiu a judecat că premilenialismul‚ nu poate fi predat cu siguranţă’, deşi Biserica nu a definit în mod dogmatic această chestiune”. Pe de altă parte, un scriitor care comenta asupra istoriei gândirii milenare notează, „După Augustin, Biserica a crezut de mult că domnia sfinţilor prezisă de Apocalipsa era deja în operaţie prin propriile sale oficii bune, şi a arătat puţin entuziasm pentru ideea că Hristos s-ar întoarce în mod iminent să ridice o împărăţie pământească: într-adevăr, Conciliul de la Efes a declarat un astfel de crez eretic în 431”. (courtesy of www.ansgar.host.sk)
