de Charles Hodge
Planul mântuirii este prezentat sub forma unui legământ. Aceasta este evident, —
Mai întâi, din folosirea constantă a cuvintelor berit şi diatheke cu referire la acesta. Cu privire la primul din aceste cuvinte, deşi este uneori folosit ca o lege, dispoziţie, sau aranjament în general, unde lipsesc elementele unui legământ, vorbind strict, nu poate fi totuşi îndoială că în conformitate cu folosirea lui predominantă în Vechiul Testament, înseamnă un contract mutual între două sau mai multe părţi. Este foarte des folosit în acordurile între persoane şi mai ales între regi şi conducători. Avraam şi Abimelec au făcut un legământ. (Gen. 21.27) Iosua a făcut un legământ cu poporul. (Ios. 24.25.) Ionatan şi David au făcut un legământ. (1 Sam. 18.3) Ionatan a făcut un legământ cu casa lui David. (1 Sam. 20.16.) Ahab a făcut un legământ cu Ben Hadad, (1 regi 20.34.) Deci, îl întâlnim constant. Deci nu este loc pentru îndoială că acest cuvânt “berit” este folosit în tranzacţiile dintre oameni şi înseamnă un acord mutual. Nu avem dreptul să-I dăm alt sens cănd este vorba de o tranzacţie între Dumnezeu şi om. Este repetată menţionarea legământului lui Dumnezeu cu Avraam, în Gen. 15.8; 17.13 şi după aceea cu Isaac şi iacov. Apoi cu Israeliţii la Muntele Sinai. Vechiul Testament are ca fundaţie această idee a relaţiei prin legământ între Dumnezeu şi poporul teocratic.
Sensul cuvântului diatheke în Scriptura greacă este la fel de sigur şi uniform. Este derivate din verbul diatithemi a aranja şi deci, în greaca obş;nuită este folosit pentru orice aranjament sau dispoziţie. În Biblie este folosit aproape uniform cu sensul de legământ. În Septuaginta este traducerea lui berit în toate cazurile la care ne-am referit mai sus. Este termenul folosit întotdeauna în Noul Testament pentru a desemna legământul cu Avraam, cu Israeliţii şi cu credincioşii. Vechiul legământ şi cel nou sunt prezentate în contrast. Ambele erau legăminte. Dacă acest cuvânt are sensul acesta când este aplicat la tranzacţia cu Avraam şi cu Evreii, trebuie să aibă acelaşi sens când este aplicată la planul salvării revelat de Evanghelie.
În al doilea rând, faptul că planul salvării este prezentat în biblie sub forma unui legământ este dovedit nu numai de semnificaţia şi utilizarea cuvintelor menţionate mai sus, vârsta cuvintelor menţionate mai sus, ci şi de faptul decisive că elementele unui legământ sunt incluse în acest plan. Sunt părţi, promisiuni mutuale sau stipulaţii şi condiţii Acesta este de fapt un legământ, oricum ar fi el numit. Acesta fiind felul biblic de reprezentare, este foarte important să fie reţinut în teologie. Singura noastră siguranţă pentru reţinerea adevărurilor biblice este de a adera la Scriptură cât de aproape posibil în modul nostrum de prezentare a doctrinelor revelate acolo.
