PNEUMATOLOGIE – Doctrina despre Duhul Sfânt şi despre alte duhuri
BOTEZUL DUHULUI SFÂNT – de Dr. BENIAMIN COCAR (1955-2017). Dacă cineva doreşte să înţeleagă corect doctrina botezului Duhului, trebuie să definească biserica potrivit învăţăturii Noului Testament, confirm căreia biserica este trupul lui Cristos, iar botezul este operaţia divină a Duhului lui Dumnezeu, prin care credinciosul este aşezat în Cristos. (material oferit prin bunăvoința autorului)
DUHUL SFÂNT – de Charles Hodge. Două puncte care trebuiesc considerate cu referire la acest subiect sunt, primul natura, şi al doilea oficiul sau lucrarea Duhului Sfânt. Referitor la natura Sa, este El o persoană sau o simplă putere? Şi dacă este o persoană, este El creat sau divin, finit sau infinit?
DUHUL SFÂNT: În Vechiul Testament şi astăzi – de R. C. Sproul. Rolul Duhului Sfânt în Vechiul Testament nu era diferit, în principiu de rolul Duhului Sfânt în Noul Testament. În ciuda faptului că există anumite deosebiri, între cele două Testamente există în esenţă o unitate.
Duhul Sfânt – de Edwin Palmer. Unul dintre semnele distincte ale unui creştin este crezul lui în Duhul Sfânt ca Persoană. Din zilele timpurii ale bisericii până la modernismul din prezent, au existat aceia care au negat personalitatea Duhului într-o formă sau alta. Mulţi aşa zişi predicatori creştini şi teologi se referă la Duhul ca „acesta” şi nu ca un „el”. El îl consideră a fi o influenţă impersonală sau vreo putere ori energie, şi nu a treia Persoană din Trinitate.
DUHUL DE RUGĂCIUNE – de James Buchanan. În Sfânta Scriptură se menţionează o funcţie specială a Duhului Sfânt prin care El îi ajută pe cei din poporul Său să se roage. Acest rol al Duhului Sfânt este descris în Scriptură ca fiind valabil pentru toţi credincioşii şi permanent de-a lungul istoriei existenţei bisericii. Acest adevăr îmbucurător este conţinut în promisiunea lui Dumnezeu din Vechiul Testament „Voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de har şi de rugăciune”.
LUCRAREA DUHULUI SFÂNT ÎNTRU MÂNTUIREA NOASTRĂ – de Thomas Goodwin. Despre Duhul Sfânt, care este darul lui Dumnezeu Tatăl pentru noi, în şi prin Isus Cristos – dar Inestimabil, care se primeşte gratuit, prin nemărginita îndurare, prin harul şi dragostea lui Dumnezeu.
LUCRAREA DUHULUI ÎN ILUMINAREA MINŢII – de James Buchanan. După ce am considerat planul general al darului Duhului, atât referitor la lume cât şi la Biserică, şi am descris cursul sau procesul prin care un suflet este transferat din împărăţia întunericului în împărăţia scumpului Fiu al lui Dumnezeu, propun să ilustrez în mod separat părţile variate ale lucrării Duhului, sau operaţiile sale succesive asupra sufletului, de la momentul când acesta este preluat prima dată sub învăţătura sa, până ce acesta este făcut ‚satisfăcător pentru moştenirea sfinţilor în lumină’.
NOUA GENEZĂ – de R. C. Sproul. NAŞTEREA şi renaşterea. Ambele sunt rezultatul şi operaţia Duhului Sfânt. Aşa cum nimic nu poate trăi din punct de vedere biologic aparte de puterea Duhului Sfânt, tot aşa nici un om nu poate veni viu înaintea lui Dumnezeu separat fiind de lucrarea Duhului.
AUTORITATEA DUHULUI SFÂNT – de DM Lloyd Jones. Nu este nici o îndoială că un studiu al acestui subiect este nevoia cea mai mare a Bisericii din prezent. Biserica de astăzi, totuşi, aşa cum a încercat să facă în vremurile anterioare, pare să neglijeze aceasta, şi îşi caută sursa ei de autoritate oriunde în afară de aici. Ea este conştientă de faptul că ea este cu mai mult sau mai puţin impotentă, că ea nu are nici un impact pe care ar trebui să-l aibă asupra lumii. Ea este conştientă că ceea ce-i lipseşte este autoritatea reală. Însă în căutarea ei după aceasta, ea pare să facă orice în afară de a se întoarce la autoritatea Duhului Sfânt.
DUHUL SFÂNT – de Thomas Paul Simmons. Există multă confuzie şi eroare în prezent referitor la personalitatea, operaţiile şi manifestările Duhului Sfânt. Conştienţi dar călăuziţi greşit, scolasticii au susţinut păreri greşite despre această doctrină. „Este o chestiune vitală credinţei fiecărui creştin pentru ca învăţătura sa Scripturală să fie văzută în adevărata sa lumina şi să fie susţinută în proporţiile ei drepte” (Bancrof, Teologie Elementară).
DESPRE PERSONALITATEA DISTINCTĂ ŞI DIVINITATEA DUHULUI SFÂNT – de John Gill. Ceea ce mai rămâne a mai fi considerat acum, sub articolul Trinităţii, sunt personalitatea şi divinitatea Duhul Sfânt, să dovedim că El este o Persoană, una distinctă de Tatăl şi Fiul, şi una divină, sau pe bună dreptate Dumnezeu.
