de Rev. James Petigru Boyce, D. D., LL. D.
CAPITOLUL 18 – CREAREA ÎNGERILOR
În capitolul anterior, s-a făcut referire doar incidental la crearea ființelor inteligente, morale și spiritual. Sunt câteva situații legate de această creație ce necesită considerații special. Creația îngerilor va fi tratată prima datorită probabilității existenței lor anterioare, a naturii superioare și a poziției.
I. Unii au negat utilitatea studiului, deoarece oamenii nu datorează închinare îngerilor și invizibilitatea lor interzice cunoașterea prezenței lor pentru bine sau rău. Dar este important să știm ceva despre ființele asociate intim cu istoria trecută a omenirii. [vezi art. despre Moses Stuart în Bib. Sacra, Vol. O, p. 88.]
II. Unii spun că rațiunea decide împotriva existenței acestor ființe, sau cel puțin împotriva apariției lor în fața omului. Dar nimic nu poate fi mai rațional decât credința că Dumnezeu, ale cărui creații de animale sunt așa de diverse, nu s-a oprit la crearea ființelor morale și intelectuale, ci și-a extins puterea și îndemânarea creatoare, cu naturi similare celei a omului. Nu este nerezonabilă presupunerea că, deși sunt limitați la exercitarea influenței sub legile minții și ale spiritului, uneori, la voința lui Dumnezeu, apar în forme trupești recunoscute de simțuri. [Stuart în Bib. Sacra, Vol. O, pp. 90-93.]
III. Scriptura ne învață că sunt îngeri și că vizitează locuitorii acestei lumi.
Chiar cititorii superficiali ai Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie convinși că revelează existența și prezența lângă om, a ființelor personale din altă sferă, prin care Dumnezeu comunică cu el, îl ajută, îl protejează sau îngerii a căror influență este rea, distructivă.
Sunt unii care declară că aceste învățături sunt figurative și îngerii buni din Biblie nu sunt mai mult decât mila și bunătatea lui Dumnezeu, iar îngerii răi sunt pedepsele Lui.
Astfel de interpretări merită acuzația de înșelare prin Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar dacă ar fi corect, sunt apariții ale îngerilor ce nu pot fi explicate altfel. Discuția dintre înger și Agar, Gen. 16:7-14, este un caz. Soția lui Manoah este alt caz, Jud. 13:2-21. Zaharia, Luca 1:5-20, Maria, Luca 1:26-38, Maria Magdalena și alte femei, Mat. 28:1-7. Aceste afirmații sunt concluzive în Marcu 12:25, și Luca 20:36, în care se declară sfinților, “după înviere nici nu se vor căsători …vor fi ca îngerii.” Evrei 1:4 nu are sens dacă nu e vorba de îngeri. [vezi Kitto’s Ency., Art. Angels.]
IV. Nume diferite sunt date îngerilor, exprimând natura sau lucrarea lor.
1. Înger înseamnă mesager. Termenul nu este limitat la ei sau la vreun alt mesager al lui Dumnezeu. (1.) Se folosește pentru mesagerii obișnuiți ai oamenilor, 1 Sam. 11:3; Iov 1:14; Luca 9:52; (2.) sau profeții, Mal. 3:1; (3.) preoții, Mal. 2:7; (4.) lucrătorii evangheliei, Apoc. 1:20; (5.) agenții impersonali, 2 Sam. 24:16, 17. Plăgile sunt numite îngerii răului, Ps. 78:49. Pavel numește țepușul din carnea lui, un înger al lui Satan,” 2 Cor. 12:7. (6.) Se aplică și celei de a doua Persoane a Trinității, “îngerul din prezența Sa,” Isa. 63:9, și “mesagerul legământului,” Mal. 3:1. (7.) Numele e aplică în general îngerilor lui Dumnezeu ca ființe spirituale. Vezi Kitto’s Ency., Art. Angels.
2. Le este dat și numele de Duh. 104:4; Marcu 1:27; Evrei 1:7. Numele le descrie natura.
3. sunt numiți Fii de Dumnezeu, Iov 1:6; 2:1; 38:7.
4. sunt numiți dumnezei, Compară Ps. 97:7 cu Evrei 1:6.
5. Sunt numiți slujitori ai lui Dumnezeu, în Iov 4:18; Ps. 103:21.
6. sunt numiți Sfinții, Iov 15:15; Dan. 4:13, 17.
7. Sunt numiți Vegheatorii, Dan. 4:13, 17.
8. sunt numiți “tronuri, domenii, conduceri, puteri, Efes. 1:21; Col. 1:16.
9. Sunt poate și alte nume ce le pot fi aplicate. Ca Heruvim, Serafim, Duhuri, ca atunci când Domnul este Domnul Duhurilor. Vezi Dr. J. Pye Smith, First Lines, p. 328. Și Kitto’s Ency., Art. Angels.
V. Știm foarte puține despre natura îngerilor. Se vorbește despre ei, dar nu sunt descriși în Scripturi. Dar unele fapte apar clar.
1. Sunt ființe spirituale. Acest lucru este indicat de singurul nume derivat din natura lor.
Dr. J. Pye Smith le atribuie puteri corporale, analog cu substanța luminii sau a fluidului electric și susține că o astfel de lumină este reflectată asupra pasajelor scripturale e vorbesc despre relația lor cu spațiul și de mișcarea lor, Luca 2:9; Mat. 28:2; Fapte 1:10; 12:7. [First Lines, p. 329.]
Moses Stuart, din contră, susține că “îngerii sunt incoruptibili, imateriali, imortali, și în natura lor, impalpabili cu simțurile.” [Bib. Sac., Vol. O, p. 99.]
Aceasta pare a fi părerea cea mai corectă și scripturală, și cea mai susținută. Toate dificultățile întâlnite pot fi explicate de faptul că trebuie să vorbim despre îngeri la fel cum vorbim de Dumnezeu în limbajul omenesc, care nu poate întotdeauna arăta ideile exact și adecvat. [vezi Stuart in Bib. Sacra, Vol. O, pp. 94-98.]
Declarațiile că “duhul nu are carne și oase,” Luca 24 39, că “Dumnezeu este duh,” Ioan 4:24, copiii învierii nu se vor însura și nu se vor mărita, căci vor fi ca îngerii, Luca 20:35, 36; Mat. 22:30, indică faptul că natura îngerilor este spirituală. [Moses Stuart, Bib. Sac., Vol. O, p. 100.] Lucrările făcute de îngeri confirmă această idee. Nu este important să decidem dacă sunt duhuri sau au trup spiritual, așa cum vor avea sfinții după înviere. Ambele vederi mențin ceea ce este esențial spiritualității naturii lor.
2. Sunt ființe inteligente. Aceasta vine din faptul că sunt duhuri. Dar este menționat clar în scripturi. Vezi Efes. 3:10; 1 Pet. 1:12; 2 Pet. 2:11. Aceste pasaje implică faptul că sunt superiori omului în această privință.
3. Au naturi morale. Nu numai că cunosc excelența lui Dumnezeu și închinarea înaintea Lui, au obligații morale, sunt răsplătiți pentru supunere și pedepsiți pentru nesupunere. Lucrarea lor este limitată la lucruri morale și spirituale. Evrei 1:14.
Sunt anumite fapte ce rezultă din natura îngerilor.
1. Ca ființe spirituale și inteligente, au libertatea de voință.
2. Nu sunt subiectul restricțiilor și condițiilor lumii simțurilor. Nu ocupă spațiu decât dacă au forma trupului. Nu sunt omniprezenți, ca Dumnezeu, dar au o locație. Nu obțin cunoașterea prin simțuri, nu sunt afectați de pofte trupești sau dorințe.
3. Atât timp cât își păstrează condiția inițială, inocentă, sunt fericiți. Din Scriptură, se crede că cei care și-au păstrat starea au fost confirmați în fericirea lor. O astfel de confirmare rezultă din promisiunile lui Dumnezeu, ca răsplată pentru supunerea lor, și este dată de El, u ca act de justiție, ci în concordanță cu veridicitatea Sa. Nici o supunere nu îl obligă pe Dumnezeu să confirme.
4. Au o mare putere.
Hristos spune că puterea lor este mai mare decât cea a omului, Mat. 26:53, și acest fapt se vede în 2 Pet. 2:11. Vezi și 2 Tes. 1:7, și Efes. 1:21. Această putere se vede în operarea puterilor supranaturale, darea pietrei la o parte de pe mormântul lui Hristos, deschiderea ușii închisorii lui Petru. Întărirea Salvatorului în Ghetsimani, de către îngerul care a apărut. Luca 22:43.
Dr. A. D. C. Twesten Face următoarele cinci sugestii valoroase, cu privire la exercitarea puterii îngerilor asupra omului.
1. “Oricare ar fi eficiența atribuită îngerilor, relația lor cu noi poate fi doar una a unei cauze finite cu alta, și nu este similară cu relația pe care o au Dumnezeu, Hristos sau Duhul Sfânt cu noi.”
2. “Eficiența îngerilor este întotdeauna reprezentată în concordanță cu legile acțiunii reciproce stabilite între ființe finite, deci, nu exclude contra acțiunea noastră sau reacția și nu anulează puterea naturii sau libertatea voinței.”
3. “Toate acțiunile îngerilor asupra lumii simțurilor pot avea loc doar în următoarele condiții: ca ei să între sau să devină una din seriile de cauze care sunt la lucru; și să acționeze prin mijloacele acestor cauze, sau în același mod cu ele.”
4. “Această intrare în seriile cauzelor la lucru în lumea simțurilor poate fi privită ca o influență originală, primitivă, de tranziție; dar lasă în urmă efectele ce vor propaga influența primară și care pot fi considerate părți ale eficacității angelice. Așa este ispitirwea primului om de către Satan care continuă să opereze în legea păcatului și moartea a fost astfel introdusă în lume.”
5. “Intrarea inițială a îngerilor în lumea simțurilor pare a nu depinde de plăcerea lor, ci datorită lipsei de frecvență, pare a fi limitată de granițe înguste. În această privință, în natura sa, este analogă cu miracolele și ca și ele, apare specific atașată de anumite perioade de revelație divină sau de dezvoltare a Împărăției lui Dumnezeu în această lume. ” [vezi traducerea Bib. Sacra., Vol. 1, pp. 774-775.]
VI. Lucrările lăsate de aceste ființe.
1. Îndatorirea lor principală este de a asculta de Dumnezeu. Doar asta fac. Sunt mesagerii lui Dumnezeu.
2. Sunt aduși în contact cu oamenii prin aceste porunci ale lui Dumnezeu. Sunt prezenți la Creație, la darea Legii, la nașterea lui Hristos, după ispitirea din pustie, în timpul agoniei din Ghetsimani, la învierea lui Hristos și la înălțare. Sunt foarte interesați de economia răscumpărării și caută constant să intre în misterele ei ;i să îi cunoască adâncimile. Ei simt un interes adânc față de om și devin intermediarii mesajelor lui. Se bucură de pocăința lui, mângâie, protejează, călăuzesc. “Nu Sunt oare toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea?” Evrei 1:14. Sunt și mesagerii răzbunării lui Dumnezeu asupra păcătoșilor, 2 Sam. 24:16, 17; 2 Regi 19:35; 1 Cron. 21:15, 16; 2 Cron. 32:21; Fapte 12:23. Lucrarea de pedepsire aparține și îngerilor buni și celor răi.
3. Din legătura intimă existentă între oameni și îngeri, le-au fost desemnate și alte slujbe. Ghidați de povestirile rabinice și de filozofia orientală, unii au ajuns la concluzia că fiecare om are un înger protector.
Teoria îngerului protector are diferite forme. Unii i-au limitat prezența pentru cei buni, alții au extins-o și la oamenii răi, unii pentru cei aleși, înainte de convertire, unii pentru toți oamenii egal, unii au spus că sunt doi îngeri: unul bun și unul rău. Teoria îngerului protector se află la toate națiunile, unii limitând-o la națiunile bune, alții la toate națiunile. Astfel de vederi existau la evrei și la primii creștini, dar nu este confirmat de autoritatea scripturală.
Pasajele ce se presupune a susține această teorie pot fi explicate și altfel. Ideea îngerilor păzitori este apărată de Prof. Stuart, în Vol. O, de la Bibliotheca Sacra. El pretinde că îngerii ajută doar pe cei buni.
Punctele forte se bazează pe slujirea îngerilor înaintea lui Hristos. Numai că erau slujitori, nu protectori. Acest lucru se vede din faptul că deși îl întăreau cât a fost pe pământ, așa cum cerea agonia Sa, slujirea aceasta nu se limitează doar la Hristos în viața aceasta, ci continuă și după înălțarea Lui. Punctul slab al teoriei este că nu există un înger anume care să fi fost prezent, ci mai mulți cu o ocazie, și alții cu alte ocazii. Scriptura nu vorbește despre un înger al Lui, ci doar se referă la un înger sau mai mulți. Acesta este modul general în care se spune că Dumnezeu lucrează cu îngerii, ei fiind duhuri lucrătoare. Această trimitere nu este pusă la îndoială, dar este foarte diferită de presupunerea numirii unui înger pentru fiecare om. , care de la începutul, la sfârșitul vieții este prezent să vegheze pentru bunăstarea acelui om.
Versetele biblice prin care Prof. Stuart dovedește acest lucru nu susțin acest lucru. Gen. 32:1, 2; 2 Regi 6:1-17; Ps. 34:7; Zah. 3:4-10; Mat. 18:10; Fapte 12:7-15.
Sunt doar două pasaje care ar sugera ideea îngerului protector al omului. Unul este în Fapte 12:7-15, unde ni se spune că atunci când Petru a fost eliberat din închisoare, a bătut la ușa casei unde se aflau discipolii, ei au spus “este îngerul lui.”
Despre acest pasaj se poate spune că este îndoielnic, poate referirea s-a făcut la duhul lui Petru. Dar chiar dacă nu acesta este cazul, limbajul este cel al discipolilor, exprimând un sentiment predominant, unul pentru care nu este responsabilă inspirația, decât pentru a reproduce limbajul folosit.
Celălalt pasaj din Mat. 18:10. Parafrazat de Knapp: “Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri.” “Cei umili sunt încredințați îngrijirii personale a celor favoriți Domnului (văd fața Lui).” Teologia lui Knapp, p. 212.
Scripturile ce par a susține noțiunea de înger protector alunei națiuni este Dan. 10:13-21; Dan. 12:1. Dar “Cambyses și Alexander par a fi, iar Mihail este Mesia.” J. Pye Smith, First Lines, p. 331.
Următoarele pasaje par a fi opuse ideii de înger personal protector al unui om sau al unei națiuni: Gen. 28:12; 32:1, 2; 2 Regi 6:16, 17; Luca 16:22.
Se mai obiectează:
1. Noțiunea aceasta nu merită rangul și lucrarea unor astfel de ființe. Dar se replică faptul că Dumnezeu veghează asupra noastră. Dar este diferit de prezența zilnică a unei ființe așa de inteligente.
2. Nu este necesară, datorită vegherii Domnului.
3. a dus la închinarea la îngeri.
4. Derogă de la slava mediatoare a Domnului Isus Hristos. Dr. J. Pye Smith, p. 331.
VII. Numărul îngerilor este necunoscut, dar este arătat că este un număr mare, în: Dan. 7: 10; Mat. 26:53; Evrei 12:22.
VIII. Cât despre locul unde locuiesc nu este nimic definit. Ei locuiesc cu Dumnezeu. Dar este într-un singur loc sau în mai multe? Nu putem ști.
