Şcoala Duminicală este o dezvoltare relativ târzie din cadrul istoriei bisericii creştine. Prima Şcoală Duminicală a fost stabilită de metodistul englez Robert Raikes, la sfârşitul secolului al 18lea. Şcoala Duminicală era în mod original intenţionată drept mijloc de câştigare a copiilor cu părinţi necredincioşi, şi nu pe copiii membrilor bisericii. Totuşi, în cadrul decadelor de mijloc ale secolului al 19lea, un număr crescând de membrii de biserică şi-au înrolat copiii lor la Şcolile Duminicale. Unii creştini, în special prezbiterienii şi baptiştii, nu erau convinşi de justificarea Scripturală pentru Şcoala Duminicală în învăţarea Bibliei către copiii creştinilor. În 1832, o denominaţie baptistă reformată, Baptiştii Primitivi (în sensul revenirii la „primitiv” sau la creştinismul timpuriu) au declarat:
„Şcolile Duminicale revendică onoarea convertirii zecilor ei de mii; de călăuzirea minţilor gingaşe de copii spre a cunoaşte mântuirea, [la fel] cum şi predicarea evangheliei [face] acel lucru de a-i aduce pe adulţi la aceeaşi cunoştinţă, etc. Faţă de astfel de pretenţii arogante, ne simţim legaţi să ne opunem. În primul rând, deoarece ele sunt bazate pe noţiunea că regenerarea sau convertirea este produsă de impresiile făcute asupra minţii naturale prin intermediul sentimentelor religioase infiltrate în aceasta; şi dacă se permite ca Duhul Sfânt să fie cât de cât preocupat în ea, acesta este într-un fel în care El este oarecum amestecat cu instrucţiunea, sau să fie în mod necesar prezent în aceasta; despre toate ştiind însă că sunt greşite.
„În al doilea rând, deoarece astfel de şcoli nu au fost niciodată stabilite de către apostoli, şi nici poruncite de către Hristos. Existau copii în vremea apostolilor. Apostolii deţineau o atât de mare dorinţă de mântuire a sufletelor, pe cât de multă dragoste aveau faţă de cauza lui Hristos, şi ştiau ceea ce le datora Dumnezeu pentru aducerea persoanelor la cunoştinţa mântuirii, aşa cum face oricare astăzi. Noi, prin urmare, trebuie să credem că dacă aceste şcoli erau de la Dumnezeu, ar trebui să le găsim în Noul Testament.
„Scripturile îi îndeamnă pe părinţi să îşi crească copiii lor în mustrarea şi învăţătura Domnului.
„Dar din moment ce noi stăm atât de opus faţă de planul şi folosirea acestor Şcoli Duminicale în fiecare punct, dorim să fim înţeleşi în mod distinct asupra faptului că noi considerăm Şcolile Duminicale pentru scopul învăţării copiilor săraci să citească, mijloc prin care ei pot să ajungă să citească Scripturile pentru ei înşişi, în vecinătate unde există vreo ocazie pentru ei, şi când sunt dirijaţi în mod adecvat, fără nici o ostentaţie atât de comun legate de ei, spre a fi instituţii folositoare şi binevoitoare, vrednice de clientela tuturor prietenilor libertăţii civile” (Citat în Mike Strevel. “Family Church,” in Quit You Like Men, October 1994, pp.11-12 [„Biserica Familiei”, în Chiar vă plac oamenii, n. tr.]).
