de Marvin W. Cowan
Aparţi de unica biserică adevărată? Mulţi oameni cred că aparţin de ea. Dar dacă ar fi să ceri o descriere a acelei biserici, vei primi multe răspunsuri divergente. Unii cred că adevărata biserică poate fi identificată prin numele ei, structura organizaţională, sau succesiunea apostolică. Totuşi, din moment ce este Biblia cea care introduce prima conceptul bisericii, atunci Biblia este locul unde trebuie să ne uităm pentru adevărata sa definiţie.
Ziditorul Bisericii
Prima dată când este menţionată biserica în Biblie este în Matei 16:18, unde Isus a spus lui Petru, „Pe această piatră îmi voi zidi biserica şi porţile locuinţelor morţii nu o vor birui”. Unii oameni merg aşa de mult spre extremă în a defini „piatra” încât ei pierd punctul principal din acest verset. Isus a spus, „îmi voi zidi biserica…”. Dacă Isus clădeşte biserica, atunci fie că „piatra” este Petru, revelaţie sau Hristos Însăşi, aceasta va fi realizată! Isus nu a spus că apostolii Lui şi nici o altă fiinţă muritoare nu va clădi biserica. El a spus, „Îmi voi zidi biserica!” Din moment ce Isus a pretins în Matei 28:18 că, „Toată puterea mi-a fost dată în cer şi pe pământ…” cu siguranţă că El putea să construiască biserica aşa cum a spus că o va face! Dacă nu făcea El aceasta, cine ştie dacă El ar mai fi revenit sau ar mai face altceva ce a mai spus că o să facă?
Isus nu numai că a spus, „Îmi voi zidi Biserica”, ci a continuat să spună, „şi porţile iadului (Hades) nu o vor birui” (Matei 16:18). Dicţionarul defineşte „Hades” drept domeniul morţilor. În mod evident, „poarta” din acest domeniu este moartea. Aşa că moartea nu va birui împotriva bisericii. Aceasta înseamnă că deşi toţi apostolii şi alţi creştini timpurii au murit sau au fost omoraţi, biserica va îndura pentru că Hristos o clădeşte! Adesea iadul sau Hades este asociat cu satan şi urmaşii lui. Dar tot ceea este iad nu poate birui contra bisericii pentru că Hristos, care are toată puterea în cer şi pe pământ, o construieşte!
Fapte 2:47 raportează, „Şi Domnul adăuga la biserică zilnic pe cei care erau mântuiţi”. Aceasta a fost după ce Domnul Isus s-a înălţat în slavă în Fapte 1:9. Aşa că Isus făcea ceea ce a spus că va face după ce a părăsit trupeşte pământul! Şi pentru că Isus trăieşte veşnic (Evrei 7:24-25), El nu a numit niciodată un succesor ca să adauge pe cineva la biserica Sa. El încă o face! Efeseni 1:22-23 spune că Dumnezeu „…L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui…” Şi Efeseni 5:23 spune, „Hristos este capul bisericii”. Notaţi timpul prezent al acestor verbe din aceste texte, care indică faptul că El este acum şi va continua să fie implicat în biserica Sa. Cu toate acestea, aceste versete au fost scrise cu mult după înălţarea lui Isus, ceea ce arată că El nu avea nevoie să fie trupeşte pe pământ ca să fie capul bisericii Sale! El este şi Temelia bisericii (1 Corinteni 3:11) precum şi Autorul şi Desăvârşirea credinţei (Evrei 12:2).
Cum este păstrată biserica
Din moment ce el este cap peste toate lucrurile bisericii, El împărtăşeşte anumite responsabilităţi pentru existenţa ei continuată! Biserica este un organism viu numit „trupul lui Hristos”. Efeseni 5:29-30 spune că Domnul este cel care „… hrăneşte (dă tărie) şi îngrijeşte cu drag biserica; căci noi (biserica) suntem mădulare ale trupului Său”. Poate cineva să distrugă biserica în timp ce „Domnul Dumnezeu cel omnipotent” (Apocalipsa 19:6) o clădeşte şi o îngrijeşte? Dacă poate, El nu are toată puterea în cer şi pe pământ aşa cum a pretins în Matei 28:18. În plus, dacă creştinii sunt „mădulare ale trupului Său” (Efeseni 5:30) şi „El este capul trupului, biserica” (Coloseni 1:18), atunci El este inseparabil de biserică pentru că acestea sunt un singur trup! Imaginea biblică a fost folosită pentru a arăt faptul că Hristos nu poate fi separat de Biserica Sa pentru că aceasta este trupul Lui! Uneori oamenii pretind să-l iubească pe Hristos dar nu şi biserica. Vă puteţi imagina un om care îi spune soţiei sale, „îmi palce de capul tău, dar nu-mi place de trupul tău”? Are vreun sens aceasta? Capul şi trupul sunt inseparabile căci Hristos şi biserica sunt ca oricare persoană. „Hristos a iubit biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea”, declară Efeseni 5:23). Unul care iubeşte într-adevăr pe Hristos va iubi şi ceea ce a iubit El aşa de mult încât şi-a dat viaţa Sa pentru ea!
Structura bisericii
În timp ce există organizare în biserică, Biblia nu o numeşte niciodată o organizaţie sau denominaţie. Şi nici Noul Testament nu spune că biserica trebuie să fie organizată într-un anumit fel. Singurele oficii listate cu calificări sunt episcopii (acelaşi oficiu precum pastorul sau bătrânul bisericii) şi diaconii (1 Timotei 3:1-13). Unii pretind că biserica lui Hristos trebuie să aibă apostoli şi profeţi în organizarea ei pentru că ei sunt menţionaţi în Efeseni 4:11. Dar acel verset menţionează numai oamenii înzestraţi pe care Domnul i-a dat bisericii. Acesta nu prezintă structura organizaţională a bisericii. Pavel avertizează cu privire la apostolii falşi în 2 Corinteni 11:13. În Apocalipsa 2:2 Isus a spus bisericii din Efes, „Ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt şi i-ai găsit mincinoşi”. Isus a avertizat cu privire la profeţii falşi în Matei 7:15 şi 24:11, 24. Prin urmare, doar pentru că o biserică are apostoli şi profeţi aceasta nu o face adevărata biserică! Structura organizaţională nu a fost dată niciodată în scriptură ca mijloc de identificare a adevăratei biserici.
Numele bisericii
Nici numele bisericii nu este declarat oficial în Biblie. Biserica este numită „biserica lui Dumnezeu” de şapte ori; de două ori ea este numită „bisericile lui Dumnezeu”, o dată „adunarea primilor născuţi”, şi o dată „bisericile lui Hristos”. Pe cât de straniu se pare, aceasta nu este niciodată numită „biserica lui Isus Hristos”! Urmaşii lui Hristos sunt numiţi „creştini” (Fapte 11:26), „Nazarineni” (Fapte 24:5), „sfinţi” (Filipeni 1:1), „Calea” (Fapte 22:4), „credincioşi” (1 Timotei 4:12), şi aşa mai departe. Variatele nume folosite arată neimportanţa relativă pe care au văzut-o creştinii Noului Testament în nume.
Intrarea în biserică
Cuvântul „biserică” este tradus din cuvântul original grec ekklesia, care înseamnă „adunare”. Ekklesia provine de la alte două cuvinte greceşti: ek, care înseamnă „afară” şi kaleo, care înseamnă „a chema”. Aşadar biserica este literal „o adunare chemată afară” de credincioşi în Isus Hristos. Uneori „biserica” se referă la toţi credincioşii care au trăit până în vremea prezentă. Până aici am folosit „biserica” în sensul acesta universal. Nimeni nu a „unit” vreodată acea unică biserică adevărată. Fiecare din ea a fost adăugat de însăşi Domnul (Fapte 2:47).
Dar pe cine a adăugat Domnul? Fapte 2:47 spune că erau cei ce erau mântuiţi. Şi cum se mântuieşte cineva? Aceasta este aceiaşi întrebare pe care temnicerul din Filipi a pus-o. Pavel şi Sila au răspuns, „Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fi mântuit…” (Fapte 16:30-31). Astfel, mântuirea vine prin credinţa în Hristos (vezi Ioan 1:12; 3:16-17; Romani 10:9-10; 1 Petru 1:9). Dar de la ce sunt mântuiţi oamenii? Romani 5:9 spune „vom fi mântuiţi de mânie prin El”. Din ce mânie sunt salvaţi credincioşii? Mânia lui Dumnezeu împotriva celor nelegiuiţi şi a necredincioşilor (vezi Romani 1:18 şi Apocalipsa 21:8). Pentru că „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23), toţi oamenii merită mânia lui Dumnezeu. Romani 6:23 spune că „plata păcatului este moartea” sau separarea veşnică de Dumnezeu (2 Tesaloniceni 1:7-9). Deşi merităm moartea veşnică datorită păcatului nostru, „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe păcătoşi” (1 Timotei 1:15) de la acea pedeapsă. 1 Corinteni 15:3 declară, „Hristos a murit pentru păcatele noastre”. De aceea noi Îl numim pe Hristos „Salvatorul” nostru. Evrei 7:25 spune de asemenea, „El (Isus) poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El…”. De îndată ce El mântuieşte pe credincioşi, El îi adaugă de asemenea la trupul Său, biserica!
Ce face membria de biserică
Când Domnul adaugă credincioşi la trupul Său, ei trebuie să funcţioneze împreună ca părţi variate ca cele ale unui trup uman care funcţionează împreună (vezi 1 Corinteni 12). Credincioşii nu sunt aşteptaţi să trăiască în izolare de alţi credincioşi. Evrei 10:25 îndeamnă pe credincioşi să nu părăsească adunarea lor laolaltă. Evident nu toţi credincioşii care au trăit pe pământ pot avea părtăşie unul cu altul pentru că mulţi au murit deja şi sunt mulţi alţii răspândiţi în toată lumea. Dar grupele de credincioşi se pot aduna laolaltă în zonele locale precum bisericile de la Corint, Galatia, Antiohia şi aşa mai departe, din Noul Testament. Cuvântul „biserică” în Noul Testament se referă de obicei la astfel de trupuri locale de credincioşi. Ei trebuie să se întâlnească împreună în mod regulat pentru părtăşie, studiu, închinare, serviciu şi aşa mai departe.
Dar alăturarea de o adunare locală nu a făcut niciodată pe cineva un creştin. E nevoie de credinţă autentică în Hristos, care implică pocăinţa sau întoarcerea de la păcatul cunoscut (Fapte 3:19) la un nou stil de viaţă care reflectă o asemănare cu Hristos (Romani 8:29). În timp ce faptele bune nu au salvat niciodată pe nimeni, ele sunt roada sau evidenţa de credinţă autentică în Hristos (Efeseni 2:8-10). O lumină electrică nu generează electricitatea când este pornită, ci dă lumină pentru că este conectată la sursa de putere. În acelaşi fel, creştinii nu generează viaţa veşnică prin faptele lor, ci faptele lor ar trebui să arate că ei sunt conectaţi la sursa de putere spirituală. Astfel creştinii ar trebui să fie „zeloşi în fapte bune” (Tit 2:14) care îi va face pe oameni să-L glorifice pe Dumnezeu (Matei 5:16).
Identificarea unicei biserici adevărate
Cum poate identifica aşadar cineva unica biserică adevărată? Există un răspuns evident la această întrebare. Orice biserică care are pe unicul Salvator adevărat! Isus a spus, „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine” (Ioan 14:6). Pavel a scris în 1 Timotei 2:5, „Există un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi om, omul Hristos Isus”. Orice biserică care proclamă pe Isus Hristos al Bibliei ca singurul mijloc de mântuire este parte a trupului lui Hristos sau al unicei biserici adevărate. Petru a spus în Fapte 4:12, „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”. Acel nume este „Isus Hristos” (Fapte 4:10). Te încrezi tu numai în El pentru mântuire? Aminteşte-ţi nu biserica lui Hristos este cea care mântuieşte, ci este Hristosul bisericii!
