Oare nimic din cadrul biologiei nu are sens decat in lumina evolutiei?

de Jerry Berman, Ph. D.

Decanul biologiei americane, Theodosius Dobzhansky (1900-1975), a pretinsă că „evoluţia” este piatra de temelie a biologiei şi este centrală pentru înţelegerea atât a organismelor vii cât şi a celor moarte. Afirmaţia sa că „nimic din biologie nu are sens decât în lumina evoluţiei” a fost repetată în sute de articole care argumentau un loc central pentru Darvinism în toate domeniile educaţiei ştiinţei, incluzând medicina, agricultura şi biotehnologia (de exemplu, vezi Antolin and Herbers, 2001, p. 2379). O simplă căutare pe Google.com a descoperit peste circa 40.000 de potriviri pentru acest citat. În consecinţă, argumentează darviniştii, evoluţia trebuie să fie o parte centrală a tuturor şcolilor publice şi în viaţa colegiilor în clasele de ştiinţă. În cuvintele Academiei Naţionale de Ştiinţă, evoluţia este „cel mai important concept din biologia modernă, un concept esenţial pentru înţelegerea aspectelor cheie a lucrurilor vii” (1998, p. viii, accentuarea îmi aparţine). De ce se face această pretindere? Prosser conclude că aceasta este pentru că

Originea Speciilor a fost mult mai influenţatoare asupra culturii vestice decât oricare carte a vremurilor moderne. Aceasta nu era doar un mare tratat biologic, îndeaproape motivat şi revoluţionar, dar acesta purta implicaţii semnificative pentru filozofie, religie, sociologie şi istorie. Evoluţia este cel mai mare principiu singur de unificare din toată biologia (1959. p. 539).

Darwin notează că fără Darvinism biologia este o colecţie de fapte amestecate. Înainte ca ele să înveţe să gândească într-un fel evoluţionar, lucrurile pe care le învaţă copiii vor fi doar fapte, fără nici o aţă de legătură care să le ţină laolaltă, nimic care să le facă memorabile sau coerente. Fără evoluţie, o mare lumină pătrunde în cele mai mari locuri retrase, în fiecare colţ, al ştiinţei vieţii. Înţelegi nu numai ceea ce este ci şi de ce. Cum ai putea să predai biologia fără să începi cu evoluţia? Cum, de fapt, te poţi numi pe tine însuti o persoană educată, dacă nu ştii nimic despre motivul darvinian pentru propria ta existenţă? (2002, p. 58)

Deşi darviniştii vorbesc adesea despre importanţa centrală a „evoluţiei” în câştigarea unei înţelegeri de bază a lumii naturale, cercetarea mea dezvăluie faptul că lucrarea zilnică atât a educaţiei ştiinţifice (şi în majoritatea cercetării ştiinţifice), evoluţia este rareori menţionată sau chiar o preocupare. Aceasta a fost propria mea experienţă în calitatea de cercetător asociat implicat în cercetările despre cancer în departamentul de patologie experimentală de la Colegiul Medical din Ohio şi un profesor de colegiu din viaţa şi domeniul de ştiinţă comportamentală pentru mai mult de 30 de ani. Aşa cum Conrad E. Johanson, Ph.D. (Professor of Clinical Neurosciences and Physiology and Director of Neurosurgery Research at Brown Medical School in Rhode Island) a notat, în lumea cercetării ştiinţei într-o bază de zi cu zi, că

oamenii de ştiinţă rareori se preocupă direct cu teoria macroevoluţiei, fie ea biologică sau fizică. De exemplu, în cei 25 de ani ai mei de predare a neuroştiinţei şi a cercetării FOARTE rar am avut de a face cu selecţia naturală, origini, macroevoluţie, etc. Lucrarea mea de profesorat în domeniile ştiinţei de la pregătirea riguroasă în biologie, chimie, fizică şi matematică, nu din perspective despre evoluţie. Suspectez că acesta este şi cazul pentru majoritatea oamenilor de ştiinţă din academie, industrie, şi din alte părţi (2003, p. 1).

Renumitul chimist carbene, Profesor emerit Dr. Philip Skell de la Universitatea Statului Pennsylvania, a făcut o cercetare a colegilor lui care erau „angajaţi în cercetări de biologie neistorice, în legătură cu proiectele de cercetare în desfăşurare” şi a descoperit că „cercetătorii darvinişti” pe care i-a intervievat la răspunsul întrebării „Ai fi făcut lucrarea mai diferit dacă ai fi crezut că teoria lui Darwin era greşită?” a descoperit că răspunsurile „pentru largul număr” al acelor persoane pe care le-a întrebat, „diferind doar în cantitatea de îngrădire şi de mormăire” a fost „în lucrarea mea nu ar fi făcut nici o diferenţă”, şi unii au adăugat că aceasta ar fi la fel şi pentru alţii (2003, p. 1). De interes sunt cursurile majore de Biologie Moleculară, a Celulei şi cea de Dezvoltare de la şcoala postuniversitară Yale University care nu vor mai fi cerute să fie luate ca cursuri în privinţa evoluţiei (Hartman, 2003).

O cercetare a manualelor

Deoarece am predat biologia, psihologia şi cursuri asemănătoare la nivel de colegiu pentru ultimii 30 de ani, am evoluat această pretindere prin examinarea conţinutului manualelor majore pe care noi le-am folosit în cadrul cursurilor de predare a ştiinţei. Majoritatea textelor despre biochimie / biologie moleculară, genetică şi biologia celulei pe care nu le-am folosit niciodată, sau rareori, menţionau Darvinismul. Singurul curs care îl cuprinde în orice detaliu este Biologia 101 şi Antropologia (şi chiar în aceste clase, în experienţa mea, mulţi instructori sar peste această secţiune). Chiar şi acele capitole etichetate „evoluţie” petrec adesea mult timp în acoperirea subiectelor care nu tratează evoluţia, precum genetica de bază, dezvoltarea umană, genetica populaţiei şi domenii similare. Nici unul din manualele de anatomie şi psihologie pe care le-am folosit nu menţionează vreodată evoluţia. Singura referinţă la aceasta în textele microbiologiei pe care le-am folosit noi este dezvoltarea rezistenţei bacteriale (care nu este o problemă pentru creaţionişti).

Tabelul I: Texte de Ştiinţă Naturală de la Colegiu pe care le-am folosit în ultimii 20 de ani şi acoperirea lor despre evoluţie

Discuţie

Judecând după aceste manuale, Darvinismul este adesea în totalitate ignorat în clasele de ştiinţă. Judecând revizuirea mea a noilor manuale, conţinutul în special din manualele introductive este crescut, probabil ca răspuns la proiectul inteligent şi la mişcările creaţioniste. Deoarece am mare interes în acest subiect, de obicei îl acopăr în mai mare profunzime decât, în experienţa mea, este uzual. Mulţi din instructorii de la colegiile unde am predat eu ignoră în totalitate secţiunile despre evoluţie, parţial pentru că există prea mult alt material care trebuie acoperit şi ceva trebuie să fie tăiat – şi majoritatea aleg să sară peste evoluţie deoarece este unul dintre subiectele cel mai puţin importante în majoritatea cursurilor majore. Caţi lucrători din domeniul sănătăţii trebuie să înţeleagă teoriile lui Darwin? (Nu există nici o preocupare despre dezvoltarea rezistenţei anticorpilor, ceva ce eu accentuez în clasa mea de microbiologie.) pe scurt, cel puţin judecând după manualele majore folosite, pretenţia repetată adesea despre Darvinism că ar fi centrul ştiinţei naturale nu este adevărat.

Dacă, aşa cum a declarat Dobzhansky, „nimic din biologie nu are sens decât în lumina evoluţiei” (1972, accentuarea îmi aparţine), de ce este aceasta rareori, sau vreodată, menţionată în majoritatea manualelor de ştiinţă naturală şi fizică? Şi noi folosim de obicei textele de colegiu de bază în fiecare domeniu (de exemplu, textele A&P pe care le folosim sunt ediţia a 10a a lui Hole, un text standard). Şi de ce este acesta un topic minor chiar şi în cea mai introductivă parte din cărţile de biologie care acoperă subiectul în mai mare profunzime decât majoritatea altora cu excepţia claselor formale despre evoluţie? De asemenea, în timp ce se dezvoltă un curs de nivel de colegiu despre evoluţie, eu am cercetat pe cei mai multe din colegiile şi universităţile de 4 ani din Ohio şi multe din Michigan. Am descoperit că, pentru cursurile majore de biologie, cel mai mult doar o singură clasă în evoluţie era obligatorie (şi toate şcolile cercetate au folosit acelaşi text, acela de Freeman and Herron, unul destul de bun pe care l-am considerat şi pentru clasa mea, care se dezvoltă acum).

Acoperirea Darvinismului în lucrarea mea de curs de Ştiinţă de la colegiu

Am revizuit de asemenea toate cursurile de lucru postuniversitare şi de colegiu din ştiinţă pentru a determina cantitatea de timp petrecut asupra Darvinismului. Am descoperit că în timpul educaţiei mele în ştiinţă biologică / naturală, care a necesitate peste 8 ani de colegiu cursuri de zi, Darvinismul era rareori menţionat. Pentru lucrarea mea de absolvire în ştiinţă biomedicală, aceasta niciodată nu a apărut decât cu excepţia notiţei că o genă era „conservată evoluţionar” (care înseamnă că secvenţa de genă este foarte similară în majoritatea formelor de viaţă, atât cea avansată cât şi cea primitivă). Deoarece acesta este un subiect în care sunt foarte interesat, oricând era el discutat, eu am ascultat cu atenţie şi îmi aminteam dacă era discutat în clasă. Chiar şi în cursul pe care l-am luat despre evoluţie (încă mai am notiţe detailate din această clasă aşa că se poate verifica) a acoperit majoritatea istoriei conflictului de evoluţie a creaţiei, geneticii, creşterea animalelor şi subiecte înrudite.

Revizuirea include lucrarea de cursuri luate la Wayne State University, Medical College of Ohio, Bowling Green State University, University of Wisconsin, Miami University (Oxford, OH), University of Toledo, University of California, Berkeley, şi câteva alte colegii. Toate orele erau convertite în ore de trimestru, şi unele clase sunt în proces.

În experienţa mea, Darvinismul este adesea discutat în clasele care nu sunt de ştiinţă. Pentru acest motiv am evaluat şi alte lucrări de curs ale mele, majoritatea dintre ele fiind în domeniul de comportament de ştiinţă, în acelaşi fel ca cel făcut mai sus.

Din nou, revizuirea propriei mele lucrări de curs a fost completată la 7 universităţi şi 5 colegii şi se conformă cu experienţa mea de predare. Cu excepţia cursurilor devotate evoluţiei, precum ar fi clasa numită evoluţie, subiectul a fost rareori acoperit în clasele de ştiinţă dar a fost acoperit în alte clase, adesea aceasta a fost presupus a fi adevărat şi această perspectivă a dominat. Darvinismul ce includea naturalismul a fost rareori pus la îndoială chiar şi în clasa mea de Biblie ca literatură, dar era presupusă a fi adevărată.

Concluzie

Revizuirea mea este în acord cu Adam S. Wilkins, aşa cum a fost publicată în jurnalul BioEssays, care întoarce citatul lui Dobzhansky complet invers. În cuvintele lui Wilkin,

Subiectul evoluţiei ocupă un loc special şi paradoxal în cadrul biologiei ca întreg. În timp ce marea majoritatea de biologi ar putea fi probabil de acord cu părerea lui Theodosius Dobzhansky că „nimic din biologie nu are sens decât în lumina evoluţiei”, cei mai mulţi îşi pot conduce lucrarea lor chiar fericit fără de referinţa particulară la ideile evoluţionare. „Evoluţia” apare a fi ideea unificatoarea indispensabilă şi, în acelaşi timp, una destul de inutilă (2000, p. 1051, accentuările îmi aparţin).

Mulţi darvinişti sunt conştienţi de faptul că Darvinismul este în mare ignorat în instruirea ştiinţei. Un exemplu este oferit de Dawkins:

După ce am luat prânzul cu profesorii am fost invitat să particip la dezbaterile lor de după-amiază. Aproape la un om şi la o femeie, ei erau profund de îngrijoraţi despre programa nivelului A şi a efectelor distructive a presiunii examenului asupra educaţiei adevărate. Unul după altul, ei au venit la mine şi s-au destăinuit că, pe atât de mult pe cât ar fi vrut ei, ei nu au îndrăznit să facă justeţe faţă de evoluţie în clasele lor. Aceasta nu era datorită intimidării părinţilor fundamentalişti (care ar fi fost motivul în anumite părţi din America). Era pur şi simplu datorită unei programe de la nivelul A. Evoluţia primeşte doar o mică menţiune, şi aceasta numai la finalul cursului de la nivelului A. Aceasta este absurd, căci, aşa cum mi-a spus unul dintre profesori, citându-l pe marele biolog rus-american Theodosius Dobzhansky …, Nimic din biologie nu are sens decât în lumina evoluţiei (2003, p. 58).

Această afirmaţie este numai ideologică, nu şi faptică. Biologia are sens perfect fără chiar să se menţioneze Darvinismul. Problema este, aşa cum este relatată în The Harvard Crimson [Stacojiul Harvard]:

Deşi era postmodernă pune în discuţie orice altceva – posibilitatea cunoaşterii, a moralităţii de bază şi a însăşi realităţii – discuţia critică despre Darwin este tabu. În timp ce biologii evoluţionari testează ipoteza lui Darwin în fiecare experiment pe care-l conduc ei, premisa de bază a evoluţiei rămâne un ştiinţific Sfânta Sfintelor, în ciuda scepticismului nostru absurd din alte domenii. Zoologul de la Oxford Richard Dawkins scrie: „Este absolut sigur să spui că, dacă ai întâlnit pe cineva care nu crede în evoluţie, acea persoană ori este ignorantă, stupidă, ori nebună”. Biologii continuă să recite crezul uzat, „principiul central, unificator al biologiei este teoria evoluţiei”. Dar unde ar fi fizica dacă Einstein ar fi fost forţat să cânte, „principiul central unificator al fizicii este teoria Newtoniană”, până ce nu a putut să vadă dincolo de limitele sale? (Halvorson, 2003, p. 4).

Recunoaştere: Doresc să mulţumesc lui Bert Thompson Ph. D. pentru acest răspuns ajutător într-o versiune mai anterioară a acestui articol.

Referinţe

Antolin, Michael F. and Joan M. Herbers.  2001.  “Perspective: Evolution’s Struggle for Existence in America’s Public Schools.”  Evolution, 55(12):2379-2388.

Dobzhansky, Theodosius.  1973.  “Nothing in Biology Makes Sense Except in the Light of Evolution.”  American Biology Teacher, 35:125-129.

Freeman, Scott and Jon C. Herron. 2001. Evolutionary Analysis. Upper Saddle River, NJ.: Prentice-Hall.

Halvorson, Richard T. 2003.  “Confessions of a Skeptic.  The Harvard Crimson, April. 7, 2003, p. 4.

Hartman, Noel.  1997.  “MC&D Biology Eliminates Evolution Requirement.” www.yaledailynews.com.  Published: Thursday, March 27, 1997. Copyright © 1995-2003 Yale Daily News Publishing Company.

Johanson, Conrad. 2003. Personal communication to the author dated September 2, 2003.

Lewis, Ricki.  1992.  “Metal Atom Vapor Chemistry: A Field Awaits Its Breakthrough.”  The Scientist, 6(3):22, Feb. 03.

McGlinchey,  M.J. 2003.Biography.  http://www.chemistry.mcmaster.ca/faculty/mcglinchey/bio.htm.  2003.

Prosser, C.L.  1959.  “The ‘Origin’ after a Century: Prospects for the Future?”  American Scientist, 47(4):536-550, Dec.

Skell, Philip. 2003.  Personal communication to the author dated September 3, 2003.

National Academy of Science.  1998.  Teaching About Evolution and the Nature of Science. Washington, DC: National Academy Press.

Wilkins, Adam S.  2000.  “Introduction (issue on Evolutionary Processes).”  BioEssays, 22(12):1051-1052, December.