Renaşterea Conservativă a început acum 25 de ani

By Michael Foust

INDIANAPOLIS (BP)—În această vară, acum 25 de ani, în jur de 15,000 baptişti sudici s-au adunat în Houston pentru întâlnirea anuală.

Acea convenţie din 1979 s-a caracterizat printr-un accent special pe misiune (Răspunsul Misiunii Îndrăzneţe) şi o predică de către evanghelistul Billy Graham. Astăzi, întâlnirea este reamintită din cauza unui lucru: începutul renaşterii conservatoare.

Reprezentanţii au ales atunci pe Adrian Rogers, 47 ani, cu 51% din voturi în primul scrutin, ce a deschis calea victoriilor conservatoare – niciodată nu a câştigat un candidat moderat – şi semnalând întoarcerea denominaţiunii către rădăcinile biblice ortodoxe.

Dar nu s-a întâmplat peste noapte. Din 1979 în 1990, conservatorii şi moderaţii s-au luptat pentru controlul denominaţiunii, nominând candidaţi opuşi pentru preşedenţia convenţiei. Prezenţa s-a mărit. Interesul mediatic a crescut.

Numai în 1985, un record de 45,000 reprezentanţi au fost prezenţi la convenţie, ne mai rămânând locuri libere în sală. În acelaşi an Phil Donahue – regele emisiunilor de zi – a dedicat un întreg program controversei de la SBC, la fel ca şi „Linia de noapte” a ABC-ului. Sursa controversiei, au spus conservatorii, a fost autoritatea biblică. Moderaţii au contrat spunând că de fapt este vorba de putere.

În anii ce au condus la renaştere, conservatorii au acuzat profesorii de seminar că expuneau credinţe neortodoxe şi chiar eretice în cursurile şi scrierile lor. Dar, în timpul acela puţine lucruri s-au schimbat.

Prin anii 1960 Broadman Press – editura SBC-ului – a publicat o carte de profesorul Seminarului Teologic Midvestic, Ralph Elliot în care nega istoricitatea lui Adam şi Eva, spunea că potopul nu a fost mondial şi asigura că Sodoma şi Gomora au fost distruse de cauze naturale. S-a născut o adevărată controversă, şi Elliot a fost avertizat să nu ami republice cartea. El a făcut-o şi a fost concediat.

O reacţie în parte la controversa lui Elliot a fost revizuirea Crezului şi Mesajului Baptist în 1925. în timp ce nou statul din 1963 spunea că Biblia are „adevărul fără amestecuri de eroare”, includea de asemenea o adăugire ce a atras mai târziu critica conservatorilor. Numai 13 cuvinte au fost adăugate: „Criteriul prin care Biblia trebuie interpretată este Isus Cristos .” in timp ce unii au spus că intenţionează să accentueze afirmarea învăţăturilor Vechi testamentale ale lui Isus, adăugarea a fost folosită de profesorii moderaţi şi liberali să pună cuvintele lui Isus împotriva restului Bibliei – de exemplu, cuvintele lui Pavel.

În timp ce conservatorii sperau că Elliot a fost o aberaţie, alţii credeau diferit. C. R. Dalez, fost redactor al ziarului Western record, afirma ani mai târziu pentru Christianity Today, „Profesorii din toate seminarele ştiau că Elliot este pe aceeaşi linie de gândire cu cel mai mulşi dintre ei, şi că este mai mult în centru decât unii dintre ei.”

Baptişti de Sud au avut un alt statut, dar controversa doar începea. În 1969, Broadman Press a publicat volumul Geneza – Exod din Comentariul Biblic Broadman, atrăgând mai multă critică. Ca şi cartea lui Elliot cu câţiva ani mai devreme, volumul a fost critic unei interpretări literal-istorice a Bibliei. Comentând Geneza 22, autorul G. Henton Davis spunea că Dumnezeu nu a poruncit lui Avraam să-l omoare pe Isaac: „A cerut Dumnezeu, ar cere Dumnezeu de fapt, un asemenea lucru de la Avraam sau de la altcineva în afară de el însuşi? … Răspunsul nostru … este nu. Într-adevăr, ce ar putea vedea conştiinţa creştină sau umană într-o asemenea cerere ca cerând de la Dumnezeu?” Volumul a a făcut ca reprezentanţii convenţiei din Denver din 1970 să adopte o rezoluţie care cerea retragerea volumului Geneza – Exod, cât şi rescrierea lui.

Restul anilor 1970 doar a adăugat suferinţei conservatorilor.

În 1971 – doi ani înainte de Roe V. Wade – reprezentanţii convenţiei au adoptat o rezoluţie pro-alegere ce sprijinea legalizarea avortului în cazul „deformării severe a fătului” şi în cazurile unde sarcina ar putea dăuna „ emoţional, mental şi fizic sănătatea mamei.” Trei ani mai târziu – după Roe V. Wade – reprezentanţii şi-au reafirmat poziţia convenţiei din 1971.

Comisia denominaţiei de Viaţă Creştină – entitatea SBC ce se adresa problemelor morale- de asemenea a fost pro-alegere. În 1976 CLC a produs un pamflet ce susţinea că este „imposibil” de determinat „când fătul are caracteristicile unei persoane în ciclul vieţii.”

„Ce este mai important  – sănătatea mintală a unei mame sau a vieţii unui făt de 8 luni pe care îl poartă?” întreba pamfletul. „Nu există un răspuns brut pentru aceste întrebări şi nici pentru multe alte întrebări similare cu care ne confruntăm.”

Lupta pentru direcţia seminariilor a fost punctul central de preocupare a conservatorilor. În diferite scrieri şi cursuri, unii profesori de seminar au negat inerenţa Scripturii, respingând minunile ca fiind adevărate, respingând divinitatea lui Hristos şi îmbrăţişând universalismul. Cei mai mulţi au rămas la catedrele seminariilor.

Conservatorii au acuzat că seminariile distrugeau credinţa din studenţii lor, şi în 1976 teza de doctorat a unui student părea că susţine aceste teorii. Conform tezei, 87 % din studenţii primului an nu aveau nici o îndoială că Isus este Fiului divin al lui Dumnezeu. Însă la sfârşitul ultimului an, numărul scădea la 63%. Într-o altă categorie, 85% din studenţii primului an credeau că credinţa este absolut necesară pentru mântuire, dar în anul final numai 60% mai aveau aceeaşi părere.

O schimbare în conducere, susţineau conservatorii, ar fi putut aduce convenţia înapoi la rădăcinile ei biblice şi istorice. Dar totul trebuia să înceapă cu preşedintele şi puterile sale extinse.

În politica Baptistă de Sud, preşedintele desemnează unele comitete, deşi unul – Comitetul comitetelor – are cea mai mare putere. Acel comitet nominalizează Comitetul de Nominalizări, care pe rând nominalizează membrii aparatul de conducere a administratorilor pentru toate entităţile (inclusiv seminariile). Prin desemnarea atentă a persoanelor cu aceeaşi gândire pentru comitetul comitetelor, preşedintele poate – în timp – să aibă impact asupra aproape fiecărui element a vieţii Baptiste de Sud.

Strategia a fost emisă de Paige Patterson şi Pressler Paul, doi oameni care s-au întâlnit pe la sfârşitul anilor 60 şi au descoperit că împărtăşesc aceeaşi îngrijorare cu privire la educaţia libertină din seminarii. Pressler a aflat despre structura politică a SBC de la Bill Powell, un conservator căruia Pressler îi este recunoscător pentru ajutorul dat mişcării.

„Nu a fost cercetarea mea individuală ce a arătat calea în care se poate întoarce convenţia, a fost a lui Bill,” a scris Pressler în autobiografia sa.

Bineînţeles, baptiştii sudici au ales preşedinţi conservatori în trecut, inclusiv W. A. Criswell, pastorul Primei Biserici Baptiste din Dallas. Dar Criswell, care a fost ales la sfârşitul anilor 1960, nu a înţeles atribuţiile preşedintelui de desemnare a puterii – prin desemnarea lui însuşi. Ca preşedinte a dat voie lui Porter Routh, fost preşedinte al comitetului Executiv, de a supune o listă cu nume pentru el.

Înştiinţat despre strategie la sfârşitul anilor 1970, Criswell a răspuns: „Dacă aş fi şiut, ceea ce mia-ţi explicat în această seară, când eram preşedinte al convenţiei, lucrurile ar fi putut fi diferite.” Strategia putea funcţiona doar dacă reprezentanţii veneau. Şi au venit.

La Los Angeles în 1981, reprezentanţii l-au reales pe Bailez Smith cu 60% din voturi – domolind temerile că întâlnirea Coastei de Vest ar dăuna cauzei conservatoare. La San Antonie în 1988, reprezentanţii au ales pe Jerry Vines cu 692 din 32.000 – cele mai strânse alegeri din timpul renaşterii conservatoare. La New Orleans în 1990 – ultimul an în care moderaţii au nominalizat un candidat opus – reprezentanţii l-au ales pe Morris Chapman cu 57% din voturi.

„Îmi amintesc o familie din South Bend, Ind. – aveau cinci copiii şi au condus non-stop la Los Angeles pentru Convenţia Baptistă de Sud în 1981,” a spus recent Pressler. „Au votat şi apoi au condus non-stop spre casă, mâncând unt de alune şi sandviş cu dulceaţă. Nu au petrecut noaptea la un motel pentru că nu aveau bani. Acesta este felul de sacrificiu care a câştigat convenţia de la liberalism.”

Dezbateri cu privire la sursa controversei era în ea însăşi o controversă. Moderaţii au acuzat conservatorii că aleargă după putere. Conservatorii, afirmau că autoritatea biblică a fost sursa disputei şi că convenţia s-a îndepărtat de rădăcinile biblice şi istorice. La sfârşit, un comitet supranumit Comitetul Păcii a fost format pentru a investiga amândouă poziţiile. Raportul comitetului, prezentat la întâlnirea anuală în 1987, a fost de partea conservatorilor. Sursa primară a controversei, arăta raportul, a fost „Biblia, mai specific, modurile în care este văzută Biblia.”

Strategia conservatoare a funcţionat, deşi a durat. Primul lider conservator a fost William O. Crews, care a fost ales preşedinte la Seminarul Teologic Baptist Golden gate în 1987. ultimul lider a fost Kenneth Hemphill de la Seminarul teologic Baptist de Sud ales în 1994. fiecare lider a văzut o schimbare în conducere – din şase seminarii  la două comitete de misiune la editura denominaţiunii. Profesorii de seminarii astăzi sunt solicitaţi să înveţe în limitele acurateţii biblice. De asemenea, conducerea este solicitată la acurateţe.

Preşedintele comisiei de Etică şi Libertate Religioasă (la început Comisia de Viaţă Creştină), Richard Land, este un neclintit adept pro-viaţă şi campion al cauzelor pro-viaţă. În plus, Land este unul dintre cei mai bine văzuţi oponenţi din ţară a „căsătoriilor” de acelaşi sex – o temă ce nici măcar nu a fost pe radar în 1979 dar ce ameninţă cu divizarea unele denominaţiuni importante.

Conservatorii privesc la peisajul denominaţiunii naţionale şi se uimesc: Unde ar fi SBC fără renaşterea conservatoare? Biserica episcopală, Biserica Presbiteriană (USA) şi Biserica Unită Metodistă toate au fracţiuni ce sprijină  mişcarea drepturilor homosexualilor. Anul trecut Biserica Episcopală a ordinat un bişop homosexual declarat.

„Uite unde sunt aceste denominaţiuni importante,” a declarat R.Albert Mohler Jr., care a fost preşedintele Seminarului teologic Baptist de Sud din 1933. „Avem Biserica episcopală ordinând un bişop homosexual declarat. Biserica Unită Metodistă (recent) a refuzat chiar să admită că homosexualitatea este confruntată în standardele lor. Aveţi sentimentul că renaşterea conservatoare nua a avut loc, suntem exact unde ar trebui să fim? Sunt foarte sigur că suntem.”

__________

Raportat de Jeff Robinson. Sources: “A Hill On Which To Die,” Paul Pressler; “The Baptist Reformation,” Jerry Sutton; “The Southern Baptist Convention: A Sesquicentennial History,” Jesse C. Fletcher; “A Messenger’s Memoirs,” Robert E. Naylor; “The Conservative Resurgence in the Southern Baptist Convention,” James C. Hefley