By Alan Branch
KANSAS CITY, Mo. (BP) – Codul Da Vinci a vândut acum mai mult de patru milioane de copii şi vânzările continuă să crească. Nuvela pivotează în jurul unui profesor de la Harvard, Robert Langdon, care este acuzat de uciderea custodelui de muzeu de la Louvre.
Folosind indicii descoperite în picturile lui Leonardo Da Vinci, Langdon şi compatrioţii săi încep o căutare după „sfântul graal” în timp ce evită politia. Totuşi, în lumea lui Dan Brown „sfântul graal” nu este o cupă, dar este pântecul lui Maria Magdalena care „a purtat sângele lui Hristos”. Cineva se poate întreba, „Cum se poate aşa ceva?”
Conform cu The Da Vinci Code, Isus s-a căsătorit de fapt cu Maria Magdalena, care a năsut un prunc. „Linia regală” a lui Isus a fost de atunci perpetuată în mod secret în Franţa. În nuvelă, Langdon şi prietenii caută documente, cu semnificaţie ascunsă pentru secule de către Cavalerii Templari, care confirmă că Isus şi Maria Magdalena erau căsătoriţi.
Cartea poate fi descrisă cel mai bine ca un amestec bizar de teorii de conspiraţie, erori istorice, închinare la zeiţă şi neo-gnosticism.
Influenţa gnostică din The Da Vinci Code ar trebui să fie notată foarte îndeaproape. În ultimii 30 de ani, un număr de academii au argumentat în mod forţat faptul că Gnosticismul a fost respins pe nedrept de biserică.
De exemplu, acum circa 10 ani în urmă, participanţii de la The Jesus Seminar au publicat Cele Cinci Evanghelii care argumentau pentru includerea lucrării gnostice Evanghelia lui Toma în canonul Scripturii. Mult mai recent, profesorul de la Princeton, Elaine Pagels a publicat „Beyond Belief: The Secret Gospel of Thomas” [Dincolo de credinţă: Evanghelia secretă a lui Toma].
Un avocat neobosit pentru „evangheliile” gnostice şi a lui Toma în special, Pagels argumentează faptul că biserica a afirmat divinitatea şi umanitatea completă a lui Hristos din motive pragmatice nu bazate pe viaţa şi lucrarea lui Isus din Nazaret. The Da Vinci Code face o teorie similară valabilă pentru o audienţă largă. Un personaj numit Teabing pretinde că până la conciliul de la Nicea „Isus a fost privit de către urmaşii săi ca un profet muritor” şi că doar după Nicea (325 d. Hr.) el a fost recunoscut ca Fiul lui Dumnezeu.
Înainte de 1945, majoritatea din ceea ce ştim noi despre Gnosticism a venit de la părinţii bisericii care s-au opus acestuia. Totuşi, în acel an s-a descoperit în deşertul Egiptului o bibliotecă antică gnostică care conţinea câteva „evanghelii” gnostice. Cunoscută sub numele de biblioteca Nag Hammadi, aceste lucrări au confirmat în principal descrierea părinţilor bisericeşti a Gnosticismului. Pe scurt, atunci când ei ne-au spus că gnosticii erau eretici, ei spuneau de fapt adevărul!
Contrar faţă de Dan Brown, Elaine Pagels şi The Jesus Seminar, aceste „evanghelii” nu au fost respinse de biserică dintr-o agendă secretă pentru a consolida puterea. Evangheliile gnostice au fost respinse pentru că ele nu erau adevărate. Ele sunt falsificări care includ destule date reale din viaţa lui Isus pentru a păcăli pe cei neinformaţi. În mod esenţial, gândirea păgână a „deturnat” terminologia creştină şi a încercat să se folosească de Isus ca vehicul de transport al concepţiei lor. De exemplu, elementele panteiste sunt prezente în Toma care pretind că Isus ar fi spus, „Rupe o bucată din lemn, şi Eu sunt acolo”.
Afirmaţia că Isus era privit ca un simplu muritor înaintea Conciliului de la Nicea este probabil cea mai evident de falsă pretenţie din The Da Vinci Code. Întregul Nou Testament este o mărturie a divinităţii lui Hristos. Toate dintre cele 4 evanghelii canonice sunt datate din primul secol şi toate raportează divinitatea lui Hristos.
În plus, proclamările cele mai timpurii ale bisericii era moartea, îngroparea şi învierea lui Hristos (1 Corinteni 15:1-8). Cum ar putea un „simplu muritor” să fie înviat? Pavel spune că Isus era în însăşi natura sa Dumnezeu (Filipeni 2:5). Evrei spune că Isus Hristos este strălucirea slavei lui Dumnezeu (Evrei 1:3). Iacov îl numeşte „Domnul Isus Hristos” (Iacov 1:1). Ultima carte scrisă, Apocalipsa, se concentrează asupra Mielului, Isus, care este centrul închinării! Oricine se poate întreba dacă Dan Brown a studiat în mod serios Noul Testament.
Perspectiva păgână a lui Dan Brown are implicaţii etnice corespunzătoare. De exemplu, într-un punct din The Da Vinci Code, Langdon argumentează faptul că imoralitatea sexuală ca parte a închinării păgâne este chiar sacră şi sfântă. În contrast, Scripturile învaţă că o astfel de imoralitate grosolană este o reflecţie a unei autonomii radicale care este inima căderii (Romani 1:18-32).
Gnosticismul s-a întors. Copleşitoarea ignoranţă biblică care invadează societatea noastră îi va face pe mult mai mulţi oameni susceptibili faţă de pretenţiile sale. În contrast cu „secretele” presupuse de Gnosticism, noi avem o Evanghelie bazată pe ceea ce a fost „văzut” şi „privit” şi „pipăită” (1 Ioan 1:1).
____________________
Alan Branch este vice preşedinte pentru dezvoltarea studenţilor la Midwestern Baptist Theological Seminary in Kansas City, Mo.
