Am auzit o voce care-mi spunea: „ȘTEFANE, CE-AI DE GÂND?”. Am început să plâng. Doamne, nu pot să mă las de țigară, de femei și de băutură. Dar dacă Tu mă ajuți, de azi eu mă las.
Cristos S-a aplecat în balta și în mizeria vieții mele, m-a scos, m-a dus în „atelierul” Lui, m-a pus pe masa Lui și a lăsat ca sângele Lui să mă spele de orice pată și de orice mizerie și m-a făcut fiu de Dumnezeu.
Ștefan Lăpădat s-a născut într-o familie de credincioși penticostali din Lipova, însă la adolescență a uitat valorile în care a fost crescut și a început să „guste” viața.
A fugit peste graniță în Iugoslavia, a ajuns în Statele Unite și acolo a continuat cu discoteci, bătăi, viață de noapte și tot ceea ce credea că-i aduce fericirea. Dar L-a întâlnit pe Cel care i-a dat într-adevăr fericirea, pe Cristos Domnul.
Ștefan Lăpădat:
Credeam că doar la bătrânețe o să-L înțeleg pe Dumnezeu, așa că m-am dus în lume. Am crezut că acolo o să găsesc fericirea, pentru că plăcerile acestei lumi erau frumoase și parcă pentru o clipă mă satisfăceau. Dar mi-era rușine, deoarece știam că mama se ruga pentru noi.
Reporter:
Ați plecat de acasă la școala profesională…
Ștefan Lăpădat:
Pentru mine a fost ceva extraordinar să plec de acasă – abia am apucat. Am mers la Timișoara și am dat de viața de internat, am dat de prieteni și nopți petrecute în chefuri. Credeam că asta este viața. Am zis că am ajuns într-un fel de rai.
Reporter:
Libertate totală…
Ștefan Lăpădat:
Da! Eram așa de bucuros că am scăpat de ai mei și de vocile acelea care mă tocau încontinuu: „Nu-i bine! Nu ți-e rușine? Nu fă asta! Nu cealaltă! Nu-i voie aia și aia!”. La internat în sfârșit am zis: „Asta-i viața!”.
Reporter:
Ce relație aveți acum cu tata și cu mama? Ei au vrut atunci să vă îndrume cu toată dragostea pe calea cea bună.
Ștefan Lăpădat:
Tatăl meu și mama mea au plecat la Domnul. Aș vrea să mai fie astăzi în viață, să le sărut mâinile și picioarele.
M-am întors la Domnul când ei erau încă în viață.
Mama a fost o mamă deosebită, dar când ești influențat de diavol, nu le poți da părinților respectul cuvenit.
Ei au vrut să ne dea cea mai mare comoară care există în lumea aceasta. Poate că nu au știut să ne-o explice așa cum am vrut noi, dar comoara pe care au legat-o de inima mea nu se poate compara cu banii, cu averea, cu nimic. N-am înțeles atunci Cuvântul pe care Domnul Isus îl spune: „Ce i-ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?”. N-ar câștiga nimic.
În anul 1987 am fugit peste graniță în Iugoslavia, împreună cu fratele meu și cu încă doi prieteni. Am ajuns în lagăr și acolo urma un interviu la care se decidea dacă plecăm mai departe sau ne dădeau înapoi în România comunistă. La interviul acela erau numai trei motive pentru care puteam pleca mai departe spre Occident: pe bază politică, pe bază de religie sau pe bază de altă naționalitate.
Ce-am văzut în lagăr a fost groaznic: femei violate, familii despărțite și distruse, soții separate de soții lor. Veneau gardienii la femei și le spuneau că dacă vor să treacă mai departe trebuie să aibă relații sexuale cu ei.
Venea miliția noaptea să-i ducă înapoi în România, dar oamenii dormeau cu lama în gură – își scoteau lama și-și tăiau burta ca să curgă sânge din ei. Era groaznic.
Până la acel interviu, ne era rușine să spunem că suntem din familie de pocăiți. La școală, când ne ridicau în picioare, spuneam: „Nu eu, mama-i pocăită, tata-i pocăit!”. Pentru prima dată eram bucuros să spun: „Sunt din familie de pocăiți!” pentru că era singura mea șansă să trec dincolo.
La interviu aveam părul lung și arătam ca niște vagabonzi. Mâinile și degetele ne erau pline de fum de țigară. S-a uitat doamna aceea la noi și ne-a întrebat: „De ce-ați plecat din România?”. I-am spus: „Din cauza religiei!”. S-a uitat lung la noi și a zis: „Cum din cauza religiei? Voi aveți părul lung. Pocăiții nu au părul lung! Fumați?”. Am ezitat puțin, dar parcă ceva îmi spunea: „Spune adevărul!”. Zic: „Da, fumez!”. Ea a continuat: „Beți?”, iar eu am spus: „Da, beau!”. A zis: „Atunci cum spuneți că sunteți pocăit?”.
Acasă, mama era pe genunchi de 24 de ore. Se ruga.
Am răspuns: „Noi suntem dintr-o familie de pocăiți cu 10 copii. Mama ne-a spus că dacă ne facem casă, o să avem fiecare camera lui. Am cărat o vară întreagă pe cap lighene pline cu pământ și am făcut casă. Eram săraci. Ne-am făcut o casă cu 8 camere, ca să aibă fiecare copil… Până atunci dormeam câte 3 în pat.
Când a fost gata casa, mama a spus că jumătate din casă o dăm bisericii și n-a luat nici un ban pentru ea. A zis: ‘Vreau să o dau Domnului!’. Noi ne-am supărat foarte tare. Ne gândeam: ‘Noi am cărat pământ cu lighenele, am făcut casa și mama o dă acum Domnului ca să-și facă pocăiții Biserică în casa noastră’”. Noi n-am priceput atunci ce investiție a făcut mama în viitorul nostru.
Am continuat: „Biserica este acum la noi în casă. Adevărul este că nu ne-a bătut miliția, dar nici nu ne înghite, pentru că suntem din familie de pocăiți”.
Femeia aceea a fost foarte, foarte impresionată de ceea ce i-am spus. A deschis fereastra și a zis: „Îi vedeți pe oamenii aceștia din curte? Toți au spus că sunt pocăiți. Și uite-i cum fumează și beau. Dar, pentru că voi ați spus adevărul, sunteți liberi să ieșiți din lagăr și să mergeți la hotel”.
La hotel i-am zis fratelui meu: „Mă, ce deștepți suntem noi! Ce vocabular bun avem noi! Ce ne-am descurcat noi!”… Până am sunat în România…
Când i-am spus mamei că am ajuns în Iugoslavia, ea ne-a spus: „Știu, pentru că m-am rugat pentru voi toată noaptea! I-am spus Domnului: ‘Doamne, n-am să mă ridic de pe genunchi până când Tu nu-mi vorbești!’. Și Domnul mi- a spus: ‘Iată femeie, din cauza lacrimilor tale și din cauză că nu vrei să te lași de Mine, iată Eu, Domnul, am să merg înaintea lor și ei vor veni după Mine! Am un plan de mântuire pentru ei. Și-am să-i duc în țara aceea pentru că vreau să-i întorc la Mine!’”.
Am ajuns în America, dar acolo ne-am înhăitat cu niște români înrăiți în băutură și în lucruri de nimic. Am început seară de seară cu băuturi, chefuri, femei, cu toate lucrurile scârboase care există în lumea aceasta. La discoteci le plăceau femeilor de noi pentru că eram frumoși și înalți.
Eu eram unul dintre cei mai buni dansatori, dar nu știam că dansez pentru diavolul și lărgesc împărăția lui.
Ajungeam acasă de la discotecă îmbibați de alcool. Răsărea soarele peste noi dimineața, iar noi transpiram a alcool. Puțeam a alcool.
Într-o dimineață, sătul de lume și de tot, m-am dus la lucru. Aveam programat să merg seara din nou la discotecă, dar, în timp ce lucram, mi s-a întâmplat ceva extraordinar.
Am aprins o țigară și-am început să fumez, dar dintr-o dată am auzit o voce, o voce pe care eu nu pot să o explic. Este imposibil să descriu acea voce. Era o voce cu o autoritate cum n-am auzit în viața mea la nimeni, oricâtă școală ar avea. O voce apăsată, o voce care avea o profunzime extraordinară. Dar vocea aceea mi-a vorbit simplu, ca să pot înțelege. Vocea aceea m-a chemat pe nume.
Reporter:
Unde ați auzit-o? În ureche, în minte, în inimă, afară?
Ștefan Lăpădat:
Direct înăuntrul meu. Ca un fior, ca un curent care intră în tine și te curentează la secundă. Intră o căldură extraordinară. Eu cred că a fost o lucrare a Duhului Sfânt.
A fost o voce care a răsunat în timpanele mele și mi-a spus: „ȘTEFANE, CE-AI DE GÂND?”. Am început să plâng. Am luat țigara și am aruncat-o jos. M-am uitat în jurul meu și am zis: „Da’, cine vorbește cu mine că nu-i nimeni în jurul meu?”. Am crezut că am înnebunit. Fiind îmbibat de alcool, am uitat imediat de vocea respectivă.
Am aprins altă țigară și din nou aceeași voce: „ȘTEFANE, CE-AI DE GÂND?”. Atunci am zis: „Doamne, știu că Tu ești! Am auzit despre Tine de la mama mea și-am auzit rugăciuni în casa părintească. Am văzut oameni vindecați. Doamne, știu că Tu mă cercetezi, dar eu nu mă pot lăsa de țigară și de droguri!”.
Acum, dragul meu cititor, vreau să-ți spun ție, care citești aceste rânduri: nu veni la Dumnezeu când scapi de droguri, alcool, țigări, destrăbălare sau alte păcate. Nu poți veni la Dumnezeu când scapi de păcate pentru că NU poți scăpa singur de păcate!
Vino la Dumnezeu chiar astăzi, chiar acum. Lasă țigara, lasă drogurile și băutura în mâna lui Dumnezeu.
Dumnezeu te poate scăpa!
Este o nebunie pentru tine să te doară toată ziua stomacul sau măseaua, și să spui: „Nu mă duc la doctor, ci mă duc acasă! Sufăr, că poate îmi trece”. Și toată noaptea te zvârcolești în patul tău, sperând ca până dimineața să-ți treacă cumva durerea. Și ABIA APOI te duci la doctor.
Eu îți spun să te duci la doctor ACUM! Vino la Cristos acum! Cu țigara, cu băutura, vino la Cristos chiar astăzi.
Vino la El.
Așa am venit eu la Cristos! Am fost sincer înaintea lui Dumnezeu și-am spus: „Doamne, eu singur nu pot! Nu pot să mă las de țigară pentru că de 13 ani fumez 2 pachete pe zi. Nu pot să mă las de femei. Nu pot să mă las de băutură. Dar dacă Tu mă ajuți, de azi înainte eu mă las. Și Doamne, de astăzi mă pun în mâna Ta!”.
Atunci am fost eliberat de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. De atunci m-am lăsat de toate acestea.
Dumnezeu m-a chemat să vestesc Evanghelia. Acum mă ocup de un grup de vagabonzi și drogați din Sacramento. Sunt mongolezi, chinezi, vietnamezi, ruși, toți vin la Biserică și sunt plini de Duhul Sfânt. Ne rugăm în fiecare dimineață la ora 7: „Doamne, mântuiește Sacramento!”.
…………………………………………………………………………….
Eu am văzut puterea lui Dumnezeu. Odată mama era așa de bolnavă încât doctorii ne-au spus: „Cumpărați sicriul”. Dar ne-am rugat, i-au făcut frații ungere cu untdelemn și mama s-a vindecat. Există o forță extraordinară.
Dumnezeu l-a vindecat apoi pe prietenul meu, care era paralizat de la genunchi în jos. Ne-am rugat și am văzut cum, la clipeala ochiului, mușchiul lui a prins iarăși putere. A sărit din pat, a început să facă genuflexiuni și să urle în gura mare: „Dumnezeu m-a vindecat! Cristos m-a vindecat!”.
Ceea ce n-a putut omul, a putut Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, pentru că în sângele lui Isus Cristos este putere.
…………………………………………………………………………….
Se spune că Michelangelo se plimba cu un prieten, iar prietenul lui a călcat într-o baltă. Michelangelo i-a spus:
„Nu călca în balta aceea! Uite un înger în baltă!”. Prietenul i-a zis: „Dar nu văd nici un înger!”, însă el a continuat:
„Ba, da. Este un înger acolo!”. Apoi s-a aplecat și a scos din baltă o piatră. Era toată murdară, dar Michelangelo a dus-o în atelierul lui, a spălat-o de murdărie și de noroi și din piatra aceea a sculptat un înger.
Așa am umblat eu în lumea aceasta. Diavolul te apasă și simți că ești într-o baltă, mizerabil, crezi că toți te- au părăsit și că n-ai nici o valoare, că soția sau soțul nu mai dă nimic pe tine, că societatea nu mai dă nimic pe tine. Dar Isus spune: „Stop! Până aici, diavole! Nu te mai las să calci pe el! El este copilul meu. El este un înger!”.
Așa a făcut Cristos cu viața mea. M-a scos din balta și din mizeria în care eram, m-a dus în „atelierul” Lui, m-a pus pe masa Lui și cu Sângele Lui m-a spălat de orice pată și de orice mizerie. M-a făcut fiu de Dumnezeu.
Dumnezeu te poate scoate și pe tine din mocirla păcatului. Dintr-un om despre se spune: „Nu este bun de nimic. Este un rebut.”, Dumnezeu poate face un înger.
Poate soțul, soția, tata, mama, copiii sau colegii îți spun: „Nu ești bun de nimic!”, dar eu vreau să-ți spun că ești foarte important pentru Dumnezeu. Dumnezeu te poate folosi ca să trezească lumea întreagă.
TU EȘTI O VALOARE. TU EȘTI O COMOARĂ. TU EȘTI UN DIAMANT ÎN MÂNA LUI DUMNEZEU.
Dumnezeu poate să facă mari minuni prin tine. Chiar dacă ești alcoolic, Dumnezeu te poate scoate de acolo și te poate salva. Orice păcat, oricât de mare, Dumnezeu ți-l iartă.
Dumnezeu să-ți mărească credința și să crezi în acest Isus, pe care eu Îl iubesc așa de mult. Este o comoară. Este cel mai minunat dintre toți. Acum aș vrea să mă rog cu tine:
„Tată scump din ceruri, în Numele Domnului Isus Cristos și prin puterea Duhului Sfânt, mă rog pentru orice boală, pentru orice duh, pentru orice legătură străină, pentru orice stă împotrivă ca oamenii să vină la Tine.
Te rog adu biruință, Doamne, prin Sângele Fiului Tău, vărsat pe cruce. Doamne, pentru cel care vrea să se predea ACUM în mâna Ta, privește spre el, întinde-Ți mâna și salvează-l Tu, Doamne.
Dacă n-are pace în inima lui, dă-i Tu pace. Acolo unde este dorință de divorț, reunește-i Tu și nu lăsa ca diavolul să-i dezbine. Păzește și ocrotește Tu, Doamne.
Tu ești Dumnezeu mare, puternic și adevărat. Te laud, Doamne, și-Ți mulțumesc. Ai milă de orice inimă, leag-o de Tine și fă-Ți Numele de slavă! Amin”.
