AM CĂUTAT ÎNTOTDEAUNA CEVA.
„Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea”.
Fusesem într-o trupă de dansatoare, cu multe fete frumoase, înalte și bine făcute, care doreau să-și etaleze frumusețea cu orice chip.
Simona a crescut în Constanța, a absolvit Arte Plastice la Timișoara, este căsătorită cu Daniel și are 2 fete.
Reporter:
Cum L-ai cunoscut pe Dumnezeu în mod personal?
Simona Albu (Tălpău):
Mult timp am căutat ceva consistent și real, dar nu știam ce anume poate fi. Doream din tot sufletul să găsesc „ceva”-ul acela pe care-l căutam.
Am fost o vreme plecată din țară, iar când m-am întors am găsit-o pe mama complet schimbată. Ea mi-a spus despre relația ei nouă cu Dumnezeu, dar nu am înțeles-o. În schimb, prin modul ei de viață vedeam că este schimbată. Era altfel, dar atunci nu știam ce înseamnă schimbarea pentru ea și nu i-am înțeles nici motivele.
Apoi am întâlnit în Constanța o femeie deosebită, credincioasă – doctorița Gavrilă. Mi-a plăcut comportamentul ei – tot ceea ce făcea, făcea foarte bine – și era ceea ce-mi doream și eu să fiu: să fiu un om moral, să am copii, să am familie, să iubesc, să pot face lucruri bune și adevărate. Nu era nimic superficial în ea.
Pentru că era așa de diferită, mi-am zis: „Aș vrea să fiu și eu ca ea!”. Doamna Gavrilă mi-a vorbit despre relația ei cu Dumnezeu, dar totul era ca un vis pentru mine.
Reporter:
Mă bucur dacă se poate spune în vremea noastră despre cineva că este un model. Apostolul Pavel spunea:
„Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Cristos”.
Simona Albu (Tălpău):
Da, și spre surprinderea mea, am găsit mai multe modele în lumea în care trăiesc acum și mă bucur că sunt înconjurată de oameni deosebiți, care au o viață adevărată.
Am mers la biserică și mi-a plăcut acolo. Toți oamenii radiau de voie bună. Eu veneam dintr-o lume unde era mult egoism. Fusesem într-o trupă de dansatoare, cu multe fete, și nu e tocmai bine să lucrezi cu atâtea fete frumoase, înalte și bine făcute, care doreau să-și etaleze frumusețea cu orice preț. Nu conta că exiști și tu pe lângă ele.
Nu mi-a făcut deloc bine legătura cu ele. Eram foarte sensibilă și tot timpul eram frustrată de relațiile lor. Mă simțeam murdară când ele se murdăreau. Mă dominau de multe ori, pentru că eram cea mai mică dintre ele și întotdeauna trebuia să ascult de ele. Întotdeauna ele se credeau mult mai deștepte. Nu a fost deloc bine. Din cauza aceasta simțeam că trebuie să renunț, că nu-mi făcea bine.
Reporter:
Sufletește te simțeai împlinită?
Simona Albu (Tălpău):
Nu. Eram cea mai mică la înălțime și la ani, iar în trupele acestea de dansatoare trebuie să fii înaltă, să arați foarte bine. Eu nu aveam un fizic nemaipomenit. A trebuit să muncesc din greu ca să mă etalez prin muncă, prin dans. Eram neîmplinită pentru că eram mai mică decât ele.
Apoi compania lor nu-mi plăcea. Oamenii care veneau la spectacol nu veneau ca să aprecieze arta, ci pur și simplu să se uite la fizicul tău. Iarăși eram dezamăgită.
Între repetiții era un timp lung de stat în cameră, cu program strict, și atunci fumam foarte mult. Mă îngrozea gândul că voi înnebuni dacă voi mai rămâne în starea aceea. Așa de rău ajunsesem în acea perioadă.
Dar slavă Domnului că El m-a găsit, Și-a întins mâna și m-a ridicat.
Reporter:
Revenind la cei pe care i-ai întâlnit la biserică…
Simona Albu (Tălpău):
Era deosebit acolo. Era ceea ce așteptam și ce mi-am dorit: oameni plini de bucurie și dragoste. Întotdeauna am crezut că există dragoste adevărată, dar n-am găsit-o. Toate relațiile mele eșuau și mă gândeam că poate cer prea mult, poate nu știu că nu există dragoste adevărată. Mă gândeam că poate era firesc cum se purtau ceilalți.
Când am început să merg la Biserică și am văzut că oamenii aceștia iubesc, sunt plini de dragoste și o fac dezinteresat, mi-am zis: „Cred că totuși există!”. Apoi, când am citit în Biblie capitolul 13 din 1 Corinteni, am fost într-adevăr fericită pentru că am găsit exact ceea ce căutam.
Reporter:
Revenind la ideea cu lumea din care ai ieșit și lumea în care ai intrat în Biserică, între creștini care se străduiau să-și trăiască viața după voia lui Dumnezeu, m-am gândit la următoarea asemănare: o scenă de teatru. Toată sala este în întuneric, inclusiv actorii de pe scenă. Totul este în întuneric. Dintr-o dată pe unul dintre actori se proiectează o lumină. Cam așa ți s-a întâmplat ție. „Actorul” respectiv ai fost tu și ai venit în lumina lui Dumnezeu.
Simona Albu (Tălpău):
Da, într-adevăr, Dumnezeu m-a luminat. De atunci pot trăi fericită. Cu adevărat este real tot ceea ce se întâmplă cu mine și tot ceea ce fac. Este deosebit să trăiești cu Dumnezeu.
Reporter:
Acum te simți împlinită cu adevărat?
Simona Albu (Tălpău):
Da. Este exact ceea ce căutam. Pastorul Doru Hnatiuc m-a influențat foarte mult, în mod pozitiv. El a fost un model pentru mine. Apoi frații și surorile pe care i-am cunoscut ulterior sunt deosebiți.
Reporter:
Care este diferența dintre prietenii tăi de acum și cei de dinainte?
Simona Albu (Tălpău):
Am prieteni adevărați, în care mă pot încrede și pe care mă pot sprijini oricând. Nu trebuie să ai prieteni numai la nevoie, ci să fie o plăcere să te întâlnești cu ei oricând.
Eu am fost un copil sensibil. Noi eram trei surori la mama, iar tatăl meu lucra pe șantier și nu avea timp de noi. Mama trebuia să țină o gospodărie mare, să aibă grijă și de trei fete, dintre care cea mică a fost tot timpul bolnăvicioasă și îi crea probleme. Eu fiind mijlocia, știam că sora mea cea mică are nevoie de mama și întotdeauna am fost puțin…
Dar mama ne-a iubit întotdeauna la fel, doar că eu doream puțin mai multă afecțiune din partea ei sau mai mult timp cu ea, dar ea nu avea timp.
Aveam o prietenă a cărei mamă mergea duminică de duminică la biserică. Mergeam și noi să vedem cum e, să aprindem o lumânare. Aveam unde să mergem și cu timpul chiar mi-a plăcut să merg. Am început chiar să mă rog.
Însă, după ce am crescut, nu mi-am mai dorit să merg la biserică, ci ziceam: „Mai bine merg la discotecă, de ce să merg la biserică?”.
Am căutat întotdeauna ceva. Fiind mediocră la școală, am căutat să excelez în ceva anume. După absolvire am vrut să fiu cineva prin profesie, dar la atelierul de creație unde m-am angajat nu se făcea nimic – efectiv toată lumea stătea. Eu eram plină de energie, voiam să fac ceva, voiam să lucrez. Atunci am dat examen de balerină la Teatrul Fantasio, însă nici acolo nu m-am simțit împlinită.
Am plecat cu un contract de dansatoare în Turcia. Cu toate că munceam mult acolo, pentru că fetele aveau deja vreo lună de zile de antrenament, iar eu trebuia să prind din zbor toate dansurile, eram mulțumită pentru că aveam un salariu bun. Aveam bani, dar nu știam să-i chivernisesc. Îi aruncam cum gândeam eu, după plăcerile mele.
…………………………………………………………………………….
De acolo m-am întors în țară și am văzut schimbarea din mama, după care a urmat transformarea vieții mele.
Reporter:
Înainte de a-L întâlni pe Dumnezeu nu erai mulțumită și voiai să te afirmi prin munca ta. Care este acum scopul tău în viață?
Simona Albu (Tălpău):
Apostolul Pavel spune: „Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui”. Acesta este scopul meu acum: să-L cunosc pe El, pe Dumnezeu. Cu cât Îl cunosc mai mult, cu atât îmi dau seama că nu știu mai nimic. Și așa de mult îmi doresc să cunosc mai mult și mai mult. Este ca o adâncă taină pe care probabil o s-o cunoaștem la înviere.
Reporter:
Cred că va fi un moment extraordinar când Îl vom vedea față-n față pe Dumnezeu.
Simona Albu (Tălpău):
Da. Uneori aștept cu nerăbdare să-L văd. Eu am căutat întotdeauna ceva real, o dragoste adevărată.
Acum le pot spune cititorilor că ACEASTĂ dragoste adevărată EXISTĂ. Dumnezeu o oferă oricui vrea să se încreadă în El. Aș vrea să-i îndemn să-L caute pe Dumnezeu și să le spun că singurele lucruri care au valoare sunt cele scrise în 1 Corinteni 13: „Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea”.
