AM AVUT RELAȚII SEXUALE CU 42 DE FEMEI.
Eu cred în viața de dincolo de moarte. Cred că există rai și iad. Sunt plin, plin de Dumnezeu.
Până la 24 de ani, Nelu Șandor și-a trăit viața din plin, dar n-a găsit fericire, nici bucurie și nici împlinire. La un moment dat a intervenit Cineva, care avea un plan cu viața lui și i-a schimbat viața.
Nelu Șandor:
Discotecile mele se prelungeau uneori până luni dimineața. Părinții mă găseau în pat mereu cu altă și altă prietenă. La distracții eram plin de viață, dansam și spuneam glume murdare.
Reporter:
Dintre cele 42 de prietene intime, n-ai încercat să te alipești de nici una și să îți construiești totuși o viață normală?
Nelu Șandor:
Atunci nu căutam o familie, ci căutam doar să mă distrez și să mă simt bine. Era o laudă pentru mine că puteam să am atâtea femei. Mă simțeam mare și tare, mă simțeam cineva. De fapt eram un nimeni.
Reporter:
Un fel de Don Quijote?
Nelu Șandor:
Da. Nu doream să le cunosc sufletește, ci doar trupește, și-apoi mă plictiseam repede. Era ca un drog.
Nu mă mai săturam și voiam ceva mai nou, mai tare, așa că de la prima prietenă până la orgii nu a fost cale prea lungă. Am făcut lucruri oribile, de care acum îmi pare rău.
Eu mă credeam un om fericit. Am avut și două prietene în același timp – una era directoare la o firmă, cealaltă studentă la medicină.
De fapt, fetele care au trecut prin viața mea au fost de diferite categorii și vârste. De la 13 la 33 de ani, de la fiică de cioban până la patroană de firmă sau studentă la medicină, nu aveam criterii de selecție.
Mă distram cu prietenii la chefuri, la petreceri și duceam o viață destrăbălată.
În tumultul vieții aceleia de tânăr, nu puteam să fiu atent și sensibil la vocea lui Dumnezeu. Nu mai puteam să mă opresc, cu toate că Dumnezeu îmi vorbea și ceva în mine spunea: „Oprește-te!”. Eram pe o pantă, pe un tobogan al desfrânării și al plăcerilor sexuale, și nu mă mai puteam opri.
Până într-o zi, când m-am trezit pe patul Spitalului Județean la Terapie Intensivă. După trei zile de comă ! Nu știam unde sunt și de ce sunt acolo. Eram în perfuzii – avusesem un accident grav.
Atunci mi-am pus prima dată întrebarea: „Dacă aș fi murit, unde m-aș fi dus? Ce s-ar fi întâmplat cu mine?”. Mi- am amintit că am răsfoit Biblia când eram copil și am citit prin Apocalipsa despre sfârșitul lumii. M-am înfiorat, gândindu-mă: „Ce va fi când va fi sfârșitul lumii și va veni pedeapsa pentru fiecare?”.
Atunci mi-am dat seama că Dumnezeu S-a îndurat de mine, altfel n-aș fi scăpat. Dar tot nu m-am întors la El. Apoi am aflat că sunt bolnav de tuberculoză și de hepatita B. Probabil și de la multele mele aventuri…
Eram zdrobit. Moral eram la pământ. Eram plin de datorii. Prietenii spuneau: „Tu ești vinovat, descurcă-te!”. Atunci am recunoscut și am spus: „Doamne, sunt un nimeni!”. Și Dumnezeu a început să mă ridice.
……………………………………………………..
Într-o zi am văzut niște tineri pe stradă, care prezentau o piesă de teatru despre răstignirea Domnului Isus și despre planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru oameni.
Ei mi-au spus: „Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu. El a venit și a murit pentru noi, ca să fim iertați de păcate . Vrei ca de astăzi să fii și tu fiu al lui Dumnezeu, El să vină în inima ta și să fii mântuit? La sfârșitul vieții tale să fii în Cer cu El?”. Am fost puțin mirat, dar am răspuns: „Da, vreau!”.
Ei au continuat: „Atunci haide să ne rugăm!”. Am întrebat: „Cum, numai atât? O simplă rugăciune?”. Eu eram obișnuit cu tot felul de formule complicate, rugăciuni speciale, mătănii, fapte bune.
Am spus: „Eu sunt un om rău. La Dumnezeu trebuie să ai fapte bune. Eu fac fapte rele și păcate. Dar nu mă costă nimic să mă rog!” și m-am rugat astfel:
„Doamne, Te rog să vii Tu în inima mea. Știu că am păcătuit, iar prin păcatele mele și eu am fost acolo când Tu ai fost răstignit, și eu Ți-am bătut cuie în mâini. Știu că viața mea nu este după cum dorești Tu, dar Te rog să-mi schimbi Tu viața!”.
Am fost sincer în rugăciunea aceea. Setea mea după acel Cineva, pe care nu-L cunoșteam, a fost potolită, iar Isus Cristos a venit în inima mea și a început să mă schimbe.
Dacă până atunci rugăciunile mele erau scurte și erau făcute în pat, la culcare, de atunci rugăciunile au început să fie mai lungi și să fie făcute pe genunchi, privind spre cerul înstelat. Știam că de acolo îmi vine ajutorul.
Reporter:
Cum s-a schimbat viața ta după întâlnirea cu Isus?
Nelu Șandor:
Eram în Grecia la muncă și acolo am făcut legământ cu Dumnezeu prin botezul în apă. De atunci trăiesc cu El.
Cunoscând Cuvântul Lui, am început să fiu tot mai sigur de promisiunile Lui. El Și-a ținut promisiunile față de mine.
Umblam pe străzile din Atena cu Dumnezeu. Eram cu gândul la veșnicie. Eram plin de bucurie că Dumnezeu mi-a schimbat viața.
Înainte îmi plăcea și era o desfătare pentru mine să folosesc cuvinte din jargonul străzii, cuvinte porcoase. În fiecare frază foloseam câte un cuvânt stricat.
Schimbarea mea a fost totală și s-a făcut începând de la nivelul minții și al inimii până la cel al trupului.
Dumnezeu mi-a vindecat și trupul. Nu am cuvinte să-I mulțumesc Lui.
Dacă până în momentul acela uram, răspundeam grosolan sau chiar înjuram pe cineva care mă deranja câtuși de puțin, acum îmi ceream eu iertare, chiar dacă altul îmi greșea. Dragostea lui Dumnezeu a fost plantată în inima mea. Poeziile următoare le-am scris cu gândul la viața mea:
Trăiam în lume în păcate, Cu șmecheri, fete și golani, Dar mă aflam așa cu toate, La mine-n cârcă adunate De-atâția ani.
Și m-am trezit în valul vieții, Nici nu știam un’ să mă duc. Aveam o tonă parcă-n spate Și-am spus:
„Așa nu se mai poate! Un’ s-apuc?”. Voiam acum să fiu iar liber, Să nu mai duc desagul greu. Dar nu știam că Cel ce poate Cu siguranță să mă scape e Dumnezeu.
Și tot cărând a mea povară, Ca un nătâng și un netot,
Mi-am zis: „Mă las de rele iară”, C-o mai făcusem și-altă oară, Dar nu de tot.
Dar m-am trezit la o răscruce Că nu mai port acel sac greu, Ci îl schimbasem pe o cruce, Iar Cel ce mi-o dădu îmi spuse S-o duc eu!
Și iată-mă acum pe drumuri, Ducând în spate sfânta cruce și grea de-mi lasă-adâncă rană, Nici alții 10 nu ar duce, Dar nu mi-e teamă.
Dar eu o duc chiar de mă clatin
Și uneori cad în genunchi,
Mă trag pe coate ca soldații,
Dar nu o las, cum mai fac alții,
Nici nu mă plâng.
Pe frunte picuri de sudoare
Și lacrimile-mi curg șuvoi,
Dar merg că-n față am un soare
Ce-a spus cu mii de ani în urmă:
„Voi fi cu voi!”.
Și merg, căci ale Lui cuvinte mă mângâie și mă fac tare. Sunt fericit să o pot duce, Știind că a lui Isus cruce
A fost mai mare.
Și mă gândesc că-n vremea-aceea, Domnită de-mpărați și regi,
Un Rege, un Domn cum n-a fost altul, A dus și crucea și păcatul Lumii-ntregi.
Și când Îi văd a Sa durere, Mă văd pe mine-așa de mic Și oboseala parcă-mi piere,
Nici crucea parcă nu-i mai mare Ca de-un pitic.
Prefer să duc sfânta povară Cât voi trăi pe-acest pământ, Decât să fiu un șmecher iară Și s-am parte de ocară în Cerul sfânt.
Și chiar de-ar râde lumea toată De starea mea, cât mai sunt viu, eu vreau să îmi primesc cununa din mâna Lui, când va fi vremea, Și-al Lui să fiu.
Înainte nu mă gândeam la inimi zdrobite, nu mă gândeam că fac pe altcineva să sufere, că îmi bat joc de viețile fetelor pe care le întâlneam și chiar de viața mea.
Tot ce-a fost mai sfânt și bun, făcut de Dumnezeu și pus în om, eu am terfelit în mocirla păcatului. Mi-am bătut joc de lucrarea lui Dumnezeu care era trupul meu, sufletul meu și inima mea. Inima mi se împietrise, se făcuse ca o bucată de stâncă. Și nu puteam să mă opresc de la nimic.
Așa cum spune și Apostolul Pavel: „Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi”, acum sunt un om nou, născut din Dumnezeu, un fiu al lui Dumnezeu. Mai greșesc și acum, dar îmi cer iertare și El mă iartă.
Reporter:
Cum au privit schimbarea vieții tale „șmecherii, fetele și golanii” din anturajul tău de dinainte de a-L cunoaște pe Dumnezeu? Ce spun ei când îi întâlnești acum pe stradă, iar tu nu mai vorbești murdar și „buruienos”, nu mai mergi la același potop de desfrâu cu ei, ci viața ta este schimbată?
Nelu Șandor:
Unii au spus că am înnebunit. De fapt, la fel le spuneam și eu prietenilor mei care se împăcau cu Dumnezeu:
„Cum poți face așa ceva? Nu știi ce pierzi!”. De fapt, ei nu știu ce pierd. Eu am ajuns la adevăr, și Biblia spune:
„Adevărul vă va face liberi!”.
Eu sunt un om liber, așa că nu mai pot să fiu legat de păcat sau de lucrurile care atunci mă murdăreau. Am renunțat complet la chefuri, la discoteci, la lucruri stricate, care nu au nimic bun, ci fac ca doar trupul să se simtă bine, dar sufletul omului este tulburat.
Sufletul din noi, care tânjește după Dumnezeu, este umilit și zdrobit în acele locuri. Conștiința este adormită, încuiată și înecată în acel păcat și potop de desfrâu.
Îmi plac cuvintele Bibliei: „Suntem nebuni pentru Cristos! […] Propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu”.
Îmi plac rugăciunile și cântările din Biserică, iar viața cu Dumnezeu mă împlinește din toate punctele de vedere: trupește, sufletește și spiritual. SUNT PLIN, PLIN DE DUMNEZEU.
Reporter:
Există doar două împărății: Împărăția lui Dumnezeu și împărăția diavolului. Împărăția diavolului înseamnă întuneric, păcat, mizerie și mocirlă. Mulți oameni au fost acolo, dar Dumnezeu le-a oferit salvare și schimbare, le-a oferit posibilitatea de a intra în Împărăția Lui, unde este LUMINĂ, PACE, IERTARE și DRAGOSTE.
Senzația oamenilor este că în împărăția diavolului se găsește libertate, dar este o minciună. Acolo nu este libertate. Acolo parcă ai tone de poveri uriașe în spate.
În schimb, când treci în Împărăția lui Dumnezeu și devii copil al lui Dumnezeu, atunci găsești cu adevărat eliberare. Când ești rob al lui Dumnezeu, de fapt, ești liber. Însă dacă ești rob al diavolului, atunci ești rob cu adevărat.
Nelu Șandor:
Am devenit conștient de păcat și mi-am plâns înaintea lui Dumnezeu toată viața aceea de mizerie și toate păcatele.
Apoi am plâns de bucurie pentru că simțeam iertarea. Acum nu mai simt acea greutate, nu mai sunt legat.
La cine lacrimi de sânge au curs, rugându-L pe Tatăl:
„Mai lasă-l puțin, c-o să se-ndrepte,
Și nu-l nimici după sfânta și marea-Ți dreptate!” ?
Fost-am zdrobit și-n țărână căzut,
La cine-am găsit ajutorul?
Când prietenii-au râs și joc și-au bătut,
Doar El a fost singur ce jos m-a văzut,
Pe stâncă îmi puse piciorul.
Cum să nu-L laud, când El m-a salvat?
Cum să nu-I cad la picioare?
Când fost-am bolnav, sănătate mi-a dat,
La viață m-a scos din moartea-n păcat
Și-n El am avut eu scăpare.
Cine-I acesta? poate te-ntrebi
Prietene dragă și frate.
Cel ce te-ajută și scapă mereu
E doar unul singur ce-I din Dumnezeu,
La El dacă vii, nu ai moarte.
Nu-ți fie rușine să vii la Isus
Atunci când auzi că te cheamă.
Pe lemnul blestemului, când a fost pus,
El n-a folosit putere de sus
Să fugă cu toții de teamă.
Ci stat-a pe cruce umil și smerit
Și nu c-ar fi fost neputință,
Dar vrut-a ca tu, pribeag păcătos,
Să lași acum calea ce duce în jos,
Să vii la pocăință!
Aș dori să pot pune în inima fiecărui cititor o părticică din inima lui Dumnezeu. Să vadă durerea lui Dumnezeu pentru păcatul omenirii și dragostea Lui pentru noi, prin faptul că Și-a trimis Fiul în lume ca să moară pentru noi. Iar oamenii nu iau în seamă acest lucru.
Prietenii mei se amăgesc singuri cu viața aceasta trăită după pofta inimii și nu după voia lui Dumnezeu.
Isus te caută. Isus te cheamă. Isus vrea să îți fie frate, să fie Domnul și Stăpânul tău. Dar trebuie să-L primești în inima ta, pentru că drumul lumii acesteia, pe care alergi nebunește, nu este drumul adevărat, ci te duce la iad.
