AM DEVENIT UN OM NOU.
Important era dacă am băut găleata de vin și kilu’ de țuică. Am privit la Dumnezeu și am văzut că viața trebuie să fie altfel.
Cei din jur să-L vadă în mine cu adevărat pe Isus, Cel care mi-a mântuit viața.
Marius Moisa:
Înainte de a mă întoarce la Dumnezeu și de a-L cunoaște pe El, eram un ateu convins. Nu credeam deloc în Dumnezeu. Când ne puneam la masă, trebuia să spunem Tatăl nostru, iar când plecam trebuia să ne facem cruce, să ne închinăm și să spunem: „Doamne, ajută! Doamne, fii cu noi!”.
Eu eram singurul din familie care nu spuneam lucrul acesta pentru că nu credeam și nu simțeam absolut nimic.
Când fratele meu îmi spunea că există Dumnezeu, îi răspundeam: „Nu există pentru că eu nu-L văd și nu-L simt”.
Bunica era foarte credincioasă și încerca să-mi explice: „Norii vin de la Dumnezeu; Dumnezeu a făcut cerul; stelele au fost făcute de Dumnezeu și tot ce este în jurul nostru este făcut de Dumnezeu, inclusiv făptura noastră a fost făcută de Dumnezeu”…
Reporter:
…Iar tu spuneai: „Poveștile bunicii!”…
Marius Moisa:
Eu îi răspundeam: „Dacă m-aș lua după tine, aș ajunge un filozof în felul tău, dar eu cred că norii se fac din apă sau de la fumul fabricilor, iar cerul există undeva departe. Dumnezeu este departe, nu poate să fie aici lângă noi să ne asculte. Astea sunt bancuri pe care voi le-ați inventat ‘pe malul șanțului’, cum se spune la țară, și eu nu pot să cred așa ceva. Arată-mi ceva palpabil, care să-mi miște inima și să mă facă să cred cu adevărat”.
Nu de puține ori am fost pălmuit de tata sau de mama pentru faptul că nu mă rugam la masă. Când se rugau ei, eu pur și simplu îi ignoram. Cu toate că ei erau credincioși, eu eram ateu și am rămas un ateu convins până când Dumnezeu a găsit de cuviință să-mi schimbe viața.
Reporter:
Unora Dumnezeu le schimbă viața într-un mod dur, altora mai puțin dur. Cum s-a întâmplat în cazul tău?
Marius Moisa:
Dumnezeu nu mi-a apărut dintr-o dată în față să-mi spună: „Hei, Eu sunt Dumnezeu și trebuie să te întorci la Mine!”. Nici nu am căzut undeva, ca apoi să dau cu ochii de Dumnezeu acolo jos, într-o prăpastie. Nu! Dumnezeu n-a făcut așa în cazul meu.
În toamna lui ’90, eram în vizită la bunicii din Ardeal. Mătușa mea, care era membră a Bisericii Penticostale, și verișorii mei m-au invitat la biserică. Acasă ei cântau, recitau poezii, se rugau, citeau Biblia și mă invitau și pe mine, dar în timpul acesta eu preferam să mă duc în grajd la vacă sau să mătur prin curte, să fac orice altceva numai să nu-i ascult.
Într-o duminică dimineața m-au invitat din nou la Biserică, dar le-am spus că nu mă duc pentru că nu cred și n- are rost să-mi pierd timpul de pomană. Totuși m-am dus.
Spre surprinderea mea a fost cu totul diferit de cum mă așteptam eu să fie. Rugăciunea care s-a făcut acolo, felul cum vorbeau din Biblie, cum cântau, totul era deosebit.
Atunci s-a produs marea schimbare în viața și în inima mea. Auzind Cuvântul predicat și rugăciunile, am fost surprins și profund mișcat. Dumnezeu mi-a vorbit mie în acele clipe și i-a folosit pe acei oameni ca să-mi vorbească.
Aceea a fost marea și minunata zi, pentru care am o mulțumire deosebită în inimă înaintea lui Dumnezeu. Din acea zi am devenit un om nou.
După ce am ieșit de acolo, le-am spus prietenilor: „De astăzi eu m-am schimbat, sunt al lui Dumnezeu!”.
Ei spuneau: „Cum, tu, care până astăzi Îl înjurai pe Dumnezeu și spuneai că ești ateu convins și că nu crezi până nu vezi ceva palpabil, cum ai putut să crezi?”.
Le-am răspuns: „Pur și simplu cred! Este ceva deosebit și Cuvântul lui Dumnezeu mi-a mișcat inima într-un mod extraordinar. Eu nu mai dau înapoi de la drumul pe care am pornit. Voi credeți ce vreți!”.
Când Îl iubești pe Dumnezeu, este ceva extraordinar. Indiferent cine ar sta împotriva ta, poți să mergi înainte, împreună cu El.
Reporter:
La ce ai renunțat când L-ai primit pe Isus Cristos în viața ta ca Domn și Mântuitor personal?
Marius Moisa:
Aveam doar 16 ani, dar am renunțat la multe. Bunicii mei obișnuiau să bea un pahar de vin sau de țuică la fiecare masă. Cu colegii, cu prietenii, cu verișorii, un pahar a devenit o sticlă și o sticlă a devenit o găleată.
Împreună cu verișorii mei nu ne gândeam la altceva decât să bem o găleată de vin, apoi să mergem la o discotecă și să dansăm. Important era dacă am băut găleata de vin și „kilu’ ” de țuică. Așa se spune acolo: „kilu’ ” de țuică.
Verișorii mei m-au învățat să fumez, spunându-mi: „Hai, ia și tu una că-i bună și n-o să mori”. Încetul cu încetul le-am luat pe toate și m-am îndepărtat de Dumnezeu.
Când m-am întors la El, am renunțat la băutură, la țigară, la discotecă, la tot. Am privit înainte spre o viață nouă, am privit la Dumnezeu și am văzut că viața trebuie să fie altfel.
Reporter:
Cum trebuie să fie viața? Dincolo de aspectele exterioare ale schimbării tale, ce s-a întâmplat în interior, în felul de a gândi, de a-L percepe pe Dumnezeu, de a te raporta la cei din jur?
Marius Moisa:
Am renunțat la cuvintele murdare, la comportamentul urât, la alcool, la țigări și obrăznicie. Unul dintre punctele mele tari era obrăznicia: dacă cineva îmi spunea un cuvânt, eu trebuia să-i spun două înapoi.
Aveam doar 16 ani, dar băutura ajunsese să-mi degradeze nu numai fizicul, ci să-mi distrugă și viața, iar cei din jurul meu mă considerau aproape alcoolic.
Mi-am schimbat atitudinea și vorbirea, gândirea și comportamentul față de părinți și față de prieteni. M-am gândit că dacă eu m-am întors la Dumnezeu, dacă am făcut acest pas, trebuie să arăt cu adevărat că Dumnezeu locuiește în mine și trăiește cu adevărat în viața mea. Cei din jur să-L vadă în mine cu adevărat pe Isus, Cel care mi-a mântuit viața.
Reporter:
Tu ai fost un ateu declarat, convins și sincer. Ce i-ai spune copilului tău dacă și el s-ar declara ateu? Cum l-ai convinge de existența lui Dumnezeu, dacă ți-ar spune și el, la fel ca tine: „Nu există Dumnezeu, nu cred în nimic, cred doar ceea ce văd”?
De exemplu: „Nu l-am văzut pe Mihai Viteazul, înseamnă că nu a existat. Nu am văzut planeta Marte, înseamnă că nu există. Cred doar ce văd!”.
Marius Moisa:
Pe de o parte este greu, deoarece pe Dumnezeu nu poți să-L arăți nimănui în măreția și în infinitatea Lui.
Dacă copilul meu mi-ar cere: „Arată-mi-L pe Dumnezeu!”, n-aș putea să i-L arăt fizic, pentru că n-ar putea să suporte sau n-ar putea să-L vadă fizic. Dar dacă te uiți în jurul tău și vezi lucrurile pe care El le-a făcut, vezi cerul, vezi stelele, vezi omul, înțelegi că trebuie să existe un CREATOR. Mă gândesc la ființa omului, la cât de inteligent este concepută, cât de bine este făcută de Dumnezeu.
Un alt argument ar fi: dacă dintre toate cărțile din lume am lua 66 de cărți, am lua 66 dintre scriitorii acestei lumi și i-am pune laolaltă, nici una dintre scrierile lor nu s-ar asemăna și n-ar avea legătură una cu cealaltă.
Dar, dacă luăm Biblia, de la Geneza până la Apocalipsa, toate au legătură între ele, de la prima până la ultima, și nimeni n-a putut să demonstreze că Dumnezeu minte sau că Biblia nu este adevărată. Este singura carte, dintre toate cărțile lumii, care nu minte, ci ne arată adevărul.
Reporter:
Iar aceste 66 de cărți din care este alcătuită Biblia au fost scrise pe o perioadă de 1400 de ani, de autori care nu s- au cunoscut între ei.
Cum a decurs în continuare viața ta?
Marius Moisa:
După ce m-am întors la Dumnezeu, m-am dus la bunica și i-am spus despre schimbarea din viața mea. Ea a început să plângă, spunând: „Nu-mi vine să cred că tu, care spuneai că norii vin dintr-un furnal, că stelele au fost făcute nu știu cum și că Dumnezeu este undeva sus și nu este lângă noi, tu te-ai întors la Dumnezeu!”.
Reporter:
Cum este atmosfera în familia ta?
Marius Moisa:
Familia mea este un colț de rai. Este un loc unde pot să mă închin lui Dumnezeu și să am părtășie cu soția mea. Problemele noastre rămân în familie, le discutăm în familie și le aducem înaintea lui Dumnezeu pentru rezolvare. Este un loc binecuvântat, unde trăim cu Dumnezeu.
Un lucru extraordinar pe care Dumnezeu l-a făcut este familia, iar ajutorul potrivit pe care mi l-a dat Dumnezeu este soția mea. Nu am decât cuvinte de mulțumire înaintea lui Dumnezeu.
Evident că sunt probleme și necazuri. Trăim într-o lume a necazurilor și a problemelor și sunt convins că nu există familie în care să nu existe și neînțelegeri. Asta pentru că diavolul vrea să lovească și să distrugă familiile.
Dar problemele se rezolvă, pentru că atunci când Dumnezeu pune doi oameni împreună, știe ce-i lipsește unuia sau celuilalt și pune doi oameni care se completează reciproc.
Când ridic eu tonul, soția mea îl coboară sau când îl ridică ea, eu îl cobor. De câte ori ea este nervoasă, eu sunt calm și când eu sunt nervos, ea este calmă. Ne cerem iertare, ne acceptăm, și este din nou armonie.
Reporter:
Dumnezeu a făcut lucruri minunate în viața ta. Cum te-ai implicat tu în viețile celor din jurul tău?
Marius Moisa:
Dumnezeu mi-a schimbat radical viața și am vrut să le arăt și celor din jurul meu transformarea pe care El a făcut-o în mine. Aveam și am o mare dragoste pentru Dumnezeu și am început să le spun și colegilor mei despre Dumnezeu și să le arăt viața nouă pe care El mi-a dat-o.
Mulți râdeau de mine sau mă batjocoreau, dar îmi ziceam: „Dacă Dumnezeu mi-a schimbat viața, trebuie să schimbe și viețile altora! Nu trebuie să fiu egoist cu Cuvântul lui Dumnezeu și să-l țin numai pentru mine. Schimbarea acesta poate să aibă loc și în inimile altora!”.
Mă trezeam noaptea și mă rugam: „Doamne, Te rog schimbă Tu și viețile celor din jurul meu! Fă ceva ca și ei să Te cunoască și să nu mai râdă de Tine!”.
Eram înfocat și naiv, dar această naivitate și înfocare veneau de la Dumnezeu, pentru că El pusese în inima mea un foc care să ardă și pe care să-l vadă și cei din jur.
