TE SIMȚI TRĂDAT DIN TOATE PĂRȚILE.
În liceu aveam coșuri pe față și nu eram agreat de fete.
Aveam prieteni studenți care s-au întors la Dumnezeu, iar eu credeam despre ei că au înnebunit.
Dan este alpinist, este căsătorit cu Dana și au doi copii.
Reporter:
Dragul nostru cititor, ai fost vreodată agățat în corzi, la zeci sau sute de metri deasupra prăpăstiilor? Ai simțit vreodată plăcerea de a urca pe un vârf de munte sau pe un perete de stâncă? Pasiunea lui Dan este alpinismul.
Dan, de ce te-ai apucat de cățărat? Când ai spus prima dată: „Vreau să urc pe stânca asta, să ajung în vârf ”?
Dan Glazer:
Eu am crescut în Deva, oraș situat în apropierea Munților Retezat, Apuseni și Parâng. De cățărat m-am apucat când aveam 16 ani și a fost din dragoste pentru munte.
Reporter:
Ai întâlnit vreodată vreo viperă în timp ce te cățărai pe munți și pe stânci sau poate la Cetatea Devei?
Dan Glazer:
Sunt extrem de rare cazurile când întâlnești vipere pe poteca sau pe grohotișul pe care-l străbați în drum spre peretele de stâncă. La Cetatea Devei nu am întâlnit niciodată
Reporter:
Probabil că în viață ai fost mușcat de un alt fel de „viperă” și anume de păcat. Cum de ai ajuns să urci pe munți?
Era un fel de evadare din fața realității? De ce nu te-ai apucat de orice altceva: discoteci, chefuri, înot, fotbal?
Dan Glazer:
Am jucat și baschet, am fost și în discoteci, dar la liceu am avut o mare problemă: eram plin de coșuri pe față și nu eram agreat de fete. Așa că sâmbăta și duminica eu eram cu mingea de baschet sau cu corzile în rucsac, duhnind a transpirație, pe când colegii mei erau îmbrăcați frumos, se plimbau pe centru sau mergeau la discotecă.
Reporter:
Alpinismul era un fel de încercare de a-ți demonstra puterea, în ciuda coșurilor de pe față?
Dan Glazer:
Sufeream sincer în sufletul meu pentru că eram doar vreo 3 elevi în toată clasa care aveam problema aceasta.
Niciodată nu m-am înțeles cu părinții mei. Eram un copil extrem de agitat și în clasa a V-a am avut nota 9 la purtare, iar în clasa a VIII-a am avut nota 8 la purtare.
În clasa a V-a am rămas corigent la geografie. Culmea este că acum sunt profesor de geografie!
Reporter:
Și Einstein a rămas corigent la fizică, dar apoi a descoperit Teoria relativității – baza fizicii moderne.
Dan Glazer:
Faptul că m-am apucat de cățărat a fost și o evadare din fața realității, pentru că în clasa a X-a părinții mei au divorțat, după aproape 20 de ani de căsnicie. Apoi, un an mai târziu, mama mea a suferit un anevrism la cap.
Au fost momente foarte marcante pentru mine. Nu mă exteriorizam, dar doream să evadez din situația aceea.
Reporter:
Care a fost cel mai groaznic moment din experiența ta de cățărător?
Dan Glazer:
Pentru orice cățărător, cele mai groaznice momente sunt căderile de persoană, însă pentru mine căderile de pietre sunt momentele cele mai cumplite – atunci când iese un bolovan pe care te sprijini complet. Este dezolant.
Eu atunci mă simt trădat, pentru că în stânca aceea mi-am pus toată nădejdea, abia apoi în coardă și în coechipier.
Când iese o piatră cu tine, te simți trădat din toate părțile.
Odată mă cățăram împreună cu un prieten și el era cap de coardă. După vreo 7-8 metri după ce el a plecat, s-a desprins o piatră. Nu cu el, el trecuse de piatră. Însă ce-a fost înfiorător era că acea piatră s-a desprins între coardă și muntele de stâncă.
Era un fel de dală foarte mare, cam de 2×2 metri și șansa noastră a fost faptul că nu a existat nici un piton bătut în acea piatră, pentru că ne-ar fi smuls și ne-am fi prăbușit după ea în adâncuri. A fost cel mai groaznic moment.
Reporter:
Fiind agățat în corzi, la zeci sau sute de metri deasupra prăpăstiilor, ai simțit vreodată că există Cineva deasupra ta? Te-ai gândit vreodată acolo la Dumnezeu?
Prin natură, prin măreția și grandoarea munților, prin gingășia unei flori găsită undeva în vârful unei stânci, ai simțit că-ți vorbește Dumnezeu?
Dan Glazer:
Nu, niciodată. Niciodată. Eu am fost un ateu convins și nu credeam în astfel de lucruri. Nici nu voiam să mă gândesc la astfel de lucruri, chiar dacă cineva încerca să lege o discuție cu mine pe acest subiect.
Reporter:
Stâncile munților te-au înșelat. Au fost stânci pe care te bazai, dar care ți-au plecat de sub picioare. Între timp ai găsit ADEVĂRATA STÂNCĂ: ISUS CRISTOS – Cel care nu Se schimbă și nu Se mută niciodată. „Isus Cristos este același: ieri, azi și în veci”, spune Biblia.
Cum ai găsit adevărata stâncă – pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu?
Dan Glazer:
Aveam prieteni studenți care s-au întors la Dumnezeu și eu credeam despre ei că au înnebunit.
Alți colegi discutau despre reîncarnări, Dumnezeu, vrăji, iar acele discuții pe mine mă depășeau și eram complexat, așa că am început să citesc tot ce găseam pe această temă. Am ajuns până la Eliade și Culianu.
Dintre creștinism, hinduism și islamism am ales creștinismul, ca fiind credibil pentru mine din punct de vedere intelectual.
Priveam lucrurile prin lentila evoluționismului sau a disciplinelor pe care le studiam în facultate: paleogeografie, paleontologie, geomorfologie, geologie etc. Iar o dată ales creștinismul, am căutat să văd dacă acesta este adevărat. Și am început cu Biblia și cu diferite cărți adiacente ei. Așa a început căutarea.
Reporter:
De ce ai început să citești Biblia? Când ți-ai spus prima dată: „Ar trebui să citesc această Carte!”?
Dan Glazer:
Alegând creștinismul, am vrut să văd dacă este adevărat și astfel am ajuns la Biblie. Am început să citesc Biblia ca un student, ca pe o carte oarecare, în grabă, de la cap la coadă, să văd cam ce conține.
Reporter:
Atunci când te apuci să citești Biblia începând cu anumite cărți, să spunem Deuteronomul, Numeri sau Levitic, este ca și când încerci din răsputeri să descifrezi un curs de la Geografie, de „paleoontologeomorfologo”… etc.
Dan Glazer:
Au fost niște trăiri extraordinare. La ora 1-2 noaptea îmi venea să mă dau jos din pat și să-l trezesc pe colegul meu de cameră, să-i arăt Biblia, pasaje din Apocalipsa și din alte cărți în care efectiv găseam ceea ce trăim în prezent.
Reporter:
Ce gândeai când erai ateu și nu credeai în Dumnezeu?
Dan Glazer:
Mă iubeam foarte mult pe mine însumi. Eram singur la părinți și ei mi-au dat cam tot ce îmi puteam dori.
Reporter:
Cum L-ai întâlnit pe Dumnezeu în mod personal?
Dan Glazer:
Prin dragostea Lui L-am cunoscut pe Dumnezeu. Eu Îi ofeream ceva și Îi ceream altceva.
Vă dau exemplul cu olarul. Un olar poate să facă dintr-un lut bun o oală. Și poate că oala aceasta vrea să fie mai bună și îi cere olarului să o îmbunătățească cu un lut foarte bun. Însă, dacă nu există ceva special, care să fie liantul pe care să-l pui în amestecul acela, nu iese. Acel ceva special în cazul olarului este apa.
Pentru mine acel ceva special a fost împlinirea pe care mi-a dat-o Dumnezeu. De exemplu:
Joc baschet – sunt fericit. Schiez – sunt fericit.
Mă cațăr pe munți – sunt fericit.
Sunt câteodată în culmea fericirii, dar rămân la atât și nu sunt împlinit. Însă împlinirea și liniștea pe care mi le dă Dumnezeu, depășesc înțelegerea omenească.
Îți dorești foarte mult un lucru și îl obții. După un timp însă nu te mai împlinește și dorești să îl schimbi. Însă împlinirea este cu totul și cu totul altceva!
Reporter:
Ai un apartament, îți dorești o casă. Ai o mașină, îți dorești alta. Ai o școală, mai vrei una. Ai un salariu, îl vrei mai mare. Dar împlinirea este, de fapt, Dumnezeu în viața noastră.
Dan Glazer:
Viața mea s-a schimbat total. Trăiesc cu frică de Dumnezeu.
Reporter:
„Începutul înțelepciunii este frica de Domnul”, spune Biblia. Cum este acum viața ta de familie?
Dan Glazer:
Căutăm să învățăm mai mult despre familie, cum să ne creștem copiii, cum să ne înțelegem unii pe alții. Fără Dumnezeu nu prea reușim acest lucru.
Avem prin casă afișe de genul: „Azi nu se strigă, mâine da!”.
Reporter:
Ce antrenamente ar trebui să faci ca să poți trece acest „pasaj de stâncă” – creșterea unui copil?
Dan Glazer:
Este greu să crești un copil, pentru că trebuie să urmărești transformarea sa lăuntrică, pentru ca el să se regăsească în Cristos. Ceea ce face, să nu facă de frică, pentru că tu ești „puterea” – tata, mama – sau că glasul tău este mai tare decât al lui. Copilul trebuie să înțeleagă că părinții sunt împuterniciți de Dumnezeu să-i crească, iar ei sunt daruri pe care Dumnezeu ni le-a făcut.
Reporter:
Tu ai fost schimbat de puterea lui Dumnezeu, Cel care invită niște muritori să-I devină fii și dorește să le dea viața veșnică. Dar aceștia Îl refuză pentru că au de rezolvat o afacere, au de zugrăvit apartamentul sau au de dat niște găuri în pereți.
Este cumplit pasajul în care Domnul Isus spune: De oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele […] Se va rușina și Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său, împreună cu sfinții îngeri.[…]
Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în Ceruri”.
