AM FOST CREAT PENTRU A TRĂI ÎN RELAȚIE CU DUMNEZEU ȘI NICIDECUM SĂ MĂ ZBAT ÎN MOCIRLA ÎN CARE ERAM.
Am simțit că sunt pe un drum rătăcit și într-o direcție greșită. Un om rătăcit pe care Isus îl chema pe nume. Și numele acelui rătăcit era Bogdan.
Bogdan este căsătorit cu Marsha și au 2 copii.
Bogdan Z.:
În liceu m-am simțit neînțeles și de multe ori foarte singur. Mama îmi spunea să nu-mi fac nici o prietenă pentru că nu am timp de așa ceva, dar m-am îndrăgostit de o fată drăguță și am început să ne întâlnim.
La scurt timp relația noastră a devenit apropiată, am ajuns la relații fizice și ne gândeam serios la căsătorie.
Stăteam separați deoarece eu am plecat la facultate în București, iar ea a rămas acasă, să încerce anul următor.
Credeam că relația noastră va fi și mai apropiată, dar, atunci când a intervenit relația fizică între noi, comunicarea a scăzut la toate nivelele și o mare parte din comunicare s-a pierdut.
Mama era supărată pentru că simțea că nu mai este pe primul loc în viața mea și se simțea ignorată.
Totuși mă consideram un om norocos, pentru că eram prieten cu o fată drăguță și deșteaptă, care mă înțelegea chiar mai bine decât părinții mei. Ea era în centrul vieții mele, mai mult decât părinții sau fratele meu.
Într-o dimineață devreme, cineva mi-a spus să dau urgent telefon acasă. Părinții mei nu aveau telefon, așa că am sunat la prietena mea. Mi-a răspuns sora ei, care a început să plângă și, printre suspine, mi-a spus: „Știi, Bogdan, Dana nu este acasă și nu se va mai întoarce niciodată”.
Dana, în timp ce voia să vină să mă vadă pe mine, a murit într-un accident de tren. Nu am mai putut spune nimic.
Nu știam unde să merg și ce să fac. Am simțit că toată lumea din jurul meu se năruie și eram foarte debusolat.
Chiar dacă atunci nu eram un creștin adevărat și nu aveam nici o idee despre relația personală cu Dumnezeu, totuși credeam în El și aveam teamă de El.
Ceea ce m-a durut cel mai mult a fost faptul că nu aveam nici un răspuns la întrebarea: „De ce îngăduie Dumnezeu să se întâmple astfel de lucruri?”. Mă gândeam că, dacă există Dumnezeu, El este bun și că nu stă în caracterul Celui care a creat viața să distrugă vieți, mai ales vieți nevinovate, așa cum vedeam eu viața prietenei mele.
Îl întrebam pe Dumnezeu: „Doamne, de ce tocmai eu a trebuit să trec prin asta? Eu, care țin mult la a avea o familie și a fi serios într-o relație?”. N-am primit nici un răspuns atunci, probabil pentru că nu puneam întrebările corecte și gândeam într-un mod greșit.
……………………………………………………………..
După un an, am întâlnit o altă fată care mi s-a părut că mă înțelege și este aproape de mine. Era sensibilă la ceea ce mi se întâmplase și mi-a plăcut că mă asculta. În aceea perioadă nu găseam mulți oameni dispuși să mă asculte.
Reporter:
Foarte greu găsim pe cineva dispus să ne asculte.
Bogdan Z.:
Așa este. Viața a început să devină treptat mai plină de culoare. M-am implicat iarăși din punct de vedere fizic, dar „fericirea” mea n-a durat prea mult pentru că brusc am început să am probleme cu fratele meu și la fel de brusc au început să dispară din camera noastră bani și obiecte.
Relația cu fratele meu s-a răcit din cauza acestei fete, pentru că el o acuza pe ea de dispariția lucrurilor.
Atunci am crezut că este o minciună și fratele meu este gelos pe mine pentru că am succes la fete. Dar, totuși, mi- a strecurat îndoiala în inimă și am început să fiu atent la relația mea cu Mihaela și să-mi pun întrebări despre lucrurile dubioase care se întâmplaseră. Apoi mi-au spus și alți oameni că ea a făcut lucruri grave: furt, înșelătorie etc.
Era foarte clar că trăiam în păcat cu ea. Noaptea nu puteam să dorm, mă uitam la ea cum dormea și mă întrebam:
„Oare cine este această persoană care stă lângă mine?”. Nici de numele ei nu mai eram sigur.
Nu puteam să-mi imaginez că o fată care era așa drăguță cu mine poate să aibă mai multe fețe.
Între timp fratele meu a început să meargă la niște întâlniri ale unui grup numit „Alege viața”. El a luat inițiativa să vorbească cu mine și cu Mihaela, pentru că relațiile mele cu el s-au deteriorat așa de mult încât am ajuns să stăm în cămin la același etaj, dar în camere diferite; nu mai stăteam împreună. Eram ca doi străini.
El era schimbat față de cum îl știam eu. Pe fața lui se putea citi dragoste pentru noi și tonul lui era atât de blând încât am crezut că ceva nu este adevărat și m-a iritat. Dar după o săptămână mi-am dat seama că Vali era alt om.
Atunci a venit la mine cu încă 2 prieteni și m-au făcut să înțeleg că ceea ce credeam eu că este bine: că sunt un om moral și cred în Dumnezeu, NU ESTE DE AJUNS.
Ca să mă ajute să mă văd unde sunt, mi-au făcut o schiță foarte simplă, cu trei categorii de oameni:
- păgânii = cei care nu cred în Dumnezeu
- oamenii cu teamă de Dumnezeu
- creștinii adevărați, care trăiesc după voia Lui
și m-au întrebat: „Tu în care categorie ești?”. M-am recunoscut în cea de-a doua: un om cu teamă de Dumnezeu. Atunci m-au întrebat unde aș vrea să fiu și am spus că aș vrea să fiu în a treia – să am o relație personală cu Isus Cristos.
Mi-au spus că am fost creat pentru a trăi în relație cu Dumnezeu și nicidecum să mă zbat în mocirla în care eram.
Am început și eu să merg la întâlnirile lor și la studii biblice. La una dintre acele întâlniri am cântat împreună cu tot grupul un cântec care spunea:
„Isus te cheamă, hai, nu mai sta, de ce umbli rătăcit?”.
Atunci am început să plâng. Mi-am simțit inima atât de atinsă de versurile acelea încât am simțit că acel cântec îmi este adresat mie, ca un mesaj de la Dumnezeu pentru mine personal.
Am simțit că sunt pe un drum rătăcit și într-o direcție greșită. Un om rătăcit pe care Isus îl chema pe nume. Și numele acelui rătăcit era Bogdan. Atunci mi-am predat viața Mântuitorului.
Acea seară a fost decisivă: am plâns, mi-am predat inima Domnului și am fost foarte fericit. Eram bucuros că în sfârșit am văzut lumină undeva la orizont, că viața mea va fi altfel și voi fi împlinit și mulțumit.
Reporter:
Ce înseamnă a-ți „preda viața Mântuitorului”?
Bogdan Z.:
Am înțeles că pot să Îi dau Lui toate problemele mele și să-mi pun toată încrederea în El. Nu doar să cred în existența Cuiva, ci SĂ MĂ ÎNCRED ÎN ACELA CARE NICIODATĂ NU MĂ VA PĂRĂSI ȘI NU MĂ VA LĂSA.
Mai ales pentru că venea după un timp dificil în viața mea, când ceea ce am crezut eu că mă va satisface și-mi va da un sens în viață – relația cu o fată și poate căsătoria – s-a prăbușit.
Acum pot să compar aceasta cu o pildă din Biblie: am fost unul dintre oamenii care și-au construit casa pe nisip, iar atunci când au venit ploile și furtuna și a bătut vântul, casa aceea s-a prăbușit și s-a făcut praf.
În momentul în care mi-am predat viața Domnului Isus, am decis să-mi construiesc noua mea viață ca o casă cu o fundație solidă, pe stâncă. Și această Stâncă se numește Isus Cristos. Știu că vor veni ploi și vor bate vânturi în această casă, care nu va fi ocolită de intemperii, dar diferența dintre viața mea de acum și cea de dinainte este că ea va rezista și va sta fermă pe fundația care este Domnul Isus.
Reporter:
Alegerea Domnului Isus Cristos ca Mântuitor, a fost o alegere disperată? L-ai ales pe Cristos din nevoia de a te sprijini pe cineva, ca un fel de cârjă psihologică?
Bogdan Z.:
Nu, pentru că Dumnezeu avea un plan și un viitor pentru mine. Întotdeauna am considerat că pot să mă descurc singur în viață și sunt destul de stabil emoțional. Dar am simțit acea invitație a lui Dumnezeu într-un mod personal, am înțeles că am nevoie de El și că am fost creat pentru a avea o relație personală cu Creatorul meu.
Chiar dacă nu am fost un criminal sau n-am furat, dar faptul că trăiam ignorându-L pe Dumnezeu, Creatorul, era un păcat și m-a determinat să iau acea decizie.
Reporter:
În ce domenii s-a schimbat viața ta?
Bogdan Z.:
Din acea memorabilă și frumoasă seară de mai, în viața mea a început un proces, care a dus la o schimbare radicală. A doua zi m-am simțit la fel și am făcut aceleași lucruri pe care le făcusem și cu o zi înainte, numai că Duhul Sfânt începuse să lucreze în inima mea și să mă facă conștient de păcatele mele.
O primă victorie spirituală a fost că am renunțat la fumat și la alcool, dar nu prin puterea mea, ci cu ajutorul Domnului. Creștinismul este ceva practic, nu doar ceva teoretic, despre care doar citești sau vorbești.
Apoi am înțeles că nu pot să slujesc la doi stăpâni și că trebuie să decid. Nu există cale de mijloc. Am decis să rup relația cu Mihaela, dacă ea nu va fi acea persoană pe care o voia Domnul Isus Cristos să fie.
Chiar dacă ea a vrut să continuăm, mie Dumnezeu mi-a luat orice sentiment pe care îl aveam față de ea și am simțit-o ca pe un om oarecare, doar că-i știam numele, dar nu mai simțeam nimic față de ea decât compasiune și milă, pentru că mi-am dat seama cât de pierdută este.
Apoi am înțeles că Domnul vrea să devin misionar.
Reporter:
La final, ce ai vrea să le transmiți cititorilor?
Bogdan Z.:
Cei care nu aveți casa vieții zidită pe STÂNCĂ, luați în serios faptul că puteți avea o astfel de casă și sunteți invitați de Domnul Isus Cristos să începeți o viață nouă.
În Apocalipsa, capitolul 3, versetul 20, El spune: „Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine”.
Aici este o metaforă, dar înțelegem că această ușă nu este alta decât ușa inimii noastre. Cristos folosește timpul prezent: El stă. Nu spune că a stat sau că va sta, ci „stau”.
Reporter:
Este un timp prezent, dar NU veșnic…
Bogdan Z.:
Așa este. Voi, cei care încă nu I-ați deschis Domnului Isus ușa inimii… gândiți-vă că ACUM este acel moment. Iar pe cei care I-ați deschis această ușă lui Cristos și v-ați construit casa pe STÂNCĂ, vă încurajez să continuați pe acest drum și să luați în serios porunca de a merge în toată lumea și de a face ucenici.
Eu nu am avut niciodată asemenea satisfacții ca acum, când lucrez ca misionar. Vorbesc cu oamenii despre Dumnezeu și văd tineri interesați, care își predau viața lui Isus și încep o viață nouă, de credință.
Asta îmi dă o energie extraordinară și mă încurajează să merg mai departe. Domnul a pregătit multe inimi și suntem onorați că El ne invită să lucrăm împreună cu El.
