DACĂ AȘ FI MURIT ATUNCI, NU ȘTIAM UNDE VOI AJUNGE.
Căsnicia noastră s-a transformat radical din momentul în care noi L-am ascultat pe Dumnezeu. Dumnezeul pe care eu L-am descoperit este dragostea deplină.
Ani Tomeci:
Eram într-o permanentă căutare după ceva – aveam un gol în suflet pe care doream să-l umplu cu ceva. Studenția nu mi-a umplut acel gol, cu toate că învățam foarte bine.
Nici căsătoria nu mi-a umplut golul din suflet, ci au început problemele. Mă certam cu soțul meu din orice. Apoi îmi era frică de moarte. Dacă aș fi murit atunci, nu știam unde voi ajunge. Această întrebare mă frământa.
Într-o zi am spus: „Doamne, vreau să mă întorc la Tine și să mă împac cu Tine, dar nu știu cum”. După câteva zile, o colegă m-a întrebat dacă aș vrea să știu mai multe despre Dumnezeu. Era EXACT ceea ce căutam.
Ea m-a întrebat: „L-ai primit pe Domnul în inima ta?”. Nu știam ce înseamnă asta, dar ea mi-a spus: „Roagă-L pe Dumnezeu să vină în viața ta, să-ți schimbe viața și să te ierte”. M-am rugat împreună cu soțul meu această rugăciune simplă, dar care a avut un mare efect. L-am rugat pe Domnul să vină în viața mea, și viața mea s-a schimbat.
Reporter:
Ziua în care te-ai hotărât să te întorci la Dumnezeu ți s-a părut mai deosebită, mai luminoasă, mai altfel?
Ani Tomeci:
Aș putea spune că da. Când eram copil, o admiram pe mama pentru că era o femeie foarte evlavioasă. Mergeam și eu cu ea la biserică și la mănăstire, dar nu găseam împlinire.
În ziua când L-am invitat pe Cristos în viața mea, am fost fericită că în sfârșit pot să-L înțeleg și eu puțin pe Dumnezeu. Până atunci îmi imaginam că Dumnezeu este un dictator, departe de mine, care stă în Cer și așteaptă să greșesc ca să mă pedepsească. Aveamoteamă teribilă de El.
Am fost foarte fericită când am auzit că Dumnezeu este dragoste, că El îmi vrea binele și că toată dragostea Lui se revarsă prin Isus Cristos, care aduce Harul și nu Legea.
Le spuneam tuturor celor pe care îi întâlneam: „Eu L-am găsit pe Dumnezeul cel adevărat, nu cel despre care știam până acum”. Cei din familie mi-au spus: „Ai înnebunit! Ție nu-ți mai place să te distrezi, să mergi la discotecă”. Le-am răspuns: „Nu am înnebunit, ci Dumnezeul pe care L-am descoperit eu acum este dragostea deplină”.
Mi se părea atât de frumos să ai pe Cineva care să te iubească necondiționat, care, chiar dacă greșești, să te primească înapoi și să-ți spună: „Te iert!”.
Era atât de minunat să știu că există Cineva care se îngrijește de mine, de nevoile mele, Căruia pot să-I spun orice problemă fără nici cea mai mică frustrare sau sentiment de vinovăție. Așa L-am înțeles eu pe Dumnezeu.
Reporter:
Ce te face să crezi că Dumnezeu este așa cum L-ai înțeles tu? Dacă Dumnezeu NU există? Dacă este doar o idee, o noțiune abstractă de care unii se agață tocmai pentru a-și amăgi această nevoie de a fi iubiți necondiționat?
Ce argumente ai că Dumnezeu este o Persoană cu care poți discuta și care-ți răspunde la rugăciuni?
Ani Tomeci:
Prin experiența cu Domnul, de peste zece ani, am putut să-L cunosc pe El și să gust din bunătatea Lui.
Pacea care mi-a inundat inima când L-am cunoscut a fost o mărturie că Dumnezeu este în viața mea. Toate problemele am început să le privesc dintr-un alt unghi.
Fiind proaspăt căsătoriți, aveam un început de căsnicie mai dificil. Fiind și fără Dumnezeu, nu vedeam nici o soluție. În momentul în care am spus: „Doamne, vrem să fii TU Stăpânul vieților noastre!”, am putut să ne rezolvăm problemele din familie, care ne afectau viața și căsnicia.
Viața noastră de căsnicie s-a transformat radical din momentul în care noi L-am ascultat pe Dumnezeu.
Dragostea Lui e ceva care se revarsă din plin în momentul în care-L cunoști. Când ajungi să ai o relație personală cu Dumnezeu, atunci poți cu adevărat să cunoști puterea, harul, dragostea și grija Lui.
Reporter:
Vorbeai despre a-L cunoaște și a-L gusta pe Dumnezeu. Mi-amintesc o întâmplare în care un renumit profesor ținea o conferință, spunându-le participanților că învierea lui Isus Cristos nu a fost adevărată, ci a fost un fals.
El a citat mulți filozofi, iar la sfârșit a tras concluzia că învierea nu a existat din punct de vedere istoric, iar creștinismul se bazează doar pe emoții, invenții și înșelătorii.
„Baza creștinismului este o RELAȚIE PERSONALĂ A CREȘTINULUI CU UN ISUS CRISTOS ÎNVIAT, care, de fapt, niciodată nu a înviat din morți, în sens literal”, spunea acel profesor ateu.
La sfârșit, un bătrânel s-a ridicat în picioare, undeva în spatele sălii, și a spus: „Domnule profesor, aș avea o întrebare”. A luat un măr și a început să muște din el. „Domnule profesor”, spunea el mușcând din măr, „eu nu am citit cărțile pe care le-ați citit dumneavoastră” și continua să muște din măr, „nici nu pot să citesc Biblia în greacă sau ebraică și nici nu știu cine au fost Nietzsche sau Heidegger” a spus bătrânul terminând mărul de mâncat.
Apoi a zis: „Întrebarea mea este: ‘Ce gust a avut mărul pe care tocmai l-am terminat de mâncat?’ ”.
„Domnule, nu pot răspunde la această întrebare pentru că nu am gustat din acel măr” a spus profesorul. Bătrânul s-a uitat țintă la profesor și i-a spus calm: „Domnule, niciodată nu L-ați gustat pe Isus al meu!”.
Nu vreau să absolutizăm experiența ta – doar Dumnezeu este absolut – dar exemplul pe care l-ai dat – a-L gusta pe Dumnezeu, a trăi în fiecare zi cu El – este o mărturie extraordinară a ceea ce face Dumnezeu în viața noastră.
Până la urmă, golul din sufletul tău a fost umplut?
Ani Tomeci:
Când eram copil, mergeam des la biserica din sat. Preotul chiar spunea că este mândru de mine, însă eu nu eram mulțumită în suflet, pentru că nu mă simțeam împlinită.
Pe mama o vedeam foarte aproape de Dumnezeu și spuneam: „Aș vrea să am și eu o inimă sinceră, să spun și eu: ‘Doamne, sunt mulțumită de Tine’ ”, dar nu puteam.
Eram egoistă și rea. La liceu, unde era o luptă și mai mare, răutate și mai multă, am zis: „Ori nu există Dumnezeu, ori omul nu are habar cum este Dumnezeu”.
În inima mea am spus: „Nu mă simt bine, nu mă simt împlinită, simt că-i gol, simt că totul este doar de suprafață și nu-mi place”. Tânjeam tot timpul după ceva.
Mi-era frică de moarte, pentru că mă gândeam: „Dacă voi muri, sigur voi ajunge în iad!”. Toți îmi spuneau: „Nu există iad”, dar sufletul meu îmi spunea: „Ba există și eu acolo o să merg!”. Mi-era groază.
Vreau să subliniez că NU m-am întors la Domnul pentru că îmi era frică de iad, ci pentru împlinirea sufletului meu, ca să am bucurie și fericire, să pot spune: „Cunosc pe Cineva care este Atotputernic și care are toată puterea în Cer și pe pământ să-mi salveze sufletul și viața și să-mi dea bucuria de care am atâta nevoie”.
Aceasta era cea mai mare nevoie a mea: să găsesc bucurie și fericire, să pot spune: „Am un Stăpân care este și Tatăl meu, care este îngăduitor cu mine, are Har față de mine și mă iubește necondiționat! Cu toate slăbiciunile mele, El mă acceptă”. Mulți suferă de neacceptare, până când găsesc dragostea reală a lui Dumnezeu.
Reporter:
Cum comunici tu zilnic cu Dumnezeu? Cum simți acceptarea șidragostea lui Dumnezeu pentru tine în fiecare zi?
Ani Tomeci:
Pentru mine este ca o hrană fizică. Dacă nu avem zilnic hrană fizică, trupul nostru va muri. Așa este și relația cu Dumnezeu: dacă nu avem zilnic hrană spirituală, o relație și o părtășie personală cu Dumnezeu, dacă nu vorbim zi de zi cu Isus ca și cu cel mai apropiat prieten al nostru, ne uscăm și ajungem să murim spiritual.
Trebuie să avem zilnic un timp în care să stăm numai noi și Domnul, DOAR NOI DOI, în care să comunicăm cu El și să-I spunem frustrările și bucuriile noastre, tot ce avem pe suflet. Dacă eu nu am această comunicare zilnică cu Domnul, pur și simplu mă secătuiesc pe zi ce trece.
Pentru mine citirea Bibliei este foarte importantă. Dacă citesc Biblia, mă rog și am un timp personal cu Domnul, atunci e bine, altfel viața mea se usucă și nu are nici un rost.
Reporter:
Într-o lume „nebună, nebună, nebună”, cum poți tu să-ți faci timp în fiecare zi să stai să citești Biblia și să te rogi? Pentru unii ar fi pierdere de timp. Pentru tine, dimpotrivă, acesta este cel mai important timp al zilei.
Ani Tomeci:
Poate pentru unii pare o nebunie, dar când Îl cunoști pe Domnul, îți dai seama că ai nevoie de El, că vrei să stai lângă El și să comunici cu El. Ca să am timp cu Domnul, mă trezesc de dimineață, și pentru mine este foarte important să mă întâlnesc mai întâi cu Domnul. Stau doar eu personal cu El, citesc Biblia, mă rog, Îi cer ajutor și-L chem să fie lângă mine.
Apoi avem un timp ca familie, împreună, ne rugăm cu cei 2 copii ai noștri înainte ca ei să plece la școală.
Orice fac sau lucrez, eu vorbesc cu Domnul în mintea mea, așa cum ne învață Biblia: „Rugați-vă neîncetat!”.
Este minunat să te rogi tot timpul lui Dumnezeu.
Reporter:
Sunt foarte multe cazuri în care copiii sunt crescuți de un singur părinte, ceea ce înseamnă că s-au înmulțit și divorțurile. Cum s-a schimbat în bine viața voastră de căsnicie, într-o lume în care tendința este negativă?
Ani Tomeci:
În copilărie nu am avut un exemplu bun în familie. Am intrat cu multe frustrări în viața de căsnicie. Avem tendința să repetăm în căsnicie unele modele negative pe care le-am văzut în familiile în care am crescut…
Vorbeam foarte ușor despre divorț. Spuneam: „Dacă e să divorțăm, divorțăm”. Din momentul în care ne-am întors la Domnul, în casa noastră nu s-a mai auzit cuvântul „divorț”. Căsnicia noastră s-a schimbat radical.
Am acceptat că într-adevăr soțul este soț în familie, soția este soție, și că trebuie să învăț, ca soție, să mă supun. Am acceptat, chiar dacă nu mi-a fost ușor, pentru că tatăl meu a fost bețiv, iar eu întotdeauna am spus: „Când mă voi căsători, vreau ca soțul meu să mi se supună”.
Reporter:
Nu ești prima. De vreo 2000 de ani, de când Pavel a spus: „Soților, iubiți-vă soțiile!” iar soțiilor le-a spus:
„Supuneți-vă soților voștri!”, problema este aceași: soții nu-și iubesc soțiile, iar soțiile nu se supun soților lor.
Ani Tomeci:
Soțul meu mă iubește, dar eu nu voiam să mă supun lui. Spuneam: „Vreau ca eu să fiu stăpână și să comand! Nu vreau ca soțul meu să fie ca tatăl meu și să mă conducă!”.
Dar după ce m-am întors la Domnul, am înțeles care este rolul meu ca soție, iar căsnicia noastră a decurs altfel.
Acum trăim o altă viață. Ne bucurăm să mergem împreună, alături de Domnul.
