LA 19 ANI AM TRECUT PRINTR-UN VIOL.
Nu L-am văzut pe Dumnezeu, nu L-am auzit. Cum să existe? Nu credeam că există Dumnezeu. Prima mea căsnicie a eșuat.
Avortul distruge familia, pentru că este o crimă. Și amândoi sunt criminali și părtași la crimă – și soția și soțul. Plus medicii și personalul care participă la avort.
Alina Șandor a trecut și prin trauma unui divorț și a decesului unui copil. Căutările ei după Dumnezeu au inclus evoluționism, yoga și creștinism. Acum este căsătorită cu Nelu și au 2 copii.
Alina Șandor:
Eu am fost atee. Nu am crezut că există Dumnezeu. M-am luat după simțurile mele și am zis: „Nu L-am văzut pe Dumnezeu, nu L-am auzit. Cum să existe?”.
Reporter:
Este ca și cum ai spune: „Nu l-am văzut pe Ștefan cel Mare, nu există!”. Sau: „N-am văzut America, înseamnă că nu există!”.
Alina Șandor:
Aveam 18 ani, era Crăciunul și mama tot insista să mergem la biserică. Cu toată sinceritatea i-am spus:
„Doamne, mamă, dar dumneata chiar crezi că există Dumnezeu?”. Atunci ea s-a uitat la mine, s-a cutremurat și a zis:
„Dar tu chiar NU crezi?”. „Nu, nu cred”, i-am răspuns. Eram sinceră, dar eu chiar nu credeam.
Tot ce mi-am dorit am avut și ce-am vrut să fac am reușit. Dar nu am crezut în Dumnezeu, ci în puterile mele. Atunci Dumnezeu m-a lăsat să văd ce înseamnă să fiu fără El și m-a zdrobit prin suferință. După 1 an de dureri,
de neîmpliniri și eșecuri, am zis: „Dacă chiar există Dumnezeu, e tare nedrept”. Eram o persoană corectă și mă străduiam din răsputeri să fiu morală.
Reporter:
Ce s-a întâmplat în acel an?
Alina Șandor:
Cred că Dumnezeu m-a lăsat fără protecția Lui. Nu neapărat că El m-a făcut să sufăr, ci m-a lăsat în voia mea.
Ceva de genul: „Vrei fără Dumnezeu? Poftim! Să vezi cum e viața fără Dumnezeu”.
Și până atunci am umblat în locuri și în companii periculoase, dar Dumnezeu m-a păzit. Însă atunci am rămas singură.
Reporter:
Este ca și cum ai lăsa un copil de 2-3 ani singur în mijlocul unei autostrăzi sau în mijlocul unei mari mulțimi.
Alina Șandor:
M-am trezit fără apărare în mijlocul lupilor. Mi-e greu să spun ce mi s-a întâmplat, dar poate că e de folos cuiva.
Am trecut printr-un viol. A fost o experiență foarte dureroasă și cumplită.
Înainte spuneam: „Nu se poate! Cum să fii violată?”. Am crezut că femeile care sunt violate caută lucrul acesta și pe urmă îi învinovățesc pe alții. Atunci am reușit să le înțeleg pe femeile care au trecut printr-un viol.
După experiența aceasta, L-am acuzat tot pe Dumnezeu: „Doamne, cum ai putut să fii așa de crud? Dacă exiști, de ce ai îngăduit să mi se întâmple asta?”. Apoi a trebuit să renunț la locul de muncă, să fug. Nu mai avem unde să locuiesc. Eram speriată. Lucrasem la secția de reanimare în spital și zilnic mureau atâția tineri de vârsta mea de cancer și de alte boli cumplite. A fost o perioadă foarte dură și tristă în viața mea.
Vedeam că le merge bine doar celor răi, care sunt corupți, necinstiți și lucrează murdar. Eu nu voiam să fiu așa. Vedeam că până la urmă tot eu sunt stupidă: „De ce nu fac și eu așa? Văd că n-am nici o șansă, și totuși nu vreau să fiu ca oamenii aceștia pe care-i disprețuiesc”. Am încercat să merg pe căi corecte și să câștig în viață, dar am văzut că nu se poate.
Eram dezorientată. Nu mai vedeam de ce să fiu corectă, de ce să respect oamenii. De ce să vreau să trăiesc frumos dacă oricum nu am nici o răsplată?
Oamenilor buni nu le merge bine, numai celor corupți, care fac compromisuri și care îi manipulează pe alții. Aș fi putut și eu să manipulez, că m-ar fi dus mintea, dar nu am vrut pentru că îi respectam pe oameni și mă respectam pe mine prea mult ca să manipulez sau să-mi folosesc inteligența în acest scop.
Prima mea căsnicie a eșuat, în mare măsură din vina și cu contribuția mea. Deși ar fi avut șanse să meargă, pentru că m-am căsătorit cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, am ajuns la divorț. Am fost atât de derutată, atât de lovită și dezamăgită.
Am adunat suferință după suferință, până când am ajuns la concluzia că DACĂ MERITĂ SĂ MAI TRĂIESC PENTRU CEVA, ATUNCI NUMAI DACĂ EXISTĂ DUMNEZEU MAI MERITĂ. Altfel nu înțelegeam pentru ce să mai trăiesc. Orice ai încerca să faci bine, nu iese. Oricât te-ai strădui, n-ai nici o șansă de reușită.
Atunci am zis: „Voi căuta să văd dacă există Dumnezeu. Dacă există, atunci vreau să mai trăiesc, iar dacă nu există, atunci mă sinucid”.
Reporter:
Cum te-ai perceput în urma acelui viol? Te-ai simțit murdară? Te-ai simțit pătată? Ai simțit vreo vină din partea ta? Sau poate ai simțit că vrei să te răzbuni pe toată lumea?
Alina Șandor:
M-am simțit vinovată, deși eu din inocență, din încrederea oarbă și prostească pe care o aveam în oameni am ajuns la așa ceva. Nu mi-am imaginat că cineva poate să-ți facă rău, fiind binevoitor și amabil. M-am simțit vinovată din cauza prostiei. M-am simțit proastă sau cum să spun. Nici nu găsesc cuvintele potrivite. Am fost dezamăgită.
Reporter:
După ce te-ai întors la Dumnezeu, l-ai iertat pe cel care ți-a provocat această traumă?
Alina Șandor:
Da. Întâmplarea aceasta a fost ca o lecție și o trezire pentru mine, ca să recunosc că totuși am nevoie de protecția lui Dumnezeu și că nu mă pot apăra singură.
Reporter:
De ce a eșuat prima ta căsătorie?
Alina Șandor:
Ne lipsea Dumnezeu. Eram prieteni, ne înțelegeam bine ca și prieteni, dar din momentul în care ne-am căsătorit, parcă nimic nu mai mergea, nu ne mai înțelegeam.
Eu cred că fără Dumnezeu nu se poate. Nu există fericire fără El, oricât te-ai strădui și orice ai încerca să faci.
Fostul meu soț a crezut că lucrurile pot să meargă bine așa, fără nici un efort, că totul merge de la sine. Eu am înțeles că trebuie ca amândoi să facă ceva.
Reporter:
Ai ajuns să te gândești deja la sinucidere.
Alina Șandor:
Mă gândeam că nu are rost să mai trăiesc. N-aveam teamă de Dumnezeu și nici rușine de oameni. Îmi era milă de părinți, dar asta nu consideram că-i suficient ca să mai trăiesc. Îmi era silă de viață și de eșecuri. Nu mai voiam să trăiesc. Eram sătulă de viață.
Am zis: „Totuși, dacă există Dumnezeu, ar mai fi un motiv pentru care merită să mai trăiesc! Atunci aș avea speranța că Dumnezeu va face la sfârșit o judecată! Altfel, pentru ce să fii cinstit și corect?”.
Am început să studiez evoluționismul, ca să o conving pe o prietenă creștină că nu există Dumnezeu. Dar ce m-a nedumerit a fost că prima celulă n-a putut s-o scoată nimeni, de nicăieri. Cum a apărut prima celulă vie? Că nu există nicio explicație logică, iar ei spun că de la prima celulă a evoluat totul.
Reporter:
Și dacă o celulă este o fabrică mai complicată decât orice a construit omul vreodată, atunci, ca să spui că această primă celulă a apărut la întâmplare, ai nevoie de multă „credință” pentru a crede asemenea aberații și minciuni.
Alina Șandor:
Eu m-am gândit că, totuși, oamenii merg pe lună, au inventat atâtea lucruri și pot ei să facă o celulă, o mică amoebă, cât de neînsemnată și de primitivă.
Dar am zis: „Să văd, totuși, ce spun și creștinii și Biblia lor!”.
Reporter:
Biblia afirmă că Dumnezeu l-a făcut pe om !
Alina Șandor:
Dumnezeu l-a creat pe om din țărâna pământului, adică din materie moartă: „Domnul Dumnezeu […] i-a suflat în nări suflare de viață și omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7).
M-am gândit: „Culmea! Cartea asta veche de mii de ani poate să-mi dea răspuns la o întrebare la care marii filozofi și oameni de știință nu pot răspunde”.
Eu credeam despre creștini că sunt niște ignoranți, care se iau după niște reguli stupide și absurde: „Nu cerceta, nu căuta. Crede tot ce ți se spune și așa e bine”.
Reporter:
Din contră, Biblia spune: „Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun!” (1 Tesaloniceni 5:21). Sintagma „Crede și nu cerceta!” au inventat-o comuniștii atei și este o minciună pusă pe seama Bibliei. Biblia nu spune așa ceva!
Alina Șandor:
Eu am cercetat și mi s-a părut o explicație foarte inteligentă. Apoi a urmat perioada primei căsătorii. Căsătoria eșuată… un copil pierdut… multe alte dureri…
Reporter:
Avort?
Alina Șandor:
Un avort spontan, două avorturi provocate. Mereu stau și mă gândesc încă și acum la copiii aceia. Eu cred că sunt la Domnul, dar încă mă urmărește și acum durerea. De fapt asta a fost și cauza care a dus la distrugerea căsniciei mele. Durerea aceea acumulată, vina aceea de care nu te-ai putut scăpa. Chiar necredincios fiind, durerea există, totuși, și te marchează. Și vrei să o dai altcuiva, vrei să scapi de vină. Atunci ești tentat să o pui în seama celuilalt.
Reporter:
80% dintre cupluri divorțează în primul an după un avort provocat la cerere.
Avortul provocat cu bună știință este ca o bombă atomică pentru familie. Avortul distruge familia, pentru că este o crimă. Și amândoi sunt criminali și părtași la crimă – și soția și soțul. Plus medicii și personalul care participă la avort.
Alina Șandor:
Eu atunci nu înțelegeam. Eram disperată și ziceam: „Are doar câteva săptămâni. Fac repede avort, până nu evoluează sarcina așa încât să fie o ființă vie”. Nu credeam că este DEJA vorba de un copil, CHIAR DIN MOMENTUL CONCEPERII.
Chiar necredincioasă fiind, totuși n-am vrut să fac o crimă. Când vedeam copilași pe stradă, mă uitam și-mi venea să plâng. Mă gândeam: „Așa ar fi fost și copilul meu!”.
Reporter:
Aș face o completare la ce spuneai tu despre evoluționism. Pentru evoluționiști mutația genetică este cărămida de bază. Absolut toată teoria lor se bazează pe mutația genetică. „Datorită radiațiilor cosmice, materia moartă a suferit modificări, apoi mutații genetice și s-a ajuns astfel la o organizare structurată, complexă și inteligentă, adică la viață”, spun ateii evoluționiști.
Dar aceasta este o minciună diavolească, pentru că mutația genetică este distructivă în proporție de 99% și abia 1% s-ar putea să fie constructivă.
Atunci, cine s-ar lăsa operat de un chirurg care taie prost de 99 de ori și doar o singură dată s-ar putea să taie bine? Sau să meargă cu un șofer care se aruncă în 99 de stâlpi și abia 1 dată s-ar putea să meargă pe drumul bun?
Același lucru este și cu evoluționismul și mutația genetică. Nu poți ajunge la evoluție dacă faci 99 de pași înapoi și unul înainte, 99 de pași înapoi, unul înainte.
Un gânditor rus spunea: „Cei care cred că ne tragem din maimuță au dreptate. Dreptate au și cei care cred că ne tragem din Dumnezeu. Cei care cred că ne tragem din maimuță, se trag într-adevăr din maimuță, iar cei care cred că ne tragem din Dumnezeu, se trag într-adevăr din Dumnezeu”.
Alina Șandor:
Am ajuns și eu la concluzia că evoluționismul este o gogoașă și o minciună foarte mare. Îți trebuie mai multă credință decât unui creștin ca să crezi așa o gogoașă umflată. Mutațiile genetice pot da monștri, care nu supraviețuiesc, dar nicidecum să ducă specia mai departe.
Este ca și cum ai pune zece pietre la un loc, le amesteci bine, mai dă și un fulger pe acolo, mai bate puțin vântul, le stropești cu apă, le lași 3 milioane de ani și apoi îți imaginezi că va ieși de acolo un televizor, de exemplu, fără vreun inginer care să construiască televizorul. Este o prostie!
Reporter:
Spunea Richard Wurmbrand: „Și lui Dumnezeu Îi plac numerele și logica. Chiar în Biblie există o carte care se numește Numeri sau Numere”.
Cel care a descoperit genetica s-a bazat exact pe acest lucru: în Biblie Dumnezeu lucrează foarte mult cu numere. Și dacă lui Dumnezeu Îi plac numerele și lucrează cu numere, înseamnă că și noi suntem „construiți” în acest mod. Undeva, în om, există o „cărămidă” care este alcătuită pe bază de numere. Astfel a descoperit genetica.
Alina Șandor:
Am încercat și yoga. Am zis că e bun pentru organism, educație fizică etc. Te împlinește. Toți căutăm fericirea.
Reporter:
În yoga este ca la armată – la armată începi cu exerciții fizice, care îți întăresc condiția fizică și te ajută să te întărești, dar, de fapt, înveți să ucizi. Și în yoga, înveți, de fapt, să intri în legătură cu cel rău, cu diavolul.
Încerci să intri în lumea spirituală pe ușa din dos, încerci să „sari gardul”, dar îți ucizi sufletul, mergi în iad.
Alina Șandor:
Asta m-a șocat: momentul în care mi-am dat seama că ceea ce urmărești prin toate practicile yoga este să devii ca Dumnezeu. Când am prins ideea aceasta, m-am cutremurat și am zis: „Prea miroase a diavol aici!”.
Mi s-a părut prea diabolic și am zis: „Asta nu!”. Am renunțat la yoga și am început să citesc Biblia.
Reporter:
Înțelegi mai ușor Biblia dacă începi cu Evanghelia după Ioan, apoi Noul Testament și abia apoi întreaga Biblie.
Alina Șandor:
Dacă ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu mai întâi ca dragoste, după aceea poți să-L cunoști și ca foc mistuitor. E greu, însă, să accepți, dacă începi cu dreptatea și asprimea lui Dumnezeu, însă când vezi cât de bun este Dumnezeu, când vezi dragostea Lui jertfitoare, când vezi ce-a făcut El pentru tine, atunci poți înțelege restul.
Reporter:
Cum ai înțeles că Dumnezeu există și este o persoană cu care poți comunica și care vrea să fii copilul Lui?
Alina Șandor:
Pentru mine Biblia a fost lumina. Înțelepciunea pe care mi-a dat-o Dumnezeu a fost să mă întorc la Biblie.
Citind Noul Testament mi-am dat seama că am nevoie de Dumnezeu, că am nevoie de iertare.
Am zis: „Eu am trăit ca un ateu, ignorându-L pe Dumnezeu atâția ani și făcând lucruri care nu sunt după voia Lui! Dacă există Dumnezeu, e jale de mine. Trebuie să mă schimb. Eu vreau să mă schimb!”.
Am încercat singură să mă schimb și să mă las de lucrurile care vedeam că nu sunt după voia lui Dumnezeu, dar n-am putut. M-am străduit din toată ființa mea, cu toate puterile mele, dar nu am reușit să mă schimb singură.
Am citit în Biblie despre botez și mă gândeam: „Cum să fie valabil botezul meu, când eu am fost botezată fiind copil mic? Bineînțeles că nu-mi aduc aminte nimic! Și în plus am trăit o viață fără Dumnezeu, în păcat, negându-L pe Dumnezeu timp de 24 de ani. Cum să spun că sunt creștină?”. Așa că am decis să mă botez.
Apoi mai era problema cu icoanele. Citeam în Biblie: „Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul” (Exodul 20). Unii spuneau:
„Noi nu ne închinăm la icoane, ci doar le adorăm!”
„Cum așa? Când le săruți, ce dovedești? Când te duci și te rogi în fața unei icoane?”
„A, nu, că noi doar ne gândim la Dumnezeu.”
„Bine, dar de ce am nevoie să mă uit la o icoană ca să mă gândesc la Dumnezeu?”…
Reporter:
…când Dumnezeu, de fapt, ne interzice să ne închinăm vreunui chip cioplit sau vreunei înfățișări a lucrurilor create !
Doar El este CREATORUL, restul sunt simple creaturi. Cum să te închini unei creaturi ?
Alina Șandor:
Am văzut că lucrurile nu sunt așa cum trebuie și m-am rugat: „Doamne, aș vrea să cunosc adevărul, dar nu știu unde să mă duc. Sunt atâtea religii și credințe, atâția oameni de treabă care spun diverse teorii. Pe care să-l cred? Te rog călăuzește-mă Tu și ai milă și de mine, păcătoasa!”. Acela a fost momentul schimbării mele.
Reporter:
Acum poți spune că ai găsit fericirea și ești împlinită?
Alina Șandor:
Da. Am găsit fericirea, cu toate că am trecut și prin pierderea unui copil. Primul copil pe care l-am născut a fost o fetiță, care a murit la o lună de zile. A fost un copil foarte așteptat, pe care l-am iubit foarte mult, un copil minunat. Pot să spun că poți fi fericit cu Dumnezeu, chiar ducându-ți la cimitir cea mai prețioasă ființă din viață.
Am înțeles atunci ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Am înțeles durerea lui Dumnezeu, când L-a dat pe singurul Lui Fiu pentru noi. Și eu mi-am pierdut copilul, care nu a fost sfânt ca Domnul Isus Cristos. Dumnezeu a renunțat de dragul nostru la ce a avut El mai prețios, la singurul Lui Fiu.
A fost un moment foarte dureros, dar de mare tandrețe, pe care l-am trecut cu Dumnezeu.
Sigur că eu, ca părinte, mi-aș fi dorit să-mi văd copilașul crescând, să-l țin de mână. Dar știu că-i Acolo… Acasă.
Știu că l-am pierdut pentru câțiva ani, dar îl am pentru veșnicie la Tata.
Și nu contest decizia lui Dumnezeu. Decât să-l fi pierdut poate pentru veșnicie, mai bine să fim despărțiți doar pentru o vreme.
