TOATĂ LUMEA SE ÎNVÂRTEA ÎN JURUL MEU – EU ERAM CENTRUL ATENȚIEI MELE.
Trăiam în promiscuitate. Totul avea conotații sexuale pentru mine: vorbirea, purtarea, felul în care mă îmbrăcam, felul în care arătam. În sensul că îmi doream să fiu privit, să privesc, să flirtez. Nu trebuia ca păcatul să se consume neapărat, dar totul era îmbrăcat într-o aură de sexualitate, de lascivitate, de senzualitate.
În 2002-2003 Raul Cionca a fost campion european la karate.
Reporter:
Raul care sunt cele mai importante evenimente din viața ta de până acum? Sportul, școala, întâlnirea cu Dumnezeu sau prietenele?
Raul Cionca:
M-ai pus într-o situație destul de delicată. Acum cel mai important pentru mine este Dumnezeu. Cel mai important moment, mai frumos și mai grațios a fost momentul în care Dumnezeu S-a întâlnit cu mine și eu cu El.
Eu sunt din Satu Mare. Viața mea, de la o anumită vârstă, când am început și eu să am conștiință de sine, a fost destul de zbuciumată.
Reporter:
De prin clasa a VI-a sau a VII-a, când ai început să te uiți mai mult în oglindă și să fii mai preocupat de aspectul exterior…
Raul Cionca:
…de imaginea de sine și așa mai departe. Toată lumea și tot ce făceam se învârtea în jurul meu. Eu eram centrul atenției mele; eram un tip foarte încrezut. Totuși, de fiecare dată când făceam lucruri neplăcute era ceva mult mai adânc, care-mi atrăgea atenția, care mă făcea să nu mă simt bine, care mă făcea ca seara, înainte de culcare, să-mi cer scuze.
Doar faptul că ne dăm seama de greșelile noastre și este deja o mare binecuvântare. Eu mi-am dat seama de greșelile mele și am trăit mult timp cu sentimentul acesta.
La liceu am făcut sport de performanță și am avut rezultate bune. Am avut succes pe plan școlar și sportiv.
Implicit mândria a început să-și spună cuvântul în viața mea și m-am comportat ca atare. Am devenit enervant pentru alții.
În prezența mea doar prietenii cei mai apropiați se simțeau bine, pentru că aveam tendința de a-i pune pe ceilalți într-o lumină nefavorabilă și de a mă ridica pe mine.
Reporter:
Ai avut între timp și prieteni, prietene? Au început să-ți placă distracțiile, fetele, prieteniile?
Raul Cionca:
Da, am avut prieteni. Când ești un tip extrovertit, când nu-ți este rușine de cum arăți, atunci bineînțeles că este ușor să-ți faci prieteni și prietene.
Pentru mine fetele reprezentau o modalitate de a-mi satisface dorințele. Îmi plăcea să mă văd frumos în ochii lor și-mi era suficient. Nu mă interesa personalitatea lor, nu mă interesau dorințele lor, nu mă interesa cine sunt și ce vor de la mine. Pur și simplu voiam doar ca eu să mă simt bine.
Asta până am întâlnit o domnișoară. Eram la liceu. Am crezut că o iubesc foarte mult. Mi-am arătat sinceritatea și sentimentele caracteristice vârstei de adolescent, dar am fost dezamăgit. Atunci am tras concluzia: „Când îți arăți sentimentele față de o fată, vei fi dezamăgit. Trebuie să te comporți ca atare”.
Am ajuns la facultate și am început să iau atitudine, în sensul că, dacă până atunci eram un tip încrezut și nu mă interesau dorințele lor și nu mă interesa cine sunt ele, la facultate am devenit și mai rău. Ceea ce nu mi-a fost deloc folositor, pentru că această frustrare a mea din trecut m-a determinat să-i frustrez pe ceilalți și a acumulat în mine și mai multă amărăciune.
Reporter:
Cum te percepeai în anii 2002-2003, când ai câștigat Campionatul European de Karate și erai în culmea gloriei?
Raul Cionca:
Au mai fost și înainte momente de glorie, am mai participat la competiții de prestigiu și am reușit să ajung pe podium alături de nume importante din lumea karate-ului.
Dar în 2002 a fost un moment deosebit pentru că am ajuns foarte greu acolo. A fost o încununare a eforturilor mai multor oameni – ale părinților mei, ale antrenorilor, ale prietenilor și ale profesoarei Florina Popa.
Reporter:
Care a fost momentul maxim din punct de vedere spiritual, momentul întâlnirii tale personale cu Domnul Isus Cristos, Cel care ți-a schimbat întreaga viață?
Raul Cionca:
Prima oară am auzit vorbindu-se despre un Dumnezeu viu, care poate schimba viața unui om, de la prietenul meu Adrian, cu care am fost coleg de liceu. Am mers pe la el și el mi-a vorbit atunci foarte serios, foarte dezinvolt, foarte liber și liniștit despre un Dumnezeu atât de real încât atunci chiar mi-am dorit să-L cunosc și eu pe acest Dumnezeu.
A fost momentul în care am început să deschid Biblia și să citesc din Biblie. Am început să-mi regăsesc viața sau ziua trecută într-un pasaj, într-un verset, într-un cuvânt.
A fost ceva deosebit atunci când am început să descopăr că această carte este mai mult decât o scriere oarecare. Dar – există un „dar” – nu am avut puterea de a lua atitudine. Nu am avut puterea și m-am zbătut, pot să spun, vreo 2-3 ani în acest joc între alb și negru.
Cu toate că citeam din Biblie și mă rugam, m-au stăpânit mult timp păcatele mele. Oamenii le spun astăzi
„probleme”. Eu, ca și creștin, vreau să le spun „păcate”. Chiar am trăit în promiscuitate. Chiar am fost un păcătos. Chiar sunt un păcătos, dar un PĂCĂTOS IERTAT.
Reporter:
Care erau păcatele tale la vremea respectivă?
Raul Cionca:
Unul dintre cele mai mari păcate era viața sexuală. Trăiam în promiscuitate. Totul avea conotații sexuale pentru mine: vorbirea, purtarea, felul în care mă îmbrăcam, felul în care arătam.
Îmi doream să fiu privit, să privesc, să flirtez. Nu trebuia ca păcatul să se consume neapărat. Dar totul era îmbrăcat într-o aură de sexualitate, de lascivitate, de senzualitate. La un moment dat, toate gândurile astea care-ți întunecă privirea te trimit într-o lume de amorțeală.
Am început să am mai puțin randament pe plan sportiv și pe plan școlar. Învățam foarte puțin, credeam că sunt
„Ombelico del Mondo” și că trebuie să învăț 2-3 zile pentru a lua un examen. Nu a fost așa.
Reporter:
Ai fost condiționat de mediu, ți-a fost indus acest comportament sexual? Acest mod de a gândi se toarnă acum „cu găleata” în mintea oamenilor. Lumea parcă a înnebunit. Totul este doar despre sex sau sexualitate. Peste tot poți vedea lucruri care fac referire sau trimitere la sex.
Ai fost condiționat de mediul exterior sau toate aceste tendințe spre păcat au pornit din interiorul tău?
Raul Cionca:
Analizând problema mai în profunzime, mi-ar fi ușor să dau vina pe mediul exterior. Nu aș vrea nici o clipă să mă dezbrac de haina vinovăției și să spun că mediul a fost de vină sau anturajul.
Auzind că este bine să-ți pierzi virginitatea la 14-15 ani, având prieteni care au făcut asta, îți dorești și tu, nu? Și atunci acționezi ca atare.
Pe urmă, vine vârsta adolescenței târzii, 18-20 de ani, când deja ești conștient și responsabil de faptele tale.
Ajungând la facultate am dat peste un anturaj care nu a fost tocmai potrivit. N-aș vrea să intru în detalii. Cert este că petreceam noapte de noapte.
Reporter:
O viață de zi în fiecare noapte…
Raul Cionca:
Pentru mine „ziua” începea în jurul orelor 22 și ajungeam dimineața la ora 4-5 mahmur.
De foarte multe ori mă trezeam trist în mijlocul râsului. Bine, asta deja după ce am început să aflu despre Dumnezeu și să citesc despre Dumnezeu.
Reporter:
Există un martor pus de Dumnezeu în om, și anume conștiința. Te-am întrebat dacă ai avut senzația că mediul exterior te-a influențat sau a pornit din tine, pentru că psihologia laică spune că omul este bun în sine însuși, dar mediul îl condiționează să fie rău, pe când Biblia spune că omul este rău în sine însuși și are nevoie de Altcineva care să-l ridice de acolo.
Psihologia laică spune: „Caută în tine însuți; vei găsi acolo rădăcinile bune și vei putea să-ți rezolvi problemele”.
Această abordare este ca și cum ne-am trage singuri de guler să ne ridicăm în sus.
Biblia, dimpotrivă, spune că avem nevoie de altcineva, din afara noastră, avem nevoie de Cristos, care să ne ridice din păcat și din mocirlă.
Raul Cionca:
Am căutat foarte mult în mine însumi…
Reporter:
…poți doar să te prăbușești atunci când cauți în tine însuți, pentru că ești gol. Ai nevoie să fi umplut de Cristos.
Raul Cionca:
Chiar am căutat în mine însumi, dar nu am văzut prea multe porniri frumoase și pure. Eu cred că puritatea, curăția, lumina și tot ceea ce-i frumos vine doar în momentul în care admiți că Dumnezeu te-a creat și că El, doar El, poate să te schimbe și să te curețe.
Reporter:
Fiind un om care L-ai întâlnit pe Cristos, care ai fost atins de mâna Lui și de puterea Lui, prin Duhul Sfânt, cum îți vezi viața acum? Cum Îi spui că-L iubești, că este frumos, că este viața ta?
Raul Cionca:
Din momentul în care Dumnezeu m-a luat în mâna Lui, este ca în povestea cu urmele pe nisip: „Doamne, unde ai fost când mi-a fost greu?”. Și ne vedem doar pașii noștri. Dar El ne spune: „Nu, nu erau pașii tăi, erau pașii Mei, pentru că Eu te-am luat în brațe când ți-a fost greu”.
Cândva am cunoscut o fată. Am avut atunci neșansa de a vorbi cu diavolul. Dumnezeu S-a arătat maestru și-n acele momente și S-a folosit de acel incident, de acea clipă de umbră și de frică, pentru a mă scoate la lumină.
Când cunoști o asemenea fată, când simți că ești în prezența răului, nimic nu te mai bucură. Ai impresia că nimic nu te mai poate scăpa de acolo, că ești într-un tunel negru, un abis, o cădere din care nu poți să te mai ridici decât eventual zburând în sens invers.
În acele clipe l-am cunoscut pe Cusman Cionca, pastorul bisericii „Metanoia” din Timișoara. El m-a ajutat să mă ridic. Aici este noua mea familie – biserica în care m-am integrat. Este „Trupul” în care Dumnezeu m-a potrivit, pe care mi l-a pregătit și pentru care vreau să-I mulțumesc Lui.
Reporter:
Care crezi că este rațiunea pentru care Pavel spune: „S-alergăm spre țintă, pentru premiul chemării cerești?”.
De ce face o paralelă cu sportul?
Raul Cionca:
Am crezut că dacă Îl cunosc pe Dumnezeu, totul va fi mirific, va fi ca-ntr-un basm. Este mult mai frumos decât într-un basm, pentru că într-un basm sunt reguli dinainte stabilite, ori în viață nu sunt, ci viața este imprevizibilă.
Și Dumnezeu Se arată maestru în fiecare zi, la fiecare pas din alergarea mea. Se arată maestru pentru că îngăduie încercarea și mă ajută să ies din ispită.
Este ceva fantastic cum Se folosește El de fiecare dată de toate clipele pe care eu le consider grele și de neîndurat, ca să-mi arate că toate aceste momente au un scop foarte bine definit în umblarea mea – de a mă face desăvârșit. Desăvârșirea aceasta culminează – spune Biblia – cu dragostea de oameni, cu iubirea față de cei din jur.
Dumnezeu mă binecuvântează cu dragostea celor din jur. Tot Biblia spune că „Dragostea celor din jur prețuiește mai mult decât aurul și argintul”. Dragostea celor din jur nu este meritul meu, nu este consecința a ceea ce eu fac, spun sau gândesc. Este consecința faptului că Dumnezeu mă iubește, îmi trimite oameni care să mă iubească, să aibă grijă de mine, să-mi spună că mă iubesc.
Reporter:
Poate sunt printre cititorii noștri persoane care și-ar dori să devină campioni europeni la karate sau la un alt sport. Poate sunt oameni pentru care relațiile sexuale în afara căsătoriei – relații sexuale neîngăduite de Biblie – constituie un mod de viață. Poate absolvirea unei școli, cum este Facultatea de Drept pe care ai absolvit-o tu, constituie, la fel, un țel. Ce le-ai spune acestor oameni?
Raul Cionca:
Faptul că eu am terminat Facultatea de Drept, că am câștigat aceste competiții, că am prieteni sau că am ieșit din promiscuitate, nu mi se datorează mie decât într-o măsură foarte mică. Se datorează milei lui Dumnezeu.
În momentul în care eu am strigat: „Doamne, ajută-mă. Uite, au venit, au ieșit fustele, au ieșit imaginile voluptoase…”
Reporter:
„…strada-i plină de carne goală”, spunea pastorul Iosif Țon…
Raul Cionca:
…am strigat la Dumnezeu: „Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă, fă ceva”. Și El mi-a dat putere să trăiesc o viață corectă, după voia Lui.
Vreau să le spun tuturor tinerilor că nu trebuie să treacă pe unde am trecut eu. Nu este nevoie.
Tatăl meu îmi spunea: „Adevărații înțelepți învață din greșelile altora”. Eu vă spun: „Fiți înțelepți. Urmați-L pe Dumnezeu, învățați din greșeala mea”.
Aș vrea să vă îndemn pe toți, tineri sau mai puțin tineri: Scăpați de promiscuitate. Faceți un pas către Dumnezeu și El vă va cuprinde cu toată dragostea Lui. Iar restul, succesul pe plan sportiv sau profesional, restul vine de la sine; toate celelalte ne sunt date pe deasupra.
