TE IUBESC ȘI TE ÎMBRĂȚIȘEZ DRAGUL MEU CITITOR
Aș vrea să te fac bolnav de dor după Domnul Isus. Aș vrea să te leg de veșnicie. Într-o zi mă voi odihni la cea mai mare sărbătoare din Cosmos – la nunta Mielului.
Mihai Sârbu:
Pentru mine a trăi zilnic cu Dumnezeu înseamnă dependență totală de El, înseamnă să comunic cu El, să citesc Biblia, să mă rog, să postesc și să am părtășie strânsă, prin Duhul Sfânt, cu Mântuitorul lumii, cu Dumnezeul care susține universul, cu Cel care m-a creat și m-a mântuit.
Reporter:
V-ați născut de mai multe ori. Prima dată fizic, apoi v-ați născut „din nou” în Cristos, și în al treilea rând ați avut probleme grave de sănătate – ați fost la un pas de moarte.
Mihai Sârbu:
Eram student la Cluj, la Geografie. În anul II, în urma unui concurs, guvernul român a găsit cu cale să mă trimită la studii în fosta Uniune Sovietică, la Harkov, Ucraina. După doar 4 luni – în perioada Crăciun-Anul Nou dintre anii ‘71 și ‘72 – am ajuns la spital într-o situație critică, între viață și moarte.
Acolo, în spital, am simțit chemarea, mângâierea și intervenția lui Dumnezeu în viața mea. În singurătatea aceea, când n-aveam cu cine să comunic, n-am putut să fac altceva decât să mă rog și să stau înaintea lui Dumnezeu. Nu a fost ceva palpabil în organism, ci a fost ceva în interiorul meu. Acolo, în singurătate, în liniște și pace, am primit o mângâiere, o stare care nu se poate explica în termeni fizici.
Reporter:
Ați crescut într-o familie de baptiști, în care rugăciunea era un mod de viață. Cu siguranță a fost un conflict între învățătura pe care ați primit-o în familie și propaganda ateistă din școală. Cum ați depășit acest conflict?
Mihai Sârbu:
Am fost printre primii la liceu, apoi printre primii la facultate. Am fost student în Uniunea Sovietică, însă niciodată nu am crezut că acele lucruri, care mi se păreau artificiale și forțate, îmi pot satisface crezul și conștiința.
Plecând la 14 ani de acasă, aș fi putut să intru în tot felul de anturaje. Viața începea să fie și altfel, însă tot timpul, ca un clopoțel suna în mintea mea: „Oprește-te, oprește-te!”. Cred că rugăciunile părinților și ale bunicilor m-au urmărit și mă urmăresc toată viața.
Când era aproape să cad, o mână m-a ridicat, m-a scos și m-a ținut deasupra evenimentelor. Nici ateismul, nici evoluționismul, nimic nu m-a împlinit absolut deloc până când am găsit izvorul împlinirii: Domnul Isus Cristos.
Reporter:
Cum a evoluat viața dumneavoastră după anul 1972?
Mihai Sârbu:
M-am întors să termin facultatea în țară. În ultimul an de facultate L-am mărturisit pe Domnul Isus, în mod public, prin botez, ca Domn și Mântuitor. A fost o zi în care Dumnezeu a schimbat viața mea definitiv.
Reporter:
Fiind și meteorolog și predicator, uitați-vă la cer și spuneți-ne când vine Domnul! Mai este mult din noapte ?
Mihai Sârbu:
Ce întrebare provocatoare! Eu locuiesc în America, în zona golfului San Francisco. Se spune că tot răul din lume și din America pleacă de la New York și de la San Francisco – veritabile Sodoma și Gomora.
În 28 februarie 2002, în mai multe ziare și la marile agenții de știri au fost transmise comunicate cu privire la introducerea microcipului, care în Apocalipsa se numește „666” sau „semnul fiarei”.
Este un microcip cât un bob de orez, un calculator, de fapt, care înmagazinează sute de informații despre ființa umană, începând de la culoarea ochilor, a pielii, a părului, conturile de la bancă, cardurile de la benzină, de la spital, buletin de identitate, carnet de conducere etc.
Acest microcip, numit „666”, există și funcționează. Anunțul s-a făcut în pripă, nu s-a făcut vâlvă pentru că încă nu este momentul ca lumea să fie speriată.
Ce îmi spune mie lucrul acesta? Dacă semnul fiarei există, în mod normal și Anticristul trebuie să fie pe undeva printre noi. Se pare că deja guvernul mondial există undeva, în spatele ușilor închise, și doar îl așteaptă pe Anticrist.
Se vorbește în mod presant despre globalizare. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă Turnul Babel: un singur guvern mondial, o singură economie, o singură cultură, o singură monedă și o singură religie: religia lui Anticrist.
Ecumenismul este un pas spre această religie a lui Anticrist. Se pare că în momentul în care Anticristul va veni, Dumnezeu va face ceva cu Biserica. Eu aștept în orice moment, cu bucurie, ca Domnul Isus să revină pe norii cerului.
Venirea Lui este iminentă. Mie îmi este dor de El, dar în același timp îmi pare rău pentru miliarde de oameni care nu sunt pregătiți. Biserica va pleca în glorie, dar pământul se va confrunta cu cel mai teribil necaz din istorie.
Reporter:
„Ce fel de oameni ar trebui să [fim noi], așteptând și grăbind venirea Zilei Domnului?”
Mihai Sârbu:
Întrebarea este din Biblie. Răspunsul îl dau tot din Biblie: „Fără prihană, fără vină și în pace”. România este o țară creștină, dar, cu durere spun că țara noastră este campioană la: avorturi, pornografie, droguri, prostituție, trafic de carne vie, corupție etc.
Citim în Vechiul Testament că Israelul, la un moment dat, nu mai era poporul lui Dumnezeu. Avea numele, dar nu mai avea viața; avea religia, dar nu mai avea relația; avea crezul, dar nu mai avea credința.
Oamenii au nevoie să-L cunoască pe Domnul Isus Cristos. Dincolo de o religie, de un cult, de o biserică, românii au nevoie să cunoască o persoană: pe Domnul Isus Cristos – Singurul care poate să schimbe viața, să transforme, să „nască din nou”. El este esența predicilor mele. Îi chem pe oameni la Domnul Isus, nu la o religie sau la o biserică.
Reporter:
Ce ar trebui făcut concret?
Mihai Sârbu:
În primul rând să ai o inimă sinceră. Apoi îți recomand să citești Biblia și să te rogi. Comunicarea cu Dumnezeu se face în trei moduri: în primul rând, Dumnezeu ne vorbește nouă prin Scriptură, în al doilea rând, noi comunicăm cu Dumnezeu când ne rugăm.
O comunicare adevărată se face în mod personal. Dacă vorbesc cu părinții sau cu familia mea, nu le spun în fiecare zi aceleași cuvinte, așa cum fac când Îi spun lui Dumnezeu aceeași rugăciune. Eu vin înaintea lui Dumnezeu așa cum un copil vine la mine – în mod natural.
Apoi trebuie să cauți o biserică. Eu nu îți spun care anume. Caut-o pe cea în care simți împlinire, pace și liniște.
Apoi va veni o zi când va trebui să mărturisești public că s-a întâmplat ceva în viața ta. Acel ceva este nașterea ta din nou – „metanoia” în limba greacă – și înseamnă înnoirea gândirii, schimbarea minții, o nouă concepție despre lume și viață, bazată pe credința în Domnul Isus Cristos.
Miracolul nașterii din nou este unic. Nu se poate face decât prin credința în Domnul Isus Cristos.
Reporter:
Mă gândesc la Cartea Vieții, când vom putea fiecare dintre noi să ne privim propriul „dosar”, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, stând lângă Domnul Isus! Să ne citim numele cele noi, scrise în Cer, în Cartea Vieții, de Dumnezeu.
Ați vorbit la un moment dat despre „dor”, că vă era dor de anumite lucruri. „Dor” este un cuvânt atât de românesc. Vă este dor de Domnul Isus Cristos?
Mihai Sârbu:
De trei ori Dumnezeu m-a ridicat din valea umbrelor morții. Nu mi-e teamă de moarte pentru că Fratele meu mai mare, Domnul Isus Cristos, a biruit moartea, călcând pe ea.
Mi-e dor de veșnicie. De multe ori, în meditațiile mele, stau singur și mă trezesc visând, vorbind în duhul meu cu Domnul Isus. Ochii încep să-mi lăcrimeze și parcă tânjesc după starea aceea de dincolo, din glorie.
Nu sunt fatalist sau pesimist, dar când știu ce mă așteaptă dincolo, când știu că „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” va fi marea realitate în Domnul Isus Cristos, de multe ori am momente în care aș vrea să zbor, să plec, să mă duc acolo, „la cele țărmuri, dincolo de râu”.
În Cer va fi „Cortul lui Dumnezeu” cu oameni ca mine și ca tine: oameni născuți din nou. Acolo va fi „pomul vieții” și „râul vieții”; vom colinda spațiile intergalactice, constelațiile, sorii, stelele, planetele, vom avea trupuri de slavă ca al Domnului Isus după înviere – nesupuse morții, nesupuse putrezirii, nesupuse spațiului și timpului.
Eu nu voi mai avea valva în inimă, urmele operațiilor nu se vor mai vedea, alții nu vor mai purta cârjă, nu vor mai merge într-un cărucior, nu vor mai avea cicatrici sau poate piciorul tăiat, ci vom fi o „făptură nouă”.
Cum să nu te bucuri, cum să nu îți fie dor, cum să nu dorești să fii acolo în glorie? Alerg pe acest pământ cu siguranța că într-o zi mă voi odihni la cea mai mare sărbătoare din Cosmos – la nunta Mielului.
Îmi imaginez mereu momentul când am să mă întâlnesc cu Domnul Isus. Am să alerg și probabil că am să dau din coate ca să mă lăsați să merg primul în față și am să-I sar la piept, să-I sărut fruntea.
Mă voi uita la urmele spinilor și la urmele cuielor, Îl voi privi și-L voi întreba: „Doamne, cum a fost când Te-au bătut? Cum a fost când Te-au batjocorit? Cum a fost când Te-au pus pe cruce? Aveai 12 legiuni de îngeri la dispoziție, Doamne, de ce ai tăcut? De ce nu ai intervenit?”.
Cred că mă va privi blând și îmi va spune: „Ca tu să vorbești, a trebuit să tac Eu, ca tu să fii liber, a trebuit să mă las legat Eu, ca tu să trăiești, a trebuit să mor Eu.”
Abia aștept să mă întâlnesc cu El. Mi-e dor de El și de atâtea ori strig împreună cu fratele Traian Dorz:
„Treci peste anii viitori, O, mire drag, și vino,
Ne du mai sus, mai sus de nori, În țara de lumină.
Și-Ți vom cânta, Isus iubit, De drag o veșnicie,
Că te-am chemat și te-am dorit Cât nimenea nu știe.“
Dragul meu cititor, aș vrea să te fac bolnav de dor după Domnul Isus, aș vrea să te leg de veșnicie. Te rog împacă-te cu Dumnezeu, primește-L pe Domnul Isus. Acolo unde ești, spune: „Doamne, sunt un păcătos. Iartă-mi păcatele, ajută-mă să fiu copilul Tău, să trăiesc pentru Tine. Scoate-mi în cale oameni care să Te iubească pe Tine.”
Te iubesc și te îmbrățișez, dragul meu cititor. Să fim împreună în Cer cu Domnul Isus.
