NU AM BĂUT O SĂPTĂMÂNĂ, DAR POFTA CEA NĂPRASNICĂ S-A NĂSCUT DIN NOU ÎN MINE.
„Tu ești a mea nădejde, Isuse, Domnul Meu; În vremuri de primejdie, Tu ești păstorul meu. În Tine aflu viață, iubirea Tu mi-o dai,
Cu Tine față-n față, voi fi pe veci în Rai.”
Reporter:
Băutură, comă alcoolică, jocuri de noroc, minciună, desfrâu, bătăi – aceasta a fost, în câteva cuvinte, viața lui Dorel Ungureanu. Dorele, spune-ne istoria ta.
Dorel Ungureanu:
Sunt din comuna Vama, județul Suceava. De la tatăl meu am învățat multe lucruri bune, dar, din nefericire, mai târziu mi s-a spus să iau câte un pahar de alcool, pentru a avea poftă de mâncare.
Împreună cu prietenii, am început să „ne antrenăm” – azi un pahar, mâine un pahar. Acel pahar de băutură a început să pună stăpânire pe mine. Aveam doar 14 ani.
Când eram la liceu, am intrat într-o echipă de zugravi, dar era o echipă de bețivi, oameni pierduți. Zi de zi consumau băuturi alcoolice, fumau, jucau jocuri de noroc.
Foarte ușor am început să iau câte un pahar azi, un pahar mâine. Am început să bem tot mai mult, din ce în ce mai mult. Am descoperit că acei meseriași erau băutori fruntași. Nu mi-a trebuit mult timp să ajung exact ca ei.
Pentru că natura mea era păcătoasă și ființa mea era foarte slabă și înclinată tot mai mult spre acest viciu, am ajuns foarte rău.
Un coleg de armată mi-a spus despre Isus. Mi-a plăcut. Mi-a vorbit despre Isus și că El ar putea să-mi schimbe viața. Eu i-am povestit despre trecutul meu urât. L-am ascultat cu mare dragoste, dar degeaba…
După eliberarea din armată, am ajuns să consum atât de multe băuturi alcoolice încât pe data de 1 Ianuarie 1993 am ajuns să iau o lamă… am vrut să-mi pun capăt zilelor. Mi-am tăiat cămașa și pulovărul, și am fost dus de un prieten la spital. Eram în comă alcoolică. Sângele curgea șiroaie.
Când mi-am revenit, mi-am pus în gând să nu mai consum nici un fel de băutură alcoolică, dar degeaba. Din nou am eșuat. Nu am băut o săptămână, dar pofta cea năpraznică s-a născut din nou în mine.
Reporter:
Cum era pofta după alcool? Ca o sete? Ce simțeai atunci când voiai neapărat alcool?
Dorel Ungureanu:
Dacă nu aveam alcool nu eram bucuros, nu eram fericit. În alcool îmi găseam plăcerea. Voiam să fiu tot timpul turmentat. Nu voiam să fiu lucid, nu voiam să știu nimic din ceea ce se întâmplă. Și eram tânăr, aveam doar 23 de ani.
Când am cunoscut-o pe soția mea, am încercat să mă stăpânesc, să nu consum nici un fel de băutură alcoolică pentru ca ea să nu vadă ceea ce era în mine. I-am spus că eu nu consum băuturi alcoolice, că nu fumez, că nu îmi plac anturajele – ca să arăt că sunt un tip cumsecade.
În 1993 ne-am căsătorit, dar după căsătorie am început să scot afară din mine tot ceea ce era rău. Am chinuit- o mult. A dus o viață groaznică. I-am făcut viața un iad. Am început să beau din ce în ce mai mult.
Am început să practic din nou jocurile de noroc. Nu veneam nopțile acasă. Când veneam acasă beat, căutam o scuză ca să nu-i spun unde am fost. Ea nici nu mă asculta, nu era interesată unde am fost. Tăcea și suferea în continuare. Reporter:
Ce motive invocai? Nu te întreba: „De ce te-ai îmbătat, de ce ai mers acolo?”.
Dorel Ungureanu:
Motivele erau foarte bine întemeiate. Spuneam că nu-mi face plăcere să stau în prezența ei. Nu mai aveam dragoste și pace în familia mea. Voiam să fiu plecat tot timpul de acasă. Plăcerea și satisfacția mea era în anturaje, cu prietenii, cu femei ușoare și alte lucruri care mă satisfăceau.
După trei ani de la căsătorie, fiind împreună cu soția în stațiune la Căciulata, am cunoscut doi prieteni: Neluțu și Victor. Am aflat chiar din prima zi că sunt doi copii ai lui Dumnezeu, doi frați dintr-o biserică evanghelică penticostală.
Am fost cu ei la rugăciune chiar în acea stațiune, la Petrică Mihai. Ne adunam în fiecare seară în camera lor de hotel, cântam și-L slăveam pe Dumnezeu. Îmi plăcea foarte mult să mă întâlnesc cu ei.
Reporter:
Îți amintești câteva cuvinte din cântările acelea?
Dorel Ungureanu:
„Tu ești a mea nădejde Isuse, Domnul Meu; În vremuri de primejdie, Tu ești păstorul meu. În Tine aflu viață, iubirea Tu mi-o dai,
Cu Tine față-n față, voi fi pe veci în Rai.”
Am înțeles atunci că Domnul Isus îmi poate schimba viața, dar nu-mi venea să cred, când știam câte vicii aveam: beție, fumat, femei ușoare, jocuri de noroc. Mă gândeam că nu voi putea să le alung din viața mea.
Un fost prieten m-a invitat la un pahar de băutură, dar i-am spus că nu mai beau. Am intrat totuși cu el în birt. El a cumpărat două pahare mici de alcool și a spus: „Dacă tot le-am cumpărat să le consumăm”. Și iarăși mi-a spus voința mea: „Nu beau, nu beau!”. El a spus: „Dacă le-am cumpărat, hai să le consumăm”. Și eu am spus atunci: „Ăsta și-atâta!”. „Ăsta și-atâta!” a spus și el. Am intrat la ora unu în acel birt. S-a făcut unsprezece seara și noi continuam să consumăm băuturi alcoolice. Râdeam, ne destrăbălam acolo. Nu știam ce făceam.
La un moment dat a venit soția mea și a auzit cum râdeam acolo în birt. Ea m-a întrebat: „Aici îți este pocăința?”.
Atunci, cum eram sub influența băuturilor alcoolice, am tăcut pentru moment. Dar am luat-o lângă mine și i-am spus:
„Lasă, Maricica, o să se rezolve toate”.
Din nefericire am început iar să mă destrăbălez, să merg cu femei ușoare, să nu vin nopțile acasă. Am luat-o pe soția mea de mână să mă duc la tribunal să mă despart, dar ea mi-a spus că nu vrea să facă lucrul acesta pentru că mă iubește. Eu nu o înțelegeam. Nu-mi găseam liniștea în familia mea. Voiam tot timpul să fiu plecat de acasă.
Mai târziu, soția mea m-a prins cu o altă femeie și am rugat-o să mă ierte. M-a iertat, dar mi-a spus: „Într-o zi o să te trezești tu, o să-ți dai seama de ceea ce faci. Mă chinui prea mult.”
Totuși, când mă trezeam din băutură îmi părea rău de ceea ce făceam. Dar ca să uit ce făceam, continuam să beau. Credeam că-mi înec necazul. Dar, de fapt, mă înecam pe mine însumi și îmi puneam capăt zilelor.
Între timp ne-am mutat la Timișoara. Chiar și după ce s-a născut copilul nostru, eu am fost cuprins de acea poftă năprasnică de a consuma băutură alcoolică.
Soția mea, după ce a auzit că într-o noapte, în timp ce ea era în spital, eu am dormit beat pe linia de tramvai, mi- a spus: „Halal bărbat am!”. Dar totuși a fost lângă mine, nu m-a părăsit. A chinuit mult, a suferit mult.
Am început să merg la o biserică baptistă, unde mergea și gazda mea – Eva Domnica – dar îmi spuneam: „Nu mă pocăiesc!”. Am încetat să mai consum băutură. Am început să mă limpezesc la creier. Dar îmi spuneam: „Nu mă pocăiesc! Nu mă pot lăsa de băutură, nu mă pot lăsa de femei ușoare, nu mă pot lăsa de fumat.” Sunt lucruri care aveau rădăcini puternice în mine.
Într-o bună zi am fost cercetat de Duhul lui Dumnezeu, printr-o predică a pastorului David Nicola. A predicat din Cuvântul lui Dumnezeu și am găsit scris în cartea Faptele Apostolilor, la capitolul 17, versetul 30: „Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască”. Am hotărât să mă predau în slujba Domnului.
Totuși soția mea nu avea încredere în mine, după atâtea ratări, eșecuri și promisiuni neîmplinite. Era distrusă. Nu-i mai venea să creadă. Dar totuși a fost o perioadă de 3 luni de zile în care nu am consumat băuturi. Până când m-am botezat, soției mele nu i-a venit să creadă că eu fac lucrul acesta.
Eu am decis să mă botez, aș fi vrut să se boteze și ea, dar nu am făcut presiuni asupra ei. Eu simțeam că sunt pierdut și trebuia să fac eu lucrul acesta primul. Până în ziua în care m-am botezat, soției mele nu-i venea să creadă.
Întorcându-ne de la biserică mi-a spus: „În sfârșit sunt fericită! Cred că nu vei mai bea niciodată, nu vei mai merge la femei ușoare și vei petrece tot restul vieții tale împreună cu familia ta”. M-am bucurat foarte mult de aceste cuvinte. Soția mea a început să prindă încredere în mine.
……………
Sunt foarte bucuros și sunt foarte mândru de ceea ce sunt acum, pentru că sunt un copil al lui Dumnezeu. Și dacă mă bucur, mă bucur în Cristos.
De multe ori prietenii mei îmi spun: „Dorele, tu ai fost un dansator bun” – pentru că știau foarte bine ce făceam la chefuri când mă îmbătam… Ceea ce-mi plăcea cel mai mult era să dansez. Dansul acela se prefăcea în destrăbălare.
Nu era un dans plăcut. Poate chiar îi deranjam pe cei din jurul meu, prin ceea ce făceam. Dar mie îmi plăcea. Ei mă întreabă acum: „Cum ai putut să te lași de băutură, de anturajele pe care le aveai înainte?”…
Am putut, dar nu eu am făcut lucrul acesta, ci Domnul Isus, care locuiește în mine prin Duhul Său, El a putut să-mi schimbe viața. Nu mă chinuiesc ca să nu mai fac lucrurile acelea, pentru că Duhul Sfânt, care locuiește în mine, mă ajută să nu mai fac lucrurile pe care le-am făcut înainte.
„Totuși nu-mi vine să cred! Cred că tu te chinuiești”, îmi spunea un prieten. Nu mă chinuiesc deloc ci îmi este foarte ușor pentru că nu mă lupt eu cu mine însumi. L-am rugat pe Domnul Isus să-mi schimbe viața.
Reporter:
Cum este viața ta de familie acum?
Dorel Ungureanu:
Este deosebit de frumoasă. Recunosc că trec prin multe încercări, dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a descoperit să văd că sunt încercări de la El.
Soția mea este bucuroasă și fericită: nu mai beau, nu mai umblu cu femei ușoare, nu mai plec în anturaje cu băieți, nu mai joc jocuri de noroc, nu mai fumez, nu mai vin beat acasă, nu o mai bat, nu mai fac scandal. Este foarte bucuroasă de felul în care trăiesc.
Viața de familie este frumoasă. Acum am înțeles adevărata pace și adevărata dragoste pe care puteam să o am și înainte, dacă-L primeam pe Domnul Isus. Acum abia aștept să mă duc acasă să stau cu cel mic, să petrec cât mai mult timp cu ei, pentru că ei sunt cei dragi ai mei. Acum pot să fac o comparație și pun foarte mare accent pe familia mea.
Mă gândesc deseori la mama mea, care este în vârstă de 70 de ani. I-am trimis o scrisoare de Crăciun, i-am pus o felicitare creștină și i-am scris un verset din Biblie: „În nimeni altul nu este mântuire, decât în Domnul Isus Cristos”. Vreau să mă duc să-i spun și ei despre Dumnezeu și ce a schimbat El în viața mea.
Reporter:
Aș vrea să-ți pun o întrebare care poate te va răscoli. Dacă ți s-ar pune acum pe masă zece pahare pline cu băutură, din cele mai fine băuturi la care te-ai putut gândi sau la care ai visat tu vreodată, și ți s-ar spune: „Servește, gustă puțin din ele, din care-ți place ție mai mult”, ce-ai face?
Dorel Ungureanu:
Aș renunța în totalitate la oricare din acele pahare. Nu aș avea nici măcar curajul să pun mâna pe ele pentru simplul motiv că a fost un viciu greu pentru mine. M-am luptat atât de mult, cu puterea mea, dar am eșuat. Dar – și asta este foarte important – până nu m-am rugat eu în mod personal lui Dumnezeu, nu am putut să fiu eliberat de acest viciu. I-am cerut Domnului să alunge de la mine acest duh de care eram tot timpul chinuit și bântuit.
De fiecare dată când mă juram la preotul din sat – și făceam acel jurământ așa cum înțelegeam eu în timpul acela: pe două beri sau pe patru beri pe zi – în timpul cât eram jurat, 3 luni sau 6 luni, în fiecare zi eram ispitit și chinuit la maximum pentru că eu îmi puneam propria mea putere în joc. Până nu m-am rugat lui Dumnezeu să mă elibereze de acel duh, nu am putut fi eliberat.
De aceea le spun tuturor că nu vor putea fi eliberați de aceste duhuri decât de către Domnul Isus Cristos.
Cred că sunt mulți tineri prinși în această capcană. Poate unii nu vor să scape, alții vor să scape; unii o fac de voie, alții o fac fără voie; dar totuși sunt mulți care doresc să scape și nu pot, pentru că se luptă cu propria lor putere.
Deseori văd pe stradă oameni distruși de alcool, oameni în mocirlă, care și-au pierdut umanitatea. Toți suntem oameni și avem ceva uman în noi, dar când apuci pe calea alcoolului cobori atât de jos încât ajungi la nivelul unui animal. Omul poate să coboare la nivelul unui animal, dar animalul nu poate coborî mai jos.
Am ajuns atât de josnici: să coborâm și să stăm în mocirlă, să nu ne bucurăm de viață.
Este mare bucurie dacă te bucuri în Cristos. Nu este greu să faci lucrul acesta, dar să vrei din toată inima, numai așa vei putea fi eliberat.
Reporter:
La final, ce ai vrea să le spui cititorilor?
Dorel Ungureanu:
Aș dori să citez din cartea Faptele Apostolilor, capitolul 17, versetul 30: „Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască”. Când am auzit acest verset, am spus în inima mea: „Dacă și mie mi se acordă această șansă și pot să fiu iertat și pot să încep o viață nouă… ce mă împiedică să fac acest lucru?”.
Doresc ca aceste cuvinte să fie sădite în inima voastră de Duhul lui Dumnezeu și să lăsați ca tot ceea ce este rău în voi să fie schimbat prin puterea Domnului Isus Cristos.
Vă iubesc din toată inima mea și aș dori să fiți schimbați în totalitate, primindu-L pe Isus în viața voastră. Din suflet vă spun: „Pocăiți-vă că Împărăția lui Dumnezeu este aproape!”.
Sunt plin de bucurie pentru Domnul Isus și vreau ca toată viața mea să fie pusă la picioarele Lui. Vreau să-mi petrec tot restul vieții împreună cu familia mea și cu toți copiii lui Dumnezeu în Casa Domnului.
Aș dori ca toți cei care ne închinăm Lui în Duh și-n Adevăr să așteptăm cu bucurie venirea Domnului Isus Cristos și să ne întâlnim cu El în glorie.
Epilog:
Între timp, Dorel Ungureanu a plecat legal, împreună cu soția, la muncă în Italia. Acolo a avut un accident – a căzut de pe o schelă – și a rămas paralizat într-un scaun cu rotile. Dar chiar și în această situație este la fel de plin de bucurie și încredere în Dumnezeu – Cel care i-a schimbat viața pentru totdeauna.
