MĂ ÎNVINOVĂȚEAM CĂ TATĂL MEU A PĂRĂSIT-O PE MAMA ȘI NU ESTE LÂNGĂ MINE
Dana Glazer a fost mult timp ambiguă, incertă, fără satisfacții și veșnic nemulțumită. Când ea avea 10 luni, sora ei 4 ani, iar mama lor 24 de ani, tatăl lor le-a părăsit. Au rămas doar ele singure. Dana a devenit o luptătoare în sens negativ, dar L-a întâlnit pe Cristos, care i-a schimbat complet viața.
Reporter:
Dana, de fapt tu nu ai vrut să te întâlnești cu Dumnezeu. De ce? Te gândeai că vei ajunge să cunoști lucruri care te vor obliga să schimbi ceva în viața ta?
Dana Glazer:
Poate și asta. Mi-era frică de schimbări. Și pentru că proveneam dintr-o familie destrămată, mi-era greu să zic și să cred că se schimbă ceva în bine. Și-atunci nu voiam nici o schimbare, eram chiar înverșunată. Pot să spun că eram supărată pe Dumnezeu.
Reporter:
De ce?
Dana Glazer:
Pentru că tatăl meu, când eu aveam 10 luni, m-a părăsit. Mama mea s-a trezit la 24 de ani divorțată, cu 2 copii mici și ne-a crescut greu. Am crescut cu ură față de un tată pe care nu-l aveam și totodată tânjeam după un tată care să fie lângă mine, care să mă ajute, să fie autoritar și să mă sfătuiască, pentru că mama nu putea să îl înlocuiască pe tata.
Reporter:
Probabil că foarte mulți dintre cititorii noștri simt și știu ceea ce ai simțit și tu, pentru că astăzi foarte mulți copii sunt crescuți în familii monoparentale, de către un singur părinte sau cu un părinte adoptiv.
Ce ai făcut atunci când ai început să conștientizezi faptul că ești singură, că ești doar cu mama ta, că tatăl tău v- a părăsit?
Dana Glazer:
Pe lângă faptul că eram rănită, eram și incertă și nesigură. Nu știam ce să fac. Când am ajuns la liceu, m-am hotărât să mă schimb eu însămi. Fiind la Liceul Auto din Deva, într-un anturaj de băieți, fiind și eu o fire destul de băiețoasă, mi-am propus să devin populară, prin a arăta celorlalți că sunt o luptătoare, că sunt tare, sunt „cool”.
Nefiind o fire comunicativă, am început să mă închid mai mult în mine și să nu mai știu ce vreau. Doream să par ceva ce nu eram.
Reporter:
Care a fost momentul întâlnirii tale cu Cristos? Cum s-a petrecut? Pur și simplu așa, într-o seară cenușie, a apărut o Lumină undeva, a apărut „Luceafărul strălucitor de dimineață”, așa cum Îl numește Biblia pe iubitul nostru Domn Isus Cristos?
Dana Glazer:
Cu ani în urmă, soțul meu – Dan – care pe atunci era doar prietenul meu, fiind la facultate în Timișoara, s-a întâlnit cu niște foști colegi de școală care au început să-l invite pe la ei și să-i dea cărți. Era deja format un grup de rugăciune și de studiu biblic. A fost și el invitat în acel anturaj bun și a început să-și pună el, în primul rând, întrebări.
Venind acasă la Deva, îmi spunea răspunsurile pe care le-a aflat la întrebările care-l frământau pe el. Asta m-a făcut și pe mine să-mi conștientizez întrebările care poate erau doar niște întrebări interioare, la care nu găseam răspuns singură. El m-a ajutat să le conștientizez, să le verbalizez și chiar să-mi dea răspunsuri la ceea ce mă frământa.
Reporter:
Care au fost acele întrebări la care nu te-ai gândit până atunci?
Dana Glazer:
Mă întrebam: „De ce mi s-a întâmplat mie chestia asta – să mă trezesc crescând fără tată? Există Tată ceresc? Și cine e? Ce e?”.
Foamea asta continuă după un tată, de a avea un tată lângă mine, m-a făcut să-mi doresc să găsesc un tată, în primul rând. Nu mă întrebam pe atunci: „Cine este Cristos și ce înseamnă a avea o relație cu El?”. Îmi doream foarte mult un tată și asta mă împingea de la spate să îmi doresc să-l găsesc, să mă întreb: „Cine este? Unde este? Cum Îl pot găsi? Prin ce mijloace?”.
Chiar am avut tendința să mă învinovățesc că tatăl meu a părăsit-o pe mama și că nu este acolo, lângă mine.
Reporter:
Care a fost momentul de „clic” în viața ta? Momentul când ți-ai dat seama că, de fapt, Cristos este calea și că Dumnezeu este Tatăl tău, nu așa cum l-ai cunoscut pe tatăl tău pământesc, ci așa cum este Tatăl nostru cel din ceruri.
Dana Glazer:
După ce ne-am căsătorit și m-am mutat și eu în Timișoara, frecventând bisericile neoprotestante am început să văd că și alți oameni și-au pus întrebările la care eu nu am găsit răspuns. Atunci mi s-a declanșat foamea aceasta, setea după a căuta mai mult, a găsi neapărat. Știam că există o cale. Voiam să o găsesc personal.
Reporter:
Care a fost momentul când ți-ai dat seama că într-adevăr aici este rostul tău, aici este scopul vieții tale, aici este Tatăl nostru din ceruri care te iubește așa de mult încât L-a dat pe Fiul Său să moară pentru tine?
Dana Glazer:
A fost un proces, dar am înțeles totul atunci când am avut o grea încercare – un accident al băiatului nostru. Era la mare, împreună cu soțul meu, și a căzut de pe un dig, de la 1,80 m, pe spate. La Spitalul de Urgență i s-a spus că are o vertebră fisurată și există riscul de a nu mai umbla sau poate de a nu mai vorbi. Au trecut aproape 48 de ore până când a fost transportat în Timișoara, unde locuim.
În acest timp, eu eram singură acasă cu fetița noastră nou-născută, care avea doar o lună. În acele ore am stat de vorbă cu Domnul. M-am întrebat: „Ce vrea să-mi spună cu asta? De ce a lăsat să se întâmple așa ceva?”.
A fost o încercare grea, dar prin faptul că după aceea s-a dovedit că Cipri nu avea nimic, că era sănătos, că Dumnezeu l-a protejat, mi-a demonstrat că Dumnezeu mă iubește așa de mult și că a fost acolo în momentul când Cipri a căzut. Atunci am conștientizat foarte clar că aceste daruri pe care mi le-a făcut El în viață – soțul meu și copiii mei – nu sunt ceva de neglijat sau ceva care nu are preț. Sunt de neprețuit. Dumnezeu mi-a arătat că mă iubește, că este lângă mine și că mi-a ascultat rugăciunea.
În acele momente s-au rugat mulți oameni pentru noi. Multe cunoștințe, care nu ne erau neapărat prieteni, au aflat de accident și s-au rugat pentru Ciprian. Am văzut că erau cu adevărat interesați, că ne iubeau și se rugau pentru noi, și am zis: „Da, într-adevăr, niște oameni care au în comun cu noi doar dragostea pentru Cristos. Sunt atât de diferiți de mine și de familia mea și totuși s-au interesat de noi și s-au rugat pentru noi”. Mi-au arătat prin acest comportament al lor că Dumnezeu este Tatăl nostru și că ne iubește așa de mult și ne-ascultă rugăciunile. El Își ține promisiunea de a ne ajuta în încercările grele din viața noastră.
Reporter:
Lăsăm în urmă momentele triste din viața noastră, cu bucuria c-am trecut dincolo, dar cu durerea momentului respectiv, pentru că nu poți să simți durerea unui om decât dacă treci personal prin durerea respectivă. Poți doar să simți compasiune sau înțelegere, dar durerea nu o poți simți decât atunci când treci prin ea, la fel cum poate cei care citesc nu pot să simtă durerea unui copil care înțelege la 4, 5, 7 sau 15 ani că tatăl l-a părăsit.
Sau a unui părinte care se trezește cu un telefon de genul acesta: „Copilul ți-a căzut de pe dig, la mare”. Ce-au schimbat toate acestea în viața ta?
Dana Glazer:
Mi-am dat seama că ceea ce căutam era lângă mine și trebuia să mă opresc. M-am oprit și am fost bucuroasă că mi s-a arătat Tatăl ceresc, care era lângă mine, de fapt, și m-am simțit rușinată că atâția ani nu L-am văzut că era acolo, atât de bun și de palpabil.
Mi se arătase deja prin atâtea lucruri și nu am fost capabilă să-L văd, poate din încăpățânare, nu știu. Când am realizat că El este acolo, mi-am dorit din tot sufletul să mă schimb pentru El. Așa cum El este acolo pentru mine și așa cum El și-a trimis Fiul preaiubit pe pământ, am vrut și eu să mă pot numi copil al Lui și să mă schimb pentru El.
Reporter:
Cum s-au schimbat relațiile tale pe orizontală, după ce relația ta personală cu Dumnezeu s-a schimbat, lucru pe care El îl aștepta de când te-ai născut?
Dana Glazer:
În primul rând s-a schimbat comunicarea cu soțul meu. Fiind amândoi firi temperamental colerice, aveam tendința de a ne certa sau de a avea dispute pe anumite teme. În primul rând eu nu concepeam să-i fiu supusă soțului meu.
Reporter:
Este cam dificil să-i spui unei femei, care este colerică sau sangvină prin temperament, că trebuie să fie supusă soțului ei…
Dana Glazer:
Da, e foarte greu de acceptat și de multe ori poate mă supun, dar cu o puternică luptă interioară.
Reporter:
De atâtea ori bărbații iau decizii greșite și nu-și dau seama că iau decizii greșite. Nu-i așa? -:)
Dana Glazer:
Da.
Reporter:
Dar slavă lui Dumnezeu că avem soții care au o intuiție și o înțelepciune feminină deosebită, care ne ajută foarte mult.
Dana Glazer:
Când mi-am dat seama că am fost creată cu un anumit scop, că am un rol în viața de familie, am încercat să mă schimb pentru soțul meu și pentru copiii mei, să-mi împlinesc scopul pentru care am fost creată, să învăț să-i fiu supusă soțului meu și să comunic cu el.
Am văzut că atunci când lucrurile merg bine în relația mea cu Domnul, lucrurile merg bine și pe orizontală, în relația cu soțul și cu copiii mei. Când am neliniști, când sunt supărată și mă îndepărtez de Domnul, atunci parcă nimic nu îmi iese bine. Sunt mereu nervoasă și uit un lucru foarte important: că, în primul rând, trebuie să mă împac cu Domnul, și după aceea problemele se rezolvă ușor.
Reporter:
Este interesant că după ce ai învățat să fii supusă soțului tău – ceea ce este o învățătură biblică – te-ai înscris la Facultatea de Drept, pe care ai absolvit-o. Asta demonstrează că atunci când te întorci la Dumnezeu ești împlinită pe toate planurile, chiar dacă accepți și această învățătură biblică a supunerii, care poate părea o nebunie de-a dreptul anacronică pentru lumea de astăzi, în care feminismul și egalitatea între sexe sunt un flagel promovat cu agresivitate.
Tu ți-ai făcut o carieră, cu ajutorul soțului tău și cu ajutorul lui Dumnezeu, ceea ce demonstrează că aplicarea de bunăvoie a principiilor Bibliei nu te face mai îngust, nu te reduce, nu te face „legumă”, ci te ridică.
Spunea cineva că va veni o vreme când majoritatea oamenilor vor înnebuni. Și această majoritate le va spune celor care vor rămâne normali și alipiți de Dumnezeu: „Voi sunteți nebuni, pentru că nu acceptați homosexualitatea sau depravarea”. Este așa de greu acum să rămâi în echilibru, legat de Dumnezeu și ancorat în principiile Lui!
Într-o lume în care cei puși să apere legea, mint, fură și înșală, ar fi poate interesant să apară într-o zi ceva de genul: „De astăzi se scoate minciuna din mințile tuturor oamenilor”. Nici un om nu va mai ști că există minciună sau că există posibilitatea de a minți. Doamne, câte lucruri s-ar schimba în lume din ziua respectivă!
Dana Glazer:
Dragi cititori, nu vă lăsați duși de valul frumuseților sau al discotecilor. Au un farmec fals. Căutați-L pe Dumnezeu, pentru că mai târziu, poate va fi prea târziu.
Reporter:
Dumnezeu să vă ajute să-L descoperiți pe El la timp, dragii și iubiții noștri cititori.
