ORI ÎI SLUJESC LUI DUMNEZEU, ORI SLUJESC CELUI RĂU
S-a vorbit despre subiectul: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; ori slujesc lui Dumnezeu ori slujesc celui rău”. Mi- am dat seama că și eu trebuie să iau o decizie cu privire la viața mea.
Reporter:
Bebe Tomeci s-a născut lângă Câmpulung Muscel, în județul Argeș, iar soția lui – Ani – este din zona Piatra Neamț. Au terminat amândoi Facultatea de Medicină Veterinară din București și au doi copii: Flavius și Rebeca.
Bebe, voi ați avut o naștere fizică, dar ați experimentat și „nașterea din nou”. Când a avut loc pentru voi această „naștere din nou” și ce a însemnat aceasta pentru voi?
Bebe Tomeci:
Nașterea noastră din nou s-a petrecut pe la începutul anilor ’92. Eram studenți în București, în anul IV de facultate. Eram într-o perioadă de căutări. Nu știam exact ce căutam. Eram căsătoriți de un an și jumătate și simțeam că ceva trebuie să se întâmple în viața noastră.
Am început să mergem des la Mănăstirea Cașin de lângă București. Plăteam acolo 100 de lei ca să se roage pentru noi timp de trei luni. Dar nu simțeam o împlinire sau o schimbare în viața noastră.
Reporter:
Colegii de facultate v-au invitat într-o zi la o întâlnire cu alți tineri creștini. De ce te-ai dus acolo?
Bebe Tomeci:
Soția mea era foarte entuziasmată. Primise o Biblie de la colega noastră Simona Palade și mi-a spus: „Bebe, am cunoscut niște tineri speciali, deosebiți”. Era pur și simplu încântată. Eu nu fusesem cu ea, dar mă gândeam: „Ce a putut să vadă de a venit așa de entuziasmată?”.
Ne-am dus împreună la Biserica Baptistă Golgota din București, unde s-a predicat despre subiectul: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; ori slujesc lui Dumnezeu ori slujesc celui rău”. Mi-am dat seama că și eu trebuie să iau o decizie cu privire la viața mea.
Fiind mai sentimental, am ieșit de acolo cu lacrimi în ochi. Mi-am dat seama că Dumnezeu mă cheamă să iau o decizie cu privire la viața mea. Și am luat-o. Am mers în continuare la acea biserică, unde am văzut oameni care-L căutau pe Dumnezeu și am început să înțeleg Cuvântul Lui.
La căminele studențești veneau niște misionari care se strângeau în grupuri mici și făceau studii biblice. Mi-am dorit și eu să merg la acele studii. Încet-încet, fără să-mi dau seama, am început să creștem și să cunoaștem planul lui Dumnezeu legat de mântuirea noastră personală. Pas cu pas am început să mă rog și să înțeleg Biblia.
Reporter:
Ți-au explicat-o alții sau ai înțeles-o citind tu însuți?
Bebe Tomeci:
Aș spune că și citind, dar și văzând și auzind de la alții. La început, când citeam singur, nu înțelegeam multe lucruri, dar acum știu că este normal să se întâmple așa. Era ceva destul de nou pentru mine. Îi întrebam pe prietenii mei: „De ce scrie așa și așa?”, iar ei îmi explicau. Atunci înțelegeam și puteam să le pun în armonie cu alte lucruri pe care le înțelegeam. Așa am înțeles Cuvântul lui Dumnezeu.
De mic copil am avut teamă de Dumnezeu. Dar cunoașterea Lui a venit când am început să cunosc Cuvântul Lui. La început credința mea era mai mult sentimentală, ca a unui copil – superficială. Și eram purtat „încoace și încolo”. Când am început să știu ce scrie Dumnezeu legat de cutare sau cutare lucru, atunci credința mea a devenit mai adâncă, mai puternică. Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu – este un lucru esențial, fundamental pentru credința unui om.
Reporter:
Cum te raportezi acum la Dumnezeu? Este Dumnezeu un prieten apropiat pentru tine sau Îl percepi ca fiind undeva, departe, fără să se intereseze de tine?
Bebe Tomeci:
Nu pot spune că este departe. A fost lângă mine și a fost lângă noi când noi eram departe de El cu gândul, cu inima și cu faptele noastre. Dar încerc să-L păstrez pe Dumnezeu în viața mea ca și centru, așa cum, ca ființe biologice, avem anumite funcții fiziologice, fără de care nu putem trăi. Nu putem trăi fără aer, apă, somn, mâncare. La fel, dacă nu trăiești punându-L pe Dumnezeu în centrul vieții tale spirituale, nu te rogi, nu citești Scriptura, vrând-nevrând te îndepărtezi de Dumnezeu. Este o luptă și o alegere.
Eu și soția mea încercăm să ne centrăm viața pe Dumnezeu, pe Cuvântul Lui, pe rugăciune, să avem o viață spirituală ritmică, aș spune. Dacă nu ne rugăm o perioadă sau suntem prea obosiți de alte lucruri, simțim imediat, ca un fel de ceas biologic, spiritual, că partea spirituală din noi scade și firea pământească din noi se manifestă mai rău.
Atunci trebuie să ne oprim imediat și să stăm lângă Dumnezeu, să medităm, să citim Biblia și să ne rugăm.
Reporter:
Care sunt rezultatele misiunii tale, împreună cu organizația „Alege viața”, între studenți? Care sunt bucuriile pe care le ai acolo?
Bebe Tomeci:
Sunt și bucurii, și greutăți, dar și tristeți. Uneori vin seara descurajat și mă întreb: „Cine mai vrea să asculte mesajul și Cuvântul Tău, Doamne?”. Uneori sunt descurajat, dar alteori văd oameni care Îl primesc pe Domnul și văd cum inima lor abia a așteptat ca cineva să meargă și să le vorbească despre Dumnezeu. Pentru acești oameni merită să mergem mai departe. Și Dumnezeu lucrează.
Reporter:
Este foarte dificil atunci când ai de-a face cu mentalități greșite sau când trebuie să te confrunți cu ideile preconcepute ale oamenilor.
Pastorul Richard Wurmbrandt, evreu fiind, a mers odată într-o biserică ortodoxă din Sibiu ca să predice. S-a strâns multă lume, iar soția pastorului era și ea acolo, prin mulțime. La un moment dat, o doamnă de lângă ea, îi spune doamnei Wurmbrandt, evreică și ea: „Vine un ‘jidan’ să ne vorbească”. La care soția pastorului Wurmbrandt îi răspunde: „Vine un ‘jidan’ să ne vorbească despre un alt ‘jidan’”. Adică vine un evreu să ne vorbească despre evreul Isus Cristos.
Așa se întâmplă când oamenii au idei preconcepute. Ei nu înțeleg că dorința noastră sinceră este să-L prezentăm pe Dumnezeu și să vorbim despre ceea ce a schimbat El în viața noastră. Așa cum spuneai tu, soția ta a găsit o bucurie extraordinară la prietenii aceia, încât n-a rezistat și te-a chemat și pe tine: „Haide să mergem, să vezi și tu”. La fel cum a procedat soția ta cu tine, și tu la rândul tău cu alții, la fel facem fiecare dintre noi. Fără alte interese meschine, fără intenția de a strica ceva în gândirea oamenilor, ci de a-L prezenta pe Cristos.
În spatele acestei lucrări este Dumnezeu. Când mărturisim adevărul lui Dumnezeu, un om poate fi schimbat.
Apoi Evanghelia ajunge în familia lui, la cei din casa lui, și Cristos poate deveni stăpânul acelei case.
