ERAM ÎNCĂPĂȚÂNATĂ, RĂUTĂCIOASĂ ȘI RĂZBUNĂTOARE
Mi-am dat seama că pământul nu a apărut la întâmplare sau dintr-un Big-Bang nu știu de care, ci că, de fapt, suntem creați și Dumnezeu ne-a creat într-un mod absolut minunat.
Reporter:
Viața Adelinei Derzsi s-a schimbat în urma întâlnirii cu Isus Cristos, iar schimbarea aceasta a fost din temelii.
Adelina, ce a avut Dumnezeu de schimbat la tine?
Adelina Derzsi:
În special caracterul meu, pentru că am fost și încă mai sunt o fire impulsivă, care își pierde ușor controlul.
Eram încăpățânată, răutăcioasă, răzbunătoare, eram o persoană care nu iertam și taxam orice greșeală a celor care îmi greșeau.
Acum pot să spun că multe dintre lucrurile acelea s-au schimbat – am învățat să iert, să fiu mai tolerantă, să spun „Iartă-mă” atunci când greșesc, să recunosc că am greșit, lucru care înainte nu se întâmpla.
Înainte nu puteam admite să-mi cer iertare. Chiar dacă greșeam, mândria nu-mi dădea voie să-mi recunosc greșeala și cu atât mai puțin să-mi cer iertare.
Reporter:
Cred că până la sfârșitul vieții noastre Dumnezeu va avea de lucrat la schimbarea și la modelarea noastră: aici câte un pic, dincolo câte un pic, până ajungem tot mai aproape de ceea ce vrea El să fim, și anume de caracterul Domnului Isus Cristos. Cum a început acest proces în viața ta?
Adelina Derzsi:
La început pledam pentru evoluționism. Eram interesată de domeniul spiritual, dar am mers într-o direcție greșită – am fost foarte atrasă de religiile orientale. Dumnezeu a pus în mine dorința de a-L căuta pe El, dar eu am mers și am căutat acolo unde nu-L puteam găsi.
Reporter:
Ce ai așteptat și ce ai fi dorit să găsești în aceste religii orientale: pace, liniște, bucurie, înțelegere?
Adelina Derzsi:
Nu pot să conturez foarte clar ce așteptam. Aveam o neliniște în suflet, o neîmplinire pe care o simțeam mereu.
Am început să merg cu prietenii la discotecă, la chefuri – credeam că asta mă va face să mă simt mai fericită, dar am văzut că nu este așa.
Era o neliniște permanentă în sufletul meu, pe care nu puteam să o potolesc nicidecum. Am început să caut în religiile orientale, însă au fost întrebări la care ele nu mi-au putut răspunde, astfel că am abandonat.
Reporter:
În creștinism ai găsit răspunsuri la toate întrebările, răspunsuri pe care nu le-ai găsit în altă parte. În caz că se vor ivi în viața ta întrebări cărora nu le vei găsi răspuns nici măcar în creștinism, ce vei face? Vei căuta o altă religie?
Adelina Derzsi:
La multe dintre întrebările și problemele pe care mi le-am pus am găsit răspunsul în creștinism, atât prin citirea Bibliei, cât și prin experiența mea personală cu Dumnezeu.
Nu pot să spun că am găsit răspuns în Biblie la toate întrebările mele. Dar trăind cu Dumnezeu și experimentând o viață de rugăciune, am primit răspuns la multe probleme din viața mea. Nu voi mai căuta altă religie.
Reporter:
Care sunt câteva răspunsuri pe care le-ai găsit în creștinism și nu le-ai găsit în altă parte?
Adelina Derzsi:
De exemplu despre viața paralelă cu cea materială. Mi-am dat seama că nu suntem doar niște animale evoluate, ci suntem mult mai mult decât atât, că avem un duh, avem o legătură permanentă cu Creatorul nostru.
Mi-am dat seama că pământul nu a apărut la întâmplare sau dintr-un Big-Bang nu știu de care, ci că, de fapt, suntem creați și Dumnezeu ne-a creat într-un mod absolut minunat.
Văd cât de minunat este Dumnezeu și ce frumos ne-a creat, cât de perfecți suntem – cât de perfecte sunt toate procesele care au loc în trupul nostru. Mi-am dat seama că lucrurile acestea nu puteau să se întâmple de la sine sau ca urmare a evoluției.
Reporter:
Când s-a declanșat în mintea ta acel „clic” care spunea: „Evoluționismul este o minciună, nu este adevărat. Creaționismul este adevărat – am fost creați din nimic, dar nu am evoluat din nimic. Am fost creați de o inteligență, și anume de Dumnezeu, care este atotcunoscător și atotinteligent.”?
Adelina Derzsi:
Am citit Biblia și am fost impresionată de Biblie de la început. Acela a fost primul „clic”, primul moment crucial. Atunci mi-am dat seama că, totuși, Biblia este adevărată. Înseamnă că nu este doar o poveste sau ceva frumos care să ne încânte, ci totul este adevărat.
În timp ce citeam Biblia, totul mi se părea extraordinar și m-am gândit: „Nu se poate să fie doar o poveste, doar o carte oarecare”. Chiar și faptul că a rezistat atâtea mii de ani – nu se poate să fie doar o carte oarecare. Atunci mi-am dat seama că Biblia este adevărată.
Reporter:
Ce înseamnă acum Domnul Isus Cristos pentru tine?
Adelina Derzsi:
Isus Cristos este pentru mine mai mult decât un Tată sau un prieten; este Mântuitorul meu, este Creatorul meu, cu care doresc să mă întâlnesc într-o zi.
Reporter:
Viața de creștin este o luptă. Astăzi te-ai „luptat” sau astăzi a fost o zi de „pauză”?
Adelina Derzsi:
Tocmai m-am luptat și astăzi. Chiar înainte de a veni la Biserică am avut un schimb mai aprins de vorbe cu mama mea, și în timpul programului din biserică am plâns pentru că mi-a părut foarte rău. Mă gândeam că eu ar trebui să fiu un model în familie și o lumină pentru cei din casa mea. Dumnezeu m-a chemat să fiu lumină și sare, dar eu nu prea am fost sare și lumină astăzi. M-am dus acasă, mi-am cerut iertare și pot să spun că sunt împăcată acum.
Și mama s-a bucurat foarte mult. Mi-a spus: „A fost un balsam pentru sufletul meu că ai venit la mine și ți-ai cerut iertare”. Mă rog lui Dumnezeu să am mai multă răbdare și înțelegere cu cei care nu au aceleași idei ca mine.
Reporter:
Ai simțit că „pică tavanul pe tine” când ți-ai cerut iertare?
Adelina Derzsi:
Nu, deloc. Însă m-am simțit îngrozitor să vin la Biserică, să-I cânt lui Dumnezeu, să mă rog și să zic: „Azi dimineață, înainte de a veni la Biserică, m-am certat cu mama”. Dar venind acasă și cerându-mi iertare, m-am simțit efectiv eliberată, liniștită, descătușată de povara aceasta.
Reporter:
Să dea Dumnezeu ca despre fiecare dintre noi să poată spune cei din jurul nostru: „L-am văzut pe Cristos, Îl văd pe Cristos în tine”.
Creștinismul se poate aborda cerebral, rațional, dar el este mai întâi o religie a credinței. Ai nevoie de foarte multă credință ca să crezi tot ceea ce scrie în Biblie, dar ai nevoie și de foarte multă gândire. Creștinismul nu este o religie care să-ți ceară ceva fără să îți explice de ce.
Ce le-ai spune acum altora, care încă acceptă, la fel ca tine altădată, evoluționismul? Și este destul de trist că în țara noastră manualele școlare susțin evoluționismul. Cu toate că România este în proporție de 80 – 90% creștină, totuși, copiii noștri sunt învățați că am evoluat din maimuță – maimuța e doar ultima verigă – am evoluat din ceva la întâmplare, fără să existe o inteligență înaintea începuturilor.
Din punctul de vedere al sistemului tău de valori, cum le-ai explica altora că evoluționismul nu este adevărat, că este o minciună și că există altceva, că am fost altfel creați și altfel am apărut și noi și pământul și tot ceea ce se vede?
Adelina Derzsi:
Gândiți-vă la sistemul nervos sau la sistemul endocrin, sau uitați-vă la palmele voastre și spuneți: „Cum putea oare din nimic să iasă așa ceva, care să funcționeze în deplină armonie?”. Este pur și simplu imposibil. Nu cred că o minte rațională poate să accepte că așa ceva se poate întâmpla de la sine.
Reporter:
Sunt de-a dreptul trist atunci când mă gândesc că la școală li se descrie copiilor toată frumusețea corpului uman, a naturii, toată inteligența care stă în creație, și în loc să li se spună să-I dea slavă lui Dumnezeu pentru toate acestea, din păcate li se spune că am apărut la întâmplare și mergem spre niciunde. Pentru mulți suntem niște animale care am venit de niciunde și mergem spre niciunde și toate acestea li se spun copiilor cu zâmbetul pe buze.
Adelina, cum a început toată această migrație a ta, această „transhumanță unidirecțională” spre altceva, de la omul vechi spre omul nou?
Adelina Derzsi:
Cred că este important pentru o persoană care a luat decizia să-L urmeze pe Cristos să aibă un grup de părtășie. Nu pot fi creștin de unul singur. Avem nevoie de oameni care să ne fie modele, să ne sfătuiască, să ne arate calea și să ne ajute să studiem Biblia.
Prima dată am ajuns într-o biserică baptistă cu o prietenă: Dana ALBU. Apoi m-am integrat în Organizația Studenților Creștini din Timișoara, unde m-am simțit foarte bine. Acum fac parte dintr-un grup de ucenicie împreună cu Dana HERGANE și Gabi DĂMĂCUȘ. Suntem toate trei foarte diferite și cu toate astea suntem foarte bune prietene.
Diferența aceasta a ajutat la modelarea caracterului meu.
Reporter:
La început tu L-ai căutat pe Dumnezeu în locuri în care nu putea fi găsit. Atunci când Maria și ucenicii merg să- L caute pe Cristos în mormânt, după răstignire, îngerii îi întreabă: „De ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu?”.
De multe ori Îl căutăm pe Cristos între morți sau acolo unde nu este, chiar în religii orientale – cum a fost cazul tău – și nu Îl căutăm acolo unde este El de fapt.
Cred că experiența ta îi va încuraja pe cititori să-L caute pe Cristos și să vină la Dumnezeu prin Cristos, pe calea pe care a lăsat-o Dumnezeu: prin rugăciune, prin apropiere personală de Dumnezeu, prin citirea Bibliei, prin credință.
