“Este mult dezmăț la discotecă, fetele sunt aproape dezbrăcate acolo, se aud doar vorbe urâte. Atmosfera este ca de iad – fum de țigară de te îneci, lumini în penumbră, este multă destrăbălare acolo. N-aș putea să vorbesc niciodată bine despre discotecă.”
Ramona Acatrinei a cunoscut și a gustat bucuriile acestei vieți, în special în perioada când era studentă, dar, mai mult decât atât, a ajuns să cunoască și să guste bucuria supremă – a ajuns să-L cunoască pe Dom-nul Isus Cristos și să-L “guste” pe Domnul Isus. A ajuns ca sufletul ei să fie împlinit în Cristos.
Ramona s-a născut în orașul Moinești, Bacău. A studiat Engleza și Franceza la Facultatea de limbi și literaturi străine la Universitatea din București.
*
Reporter:
Ramona, cum a fost viața ta înainte de a-L întâlni pe Dumnezeu în mod personal?
Ramona Acatrinei:
– Tatăl meu s-a purtat întotdeauna foarte urât cu mama.
De când mă știu eu, de când m-am născut, am auzit certurile lor, cuvintele lor de jignire. Mama îl înjura, tata a înșelat-o pe mama de multe ori. Pur și simplu tata nu a avut niciodată respect și dragoste pentru mama.
Mama nu a fost niciodată fericită, iar certurile lor mă afectau așa de mult încât mă durea burta de emoții când se certau și mi-era frică ca tata să nu o lovească pe mama.
Tot timpul uram ideea de familie, uram ideea de a avea o familie vreodată, pentru că nu vroiam să trec prin ceea ce trecea mama.
Mi se părea că viața este o viață de calvar, și eu nu mi-aș fi dorit niciodată o astfel de familie.
Copilăria mea a fost tot timpul tracasată de certurile lor, ascultam zi și noapte durerile mamei mele, i-am văzut lacrimile pe obraji, sufeream foarte mult. Ajunsesem să-mi urăsc tatăl. Credeam că nici nu mă iubește, nici pe mine nici pe mama, deși știam că este tatăl meu și de multe ori îmi arăta dovezi de dragoste.
În astfel de mediu trăiam, dar sunt multe familii care trăiesc într-o astfel de atmosferă. Toate familiile pe care eu le-am cunoscut înainte să mă întorc la Dumnezeu, trăiau într-o atmosferă aproximativ la fel. Lipsa de dragoste și de respect – am cunoscut aceste sentimente încă de mică și în familia bunicilor mei și în familia rudelor mele – tot timpul am fost martora unor asemenea manifestări, la fel ca în familia mea.
Eram singură, nu aveam mulți prieteni, și îmi doream tare mult să realizez ceva în viață. Visul meu era să câștig mulți bani, să-mi fac o carieră, să fiu independentă. Nu vroiam să-mi fac o familie, nu credeam în ideea că există familii fericite, cu dragoste, credeam că lucrurile acestea sunt imposibile, și nu-mi doream o familie.
Doream să trăiesc cu fiecare bărbat care ar fi ajuns în preajma mea, dar nu doream să formez o familie niciodată, pentru că nu credeam în această valoare.
Dacă unii dintre prietenii mei m-ar fi cunoscut înainte, nu m-ar fi recunoscut. Dumnezeu a făcut o minune cu viața mea, și El poate face același lucru cu viața oricărui om.
Am fost șocată când am ajuns la Facultate. Eram într-o cameră de cămin studențesc, în care mai erau încă 3 fete ca mine. Când m-am dus la baie, am fost pur și simplu șocată. Am văzut fete și băieți împreună acolo, erau ca și câinii. Eu nu fusesem niciodată într-un astfel de context. Eram șocată.
Toate colegele mele trăiau în imoralitate, iar pe mine mă disprețuiau. Atunci am experimentat ce înseamnă viața de înfrângere. Eram disperată. Încercam totuși să-mi fac prieteni, pentru că eram așa de singură. Atunci am început să fac compromisuri – să merg la discotecă, să merg la chefuri, să merg în baruri, pe terase – și culmea este că nu mi se părea ceva anormal. Aceasta era menta-litatea acelor oameni, acesta era felul în care ei se distrau, felul în care se simțeau bine, aveau senzația că se simt împliniți.
Reporter:
– Libertatea sexuală pare acum un standard. Dacă nu ajungi acolo, ești privit cu dispreț.
Ramona Acatrinei:
– Așa este. Dar din punctul acesta de vedere nu am avut probleme. Pur și simplu Dumnezeu m-a ferit și cred că doar Dumnezeu m-a ajutat. Faptul că toate colegele mele aveau relații sexuale și erau părăsite după aceea, apoi vedeam lacrimile lor și auzeam discuțiile din cameră, mă făceau să am un mare dispreț față de băieți și mă gândeam să nu am de-a face niciodată cu niciunul dintre ei.
Dumnezeu m-a ferit să fac un pas pe care să-l regret.
Dar în schimb, la discotecă, la chefuri, mergeam și eram tot timpul dezamăgită pentru că băieții erau întotdeauna interesați de aspectul fizic și asta mă făcea să-i disprețuiesc. Nu mă legam sentimental de nimeni, mai ales că mă speria ce pățeau colegele mele de facultate.
Fetele au un suflet extrem de sensibil, chiar dacă de multe ori afișează o mască de încredere în sine. Cu o țigara în mână, cu o fustă scurtă și cu o atitudine disprețuitoare la o terasă, poți să crezi că fetele astea sunt așa de împlinite.
Dar, dacă ajungi la inima lor și le asculți poveștile, vezi cum plâng după aceea și cum spun: “Am fost dezamăgită și m-a părăsit. L-am iubit și am cedat”. Am auzit atâtea povești din astea de dragoste și am văzut atâtea inimi frânte. Toate astea de la fete la care nu te așteptai, fete care tot timpul sunt cu zâmbetul pe față și cu o atitudine de genul: “Eu am tot ce-mi doresc, eu pot totul”. De fapt este atâta suferință, atâta neîmplinire în viețile lor. Și eu abordam o atitudine de om împlinit, mai ales la discotecă. Dar când ajungeam în camera mea, eram atât de singură, atât de nefericită. Băieții aceștia, dacă nu făceam ce vroiau ei, plecau, căutau alte fete.
Am ajuns la concluzia că tot ceea ce conta era interesul propriu. Eu să mă simt bine. Dacă eu mă simt bine, altceva nu mai contează. Aici și acum să mă simt bine, clipa de mâine nu mai contează, iar eu sufeream îngrozitor. Era o suferință inconștientă, nu știam de ce sufăr, nu știam de ce mă simt atât de neîmplinită când ajung acasă de la discotecă.
Reporter:
- Ramona, tu ai reușit să vezi spectacolul lumii și “cu mască” și “fără mască”, ai reușit să vezi și ce este în spatele măștilor.
Ramona Acatrinei:
- Cred că eu eram cel mai bun subiect de studiat, pentru că eu purtam o mască și când ajungeam în camera mea îmi lăsam masca jos și îi vedeam și pe ceilalți cu mască și fără mască. Până la urmă, nevoile umane sunt aceleași – nevoia de a fi iubit, de a fi respectat, de a fi acceptat așa cum ești – acestea sunt valabile și pentru creștini și pentru necreștini.
Dar oamenii aceștia încercau ei înșiși să pună mâna pe aceste împliniri, și să-și împlinească viața în felul în care credeau ei că este bine. Erau încercările lor și este firesc să cauți, dar dacă tu cauți unde nu trebuie, este clar că nu vei găsi decât neîmplinire și eșec.
Trăiam și eu și ei din eșec în eșec. Păcatul este dulce atunci când îl faci, dar apoi consecințele sunt o inimă frântă și neîmplinire.
În această perioadă, am întâlnit câteva fete creștine, de la organizația “Alege Viața”, care au venit la ușa mea. Au bătut: “cioc, cioc”, la ușă, iar eu le-am poftit înăuntru.
Reporter:
- Ceva de genul “Knock, knock on the heaven’s door”. (cioc, cioc la ușa cerului)
Ramona Acatrinei:
- Da, sau mai bine spus “knock, knock on the hell’s door” (cioc, cioc la ușa iadului), pentru că acolo în cămin nu erau porțile raiului, ci erau porțile iadului.
Fetele au intrat în camera mea, le-am ascultat, dar toate informațiile mi-au intrat pe o ureche și mi-au ieșit pe alta.
Mai târziu, am mers la mare împreună cu cei de la “Alege Viața”. Acolo am fost uimită să descopăr tineri de vârsta mea, frumoși, plini de viață și de bucurie, plini de veselie, care se distrau atât de frumos, FĂRĂ să vorbească vulgar.
Îți dai seama, pentru mine erau așa de obișnuite glumele vulgare, de prost gust, de dispreț și de batjocură vis-a-vis de fete câteodată. Nu-mi venea să cred că existau băieți care se purtau frumos cu fetele și le vorbeau cu respect, fără nici un interes fizic. Prima mea reacție a fost că oamenii ăștia sunt ipocriți, nu credeam că poate fi adevărat.
Mi se părea că sunt niște oameni care au instinct de turmă, toți se duc într-un loc și nu au personalitate. Nu înțelegeam de ce oamenii aceștia vorbeau despre Isus așa de mult, mi se părea că sunt blocați pe ideea asta.
Când am înțeles, m-am rugat Domnului și I-am spus: “Doamne, Tu poți să-mi atingi și mie viața, Tu poți să mă schimbi și să-mi împlinești viața. Nu mai pot să umblu așa, nu mai pot. Vreau să te accept în viața mea, și vreau să mă bucur de relația cu tine.”
Din clipa aceea toți oamenii aceia mi-au devenit prieteni. Dumnezeu mi-a dat un cadou minunat exact atunci – ceea ce eu am tânjit întotdeauna – să am prieteni adevărați. Toți oamenii aceia mi-au devenit prieteni. A fost cadoul cel mai concret și imediat pe care l-am primit din mâna Domnului – o mulțime de prieteni adevărați.
După acel moment am mai mers la discotecă, dar mă simțeam oribil, parcă mă dedublam. Aveam impresia că Isus se uită la mine și mă întreabă: “Ramona, crezi că Eu îmi găsesc plăcere în ceea ce faci tu acum?”
Pur și simplu mă disprețuiam acolo și mă simțeam îngrozitor, mă simțeam oribil.
Reporter:
- De ce crezi că nu te simțeai bine acolo, de ce crezi că este rău să mergi la discotecă sau să dansezi? Ce se întâmplă acolo?
Ramona Acatrinei:
- Și David a dansat de bucurie. Dar în mediul acela de la discotecă este destrăbălare foarte mare. Fetele dansează să se expună. Să-și expună trupul, iar pe băieți îi stimulează mult asta, și se leagă multe relații care duc imediat la sex și lucruri de genul acesta.
Este mult dezmăț, fetele sunt aproape dezbrăcate acolo, cu fusta de 3 centimetri și decolteuri adânci, vorbe urâte, etc. Atmosfera este ca de iad – fum de țigară de te îneci, lumini în penumbră, era multă destrăbălare acolo. N-aș putea să vorbesc niciodată bine despre discotecă.
Eu nu mai aparțineam lumii aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, născută din Dumnezeu. Nu mai puteam să mă simt bine acolo. Mă duceam pentru că anturajul mă trăgea, dar nu era locul meu, și de asta mă simțeam așa de nefericită.
M-am mai dus de câteva ori, dar m-am simțit din ce în ce mai rău și am zis: “Gata! Nu mai vreau!”.
Din acel moment m-am hotărât astfel: “Doamne, nu mai vreau să merg pe două căi. Vreau să Te slujesc pe Tine și doar pe Tine!”.
Reporter:
– Viața Ramonei s-a schimbat complet de atunci. Acum ea este misionară între studenți, în cadrul organizației “Alege Viața”. Zi de zi, bate la ușile “iadului”, pentru a duce LUMINA CERULUI – pe Domnul Isus Cristos.
