ELI HENTES

“Simțeam un gol tot mai adânc în inima mea; la un moment dat credeam că banii vor fi cei care vor completa fericirea și golul. Am avut bani…nici asta…”

Eli Henteș a lucrat că actriță la Teatrul de păpuși din Târgu Mureș, apoi a devenit manechin.

În familia ei au fost persoane care s-au ocupat de vrăjitorii, iar aceste practici au lasat o amprentă puternică asupra gândirii doamnei Eli Henteș. Mai târziu a avut probleme de sănătate și boli grele.

*

Eli Henteș:

– Bunicii din partea tatălui se ocupau cu magia albă, așa zisa magie albă. O practică ocultă, dăunătoare, pe care, din nefericire astăzi în România o practică foarte mulți. Și cei care o practică nu stiu că aceasta îi duce în iad.

Bunica mea se ocupa cu ghicitul și cu descântatul. Nu aveam decât vreo 8 – 10 anișori când obișnuiam să stau de-a dreapta ei la masă și să urmăresc aranjamentele cărților și toată practica, care își pusese amprenta pe ființa mea crudă. Astfel încât mai târziu, după ani, începusem să practic și eu. Mai în joacă, mai în glumă, dar fără să-mi dau seama că de fapt eram o marionetă în mâna Satanei.

Le ghiceam colegilor mei și ei erau tare încântați că Eli le ghicește. Veneau cu cești de cafea, bineînțeles veneau cu o prăjitură, cu un măr, cu un dar ca să le ghicesc, iar eu nu vedeam ceva rău în asta și nici ei.

Dar, pe zi ce trecea, această practică mă lega tot mai puternic cu niște legături demonice invizibile, care nu le putea rupe nimeni. Omenește nu puteau fi rupte, decât de o putere dumnezeiască. Mă distram bineînțeles, dar colegii îmi spuneau că tot ceea ce le spun eu este adevărat.

Pentru că nu-mi găsisem bucuria și fericirea nici acolo, am început să fac anumite cursuri, de ghizi, de manechini, devenisem manechin…

Reporter:

• Ce urmăreați prin toate acestea, ce căutați atunci? Ce vă lipsea?

Eli Henteș:

• Simțeam un gol tot mai adânc în inima mea; la un moment dat credeam că banii vor fi cei care vor completa fericirea și golul. Am avut bani… nici asta. Pe urmă îmi spuneam: “Cei care fac turnee trebuie să fie fericiți”. În acei ani eram foarte elegantă, eram tânără, drăguță, curtată, aveam bani, făceam turnee în țară, în străinătate, dar… departe de a fi adevărata fericire.

Făceam la sfârșit de săptămână chefuri cu bancuri porcoase și dans până dimineața. Toți eram departe de Dumnezeu.

Reporter:

• Răspunsurile pe care le ofereați colegilor dumneavoastră atunci când vă solicitau să le ghiciți, veneau din faptul că intuiați ce aveau ei nevoie, sau efectiv simțeați că altcineva vă comunică acele lucruri? Era o invenție a dumneavoastră sau erați folosită de Satana ca “transmițător”?

Eli Henteș:

• Bineînțeles că toate acestea erau dictate de Satan, pentru că lucra în subconștientul meu, iar gura mea debita ceea ce vroia Satan să comunice și oamenii erau încântați.

Mă întorc iarăși puțin la bunica mea. Mereu casa ei era plină de oameni evlavioși din sat, cărora bunica le ghicea și oamenii credeau că e un dar dumnezeiesc. Dar era ceva demonic, drăcesc. Nici preotul din sat nu-și făcea probleme. Oamenii erau întunecați de puterea malefică a celui rău și veneau la bunica mea ca la un purtător de mesaje divine. Era ceva cumplit.

Peste ani, credeam că sunt și eu purtătoare a acelor mesaje divine, însă a venit o zi binecuvântată când într-adevăr mi-am dat seama că tot ceea ce am făcut era un păcat cumplit, care mă ducea în iad. Dar Dumnezeu a trebuit să mă treacă prin încercări.

Copilul meu s-a îmbolnăvit destul de rău, încât la 3 ani zăcea pe pat. Avea o pareză și la mână și la picior, de câteva zile se hrănea doar cu ceai.

Să-ți vezi singurul tău copil bolind, să-l vezi efectiv în pragul morții, este ceva cumplit. Stăteam lângă pătuțul lui și plângeam, spunându-i lui Dumnezeu: “Doamne, ia viața mea și dă-o propriului meu copil. Aș vrea să-l văd că trăiește, Doamne. Eu nu mai contez, dar copilul meu să nu se chinuie.”

Soțul meu nu suporta suferința copilului și din pricina aceasta venea foarte rar pe acasă. Începuse să bea, venea băut și bineînțeles că asta agrava situația mea. Durerea era și mai profundă.

În această stare, Dumnezeu mi-a descoperit niște oameni minunați, o familie minunată de oameni cu adevărat pocăiți. Prin această familie – familia Lungu din Târgu-Mureș – părinții mei spirituali de altfel, prin acești oameni minunați

L-am cunoscut pe Cristos. Prin modul lor de a trăi, prin viața lor de zi cu zi în familie – pentru mine a fost un exemplu extraordinar.

Uneori credeam că joacă teatru, dar fiind vecinii mei, am început să-i cunosc mai îndeaproape. Ei mi-au spus: “Eli, orice vei cere lui Dumnezeu cu credință vei primi”. Într-o zi mi-au adus o Biblie și mi-au spus: “Apucă-te și citește Biblia și roagă-te așa cum știi tu să te rogi. Simplu, nu povești învățate”.

În suferința mea, nu aveam de ce să mă agăț. De cine să mă agăț? De soțul meu care pleca de acasă și se îmbăta? Cui să-i spun oful meu? Copilului meu care avea 3 anișori și ceva și zăcea în pat… el ce să înțeleagă?

Atunci am început pur și simplu să vorbesc cu Domnul. M-am dus pentru prima oară la o biserică evanghelică. Îmi aduc aminte că am plâns cu lacrimi fierbinți și am spus: “Doamne, dacă exiști, te rog să-mi vindeci copilul. Și vreau ca această minune să se petreacă chiar astăzi sub ochii soțului meu.”

La biserică începuse rugăciunea și eu m-am rugat printre primii. Am simțit în acel moment o putere extraordinară peste ființa mea, am simțit că Duhul lui Dumnezeu lucrează chiar în acel moment și chiar am spus în rugăciune: “Doamne, medicii nu i-au mai dat șanse copilului meu decât maxim 2 ani. Dar Tu, care ești doctorul doctorilor, arată-i soțului meu, care nu crede în Dumnezeu, că Tu exiști”. În cele din urmă, cu lacrimi în ochi, i-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a ascultat rugăciunea, pentru că am simțit efectiv că Dumnezeu s-a atins de copilul nostru.

Acasă m-a întâmpinat soțul meu și mi-a spus: “Eli, minunea s-a petrecut. Fiul nostru a fost vindecat!” I- am spus soțului meu că am simțit și am strigat: “Slavă Ție Doamne! Îți mulțumesc!”. Băiețelul a venit în fața mea și acum putea să miște mânuțele și picioarele perfect.

Reporter:

– Acest miracol v-a apropiat mai mult de Dumnezeu?

Eli Henteș:

– Da, însă s-a mai întâmplat ceva foarte interesant. Practica magiei, care-și pusese amprenta pe ființa mea, m-a urmărit mult timp, și Diavolul nu se dă biruit atât de ușor.

Înainte de a mă pocăi cu adevărat, începu-sem să studiez tot felul de practici. Prima dată am studiat practicile oculte și tainele chiromanției, după aceea am trecut la Yoga, apoi la teozofie, dar toate acestea parcă mă legau și mai puternic de Satan și simțeam că Duhul lui Dumnezeu îmi vorbește că nu e bine ceea ce fac.

Chiar și Yoga, cu toate că par doar exerciții fizice extraordinare la prima vedere, în realitate nu sunt trasate de Dumnezeu, ci sunt o fațadă a întunerecului, a Diavolului, ca să cuprindă mai ușor tinerii în cursă.

Sunt fațade pe care Satan le folosește așa cum se folosește chiar și de televiziune – ne aduce în față anumite emisiuni, chiar și creștine, dar în realitate… cât la sută sunt de altă natură, ca să ne rupă de tot ce este dumnezeiesc?

După studierea teozofiei, Duhul lui Dumnezeu mi-a vorbit. Am stat în post și în rugăciune și pur și simplu am auzit șoapta Duhului: “Oprește-te! Oprește-te până nu este prea târziu!”. Dar am început să-i spun

Domnului: “Doamne, dar învăț atâtea lucruri extraordinare!”. Duhul lui Dumnezeu îmi spunea: “Îți este de ajuns Scriptura și ceea ce-ți voi descoperi Eu prin Duhul Meu pe parcurs”.

M-am oprit, dar într-o noapte mă trezesc lovită peste picior, ca o lovitură de palmă. Locuiam la etajul III la bloc și afară era undeva un neon care bătea cumva spre cameră. Mi-am zis: “Cu siguranță soțul meu s-a dus la baie și cine știe cum m-am dezvelit și m-a lovit peste picior.” Dar nu era soțul meu. La picioarele patului era Satan. Efectiv l-am văzut nu numai cu ochi spirituali, ci l-am văzut și prin ochi fizici. Lumina bătea din spatele lui. I-am văzut fizicul, era rânjit înspre mine. Mi-am dat seama că este Satan. Stătea pe marginea patului la picioarele mele. Soțul meu era lângă mine, sforăia.

M-am îngrozit. Pentru că deja știam cum să mă rog Domnului, m-am acoperit cu pătura, m-am întors spre soțul meu și am început să mă rog: “Doamne, îndepărtează-l te rog pe cel rău. Îndepărtează-l și ia-mi Doamne duhul de frică”. Știam că Satana lucrează foarte mult și prin duhul de frică, care, dacă te cuprinde, poate pune stăpânire pe tine. Domnul a îndepărtat duhul de frică și am adormit foarte repede.

A doua noapte, a venit Satana în vis din nou. A început să mă acuze, să-mi spună: “Tu mi-ai slujit mie, tu trebuie să-mi slujești în continuare. Tu ai ghicit, ai făcut tot felul de practici, chiar Yoga, ai studiat asta, ai făcut asta”.

Atunci am spus: “Chiar dacă am făcut așa, eu acum vreau să-I slujesc Stăpânului meu”. El zicea: “Te voi distruge”.

Căuta în vis să mă distrugă, dar m-am trezit. Și m-a cuprins iarăși frica. Am luat Scriptura și până spre dimineață am citit.

A treia noapte, din nou a venit Satana, tot în vis, în chipul unui om credincios. Însă ceea ce-mi spunea Satana – chiar din Evanghelia după Matei citisem – era răstălmăcit, deci nu era Cuvântul clar al lui Dumnezeu. Atunci am spus: “Pleacă Satano de aici, pentru că tu nu ești omul lui Dumnezeu, nu ești trimisul lui Dumnezeu”.

În acel moment, i s-a transfigurat chipul. Privirea îi era diabolică și rânjetul la fel. Atunci a căutat din nou să mă omoare prin vis, dar am strigat și cu adevărat am reușit să mă rog și să spun: “Sângele lui Cristos să te facă să dispari și să te mustre”. Atunci el s-a spulberat înmii și mii de bucăți.

*

Viața mea se schimbase total. Din Eli care spunea bancuri chiar porcoase, de astă dată măturiseam ce a făcut Domnul în viața mea, cum Dumnezeu mi-a vindecat copilul, l-a îndepărtat pe Diavol și mi-a dat atâta pace.

Până atunci ochii mei erau plini de lacrimi. Nu mă simțeam împlinită. Soțul meu venea tot mai băut acasă, mă bătea, părinții mei și rudele mele nu mă înțelegeau.

Între timp, soțul meu, care înainte îmi spunea zilnic că mă iubește, m-a părăsit pentru altă femeie. Pe moment o iertam pe amanta soțului meu, dar peste puțin timp îmi repugna din inimă o ciudă și o mânie cumplită.

Colegii spuneau: “Cum, Eli nu ne mai ghicește?” Până le-am ghicit, până dansam cu ei, până mergeam cu ei, eram bună, apoi, dintr-o dată, Eli s-a stricat de cap. Acum eram toată numai zâmbet, numai pace și mergeam să le spun o nouă experiență cu Cristos.

Am fost operată de cancer de mai multe ori. Îmi era milă de fiul meu care nu era împăcat cu Domnul și de soțul meu, care se clătinase foarte mult pe cale, din pricina bolii mele.

Dumnezeu m-a vindecat și de cancer. Pur și simplu mi-a dispărut tumoarea, după ce mai mulți frați și surori s-au rugat pentru mine.