“Eu credeam că sunt un om deosebit de valoros, adică un om moral, cinstit, un om care nu prea păcătuiește și care este foarte aproape de standardul lui Dumnezeu.”
Cosmin Ciui este medic, specialitatea medicină de familie. În timpul facultății L-a întâlnit pe cel care i-a schimbat viața, pe Isus Cristos.
*
Cosmin Ciui:
– În vara anului doi de facultate, niște tineri au împărțit la poarta căminului niște buletine cu un sondaj prin care încercau să afle interesul studenților cu privire la lucrurile spirituale. Una dintre întrebări era: “Cât de mult ai vrea să-l cunoști pe Dumnezeu pe o scală de la 1 la 10?”
Am fost invitat la studii biblice în limba engleză, unde se citea câte un pasaj din Biblie. Vrând-nevrând m- am apucat să citesc și eu. A fost o luptă la început să citesc Biblia pentru că îmi venea să renunț când încercam să citesc.
A fost o luptă și a fost destul de greu. Însă treptat-treptat am văzut că multe lucruri pe care eu le credeam sau multe lucruri cu care eu eram obișnuit erau false după ce le analizam în lumina Bibliei. Atunci am început să- mi pun întrebări.
Eu credeam că sunt un om deosebit de valoros, adică un om moral, un om cinstit, un om care nu prea păcătuiește sau foarte aproape de standardul lui Dumnezeu. Când am apucat să citesc Biblia am văzut că sunt departe de a fi așa și am început să-mi pun probleme.
Am înțeles care este diferența dintre a fi un om după voia lui Dumnezeu, prin jertfa lui Isus Cristos și un om care încearcă să fie după voia lui Dumnezeu prin eforturile lui.
Reporter:
- De ce vroiai să fi după voia lui Dumnezeu? De ce credeai că e important ca viața ta să se ghideze după prescripțiile lăsate de Dumnezeu?
Cosmin Ciui:
- Pe vremea aceea eram aproape ateu. Credeam în Dumnezeu doar pentru simplul motiv că în cazul în care aș fi îndrăznit să spun că nu există Dumnezeu, mi-ar fi fost frică că poate mă trăznește sau mi se poate întâmpla instantaneu ceva rău.
Aveam o credință mistică. Nu mă influența prea tare. Încercam să fiu un om integru pentru că așa am fost educat, să fiu un om moral, corect, dar nu prea credeam cu adevărat în existența lui Dumnezeu.
Una dintre primele cărți care m-au ajutat, alături de Biblie, să-mi reevaluez oarecum poziția, a fost
„Jurnalul fericirii” a lui Steinhardt, din care am învățat multe lucruri.
Apoi erau unele lucruri despre care am ajuns la cunoștința că sunt păcate, însă nu vroiam să renunț la ele.
Mi-am zis: „În regulă, o să încerc să renunț la păcate însă încep cu cele mai mici și anumite păcate le las ultimele.” Dar Dumnezeu nu a fost de acord cu genul acesta de tranzacții.
Reporter:
- Când știu că mai am două secunde de trăit, atunci renunț și la păcatele cele mari.
Cosmin Ciui:
- Am fost pus în fața faptului de a renunța la lucrurile care îmi dădeam seama că erau păcate înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă eu le consideram păcate mici.
Așa că a fost o luptă destul de mare, am fost pus în fața unor decizii destul de importante, chiar foarte importante, care mi-au influențat ulterior viața și Dumnezeu a biruit, mi-a dat putere și am început să mă îndrăgostesc de El. A fost o perioadă în care L-am simțit pe Dumnezeu foarte aproape de mine, am simțit că se implică în cele mai mici detalii, ține cont de rugăciunile cele mai neînsemnate, nu că acum nu ar face la fel, însă atunci a fost parcă puțin altfel, a fost ceva diferit, a fost ceva special.
Ulterior, am început să le vorbesc și eu oamenilor despre Cristos. Am fost la mare și am vorbit pe plajă cu studenți, în mod special despre nevoia lor de a avea o relație cu Dumnezeu, de a căuta pe Dumnezeu. La un moment dat, am vorbit cu un băiat, avea vreo 29-30 de ani, ulterior am aflat că era căsătorit, soția și cei doi copii nu știau că el este la mare, nu știau unde este, a plecat fără ca ei să știe. El și-a dat seama de nevoia lui de Dumnezeu, într-un mod deosebit. A fost ceva special atunci. El a spus: „Întotdeauna mi- am dat seama că trebuie să mă pocăiesc, dar am spus că trebuie să aștept o anumită vârstă și m-am gândit la vârsta de 33 de ani.” Am zâmbit când am auzit motivația lui. Totuși ne-am rugat împreună și sper că el s-a întors la Dumnezeu.
Reporter:
- Ai absolvit medicina. Credeai în evoluționism sau în creaționism? Am apărut din maimuță sau ne-a creat Dumnezeu?
Cosmin Ciui:
- Am o experiență personală legată de teoria evoluționismului. Credeam în evoluționism, nu neapărat pentru că am fost student la medicină, dar așa am fost noi “formatați” să credem.
Am luat contactul cu organizația „Alege Viața”, și în momentul în care am început să vorbim despre lucruri spirituale, despre Dumnezeu, despre planul Lui, am înțeles că Biblia ne spune că Dumnezeu a creat lumea și că El l-a creat și pe om după chipul și asemănarea Sa.
Eu deja făcusem câțiva pași de credință, dar mi-am zis: „Bine, cred multe lucruri, încep să cred multe lucruri, dar aceasta nu o pot accepta!”
Citind în continuare „Jurnalul fericirii”, am ajuns la capitolul în care Steinhardt citează un scrii-tor din diaspora rusă – Leon Șestov – care spune:
„Există în momentul de față două teorii cu privire la originea omului. Una spune că omul provine din maimuță, iar alta spune că a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Susținătorii celor două teorii se ceartă grozav.
Părerea mea este că ei se înșeală, și unii și alții. Adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc. Cei care cred că omul provine din maimuță, provin într-adevăr din maimuță, iar cei care consideră și au convingerea că ei au fost creați de Dumnezeu, sunt într-adevăr creați de Dumnezeu și alcătuiesc o rasă aparte de cei care provin din maimuță.”
A fost un moment în care am stat și m-am gândit îndelung la acest lucru, m-a provocat. Citeam în paralel o altă carte: „Creaționismul științific”. Am făcut o rugăciune scurtă, care s-a împlinit imediat. Am zis: „Doamne, dacă este adevărat că Tu l-ai creat pe om și că toate aceste lucruri cu privire la evoluționism sunt niște minciuni, sădește în inima mea o convingere puternică a acestui lucru.”
Într-un timp foarte scurt, 2-3 zile, pur și simplu parcă mi-a fost șters din memorie acest gând, această convingere că provin din maimuță, și Dumnezeu mi-a dat convingerea că El m-a creat.
Reporter:
- Care erau frământările tale dinainte, dincolo de preocupările de natură intelectuală?
Cosmin Ciui:
- În momentul în care am ajuns la facultate, am zis : „Acum pot să fac ce vreau! Pot să trăiesc viața pe care o vreau, pot să fac ce vreau eu.” Mă gândeam în special la lucrurile păcătoase, să pot să trăiesc o viață în care să dau frâu liber imaginației în toate domeniile. Am citit puțin mai târziu o carte a lui Dostoievski: „Frații
Karamazov” în care el spune: „Dacă nu există Dumnezeu, atunci toate ne sunt îngăduite”. Cam acestea erau gândurile mele atunci, îmi este îngăduit orice și pot să fac orice.
Dumnezeu a intervenit destul de repede în viața mea. Însă oricum am făcut destule lucruri pe care acum le regret și care au consecințe asupra vieții mele chiar și acum și vor avea practic toată viața pentru că consecințele păcatului rămân, chiar dacă este iertat de Dumnezeu atunci când devii copil al Lui.
Reporter:
- Îți place rugăciunea și-ți place să citești mult, îți place Biblia în mod deosebit.
Cosmin Ciui:
- Da, îmi place foarte mult rugăciunea. Îmi dau seama că este cheia care poate deschide orice ușă de acces spre revărsarea puterii lui Dumnezeu și a binecuvântărilor Lui. Îmi place de asemenea să citesc foarte mult.
Aș putea spune că într-un timp destul de scurt mi-am făcut o bibliotecă destul de consistentă de literatură și teologie creștină.
Desigur, Biblia are locul principal în centrul preocupărilor mele și încerc să-i aloc cât mai mult timp. Este cartea după care încerc în permanență să-mi modelez viața și care mi-a schimbat viața.
Dacă ar fi să fac o recomandare, aș putea să spun că eram și eu cândva un om care nu avea nici un interes pentru lucrurile spirituale.
Eram un om care se credea suficient de bun pentru a putea intra în Împărăția lui Dumnezeu, dacă aceasta există într-adevăr. Eram un om suficient de moral ca să fiu privit cu admirație și respect, spun asta fără falsă modestie, de majoritatea vecinilor și prietenilor necreștini. Eram considerat de mulți drept un etalon. În momentul întâlnirii mele cu Dumnezeu am realizat că sunt departe, foarte departe de așa ceva.
Acum, pe măsură ce mă apropii tot mai mult de Dumnezeu, îmi dau seama că sunt foarte departe de viața pe care eu credeam că o duc, de sfințenia și neprihănirea pe care credeam că le am. Îmi dau seama că sunt foarte păcătos, că inima mea este coruptă în totalitate și rugăciunea mea zilnică, cea mai adâncă către Dumnezeu, este ca El să îmi sfințească inima, să mă curățească, pentru că este de necrezut de păcătoasă, de rea și de multe ori când stai să o analizezi cu atenție îți este frică ce găsești acolo.
Aș vrea să îi provoc pe cititorii noștri să se oprească puțin. Undeva, într-un capitol din Amos scrie: „De aceea va veni vremea când îți voi face aceste lucruri Israele. Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău!”
Dragii mei, va veni o vreme când fiecare vom sta față în față cu Dumnezeu, vom fi siliți să dăm socoteală de viața pe care am trăit-o. De aceea, aș vrea să vă rog să vă opriți puțin din cursul vieții voastre grăbite, tot mai grăbite, când deși tehnologia are un aport foarte important, timpul este parcă tot mai scurt.
Aș vrea să vă opriți și să vă gândiți puțin la faptul că veți sta față în față cu Dumnezeu și veți fi siliți să dați socoteală de viața voastră. Și dacă sunteți sinceri și recunoașteți că sunteți păcătoși și că aveți nevoie de Dumnezeu, cu siguranță El se va lăsa descoperit, pentru că a spus: „Cine mă caută mă va găsi. Dacă mă căutați cu toată inima mă veți găsi.” El este acela care dorește ca voi să vă petreceți veșnicia cu El în cer.
Reporter:
- Cosmin, dacă vrei, te rog să înalți o rugăciune către Dumnezeu.
Cosmin Ciui:
- Tată din cer, venim înaintea Ta în aceste momente Doamne și te binecuvântăm ca Dumnezeu al cerului și al pământului. Te binecuvântăm Tată ca și Creator al întregului Univers. Te binecuvântez Tată ca și Creator al meu și al tuturor oamenilor.
Doamne, vreau să-ți mulțumesc pentru că fără ca eu să te fi căutat, Tu ai fost acela care m-ai căutat mai întâi. Îți mulțumesc Doamne, că fără ca eu să te fi dorit, Tu ai fost Acela care m-ai dorit Doamne pentru Tine.
Recunosc Doamne, că nu am nici un merit în toate aceste lucruri. Recunosc Doamne că am fost un păcătos. Și recunosc Doamne că sunt un păcătos, chiar și acum, dar sunt un păcătos iertat de Tine.
Tată, mă rog pentru cei care citesc această carte, să-i cercetezi prin Duhul Tău cel Sfânt. Te rog Doamne să-i sensibilizezi, să-i faci Doamne să realizeze goliciunea vieții lor, să realizeze lipsa de importanță a unei vieți trăite departe de Tine.
Aș vrea Doamne să li te descoperi ca Cel care poate umple toate golurile din viața lor. Aș vrea Doamne să li Te descoperi ca Cel care poate da un sens vieții lor și Doamne, dacă sunt inimi care te caută, te rog ca Tu să li te descoperi.
Te rog Doamne să îi iei de mână, să îi ajuți să facă primii pași în credință. Te rog să-i binecuvântezi pe toți cititorii noștri cu o inimă bună, cu o minte înțeleaptă, cu multă pace și dragoste unii față de alții și față de Tine. Te rog Doamne să-i binecuvântezi cu viață veșnică.” Amin
