„Treceam prin foarte multe probleme în căsnicie. Am avut o viață tumultuoasă, o copilărie foarte grea, aș putea spune chiar nefericită, datorită tatălui meu.”
Uneori când ne grăbim să ajungem de la o localitate la alta sau nu există mijloc de transport între două localități, putem să mergem cu mașini de ocazie. Dar aveți grijă în ce mașină vă urcați pentru că s-ar putea să găsiți acolo un mesaj care să vă pună pe drumul către cer.
Carla Preda a trecut printr-o asemenea întâmplare. Ea era traducător de limba sârbă și avea nevoie să ajungă urgent la Turnu Severin. A plecat din Timișoara spre Turnu Severin cu o mașină de ocazie. În acea mașină a fost luată de un copil al lui Dumnezeu, pe nume Beniamin Lup.
*
Carla Preda:
– Discutând amândoi pe mașină, mi-a spus că soția lui a avut un accident și trebuie operată. Am stat cu soția lui în spital două săptămâni și am îngrijit-o după operație.
A fost suficient timp pentru mine să-mi dau seama că Eugenia Lup este foarte diferită de alte persoane pe care eu le întâlnisem în viața mea. Era foarte liniștită, foarte calmă. Citea o carte numită “Rugăciunea lui Iaebeț”, tradusă de soțul ei. Liniștea ei m-a impresionat atât de mult încât am început să pun întrebări. Am aflat că viața mea poate fi transformată.
Ceea ce m-a ajutat să-mi schimb și eu viața, au fost chiar ei doi. Ei ca familie, ca și cuplu, liniștea și felul în care se înțelegeau. Eu nu i-am văzut niciodată certându-se. Întotdeauna aveau o comunicare extraordinară. Am fost foarte curioasă de secretul fericirii lor.
Eu treceam prin foarte multe probleme în căsnicie. Sunt măritată de la 17 ani, iar la 20 de ani am avut un copil. Am avut o viață tumultuoasă, o copilărie foarte grea, aș putea spune chiar nefericită, datorită tatălui meu. Nu este o acuzație este un adevăr.
M-am căsătorit cu speranța că o să fie mai bine. M-am măritat foarte devreme și a fost, pot să spun, o greșeală. Despre căsătorie am crezut că este salvarea mea, dar nu a fost. Știam despre Dumnezeu, dar nu am știut niciodată că te poți ruga direct Lui și că poți avea o relație directă cu El, că poți deveni copil al lui Dumnezeu.
Astfel, din relația pe care Eugenia și Beni o aveau, am aflat că liniștea lor și felul în care se înțeleg și comunică între ei provine de la Dumnezeu. Fiind copiii Lui, copii ai lui Dumnezeu, aveau acea pace în suflet. Știau unde este secretul.
Ei m-au întrebat dacă vreau să mă rog și să-L primesc pe Dumnezeu să fie Tatăl meu. Am acceptat imediat.
Era un miracol pentru mine. Atunci am descoperit că Dumnezeu poate și vrea să fie Tatăl meu. Și știam că Dumnezeu poate fi un Tată și este un Tată perfect.
Reporter:
- După experiența cu tatăl tău, îți mai doreai un alt tată în momentul respectiv?
Carla Preda:
- Imediat mi-am dat seama că dacă Dumnezeu poate fi Tatăl meu, este salvarea mea. Îmi lipsea un tată pământesc și acum pot spune că îmi lipsește. Tatăl meu trăiește, dar totuși nu este cum ar trebui să fie.
Fiul meu, Alex, când auzit despre Dumnezeu, imediat s-a rugat să-L primească pe Dumnezeu în inima lui. Încă nu s-a botezat, dar aștept acest moment. Însă îi lipsește și lui un tată pământesc, pentru că tatăl lui nu prea vrea să aibă de a face cu noi.
După ce ne-am pocăit iar eu m-am botezat, fostul meu soț mi-a zis că am “înnebunit” și că mi s-a „spălat creierul”. Toți au impresia că ți s-a spălat creierul, că „știu eu ce ți-au spus și ce ți-au băgat alții în cap”.
În momentul în care m-am întors la Dumnezeu, pot spune că mi-am pierdut toată familia. Toată familia m- a renegat. Dar nu mi-am pierdut speranța. Le-am spus tuturor: “Renunț la orice și la oricine pe pământ, dar la Dumnezeu nu renunț”.
Odată ce am înțeles că Dumnezeu este Tatăl meu, am devenit copilul Lui și niciodată, niciodată nu voi mai renunța la El, orice mi s-ar spune. Știu un singur lucru: Dumnezeu este Tatăl meu și atât. Și-a dat Fiul, pe Domnul Isus Cristos, să moară pentru mine. N-aș putea să mai schimb acest lucru. Voi rămâne veșnic copilul Lui.
Acum și ai mei au înțeles. Nu mai sunt așa recalcitranți. Mama mea a fost prima care a înțeles. A plâns foarte mult. S-a luptat foarte mult. Nu dormea nopțile. Mă suna și-mi spunea: “De ce? De ce-ai făcut așa ceva?”
Reporter:
- Ți s-a uitat adânc în ochi să vadă dacă te uiți „în gol” sau dacă te uiți “prin ea”?
Carla Preda:
- Da, s-a uitat. Și în privirea mea a văzut fericire și liniște și a înțeles. Tatăl meu a acceptat cu resemnare, după ce m-a criticat. O întreabă pe mama: “Ce mai face pocăita de la Timișoara?” și alte astfel de exprimări de dispreț și dezacord.
El nici ca ortodox nu este foarte creștin. Nu iartă absolut deloc. Este supărat pe părinții lui și nu vrea să îi ierte. Eu cred că de aici i se trag toate nefericirile. I-am spus că trebuie să-și ierte părinții, dar nu vrea.
Reporter:
- Este foarte important să-i iertăm pe cei care ne-au greșit, pentru că Domnul Isus Cristos în rugăciunea “Tatăl nostru” spune: “Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” Sau altfel spus: “Cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura.” Este important să iertăm, ca și la rândul nostru să putem fi iertați.
Acum să aflăm ce ne spune Beniamin Lup despre tine.
Beniamin Lup:
- Am întrebat-o pe Carla ce face ea pentru Dumnezeu? Mi-a spus: “Trăiesc o viață morală”. Am luat o foaie de hârtie și am desenat acolo domeniul lui Dumnezeu Cel Sfânt și domeniul omului păcătos, separate de o prăpastie mare.
Am tras o linie de la omul păcătos până înspre Dumnezeul cel Sfânt și am spus: “Nu ajunge. Altceva, mai faci pentru Dumnezeu?” “Păi merg la biserică și mama m-a închinat!”
Am tras o linie puțin mai lungă, apoi i-am spus: “Nu ajunge! Altceva ce faci? Ai grijă de oameni săraci?” “Da”. Carla obișnuia să ia copii de pe stradă, să-i hrănească în casa ei și să-i spele. Făcea lucrul aceasta cu bucurie.
Am tras o altă liniuță și i-am spus: “Nu ajunge! Nu e suficient!” Atunci i-am spus: “Carla mai ai o șansă!”. Am desenat o cruce care unea omul păcătos cu Dumnezeul cel sfânt și în momentul în care am trasat crucea, Carla a izbucnit în plâns și a spus: “Vreau și eu ce aveți voi!” Ne-am rugat cu ea și ea i-a cerut Domnului Isus să intre în inima ei. A devenit copilul lui Dumnezeu chiar în momentul acela.
Reporter:
- Carla, ce s-a schimbat în inima ta, ce a fost frumos, luminos, deosebit, după momentul când L-ai primit pe Cristos ca Mântuitor și ca Stăpân al vieții tale?
Carla Preda:
- În inima mea, pe fața mea, în absolut tot ceea ce eram, se vedea o transformare. Simțeam că plutesc.
Dintr-o dată mă simțeam ușoară, fericită, despovărată, fără nici o grijă.
Trec și acum prin foarte multe greutăți. Nici acum viața de creștin nu este o viață ușoară. Este o luptă permanentă, mai mare ca înainte. Acum trebuie să lupți în permanență să rămâi creștin, să te lupți cu toate tentațiile.
Reporter:
- Poate unii zâmbesc acum și spun despre tine că ai trecut printr-un extaz mistic, dar este exact ceea ce se întâmplă atunci când Duhul Sfânt vine în inima și viața omului.
Lucrurile acestea nu se pot înțelege decât duhovnicește, spune Biblia. Într-adevăr, cei care nu le-au experimentat, nu le pot pricepe. Probabil mulți dintre cititorii noști simt că le lipsește ceva, un gol care …
Carla Preda:
- …un gol care poate fi umplut doar de Dumnezeu, de Duhul Sfânt. Doar prin rugăciune îți poți găsi liniștea.
Reporter:
- Probabil cei mai mulți dintre cititorii noștri își doresc din adâncul inimii această schimbare, pe care doar Cristos o poate face. Iar tragedia lumii noastre este că oamenii caută această schimbare în locuri greșite.
Fiecare dintre noi ne dorim sărbătoare continuă în viața noastră, dar Domnul Isus Cristos ne spune foarte simplu: Vrei să fie sărbătoare continuă în viața ta? Dă sărbătoare celor din jurul tău !
Dumnezeu să lucreze în viața ta, dragul nostru cititor. Dacă nu ai o Biblie, cere o Biblie cuiva, cumpără o Biblie. Pune-te pe genunchi și roagă-te lui Dumnezeu cu toată inima, cu toată sinceritatea. În rest lasă totul pe seama lui Dumnezeu. El este cel care cu delicatețe, cu dragoste și cu gentilețe vrea să facă minuni extraordinare în viața ta, dacă Îi dai voie.
