SIGILIONUL formulării Patriarhale
al unei enciclice către creştinii ortodocşi din lume de a nu accepta Paschalionul modernist, sau calendarul Menologian inovat, ci să păstreze ceea ce a fost odată pentru totdeauna şi bine-formulat de către cei 318 Părinţi purtători de Dumnezeu la Primul Conciliu Ecumenic, sub pedeapsa de penitenţă şi anatema.
Fundal: În 1583, Papa de la Roma, Gregory XIII, care a schimbat calendarul Iulian, a făcut presiuni repetate asupra Patriarhului de Constantinopole, Jeremias, care era numit Ilustru, de a-l urma în inovaţia calendarului. Patriarhul l-a refuzat în mod repetat cu scrisori, şi în final în anul 1583, el a convocat un conciliu în Constantinopole. . .
„Către toţi copiii creştini autentici ai Sfintei Catolice şi Apostolice Bisericii a lui Hristos din Răsărit care locuiesc în Tirgovysti şi în întreaga lume, har şi pace şi îndurare de la Dumnezeu Atotputernicul”.
„Nu un tumult mic a preluat Arca antică atunci când, asediată fiind violent de talazuri, a plutit pe suprafaţa apelor, şi dacă Domnul nu şi-ar fi amintit de Noe şi să vadă drept potrivit ca să oprească apa, nu ar mai fi fost nici o speranţă. În acelaşi fel este privită şi Noua Arcă a Bisericii noastre, împotriva căreia ereticii au lansat un război inevitabil asupra noastră, prin intermediul celor prezenţi care au decis să lase o notă ca voi să aveţi în cele scrise aici mijloacele de susţinere şi apărare a Ortodoxiei voastre împotriva unor astfel de duşmani cu mult mai sigur şi mai în siguranţă. Dar, ca această compunere să nu fie în întregime obositoare pentru cei simplii, noi am decis să întrupăm problema în limbajul comun, scriind următoarele:
Din vechea Romă au venit anumite persoane care au învăţat acolo să ţină obiceiuri latine. Cel mai rău este felul în care, fiind dintre bizantini (adică, greci), născuţi şi autentici, ei nu numai că şi-au schimbat credinţa, ci chiar duc un război contra dogmelor şi adevărurile ortodoxe ale Bisericii Răsăritene care ne-au fost transmise de către Hristos şi divinii săi Apostolii şi Sfintele Concilii ale Sfinţilor Părinţi. Prin urmare, eliminând aceste persoane drept membrii stricaţi, noi poruncim următoarele:
1) Oricine nu mărturiseşte cu inima şi gura că este un copil al Bisericii Răsăritene botezat în stilul ortodox, şi că Duhul Sfânt purcede doar de la Tatăl, în mod esenţial şi hipostatic, aşa cum spune Hristos în Evanghelie, va fi în afara Bisericii şi va fi anatemizat.
2) Oricine nu mărturiseşte că la Taina Sfintei Comuniuni laicii trebuie să se împărtăşească din ambele feluri, din Preţiosul Trupul şi din Sânge, ci spune în schimb că se va împărtăşii doar din trup, şi că aceste e suficient pentru că în acesta este atât trup cât şi sânge, când de fapt Hristos a murit şi le-a administrat pe fiecare separat, şi cei care nu ţin astfel de obiceiuri, toate aceste persoane să fie anatemizate.
3) Oricine spune că Domnul nostru Isus Hristos la Cina cea de Taină avea azimă (făcută fără drojdie), ca cea a evreilor, şi nu pâine dospită, adică pâine crescută cu drojdie, să se depărteze de noi şi să fie anatemizat ca fiind unul ce ţine păreri evreieşti şi pe cele ale lui Apollinarios şi cei care aduc dogmele Armenianilor în Biserică, motiv pentru care acesta să fie fără îndoială anatema.
4) Oricine spune că Hristosul nostru şi Dumnezeu, când va veni să ne judece, nu va veni să judece sufletele împreună cu trupurile, sau sufletele întrupate, ci vin la sentinţă doar trupurile, acesta să fie anatema.
5) Oricine spune că sufletele creştinilor care s-au pocăit în timp ce erau în lume dar care au eşuat să-şi îndeplinească penitenţa lor merg într-un purgatoriu sau foc atunci când mor, unde este focul şi pedeapsa, şi sunt purificaţi, care este un simplu mit grecesc antic, şi cei care, precum Origen, cred că iadul nu este veşnic, şi astfel îşi permit să ofere libertate sau stimulent păcatului, acesta şi toţi ca el să fie anatema.
6) Oricine spune că Papa este capul Bisericii, şi nu Hristos, şi că el are autoritatea de a admite persoanele în Paradis cu scrisori de indulgenţă sau alte paşapoarte, şi poate ierta oricâte păcatele ar putea comite o persoană dacă îi plăteşte bani ca să primească de la el indulgenţe, adică licenţe pentru păcat, fie ca astfel de persoană să fie anatema.
7) Oricine nu urmează obiceiurile Bisericii precum le-au decretat cele Şapte Sfinte Concilii Ecumenice, şi Sfânta Pascha, şi Menologion, din care ei au făcut să fie o lege pe care să o urmăm noi, şi doreşte să urmeze noul inventat Paschalion şi noul Menologion al astronomilor ateişti ai Papei, şi se opune acestor lucruri şi doreşte să răstoarne şi să distrugă dogmele şi obiceiurile Bisericii care au fost transmise de părinţii noştri, acesta să sufere anatema şi să fie dat afară din Biserica lui Hristos şi din Congregaţia celor Credincioşi.
8) Ca voi creştini pioşi şi ortodocşi să rămâneţi credincioşi în ceea ce aţi fost învăţaţi şi în care aţi fost născuţi şi crescuţi, şi chiar când va fi nevoie, ca însăşi sângele vostru să fie vărsat pentru a păzi Credinţa transmisă de Părinţii noştii şi confesiunea voastră: ca voi să fiţi atenţi de astfel de persoane descrise sau la care ne-am referit în paragrafele anterioare, pentru ca Domnul nostru Isus Hristos să vă ajute şi în acelaşi timp fie ca rugăciunea mediocrităţii noastre să fie cu voi: amin.
Făcută în anul Dumnezeului-om 1583 (MDLXXXIII), anul condamnării 12, noiembrie 20 [O.S.]
+ Jeremias, de Constantinopole
+ Sylvester, de Alexandria
+ Sophronios, de Ierusalim
În prezenţa restului prelaţilor de la Conciliu”.
Aceasta se găseşte în paginile 13-15 din Călăuză, care adaugă că un alt sinod pan-ortodox în 1593, al 8lea canon, care începea astfel „Pentru excluderea Noului calendar decretăm că toţi cei care îndrăznesc să tulbure regulile Marelui şi Sfântului Conciliul Ecumenic de la Nicea, ţinut în prezenţa piosului şi cel mai preaiubit de Dumnezeu Regele Constantin în faţa mari sărbătorii a Pascha salvatoare de om, să fie excomunicat şi exclus din Biserică…”.
