Sinodul din Ierusalim – Conciliu Pan-Ortodox, 1583 d. Hr.
A fost convocat cu privire la diferite crezuri Romano-Catolice.
Sinodul de la Ierusalim din 1583 a condamnat următoarele: 1. pe cei ce nu cred că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl doar în esenţă şi de la Tatăl şi Fiul în timp; 2. pe cei ce cred că Domnul Isus Hristos a folosit pâine nedospită la Cina Domnului; 3. pe cei ce cred în Purgatoriu; 4. pe cei ce cred că papa, mai degrabă decât că Domnul Isus Hristos este capul Bisericii; 5. pe cei care folosesc calendarul Gregorian şi noul său Paschalion.
În adiţie, acest sinod a reafirmat aderenţa faţă de deciziile de la Nicea I (Ecumenic / Imperial # 1, 325 d. Hr.)
Schimbarea Calendarului – Gregory s-a înălţat la tronul Papal (1572 d. Hr.) şi în cooperare cu astrologii J. Stoeffler, Regiomonus şi Aloysius Lilius au efectuat schimbarea calendarului, şi au schimbat numele său în „Gregorian”. Dar a fost nevoie de 150 de ani pentru a stabilii noul calendar în Apus, timp în care s-au vărsat râuri de sânge, şi se recunoaşte chiar acum că a fost o eroare atât din parte punctelor eclesiastice cât şi cele ştiinţifice prin astronomii Apusului. (courtesy of www.orthodoxfaith.com)
SIGILIONUL formulării Patriarhale – al unei enciclice către creştinii ortodocşi din lume de a nu accepta Paschalionul modernist, sau calendarul Menologian inovat, ci să păstreze ceea ce a fost odată pentru totdeauna şi bine-formulat de către cei 318 Părinţi purtători de Dumnezeu la Primul Conciliu Ecumenic, sub pedeapsa de penitenţă şi anatema. (courtesy of http://www.ctcis.net)
Referitor la Controversa despre Calendar – de Părintele Michael Azkoul. Un prieten comenta faptul că „Controversa despre calendar” din Biserica Ortodoxă cu greu dacă ar fi valorat atenţia excesivă dată acesteia, în special când acesta a dus la ruperea comuniunii dintre episcopate („jurisdicţii”). În plus, nu este nici o justificare pentru întrerupere. Istoria Bisericii timpurii, spunea el, prezintă o varietate de calendare (mai precis, câteva Paschalia) – în Asia Mică, Constantinopole, Alexandria, Roma, Irlanda, etc. – fără schismă sau pierderea inter-comuniunii. De exemplu Sf. Policarp de Smirna, un ucenic personal al Sf. Ioan Teologul, l-a vizitat pe Papa Anicetus în Roma. Primul era un Quartodecimen care celebra Crucificarea, Odihna Domnului şi Învierea (Pashca) pe 14, 15 şi 16 Nisan (în ce zile ale săptămânii cădeau acestea), însăşi datele din Calendarul Evreiesc, al Răscumpărării Domnului. Calendarul Ortodox admitea celebrarea numai după Paştele Evreiesc, după echinocţiul de primăvară al lunii. Policarp nu a putut fi înduplecat să-şi modifice Paschalionul său; cu toate acestea, ei au făcut o liturghie cu Policarp în calitate de preotul principal „din reverenţă” (Eusebius, Hist. Eccl. V, 23). (courtesy of http://www.zipcon.net)
