© 2002 by Orchid Land Publications
FAPTUL CĂ ACESTE MĂRTURISIRI INFLUENŢATE DE VEST DIN SECOLELE CINCISPREZECE, ŞAISPREZECE ŞI ŞAPTESPREZECE POATE FI ÎNCĂ ACCEPTABIL PENTRU UNII UNITARIENI LE FACE CU GREU ACCEPTABILE PENTRU ORTODOXIA PATRISTICĂ
MĂRTURISIREA LUI GENNADIOS II SCHOLARIOS (ca. 1405-ca. 1472)
PATRIARH DE CONSTANTINOPOL
CARE L-A TRADUS PE AQUINAS ÎN GREACĂ
MĂRTURISIREA LUI METROPHANES KRITOPOULOS [1589-1639]
PATRIARH DE ALEXANDRIA
MĂRTURISIREA LUI PETRU MOVILĂ [1596-1646]
METROPOLITAN DE KIEV
[reprodus prin permisiunea autorului]
Aceasta este produsul unei perioade de mari confuzii şi conflicte teologice în est şi se încrucişează acolo cu tradiţiile opuse vestului, latine şi Protestante. De exemplu, misionarii Protestanţi, în special Calviniştii, au fost activi în Europa de Est şi Rusia. În acelaşi timp, la fel au fost şi iezuiţii. Aceasta include teritoriile controlate de otomani. În secolele 17 şi 18, turcii au permis accesul liber al misionarilor vestici la creştinii nativi dar nu şi faţă de populaţiile musulmane din Europa de Sud Est şi din Orientul Apropiat pentru că turcii au văzut prezenţa Protestanţilor şi a latinilor mai puţin ameninţătoare şi mai mult ca un avantaj politic şi un posibil instrument pentru reducerea prezenţei Ortodocşilor Rum (Rum = Ortodocşii greci, adică biserica din estul capitalei Imperiului Roman, Constantinopol) şi armenii.
Un patriarh de Constantinopol în secolul 17, Cyril Lukaris, şi-a publicat propria sa mărturisire de credinţă ca o respingere a învăţăturilor latinilor şi a misionarilor lor iezuiţi. Problema era că mărturisirea sa se baza foarte mult pe sursele Calviniste şi mai târziu ea a fost condamnată printr-un sinod. Ca o înlocuire un sinod de la Constantinopol a sprijinit mărturisirea lui Movilă, cu anumite rezerve.
Movilă a intenţionat să se opună răspândirii învăţăturilor Protestante şi Iezuite în Rusia şi „Mica Rusie” când a compilat şi a compus lucrarea sa în 1632, pe care el a intitulat-o „Catehismul Ortodox Rus.” Ea este structurată ca o discuţie de întrebări şi răspunsuri (peste 250 de întrebări).
În timpul acelei perioade, Ducele de Moldova a cerut Bisericii din Constantinopol (care atunci avea jurisdicţie clericală acolo) să îi permită să convoace un Consiliu Local Bisericesc în Iaşi, capitala Moldovei, cu scopul de a emite o mărturisire de credinţă Ortodoxă pentru a se opune răspândirii confuziei printre Ortodocşi prin concurenţă faţă de misionarii vestici. Consiliul de la Iaşi s-a întâlnit în 1642 şi a adoptat mărturisirea lui Movilă. Biserica din Constantinopol a trimis pe unul dintre teologii ei (laici), Meletios Syrigos, la Iaşi pentru a traduce în greacă şi pentru a corecta mărturisirea, pe care, ironic, Movilă a scris-o în latină şi a extras mult din lucrările iezuite din acea perioadă.
De vreme ce Meletios deja participa la Consiliul local de la Constantinopol în timp ce Consiliul de la Iaşi deja îşi începuse preliminariile, el a ajuns în România doar pentru o scurtă perioadă de timp în care a tradus marea lucrare şi a corectat erorile lui Movilă. Deci Meletios a făcut cele mai importante schimbări dar nu a avut timp să schimbe totul. Movilă a acceptat felurite categorii latine de gândire şi învăţăturile lor consecvente, şi unele dintre ele rămân în mărturisire. De exemplu, în privinţa botezului, el a scris că botezul are scopul de a ridica „mânia lui Dumnezeu,” de a „şterge” păcatul original şi răspunderea sa pe care noi o moştenim de la Adam, pentru că noi eram **în Adam** când el a păcătuit. Fără botez, a scris el, noi „rămânem sub mânia lui Dumnezeu,” împrumutând conceptele lui Augustin. Movilă a acceptat definiţia Romano Catolică a transubstanţierii în Eucarist, ideea celor **Şapte** sacramente (un număr pe care Părinţii nu l-au dat niciodată), conceptul Romano Catolic al păcatului şi felurite categorii legale şi definiţii ale păcatului şi consecinţele lor. Mai sunt încă multe altele, dar îmi voi limita exemplele la acestea. Pe de altă parte, există unele discuţii care sunt Ortodoxe în conţinut.
Textul care a fost tradus şi parţial corectat de Meletios a fost cel acceptat de consiliul Moldovean din Iaşi şi de alte Biserici Ortodoxe sub presiunea urgentă a prozelitismului Protestant şi Iezuit. De atunci, mărturisirea parţial corectată nu a mai fost folosită.
În timpul vieţii sale, Movilă nu a acceptat schimbările Ortodoxe făcute în mărturisirea sa, şi la scurt timp înainte de moartea sa, el a publicat mărturisirea sa originală, fără schimbările de la Iaşi, în traducere rutheniană şi poloneză în 1645. În acelaşi an, el a publicat lucrarea sa Trebnik (cartea slujbei Efhologion) conţinând un număr de inovaţii şi rubrici împrumutate din surse Romano Catolice, de exemplu, el a schimbat rugăciunea ritualului din Mărturisire adăugând versiunea slavonă a latinului „ego te absolvo,” care rămâne ferm înrădăcinat în Ritul Mărturisirii Bisericii Ruse până azi.
Aş adăuga această întrebare: Din care dintre multele traduceri ale mărturisirii lui Movilă face parte textul oferit mai sus în pagina de internet Unitariană de mai sus? Mărturisirea există în greacă, latină, rusă, sârbă, poloneză, ruthenian, ucraineană, română şi multe alte limbi, unele derivate din textul original necorectat şi alte derivate din textul parţial corectat la Iaşi. Indică pagina de internet de mai sus care mărturisire? Cea mai puţin Romano Catolică sau cea mai mult Romano Catolică? Traducerea versiunii mai Ortodoxe parţial corectate adaptată de Consiliul de la Iaşi, sau o traducere care derivă din rutheniana lui Movilă şi versiunea poloneză a textului său necorectat, original, inspirat-iezuit?
MĂRTURISIREA LUI DOSITHEUS (1641-1707) PATRIARH DE IERUSALIM
