Conciliul de la Constantinopole – Conciliu local, 1772 d. Hr.

Conciliul de la Constantinopole – Conciliu local, 1772 d. Hr.

A fost convocat cu privire la Purgatoriu. A condamnat inovaţia purgatoriului.

Declaraţie

Noi cei evlavioşi, urmând adevărul şi întorcându-ne de la inovaţii, mărturisim şi acceptăm două locuri pentru sufletele celor morţi, paradis şi iad, pentru cei neprihăniţi şi pentru păcătoşi, aşa cum ne învaţă sfânta Scriptură. Noi nu acceptăm un al treilea lor, un purgatoriu, în nici un caz, din moment ce nici Scriptura şi nici sfinţii Părinţi nu ne-au învăţat aşa ceva. Totuşi, noi credem că aceste două locuri au multe locaşuri…

Nici unul din învăţătorii Bisericii nu a transmis sau învăţat un astfel de purgatoriu, ci toţi au vorbit de un singur loc de pedeapsă, hades, aşa cum învaţă ei despre locul luminos şi deschis, paradisul. Dara atât sufletele celor sfinţi cât şi a celor neprihăniţi merg indiscutabil spre paradis şi cele ale păcătoşilor spre hades, unde cei profani şi cei care au păcătuit fără să poată să fie iertaţi sunt pedepsiţi pentru totdeauna şi cei care au ofensat în mod iertător şi moderat speranţa de a câştiga libertatea prin mila de nerostit a lui Dumnezeu. Căci în dreptul a astfel de suflete, adică a păcătosului moderat şi de iertate, există în Biserică rugăciuni, mijlociri, liturghii, precum şi servicii memoriale şi pomeni, ca aceste suflete să poată primi favoare şi confort. Astfel când Biserica se roagă pentru sufletele acelora care sunt adormiţi, noi sperăm că va fi confort pentru ei de la Dumnezeu, dar nu prin foc şi purgatoriu, ci prin dragostea divină pentru omenire, prin care bunătatea infinită a lui Dumnezeu este văzută.

Răspunsul ortodox la doctrina latină a purgatoriului – Dat la pseudo-sinodul de la Ferrera-Florenţa. În a treia şedinţă a Conciliului, Julian, după salutările reciproce, a arătat că punctele principale de dispută dintre greci şi latini erau în doctrina (a) despre procesiunea Duhului Sfânt, (b) despre azimile din Eucharist, (c) despre purgatoriu, şi (d) despre supremaţia Papală; apoi le-a cerut acestora care dintre aceste subiecte să fie discutate mai întâi. Grecii au întârziat în a discuta primul punct până la deschiderea Conciliului Ecumenic, şi au promis să ofere un răspuns rapid cu privire la celelalte de îndată ce se va auzi sfatul împăratului. Împăratul s-a oferit să se discute despre ultimele două subiecte pentru început1. Latinii au fost de acord să se discute despre purgatoriu. (courtesy of http://www.orthodoxinfo.com)

Curăţaţi după moarte – Ortodoxia Răsăriteană nu crede în purgatoriu… nu-i aşa? – Această lucrare a fost în original parte a unul eseu mai mare scris pentru protestanţii atraşi către Ortodoxia Răsăriteană. Acesta a fost adaptat pentru o audienţă mai mare aici. Orice text adăugat la citate pentru clarificare apare în notele de subsol. Deşi Episcopul Ortodox Răsăritean Kallistos Ware recunoaşte câteva şcoli de gândire în cadrul Ortodoxiei Răsăritene în privinţa purificării după moarte, el scrie că „Astăzi majoritatea dacă nu toţi teologii ortodocşi resping ideea de Purgatoriu, cel puţin în forma [Catolică]”1. Aceasta este un adevăr pe jumătate, pentru unii ortodocşi răsăriteni respingerea purgatoriului este chiar vehementă2, şi mulţi protestanţi sunt duşi să creadă că Ortodocşii Răsăriteni cred ca şi Protestanţii în această materie3. (courtesy of http://www.geocities.com)

Rădăcinile Purgatoriului – Toţi creştinii sunt de acord cu faptul că noi nu vom mai păcătui în rai. Păcatul şi glorificarea finală sunt total incompatibile. Prin urmare, între păcătoşenia acestei vieţi şi slăvile cerului, noi trebuie să fim făcuţi puri. Între moarte şi slavă există o purificare. Astfel, Catehismul Bisericii Catolice declară: „Toţi cei care mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu, dar încă purificaţi în mod imperfect, sunt într-adevăr asiguraţi de mântuirea veşnică; dar după moarte ei trec printr-o purificare, aşa încât să realizeze sfinţirea necesară pentru a intra în bucuria cerului. Biserica dă numele de purgatoriu acestei purificări finale a celui ales, care este în întregime diferit de pedeapsa celor condamnaţi” (CCC 1030-1). (courtesy of http://www.catholic.com)

Print Friendly, PDF & Email