Al optulea consiliu ecumenic: Constantinopol IV 869-70

CANONUL 1

Sumar. Acest canon este înnoirea unor decrete mai timpurii.

Text. Canoanele antice ale Apostolilor şi ale consiliilor generale şi particulare, cât şi acele ale părinţilor şi doctorilor din Biserică, trebuie să fie susţinute ferm.

CANONUL 2

Sumar. Toate decretele sinodului ale Papilor Nicholas şi Adrian care au de a face cu Ignatius şi Photius trebuie să fie observate.

Text. Toate decretele sinodice ale Papilor Nicholas şi Adrian care au de a face cu Ignatius şi Photius trebuie să fie observate scrupulos. Dacă după declaraţia aceasta, cineva ar fi găsit că le neglijează, dacă el este un preot sau un cleric, el să fie destituit; dacă ar fi călugăr sau laic indiferent de prestigiu, fie ca el să fie excomunicat.

CANONUL 3

Sumar. Imaginile Domnului nostru şi Mama Sa Binecuvântată şi cei dintre Apostoli, preoţi, martiri şi sfinţi ar trebuie să fie just onoraţi şi veneraţi.

Text. Imaginile Domnului nostru vor fi onorate în aceeaşi manieră ca şi cartea Evangheliei. Pentru că, aşa cum cuvintele Evangheliei ne conduc spre mântuire, tot aşa de asemenea imaginile prin culorile lor produc acelaşi efect, şi toţi, învăţaţi şi neînvăţaţi, îşi pot deriva foloase de acolo. Mesajul care vine la noi prin cuvântul scris, acelaşi este adus acasă la noi prin culoarea Imaginii. De vreme ce onoarea direcţionată spre imagine se întoarce în intenţie spre prototip, aceasta urmează, în acord cu raţiunea corectă şi tradiţia antică, că imaginile trebuie să fie onorate în aceeaşi manieră ca şi cartea Evangheliei şi imaginea preţioasei cruci. Dacă, pentru acest motiv, nimeni nu onorează acum imaginea lui Hristos, el nu va vedea forma Sa când El vine să îşi glorifice sfinţii Săi. Tot astfel noi destinăm tablourile şi imaginile ale Binecuvântatei Sale Mame şi a îngerilor, ca de asemenea imaginea Sfintelor Scripturi le descriu pentru noi în cuvinte: de asemenea cele ale Apostolilor, profeţilor, martirilor şi a tuturor sfinţilor.

CANONUL 4

Sumar. Photius nu a fost niciodată episcop, de aici cei ordinaţi de el trebuie să fie destituiţi.

Text. Noi declarăm că Photius nu a fost niciodată episcop nici nu este acum şi că cei care au fost ordinaţi sau promovaţi de el nu pot reţine demnitatea la care el i-a ridicat; în plus, că cei ridicaţi de el prin ritul solemn al binecuvântării pentru slujbă sau superiorii (mănăstirilor) vor fi detronaţi,” şi că bisericile consacrate şi altarele ridicate de el sau de episcopii ordinaţi de el, trebuie să fie consacraţi şi ridicaţi din nou.

CANONUL 5

Sumar. În toate promovările către ordinele clericale interstiţiile trebuie să fie observate. Oricine ridicat la oricare rang într-o modalitate contrară acestui ordin vor fi suspendaţi.

Text. În acord cu canoanele mai timpurii, noi decretăm că nici un senator şi, pentru această chestiune, nici un laic, care doar de curând a primit tonsura în speranţa de a fi ridicat la rangul episcopal sau patriarhal şi care a devenit un cleric sau un călugăr, i se permite să se ridice la o astfel de demnitate doar dacă a trecut prin perioada de probă cerută pentru fiecare ordin. Pentru că dorinţa pentru tonsură a inspirat o astfel de dispoziţie este îndemnat nu de religie, dragostea lui Dumnezeu, sau speranţa de a conduce o viaţă virtuoasă, ci doar de către dragostea de slavă şi putere. În mod deosebit noi nu interzicem astfel de promovări când ei sunt instigaţi de cererea imperială sau constrângere. Oricine care fără nici o dorinţă pentru o demnitate înaltă, ci într-un spirit de umilinţă renunţă la lume, devine cleric sau călugăr, şi transmite prin perioada de probă cerută pentru fiecare ordin, adică, acţionează timp de un an ca lector, doi ca subdiacon, trei ca diacon, şi patru ca preot, unul asemenea poate fi ales ca episcop. În privinţa celor care timp de o perioadă lungă au fost clerici în ordine minore sau călugări, au observat religios legile Bisericii, şi sunt vrednici de demnitatea episcopală, perioada menţionată mai înainte de probă poate fi prescurtată de episcopi. Oricine a fost ridicat la rangul afirmat mai înainte într-o manieră contrară acestei ordinări, va fi suspendat din toate funcţiile sacerdotale, ca unul care a fost promovat în violarea canoanelor.

CANONUL 6

Sumar. Photius este condamnat pentru acţiunile sale diabolice şi frauduloase din sinodul din 867.

Text. De vreme ce Photius, după ce el a fost condamnat de Papa Nicholas pentru uzurparea sa Constantinopolitană, pare să fi cules de pe străzi câţiva oameni buni de nimic şi i-a uns ca preoţi de ţară ai celor trei vederi patriarhale orientale, folosindu-i în consiliul său necinstit, în care el l-a acuzat pe papă de multe crime şi l-a excomunicat pe el şi toţi cei care sunt în comuniune cu el, acte despre care am văzut şi care au fost încredinţate sinodic flăcărilor, de aceea noi îl condamnăm, de asemenea în acea ocazie; tot astfel toţi complicii în acea fraudă, preoţii falşi şi autorii scrierilor defăimătoare (împotriva papei), în acord cu canonul lui Martin I.

CANONUL 7

Sumar. Cei anatemizaţi au interdicţia de a picta imagini în biserici sau de a da instrucţiuni de orice fel oriunde.

Text. Cei care au fost anatemizaţi de acest consiliu sfânt şi ecumenic au interdicţia de a picta imagini sfinte în biserici sau de a da instrucţiuni oriunde, indiferent dacă acestea au o natură divină sau una pur seculară. Oricine foloseşte astfel de persoane în violarea acestui decret, dacă el este un cleric, va fi în pericolul de a fi detronat din rangul său; dacă este laic, el va fi lipsit de sfânta cuminecătură.

CANONUL 8

Sumar. Patriarhii de la Constantinopol au interdicţia de a cere pentru securitatea lor din clerul lor o declaraţie scrisă de aderenţă.

Text. De vreme ce a ajuns la cunoştinţa noastră că nu doar ereticii şi persoanele rele când ei posedă din tronul Bisericii din Constantinopol, ci de asemenea patriarhi ortodocşi şi legitimi cer pentru securitatea poziţiei lor de la clerul lor (inclusiv episcopii supuşi jurisdicţiei lor) o declaraţie scrisă de aderenţă, acest consiliu sfânt şi ecumenic interzice ca aceasta să se facă în viitor, cu singura excepţie a documentelor în care potrivit unei forme prescrise şi unui obicei antic episcopii la consacrarea lor fac profesie de ortodoxia lor. Oricine va îndrăzni să violeze acest ordin, sau încearcă să facă astfel, sau consimte la o astfel de încercare, va fi lipsit de demnitatea sa.

CANONUL 9

Sumar. Toate contractele făcute de Photius între el şi aderenţii săi înaintea intruziunii sale în vederea Constantinopolitană sunt nule şi goale.

Text. De vreme ce Photius cu mult timp înainte de intruziunea sa în vederea Constantinopolitană i-a obligat faţă de sine pe adepţii săi prin documente scrise sau contracte, pentru a învăţa de la ei o nouă înţelepciune, care este nebunie în faţa lui Dumnezeu, noi declarăm toate astfel de contracte nule şi goale. Oricine este găsit acţionând în contravenţie faţă de această decizie, dacă este cleric, fie ca el să fie destituit; dacă este laic, să fie excomunicat.

CANONUL 10

Sumar. Nimeni nu va pleca fără aprobarea jurisdicţiei patriarhului său, chiar dacă cel din urmă ar fi vinovat de un delict grav.

Text. Nici un laic, călugăr sau cleric nu va pleca din jurisdicţia patriarhului său, înainte de o examinare şi o decizie a consiliului, chiar dacă el ar pretinde că cel din urmă este vinovat de un delict grav; nici nu va omite numele său în liturghie. Aceeaşi regulă trebuie să fie examinată de asemenea de episcopi şi preoţi faţă de patriarhul lor. Oricine este găsit acţionând contrar acestei decizii a sfântului consiliu, dacă este cleric sau episcop va fi suspendat; dacă este călugăr sau laic, va fi excomunicat.

CANONUL 11

Sumar. Vechiul şi Noul Testament învaţă că omul are doar un suflet raţional şi intelectual.

Text. În timp ce Vechiul şi Noul Testament învaţă că omul are un suflet raţional şi intelectual, şi aceasta este de asemenea învăţătura tuturor părinţilor şi doctorilor Bisericii, unele persoane, cu toate acestea, susţin blasfemia că el are două suflete. De aceea, acest consiliu sfânt şi general anatemizează pe autorii şi aderenţii acestei învăţături false. Oricine îşi permite să acţioneze contrar deciziei acestui mare consiliu, va fi anatemizat şi tăiat din credinţa şi societatea creştinilor.

CANONUL 12

Sumar. Cei ridicaţi la demnitatea episcopală de puteri sau intrigi seculare, vor fi destituiţi.

Text. Precum canonul Apostolic (31) şi alte decrete sinodice, tot astfel noi ordonăm ca oricine a fost ridicat la demnitatea episcopală prin intrigi sau puteri ale prinţilor seculari, vor fi destituiţi.

CANONUL 13

Sumar. Pentru demnităţile clericale mai înalte, clericii ataşaţi catedralei de la Constantinopol vor fi aleşi, şi nu străini sau persoane din afară.

Text. Noi decretăm că pentru demnităţile clericale mai înalte, clericii ataşaţi catedralei de la Constantinopol, care au petrecut ceva timp în ordinele clericale şi sunt cunoscuţi ca având un caracter bun şi meritând promovare, vor fi aleşi, şi nu străini sau persoane din afară (adică, laici, precum Photius şi alţii). Mai mult, cei care deţin slujba de administratori în casele prinţilor sau pe moşiile rurale, nu vor fi numiţi în bordul clerical din catedrală.

CANONUL 14

Sumar. Episcopii trebuie să fie onoraţi la timp de prinţii seculari.

Text. Cei care prin harul divin au fost ridicaţi la demnitatea episcopală, vor fi onoraţi la timp de prinţii seculari. În nici împrejurare ei nu vor merge o mare distanţă pentru a-i întâlni pe aceşti nobili, sau când se întâlnesc cu ei să descalece de pe caii lor şi să îi salute plecându-şi genunchiul. Mai degrabă, episcopii au curajul să mustre astfel de persoane când este necesar şi să le corecteze. Orice episcop care după această decizie îşi dezonorează astfel demnitatea sa, va fi suspendat din slujbă după un an, şi prinţul care dispreţuieşte sau depreciază demnitatea episcopală, va fi lipsit de sfânta cuminecătură.

CANONUL 15

Sumar. Nici un episcop nu are voie să vândă vase sfinte sau alte valori cu excepţia cazului în care este specificat de canoane. Nici nu are voie să vândă teritorii clericale. Toate astfel de tranzacţii sunt nule.

Text. Nici un episcop nu are voie să vândă vase sfinte sau alte valori care aparţin Bisericii sale cu excepţia cazului în care este specificat de canoane antice, şi anume, când aceasta este necesară pentru răscumpărarea captivilor. Nici nu are voie să dea pentru o arendă veşnică sau să vândă teritorii clericale sau alte proprietăţi. Oricine care are autoritate asupra proprietăţilor clericale se aşteaptă de la el să îmbunătăţească şi să extindă acestea în acord cu nevoile Bisericii; proprietatea sa, pe de altă parte, el poate să o vândă oricum doreşte. Oricine acţionează contrar acestei decizii va fi destituit, şi contractele, orale sau scrise, care asigură vânzarea sau închirierea unor astfel de proprietăţi, a vaselor sfinte, sau alte valori vor fi nule şi goale. Totuşi, cel care a cumpărat sau deţine sub chirie posesiuni clericale aşa cum s-a afirmat mai înainte şi nu le întoarce înapoi Bisericii căreia ele aparţin, va fi anatemizat până când a făcut restituirea.

CANONUL 16

Sumar. Cei care sub Împăratul Michael au ridiculizat tot ce este sacru şi au pus religia pe un nivel cu bufoneria, şi încă nu şi-au mărturisit delictul lor şi nu l-au ispăşit, sunt excomunicaţi.

Text. Cei care sub regimul Împăratul Michael au ridiculizat sacra liturghie, au interpretat rolul de episcopi sau altfel au parodiat sfânta noastră religie, şi încă  nu şi-au mărturisit delictul lor şi prin penitenţă nu l-au ispăşit, sunt excomunicaţi pentru o perioadă de trei ani. În timpul primului an ei vor lua locul împreună cu flentes, în al doilea an cu catehumenii; şi în al treilea an vor sta în clasa compatibililor. Dacă în viitor vre-un împărat sau alt înalt oficial va înscena o astfel de bufonerie, este datoria patriarhului şi a episcopilor care sunt cu el să condamne şi să îl excludă de la sfintele taine; i se va impune o penitenţă aspră, şi dacă el nu-şi asumă repede împlinirea ei, el va fi anatemizat. Dacă patriarhul şi episcopii eşuează să manifeste zelul necesar cu privire la aceasta, ei să fie destituiţi.

CANONUL 17

Sumar. Patriarhii au dreptul să îi someze pe toţi metropolitanii lor la sinodul patriarhal şi să îi pedepsească dacă ei sunt vinovaţi de un delict. Cei care fără un motiv bun eşuează să ţină seama de somaţii, vor fi pedepsiţi.

Text. Consiliul declară că patriarhii au dreptul de a convoca sinodul patriarhal şi de a pedepsi dacă sunt convinşi de un delict, pe toţi mitropolitanii care au fost ridicaţi de ei fie prin ordinare fie prin acordarea giulgiului; şi mitropolitanii nu trebuie să mai îşi scuze absenţa lor de la sinodul patriarhal cu pretextul că ei înşişi ţin sinoade mitropolitane. Chiar dacă consiliul general nu interzice cele din urmă, sinoadele patriarhale sunt cu toate acestea, mult mai importante. Nici nu este adevărat că un sinod nu poate fi ţinut fără prezenţa stăpânitorului secular. Canoanele spun că nu conducătorii seculari, ci episcopii se vor aduna într-un sinod. În vremuri antice un laic nu era niciodată prezent la un sinod local, ci doar la unul general. Mai mult, nu este potrivit ca prinţii seculari să fie spectatori la ceea ce ia parte cu privire la cler. Mitropolitanul care în schimb fără un motiv bun eşuează să asculte de patriarhul care convoacă sinodul, dacă întârzie două luni, va fi suspendat; dacă întârzie un an, va fi destituit. Cel care eşuează să se supună acestei decizii va fi anatemizat.

CANONUL 18

Sumar. Proprietatea şi privilegiile oferite unei Biserici şi posedate de acea Biserică pentru treizeci de ani, nu pot fi luate de seculari.

Text. Proprietatea şi privilegiile care au fost oferite, fie în scris fie nu în scris, de împăraţi sau de alte persoane unei Biserici, şi care acea Biserică le-a posedat timp de o perioadă de treizeci de ani, nu pot fi luate de o persoană seculară fie prin forţă fie prin alte mijloace. Orice astfel de persoane care acţionează contrar acestui decret, va fi anatemizat.

CANONUL 19

Sumar. Metropolitanii nu vor merge la Bisericile celor care i-au votat şi să impună poveri asupra lor, risipind banii intenţionaţi pentru cei săraci şi pentru alte scopuri.

Text. Nici un arhiepiscop sau metropolitan nu îşi va părăsi Biserica sa şi, sub pretextul vizitării, dar de fapt îndemnaţi de avariţie, să recurgă pentru sine la Bisericile votanţilor săi de a abuza de puterea sa prin impunerea de sarcini grele asupra supuşilor săi şi risipind banii care erau intenţionaţi pentru cei săraci şi pentru alte scopuri clericale. Ospitalitatea şi alte lucruri necesare pentru călătorie să fie acceptate cu stimă profundă şi cu frica de Dumnezeu, dar nici o cerere să nu fie făcută care s-ar dovedi o povară pentru acele Biserici şi episcopii săi.

CANONUL 20

Sumar. Un episcop care fără o notificare cuvenită exclude pentru eşecul de a plăti chiria pe cineva care posedă proprietatea Bisericii ca emphyreusis, va fi destituit.

Text. Nici un episcop prin propria sa autoritate nu va exclude forţat, pentru eşecul de a plăti chiria pe cineva care posedă proprietatea Bisericii ca emphyreusis (o chirie veşnică a pământurilor şi a proprietăţilor închiriate în considerarea chiriei anuale şi a îmbunătăţirilor la aceasta); ci el trebuie să dea o notificare acelei persoane că îşi va pierde posesiunea dacă eşuează să îşi plătească chiria pentru o perioadă de trei ani. Dacă el întârzie această perioadă de timp, atunci episcopul va aduce problema la tribunal şi va cere întoarcerea proprietăţii Bisericii. Dacă vre-un episcop acţionează contrar acestei decizii şi continuă în neascultarea sa, el să fie destituit.

CANONUL 21

Sumar. Autoritatea seculară nu va trata cu lipsă de respect sau să caute să destituie pe vre-un patriarh; nici nu va direcţiona împotriva papei de la Roma vre-o scriere defăimătoare şi bârfitoare. Orice putere seculară care încearcă să îl expulzeze pe vre-un patriarh, va fi anatemizată.

Text. Nici o autoritate seculară nu va trata cu lipsă de respect sau să caute să destituie pe vre-unul dintre cei cinci patriarhi; mai degrabă ei trebuie să fie onoraţi foarte mult, în special papa de la Vechea Romă, apoi patriarhii de la Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim. Nici nu va direcţiona împotriva papei din Vechea Romă vre-o scriere defăimătoare şi bârfitoare, aşa cum s-a făcut în mod recent de Photius şi mai devreme de Dioscurus. Dacă o autoritate seculară va încerca să expulzeze papa sau oricare dintre ceilalţi patriarhi, fie ca el să fie anatema. Dacă o ambiguitate sau o controversă referitoare la Sfânta Biserică a Romanilor va fi adusă înaintea unui consiliu general, chestiunea va trebui să fie examinată şi aranjată cu respectul şi stima cuvenită, şi nici o propoziţie nu ar trebui să fie pronunţată împotriva supremului pontif din Roma vârstnică.

CANONUL 22

Sumar. Toate promovările şi consacrările episcopilor trebuie să fie făcute prin alegere şi decizia colegiului episcopilor, şi nici o putere seculară nu va deranja aceasta.

Text. În acord cu consiliile mai timpurii această adunare sfântă şi generală decretează că toate promovările şi consacrările episcopilor trebuie să fie făcute prin alegere şi decizia colegiului episcopilor, şi nici un conducător secular sau un alt laic care are influenţă sub penalitatea anatemei se va amesteca în alegerea sau promovarea unui patriarh, metropolitan sau orice episcop, decât dacă el este invitat de Biserica însăşi.

CANONUL 23

Sumar. Este interzis episcopilor să vândă proprietăţile care aparţin altor Biserici. Nici un preot sau diacon nu va trece fără aprobarea din partea Bisericii sale către alta.

Text. A venit la cunoştinţa noastră că unii episcopi vând posesiunile aparţinând altor Biserici, şi astfel uzurpă o autoritate care aparţine altor episcopi. Acest consiliu mare şi general a decretat de aceea, că nici un episcop sau coepiscop nu va înfăptui sau nu va lua parte la o asemenea tranzacţie nedreaptă; nici nu va numi preoţi sau alţi clerici către biserici care nu sunt sub jurisdicţia. Mai mult, nici un preot sau diacon cu acordul său nu va trece unei Biserici pentru care el nu a fost în mod original ordinat, pentru că aceasta este ilicit şi contrar canoanelor. Orice acte contrare acestor dispoziţii vor fi pedepsite just şi dacă el nu se îndreaptă, va fi destituit.

CANONUL 24

Sumar. Metropolitanii care sunt atât de absorbiţi în căutări seculare încât îi obligă pe alegătorii lor să facă munca lor, vor fi pedepsiţi.

Text. Unii metropolitani sunt, contrar legii clericale atât de absorbiţi în căutări seculare şi atât de neglijenţi şi fără grijă în datoriile lor spirituale încât ei au toate serviciile divine din bisericile lor conduse de unul dintre episcopii care i-au votat, despre care se spune că li se porunceşte să înfăptuiască aceste servicii în locul lor şi cu cheltuiala lor, astfel întrebuinţând forţat pe cei care sunt investiţi cu demnitate episcopală ca clerici supuşi lor, un procedeu căruia îi lipseşte orice aprobare Apostolică. De aceea, orice metropolitan care în viitor va întrebuinţa votanţii săi pentru a înfăptui serviciile menţionate mai înainte, va fi pedepsit de patriarhul său şi, dacă nu se îndreaptă, să fie destituit.

CANONUL 25

Sumar. Toţi clericii ordinaţi de Ignatius şi Metodius dar care chiar acum sunt adepţi ai lui Photius şi refuză să se supună, sunt destituiţi şi lipsiţi de toate funcţiile sacerdotale.

Text. Episcopii, preoţii, diaconii şi subdiaconii Bisericii din Constantinopol care au fost ordinaţi de Patriarhii Ignatius şi Metodius, dar care chiar acum sunt adepţi ai lui Photius şi refuză să se supună acestui consiliu sfânt şi ecumenic, sunt destituiţi şi lipsiţi de toate funcţiile sacerdotale, aşa cum Papa Nicholas deja a decretat, şi în nici o împrejurare nu vor fi listaţi din nou în registrul clerului, chiar dacă se pocăiesc. Mişcaţi de compasiune, le permitem în acel caz să primească sfânta cuminecătură ca laici.

CANONUL 26

Sumar. Un preot sau diacon destituit de episcopul său şi nesatisfăcut de judecata emisă, poate apela la metropolitan. În aceeaşi manieră poate un episcop să apeleze la patriarh împotriva unui metropolitan.

Text. Dacă un preot sau diacon a fost destituit de episcopul său datorită unui delict, şi dacă el susţine că a suferit o nedreptate şi nu este satisfăcut de judecata episcopului său, simţind că în părerea sa a fost influenţat de resentimente faţă de el sau de favoare faţă de alţii, el poate apela la metropolitanul din provincie, care atunci va examina cu episcopi chestiunea într-un sinod provincial şi va pronunţa judecata în acord cu rezultatele investigaţiei lor. În acelaşi fel un episcop poate apela la patriarh împotriva deciziei metropolitanului său, care apoi cu ceilalţi metropolitani supuşi lui, va decide chestiunea. Nici un metropolitan sau episcop nu poate fi judecat prin metropolitanii vecini ai provinciei sale; aceasta trebuie să se facă de către patriarh. Oricine nu se supune acestei decizii, să fie excomunicat.

CANONUL 27

Sumar. Veşmintele obişnuite liturgice trebuie să fie reţinute în fiecare provincie. Episcopii nu trebuie să poarte pallium pentru a satisface un spirit de dragoste de sine. Călugării ridicaţi la demnitatea episcopală trebuie să reţină obiceiul mănăstiresc.

Text. Noi decretăm că indiciile şi semnele obişnuite (veşmintele liturgice) care caracterizează feluritele ordine clericale trebuie să fie reţinute în fiecare provincie şi local. Episcopii cărora le-a fost oferit pallium-ul îl vor purta doar în anumite vremi şi locuri şi nu întâmplător pentru a satisface un duh de iubire de sine şi o dorinţă după slavă deşartă. Călugării care au fost ridicaţi la demnitatea episcopală trebuie să păstreze obiceiul monastic, şi nici unuia nu i se permite să îl pună deoparte fără a deveni un violator al propriilor sale acorduri. De aceea, fiecare episcop care poartă pallium-ul în afara vremurilor prescrise, sau pune deoparte obiceiul mănăstiresc, dacă el nu se supune corectării, să fie destituit.

Din H. J. Schroeder, Disciplinary Decrees of the General Councils: Text, Translation and Commentary, (St. Louis: B. Herder, 1937). pp. 157-176.

NOTA 1: Lista lui B. Herder’s a fost cumpărată de cărţile TAN, ale lui Rockford IL. TAN a confirmat că copyright SUA nu a fost reînnoit după 28 de ani statutari şi că textul este acum în domeniul public în SUA.]

NOTA 2: Fr. Schroeder a însoţit textul cu un comentariu care, în timp ce era informat bine, a fost dominat de o preocupare de a apăra poziţiile Catolice din vremea sa, şi conţinea, mai mult, un număr de atacuri verbale asupra bisericilor Ortodoxe. Acest comentariu nu a fost reprodus aici.

Print Friendly, PDF & Email