Rhodon1
Sfântul Jerome presupunea că acest Rhodon2 este autorul operei împotriva catafrigienilor, și că ținea, probabil, de Asterius Urbanus.3 Eusebiu4 ne oferă un fragment din opera acestuia, scrisă împotriva lui Marcion și adresată lui Callistion, a cărei traducere poate fi găsită mai jos. Acesta ne dezvăluie că este discipol al lui Tațian și își exprimă intenția de a oferi soluții originale la problemele scripturale pe care Tațian5 se pare că le-a explicat într-o manieră nesatisfăcătoare. De asemenea, Rhodon pare să fi scris și împotriva blasfemiatorului Apelles,6 a cărui Hexaemeron este o încercare de a-l desființa pe Moise; dar rămâne neclar dacă și-a îndeplinit promisiunea legată de un „Epi/Lusij Problemelor (sau întrebărilor) lui Tațian”. Routh a dedicat fragmentului tradus aici șase pagini de notițe,7 pe care le atașează textului grecesc (al lui Eusebiu) și unei versiuni în latină a aceluiași text.
„Părerile lor sunt împărțite2 și susțin o părere care n-are niciun fel de consistență. Capul unuia din grupurile lor, Apelles, care se mândrește cu strictețea vieții sale și cu vârsta sa, recunoaște că există un singur principiu fundamental,3 dar spune că profețiile vin dintr-un spirit contradictoriu, iar în această părere este influențat de o ghicitoare pe nume Phillumene. Alții însă, printre care se numără și Potitus și Basilicus, chiar Marcian,5 susțin două principii fundamentale. Aceștia, pe urmele lupului pontic și, la fel ca el, nereușind să descopere împărțirea lucrurilor, au fost nevoiți să apeleze la afirmația pripită potrivit căreia există două principii fundamentale, fără să aibă însă vreun argument. Alții, deviind de la rău la mai rău, presupun existența nu doar a două, ci chiar a trei naturi. Conducătorul și campionul acestora din urmă este Syneros, după cum spun cei ce-i urmează învățătura…
Bătrânul Apelles a intrat în discuție cu noi și a fost acuzat de multe păreri greșite. De exemplu, el afirmă că oamenii nu trebuie în nicio circumstanță să-și reanalizeze crezul,6 ci, odată ce l-au adoptat, trebuie să-l urmeze până la capăt. A mai spus că cei care și-au pus nădejdea în Cel Răstignit vor fi salvați, cu condiția să fie gășiți făcând fapte bune. Dar cea mai ciudată idee expusă de el a fost, după cum am remarcat și altădată, cea legată de Dumnezeu: a afirmat că există un singur principiu fundamental, așa cum spune credința noastră…
Când l-am întrebat: «Cum dovedești aceasta?» sau «Cum poți afirma că există un singur principiu fundamental?», a spus că profețiile se desființează reciproc, pentru că n-au adus nimic adevărat; că sunt discordante și false și se contrazic. La întrebarea «De unde reiese că există un singur principiu fundamental?» n-a avut un răspuns, dar a replicat că se vede silit să îmbrățișeze această credință. Când l-am somat să spună adevărul, a declarat solemn că acestea sunt sentimentele sale și că nu știe «cum» să fie un Dumnezeu necreat, dar crede acest lucru. Aici am izbucnit în râs și l-am mustrat; căci pretindea că este învățător și nu era în stare să argumenteze ceea ce îi învăța pe alții.”
Note bibliografice
1 În Eusebiu, Historia Ecclesiastica, v. 13.
2 Sau Rhodo.
3 Vol. VII, pp. 333-338, seria aceasta, unde am neglijat să inserez o referință la Routh, Rel. Sac., vol. II, pp. 183-217.
4 Historia Ecclesiastica, cartea V, cap. 13.
5 Vol. II, p. 62, seria aceasta.
6 Vezi Origen, vol. IV, p. 567, seria aceasta.
7 Rel. Sac., vol. I, pp. 437-446.
1 Marcionitul.
2 Politei/a|. Vezi nota lui Migne.
3 Arxh/n. [Vezi vol. VII, p. 365, seria aceasta.]
4 Daimonw/shj.
5 Unele copii au „Marcion marinarul” și de aceea Tertulian (de Proescriptionibus) vorbește despre el. [Vol. III, cap. 30, p. 257, seria aceasta.]
6 To\n lo/gon.
