Epistola Apostolică

Epistola Apostolică

Informații despre Epistola Apostolică

Epistola Apostolică este cunoscută sub numele de Epistula Apostolorum. Deși a fost scrisă inițial în greacă, ea s-a păstrat prin traducerile în limbile coptă și etiopiană. Manuscrisul în limba coptă aparține sfârșitului secolului al IV-lea, începutului secolului al V-lea. Manuscrisele în etiopiană aparțin secolului al XVIII-lea și păstrează întregul text. În timp ce manuscrisele în limba coptă par să fie o traducere directă a celor grecești, s-ar putea ca cele etiopiene să fie o traducere a unei traduceri existente în arabă sau coptă.

Epistola Apostolică este o frumoasă piesă a polemicii creștine împotriva gnosticilor,[1] reprezentați prin conducătorii lor, Simion Magus și Cerintius. Ron Cameron scrie în introducerea cărții sale The Other Gospels (n.tr. Celelalte Evanghelii):

„În prezentarea unei presupuse revelații a lui Isus către apostolii săi, Epistola Apostolică suprapune forma literară a dialogului și discursului revelat deasupra tradițiilor sale. Isus vorbește ca Domnul înviat care transmite învățăminte comunității. Evident, acest înveliș literar este secundar: discursul și dialogul nu este alcătuit din zicale, ci conține formule ale crezului, indicații pentru catihetică și porțiuni de tratate dogmatice prescurtate, toate fiind folosite în serviciul dreptei credințe. Astfel, Epistola Apostolică imită o formă de literatură revelată care a fost populară printre mulți dintre gnostici, încercând să-și combată oponenții cu propriile lor arme teologice. Acest scop apologetic este accentuat prin adăugarea unei introduceri epistolare la document. Împotriva revendicărilor de autoritate ale unor scrieri care au circulat sub numele unor apostoli individuali sau al unor ucenici ai lui Isus, toți apostolii sunt menționați cu numele ca autori ai acestei «scrisori» și ca receptori ai acestei descoperiri. Astfel, Epistola Apostolică modifică forma scrisorii, pentru a sublinia faptul că această descoperire este înconjurată de o epistolă creștină veritabilă, că nu este o învățătură secretă și că ceea ce este descoperit este cunoscut și este disponibil pentru toți. De aceea, Epistola Apostolică este un anti-gen, o parodie a unei forme a literaturii apocaliptice preferată de oponenții săi creștini gnostici, o încercare de a îmblânzi literatura celor care L-au portretizat pe Isus ca fiind revelatorul unei înțelepciuni din altă lume, care este dezvăluită în cărțile misterioase.”

Versiunea coptă, în capitolul 17, situează sfârșitul lumii după o sută douăzeci de ani de la Cincizecime, în timp ce versiunea etiopiană afirmă că vor trece o sută cincizeci de ani. O explicație verosimilă ar putea fi aceea că documentul a fost realizat în original cu puțin timp înaintea anului o sută cincizeci și a fost corectat de un redactor atunci când previziunea nu s-a îndeplinit.

Cameron a scris cu privire la datarea Epistolei Apostolice următoarele:

„Epistola Apostolică a fost alcătuită după ce au apărut evangheliile Noului Testament și înainte de traducerea coptă, care a fost făcută în secolul al IV-lea sau al V-lea. Libertatea în felul de a folosi tradițiile, adaptarea Evangheliilor în regulamente pentru ordinea Bisericii, felul în care este consolidată poziția crezului și felul în care este folosită pentru a-i combate pe oponenții săi gnostici, și cooptarea apostolului Pavel ca un subordonat al Bisericii creștine care se ridica – toate acestea sugerează că documentul a fost compus între mijlocul și sfârșitul secolului al II-lea. Dovezile interne sugerează că Egiptul a fost locul său de origine.”

Astfel, Epistola Apostolică oferă o oglindă a disputei dintre creștini și gnostici din secolul al II-lea.

Epistola Apostolică[2]

Următoarea selecție este un fragment din Montague Rhodes James, The Apocryphal New Testament (n.tr. Noul Testament Apocrif) (Oxford: Clarendon Press 1924), pp. 485-503.

Autoritățile textului sunt: (a) un manuscris în limba coptă din secolul IV-lea sau al V-lea de la Cairo, mutilat; (b) o versiune completă în etiopiană; (c) o foaie a unui manuscris latin din secolul al V-lea, de pe care s-a șters scrierea inițială pentru a se utiliza din nou și pe care se văd urmele vechi, de la Viena. Singura ediție care folosește toate autoritățile este cea a lui C. Schmidt din 1919. Versiunea etiopiană a fost editată anterior de Guerrier în Patrologia orientalis, sub titlul Testament of Our Lord in Galilee (n.tr. Testamentul Domnului nostru în Galileea). O observație asupra textului făcută de Guerrier în Revue de l’Orient Chretien (1907) (n.tr. Revista Orientului Creștin) m-a ajutat să îl identific cu textul în limba coptă, despre care Schmidt a povestit la Academia de la Berlin. În privința datei și a caracterului cărții, verdictul lui Schmidt a fost că a fost scrisă în Asia Mică în anul 160 d.Hr. de către un creștin drept-credincios. Corectitudinea ei a fost pusă sub semnul întrebării (vezi revizuirea lui G. Bardy in Revue Biblique, 1921 (n.tr. Revista Biblică). Niciun scriitor antic nu o menționează și au fost găsite foarte puține urme ale utilizării ei: Commodian, un poet din secolul (al III-lea?) o folosește într-un singur loc.

Până acum nu există nicio traducere în engleză a textului; versiunea mea depinde de Schmidt și Guerrier.

În versiunea etiopiană, o altă scriere, o profeție a Domnului nostru cu privire la semnele sfârșitului, este adăugată la începutul Epistolei. Părți din aceasta se repetă în Testamentul sirian al Domnului și o parte este repetată chiar în această Epistolă. Este notabil faptul că profeția se sfârșește cu un pasaj care este identic cu unul citat de Clement din Alexandria dintr-o sursă care nu este menționată de el – o numește doar „Scriptura”.

Testamentul 11 în Guerrier

„Și cei neprihăniți, care au umblat în căile neprihănirii, vor moșteni slava lui Dumnezeu; și le va fi dată o putere pe care niciun ochi nu a văzut-o și nicio ureche nu a auzit-o; și ei se vor bucura în Împărăția Mea.”

Clem. Alex. Protrept. ciii.

Dar sfinții Domnului vor moșteni slava lui Dumnezeu și puterea Sa.

Spune-mi ce slavă, o, tu cel binecuvântat.

Ceea ce ochiul nu a văzut și nici urechea nu a auzit, și nici nu s-a suit la inima omului;[3] și ei se vor bucura la Împărăția Domnului lor pentru veșnicie. Amin.”

Un pasaj similar se află în Constituțiile Apostolice, vii. 22. În legătură cu proveniența posibilă a Apocalipsei lui Elias vezi lucrarea mea Apocrifa pierdută a V.T., p. 54.

Primele patru foi din manuscrisul în limba coptă sunt pierdute, deci depindem de varianta etiopiană pentru începutul textului.

Cartea pe care Isus Hristos a descoperit-o ucenicilor săi: și cum a descoperit Isus Hristos cartea tovarășilor Săi apostoli, ucenicilor lui Isus Hristos, chiar cartea care este pentru toți oamenii. Simon și Cerinthus, apostolii falși, este scris în legătură cu ei ca niciun om să nu se lipească de ei, deoarece în ei este înșelătoria prin care îi distrug pe oameni. (Cartea a fost scrisă) pentru ca voi să nu vă înfiorați și să nu vă îngrijorați, și să nu vă depărtați de la cuvântul Evangheliei pe care ați auzit-o. Așa cum am auzit-o, o păstrăm în amintirea noastră și am scris-o pentru întreaga lume. Vă încredințăm fiii și fiicele noastre în bucurie [în harul lui Dumnezeu (?)] în numele lui Dumnezeu Tatăl, Domnul lumii și al lui Isus Hristos. Harul să vă fie înmulțit.
Noi, Ioan, Toma, Petru, Andrei, Iacov, Filip, Bartolomeu, Matei, Natanael, Iuda Zelotul și Chifa, scriem bisericilor de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi, mărturia și înștiințarea cu privire la Domnul nostru Isus Hristos: vă scriem ceea ce am văzut, am auzit și am pipăit după ce a înviat din morți și cum ne-a arătat El lucruri mărețe, minunate și adevărate.
Aceasta cunoaștem: că Domnul și Răscumpărătorul nostru Isus Hristos este Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, care a fost trimis de Dumnezeu, Domnul întregii lumi, făcătorul și Creatorul ei, care este numit de orice nume și mai presus de orice putere, Domnul domnilor, Împăratul împăraților, Conducătorul conducătorilor, Cel ceresc, care stă mai presus de heruvimi și serafimi, la dreapta tronului Tatălui: care prin cuvântul Său a făcut cerurile și a făcut pământul și ceea ce se află în el, și a pus hotare mării, ca ea să nu le treacă; de asemenea, și adâncurile și fântânile, ca ele să izvorască și să curgă pe pământ; ziua și noaptea, soarele și luna, El le-a așezat, și stelele în cer, care au despărțit lumina de întuneric; care a chemat în ființă iadul și la o clipeală de ochi a rânduit ploaia iernii, zăpada (norul), grindina, gheața și zilele în anotimpurile lor; care face pământul să se cutremure și din nou îl întemeiază; care a creat omul după chipul și asemănarea Lui, și părinții din vechime și profeții au mărturisit aceasta (sau: și a vorbit în pilde cu părinții din vechime și cu profeții în adevăr), despre care au predicat apostolii și pe care L-au atins ucenicii. În Dumnezeu, Domnul, Fiul lui Dumnezeu, credem noi, că El este cuvântul întrupat: care a luat un trup în sfânta fecioară Maria, a fost născut prin Duhul Sfânt, nu prin dorința (pofta) cărnii, ci prin voia lui Dumnezeu; că El a fost înfășurat în scutece în Betleem și a fost arătat, și a crescut și a ajuns la vârsta maturității, când și noi am crezut în El.
Aceasta a făcut Domnul nostru Isus Hristos, care a fost trimis de Iosif și Maria, mama Lui, pentru a fi învățat. [Și] atunci când cel care L-a învățat I-a spus: „Spune Alfa”, atunci El a răspuns și a zis: „Mai întâi spune-Mi ce este Beta.” [Probabil: Mai întâi spune-Mi ce este <Alfa și apoi îți voi spune ce este> Beta. Conform poveștii lui Marcosian, citată de Ireneu (vezi mai sus, Evanghelia după Toma, p. 15). Povestea este în textele Evangheliei după Toma și în toate Evangheliile Prunciei.] Acest lucru care s-a împlinit atunci este adevărat și este o realitate.
După aceea a fost o căsătorie în Cana din Galileea; și ei l-au rugat pe El, pe mama Lui și pe frații Lui, și El a schimbat apa în vin. El a înviat pe cel mort, l-a făcut pe olog să meargă, a vindecat pe cel cu mâna uscată și femeia care a suferit de o scurgere de sânge de doisprezece ani s-a atins de poalele hainei Lui și a fost vindecată chiar atunci. Și atunci când ne-am minunat de minunea care a avut loc, El a spus: „Cine M-a atins?” Atunci noi am spus: „Doamne, oamenii care se îmbulzesc Te-au atins.” Dar El a răspuns și ne-a zis: „Am simțit cum a ieșit din mine o putere.” Numaidecât, acea femeie a venit înaintea Lui, a răspuns și I-a spus: „Doamne, eu Te-am atins.” Și El a răspuns zicându-i: „Du-te, credința ta te-a făcut sănătoasă.”[4] După aceea, El l-a făcut pe surd să audă și pe orb să vadă; din cei posedați a alungat duhurile necurate și i-a curățit pe leproși. Duhul care locuia într-un om avea numele Legiune; a strigat împotriva lui Isus, spunând: „Ai venit să ne dai afară înainte să vină vremea distrugerii noastre.” Dar Domnul Isus l-a mustrat zicând: „Ieși afară din omul acesta și să nu îl rănești.” Și el a intrat în porcine și le-a înecat în apă, și ele au fost sufocate.[5]

După aceea, El a umblat pe mare, și vântul bătea, și El a strigat împotriva lor (le-a mustrat), și valurile mării au fost potolite. Și atunci când noi, ucenicii Lui, nu mai aveam bani, L-am întrebat: „Ce să ne facem, că a venit cel care adună taxe?” Și El ne-a spus: „Unul dintre voi să arunce undița și să prindă un pește, și va găsi în el un ban, pe care să îl dați celui care adună taxele din partea mea și a voastră.”[6] Și pe urmă, când nu mai aveam pâine, ci numai cinci pâini și doi pești, El a poruncit oamenilor să stea jos, și numărul lor era de cinci mii, fără copii și femei. Le-am pus înainte felii de pâine, și ei au mâncat și s-au săturat, și au mai rămas, și noi am umplut douăsprezece coșuri pline cu resturi,[7] întrebându-ne unul pe altul: „Ce înseamnă aceste cinci pâini?” Ele sunt simbolul credinței noastre în Domnul creștinilor (în marea creștinătate), chiar în Tatăl, Domnul Atotputernic, și în Isus Hristos, răscumpărătorul nostru, în Duhul Sfânt mângâietorul, în sfânta biserică și în iertarea păcatelor.

Aceste lucruri ne-au fost descoperite și au fost învățate de la Domnul și Mântuitorul nostru. Și noi facem ca și El, pentru ca să devenim părtași harului Domnului nostru și, în slujirea noastră și în aducerea de mulțumiri (glorie), ne gândim la viața veșnică. Fiți statornici și nu șovăiți în cunoașterea și încrederea în Domnul nostru Isus Hristos, și El va avea milă de voi și vă va mântui veșnic, în lumea fără sfârșit.

[Aici începe textul în limba coptă.]

Cerintiu și Simon au venit din lume, dar ei sunt dușmanii Domnului nostru Isus Hristos, deoarece pervertesc cuvântul și lucrul adevărat, și chiar (credința în) Isus Hristos. De aceea, stați departe de ei, căci moartea este în ei și multă stricăciune și corupție, chiar în aceștia peste care va veni judecata și sfârșitul, și distrugerea veșnică.
Așadar, nu ne-am dat înapoi de la a vă scrie în privința mărturiei lui Hristos, Mântuitorul nostru, și ceea ce a făcut El, atunci când L-am urmat, cum ne-a luminat înțelegerea…
Cu referire la aceasta, noi mărturisim că Domnul, care a fost crucificat de Pilat din Pont și Arhelau între doi hoți [și împreună cu ei a fost dat jos de pe lemnul crucii, în etiopiană], și a fost îngropat într-un loc numit Locul Căpățânii (Craniului). Și într-acolo au mers trei femei, Maria, cea care era rudă cu Marta, și Maria Magdalena [Sara, Marta și Maria, în etiopiană], și au luat miresme pentru a le turna pe trup, plângând și jelind cu privire la ceea ce urma să se întâmple. Și atunci când s-au apropiat de mormânt, ele s-au uitat înăuntru și nu au găsit trupul [ele au găsit piatra dată la o parte și deschizând intrarea, în etiopiană].
Și în timp ce ele au jelit și au plâns, Însuși Domnul li S-a arătat și le-a zis: „Pentru cine plângeți? Nu mai plângeți. Eu sunt Cel pe care Îl căutați. Să meargă una din voi la frații voștri și să spună: «Veniți, Stăpânul a înviat din morți.»” Marta [Maria, în etiopiană] a venit și ne-a spus.[8] Noi i-am spus: „Ce avem noi a face cu tine, femeie? El, care este mort și îngropat, este posibil să trăiască?” Și nu am crezut-o că Mântuitorul a înviat din morți.[9] Apoi ea s-a întors la Domnul și I-a zis: „Niciunul din ei nu m-a crezut că trăiești.” El a spus: „Să meargă altcineva dintre voi și să le spună din nou aceasta.” Maria [Sara, în etiopiană] a venit și ne-a spus din nou aceasta, și noi nu am crezut-o; și ea s-a întors la Domnul și I-a spus Lui la fel.
Apoi Domnul a spus Mariei și surorilor sale: „Haideți să mergem la ei.” Și El a venit și ne-a găsit înăuntru [stând acoperiți sau pescuind, în etiopiană], și ne-a chemat afară; dar noi am crezut că este o fantomă și nu am crezut că era Domnul. Apoi El ne-a spus: „Veniți, nu vă temeți. Eu sunt stăpânul vostru, chiar El. O, Petru, de Acesta te-ai lepădat de trei ori și te lepezi de El din nou?” Și am venit la El îndoindu-ne în inimile noastre dacă este El. Apoi El ne-a spus: „Pentru ce încă vă îndoiți și sunteți necredincioși? Eu sunt Cel care v-a vorbit despre trupul Meu, despre moartea și învierea Mea. Dar ca voi să credeți că Eu sunt Acela, Petru, pune degetul tău în urma lăsată de cuie în mâinile mele și tu, Toma, pune degetul tău în rana lăsată de suliță; iar tu, Andrei, uită-te la picioarele Mele și vezi dacă apasă pământul; căci este scris de profet: «O fantomă a diavolului nu lasă urme de pași pe pământ.»”[10]
Și noi L-am atins ca să aflăm adevărul dacă a înviat în carne; și am căzut la pământ înaintea Lui (și ne-am închinat Lui), mărturisindu-ne păcatul că am fost necredincioși. Și apoi Domnul și Mântuitorul nostru ne-a spus: „Ridicați-vă și vă voi descoperi ceea ce este mai presus de cer și în cer, și odihna voastră care este în Împărăția cerurilor. Căci Tatăl Meu Mi-a dat putere [M-a trimis, în etiopiană] să vă iau acolo sus, pe voi și pe cei care credeți în Mine.”
Acum ceea ce ne-a descoperit este aceasta, despre aceasta a vorbit: „Aceasta s-a împlinit când urma să vin acolo de la Tatăl tuturor lucrurilor, și am trecut prin ceruri, și apoi am îmbrăcat înțelepciunea Tatălui, și am îmbrăcat puterea tăriei Lui. Am fost în cer și am trecut pe lângă arhangheli și îngeri, ca și când aș fi fost unul dintre ei, printre principalități și autorități. Am trecut printre ei deoarece aveam înțelepciunea Celui care M-a trimis. Căpetenia îngerilor [este] Mihail, și Gavril, și Uriel, și Rafael m-au urmat până la al cincilea cer, deoarece au crezut în inima lor că eram unul de-al lor; o astfel de putere Mi-a fost dată de Tatăl meu. Și în ziua aceea am împodobit arhanghelii cu o voce minunată [în lcoptă; i-am cutremurat – i-am uimit, în latină și etiopiană], astfel ca să meargă la altarul Tatălui și să slujească, și să îndeplinească misiunea până ce Mă voi întoarce la El. Și astfel am creat înfățișarea lor după înțelepciunea Mea; deoarece Eu am devenit totul în toți, ca să pot lăuda dispensația Tatălui și să împlinesc gloria Celui care M-a trimis [verbele ar putea fi ușor modificate] și să Mă întorc la El. [Aici versiunea latină omite o porțiune considerabilă de text fără să să facă vreo observație, până aproape de începutul capitolului 17.]
Căci știți că îngerul Gavril a adus vestea la Maria.[11] Și noi am răspuns: „Da, Doamne.” El a răspuns și ne-a zis: „Nu vă amintiți atunci, că v-am spus cu puțin timp în urmă: «Am devenit un înger printre îngeri și am devenit totul în toți?»” Noi I-am spus: „Da, Doamne.” Apoi El a răspuns și ne-a spus: „În ziua aceea în care am luat forma îngerului Gavril, am apărut înaintea Mariei și am vorbit cu ea. Inima ei M-a primit și ea a crezut [ea a crezut și a râs, în etiopiană], și Eu M-am format și am intrat în trupul ei. M-am făcut trup, căci numai Eu am fost un slujitor pentru Mine Însumi în ceea ce o privea pe Maria [am fost propriul Meu mesager, în etiopiană] în înfățișarea formei unui înger. Căci astfel a trebuit să fac [sau: așa am fost obișnuit]. Apoi M-am întors la Tatăl Meu.” [După întoarcerea Mea la Tatăl, în coptă și continuă.]
„Dar să comemorați moartea Mea. Atunci când vine Paștele (Paști, pascha), unul din voi va fi aruncat la închisoare din pricina Numelui Meu și el se va întrista și se va necăji pentru că nu ține Paștele cu voi. Și voi trimite puterea Mea în forma îngerului Meu Gavril, și ușile închisorii se vor deschide. Și el va ieși și va veni la voi, și va veghea noaptea împreună cu voi până ce va cânta cocoșul. Iar atunci când veți împlini comemorarea care este făcută din mine și agapa (masa de dragoste), el va fi aruncat din nou în închisoare pentru o mărturie, până ce va ieși de acolo și va predica ceea ce v-am dat Eu.”

Și noi I-am spus: „Doamne, mai este nevoie atunci să luăm din nou cupa și să bem?” [„Doamne, nu ai împlinit Tu Însuți băutura Paștelui? Atunci mai este nevoie ca noi să o împlinim din nou?”, în etiopiană] El ne-a spus: „Da, este necesar, până în ziua în care voi reveni împreună cu aceia care au fost omorâți din pricina Mea.” [care vin împreună cu rănile Mele, în etiopiană]

Apoi noi I-am spus: „Doamne, ceea ce ne-ai descoperit este măreț. Vrei să vii în puterea oricărei creaturi sau cu înfățișarea oricărui fel?” [În ce putere sau formă vei veni?, în etiopiană] El a răspuns și ne-a zis: „Adevărat vă spun că voi veni ca soarele când este răsărit, iar strălucirea Mea va fi de șapte ori mai mare decât a acestuia! Aripile norilor Mă vor purta în strălucire și semnul crucii va merge înaintea mea, și voi veni pe pământ ca să judec vii și morții.”
Noi I-am spus: „Doamne, după câți ani se va împlini aceasta?” El ne-a spus: „Când a o suta parte și a douăzecea parte este împlinită, între Cincizecime și sărbătoarea azimilor, atunci va fi venirea Tatălui meu” (în coptă: După ce vor trece o sută cincizeci de ani, în zilele petrecerii de Paști și Cincizecime; în etiopiană: … [cuvântul imperfect]; în latină: anul se împlinește, între sărbătoarea azimilor și Cincizecime va fi venirea Tatălui Meu]

Noi I-am spus: „Acum ne spui: «Voi veni»; și cum ne spui: «Cel care M-a trimis este Cel care va veni?»” Apoi El ne-a spus: „Eu sunt în întregime în Tatăl și Tatăl este în Mine.”[12] Apoi noi I-am spus: „Ne vei uita până vei veni? Unde putem găsi un stăpân?” Dar El ne-a răspuns zicând: „Atunci nu știți că așa cum am fost până acum aici, așa am fost și acolo, cu Cel care M-a trimis?” Și noi i-am spus: „Doamne, atunci este posibil ca Tu să fii și aici, și acolo?” Dar El ne-a răspuns: „Eu sunt în întregime în Tatăl și Tatăl este în Mine, datorită (în raport cu) înfățișării formei și puterii, plinătății și luminii, măsurii depline și vocii. Eu sunt cuvântul, Eu am devenit pentru El, ca să spun așa, un lucru [cuvânt lipsă] gândului, îndeplinit în formă (asemănare); am făcut aceasta în Ogdoag (numărul opt), care este ziua Domnului.” [În etiopiană, în locul acestor propoziții, scrie: Sunt asemănător cu El și de o formă cu El, cu puterea Lui și în întregirea Lui, și cu lumina Lui. Eu sunt Cuvântul lui complet (împlinit, întreg).]

Dar după ce El a fost răstignit, a murit și a înviat, când munca a fost împlinită și a fost înfăptuită în trup, și El a fost crucificat și înălțarea a avut loc la sfârșitul zilelor, atunci El a spus astfel: &c. [Este o intercalare, în locul cuvintelor pe care traducătorul nu le-a înțeles sau le-a găsit eretice.] „Dar întreaga împlinire a împlinirii o veți vedea după răscumpărarea care a avut loc prin Mine și voi Mă veți vedea cum Mă duc sus la Tatăl Meu care este în cer. Dar iată, acum vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții și [o foaie pierdută în versiunea în limba coptă] ascultați unul de altul, ca pacea să stăpânească întotdeauna printre voi. Iubiți-vă dușmanii, și ceea ce nu doriți ca omul să vă facă, aceea să nu faceți la niciun om.
Și să predicați și să îi învățați pe cei ce cred în Mine, și să predicați Împărăția cerurilor a Tatălui Meu și cum Tatăl Meu Mi-a dat puterea, ca să apropiați copiii Tatălui Meu ceresc. Predicați și ei vor dobândi credință, ca voi să fiți aceia pentru care este predestinat să aducă copiii Lui în cer.”

Și noi I-am spus: „Doamne, pentru Tine este posibil să împlinești ceea ce ne-ai spus; dar noi cum vom putea să facem aceasta?” El ne-a spus: „Adevărat vă spun, predicați și proclamați așa cum vă poruncesc, căci Eu voi fi cu voi, căci este buna Mea plăcere să fiu cu voi, ca voi să fiți moștenitori împreună cu Mine în Împărăția cerurilor, chiar împărăția Celui care M-a trimis. Adevărat vă spun că voi veți fi frații și prietenii Mei,[13] căci Tatăl Meu a găsit plăcere în voi: și la fel va fi și cu cei care cred în Mine prin mijloacele folosite de voi. Adevărat vă spun că o astfel de bucurie mare a pregătit Tatăl Meu pentru voi, încât îngerii și autoritățile au dorit și doresc să o vadă și o să privească; dar lor nu le-a fost dat să vadă slava Tatălui Meu.” Noi I-am spus: „Doamne, ce este aceasta despre care ne vorbești?”

[Versiunea coptă începe din nou; cuvinte lipsesc.]

El ne-a răspuns: „Voi veți vedea o lumină, mai minunată decât cea care strălucește… [„strălucește mai luminos decât lumina, și este mai perfectă decât desăvârșirea. Și Fiul va deveni desăvârșit prin Tatăl care este Lumina, căci Tatăl este desăvârșit și aduce la îndeplinire moartea și învierea, și voi veți vedea o desăvârșire mai desăvârșită decât desăvârșirea. Și Eu sunt în întregime la dreapta Tatălui,[14] chiar în El, care face lucrurile desăvârșit.” Deci versiunile etiopiană și coptă au goluri.]

Și noi I-am spus: „Doamne, în toate lucrurile ai devenit mântuirea și viața pentru noi, căci aceasta Tu ai făcut-o cunoscută pentru noi ca o speranță.” Și El ne-a spus: „Fiți curajoși și odihniți-vă în Mine. Adevărat vă spun, odihna voastră va fi deasupra (?), în locul unde nu există mâncare sau băutură, nici grijă [bucurie, în coptă], nici durere, nici moartea celor de aici: căci voi nu veți avea nicio parte în aceasta [lucrurile pământului, în etiopiană], ci voi veți fi primiți în nemurirea Tatălui Meu. Așa cum Eu sunt în El, așa și voi să fiți în Mine.”

Din nou noi I-am spus: „În ce formă? În felul îngerilor sau în carne?” Și El ne-a răspuns și ne-a zis: „Iată, M-am îmbrăcat în carne, în care M-am născut și am fost răstignit, și am fost înviat prin Tatăl Meu care este în ceruri, pentru ca profeția lui David, profetul, să se împlinească în ceea ce privește ceea ce a fost declarat în legătură cu Mine, cu moartea și învierea Mea, spunând:

«Doamne, cei care luptă împotriva mea s-au înmulțit și mulți mai sunt cei care s-au ridicat împotriva mea. Mulți sunt cei care spun sufletului meu: “Nu mai este niciun ajutor pentru el în Dumnezeul lui.” Dar tu, o, Doamne, ești apărătorul meu: Tu ești lauda mea și Cel care îmi ridică capul. Am strigat cu glasul meu către Domnul și El m-a auzit [din locul înalt al templului său, în etiopiană]. Mă culc și adorm, și mă scol din nou: căci Tu, o, Doamne, ești apărătorul meu. Nu mă voi teme de zeci de mii de oameni, care s-au ridicat împotriva mea în jurul meu. Ridică-te, Doamne, și ajută-mă, o, Dumnezeu meu: căci ai bătut peste obraz pe toți cei care sunt dușmanii mei fără motiv: Tu ai zdrobit dinții celor răi. Mântuirea este a Domnului, și plăcerea Sa cea bună este peste poporul Lui.»[15]

Dacă, de aceea, toate cuvintele care au fost rostite de profeți s-au împlinit în Mine (căci Eu Însumi eram în ele), cu cât mai mult se va împlini cu adevărat ceea ce vă spun, și anume că Cel care M-a trimis să fie glorificat de voi și de aceia care cred în Mine?”

Și când El ne-a spus aceasta, noi I-am spus: „În toate lucrurile ai avut milă de noi și ne-ai mântuit, și ne-ai descoperit toate lucrurile; totuși Îți cerem ceva dacă ne părăsești.” Și El ne-a spus: „Știu că sunteți atenți și că inima voastră este mulțumită când Mă auziți; în ceea ce privește ceea ce doriți voi, voi vorbi lucruri bune către voi.
Căci adevărat vă spun că așa cum Tatăl meu M-a înviat dintre morți, tot așa veți învia și voi [în trup, în etiopiană] și veți fi luați în cel mai înalt cer, în locul în care v-am spus de la început, în locul care a fost pregătit pentru voi de Cel care M-a trimis. Și așa voi împlini toate dispensațiile [tot harul, în etiopiană], chiar și Eu, Cel care sunt nenăscut și totuși sunt născut de omenire, care sunt fără carne și totuși am purtat carne [și am crescut spre voi care v-ați născut în carne, în etiopiană]: căci spre acest final am venit, pentru ca [spațiu gol în versiunea în limba coptă, în limba etiopiană continuă] voi să puteți învia din morți în trup, în a doua naștere, chiar într-o îmbrăcăminte care nu va putrezi, împreună cu toți cei care speră și cred în Cel care M-a trimis; căci astfel este voia Tatălui Meu, pe care v-o dau vouă și celor care Îmi sunt pe plac, speranța Împărăției.”

Apoi noi I-am spus: „Mare este lucrul pe care l-ai răbdat pentru ca noi să sperăm și pe care ni l-ai spus.” Și El ne-a răspuns spunând: „Credeți voi că tot ce vă spun se va împlini?” Noi am răspuns și am spus: „Da, Doamne.” [Versiunea coptă reîncepe după câteva rânduri, apoi urmează un spațiu. Eu urmăresc versiunea etiopiană.] El ne-a spus: „Adevărat vă spun că am primit toată puterea Tatălui Meu, pentru ca să aduc înapoi lumina celor care locuiesc în întuneric, pe cei care sunt în stricăciune să îi aduc în nestrăcăciune, pe cei care sunt în moarte să îi aduc la viață, ca să îi eliberez pe cei care sunt în lanțuri. Căci ceea ce este imposibil la oameni, este posibil la Tatăl. Eu sunt speranța celor care disperă, ajutorul celor care nu au un mântuitor, bogăția celor săraci, sănătatea celor bolnavi și învierea celor morți.”

Când El a spus așa, noi I-am spus: „Doamne, este adevărat că trupul va fi judecat împreună cu sufletul și duhul, și că o parte se va odihni în cer, iar cealaltă parte va fi pedepsită veșnic și totuși va trăi?” Și El ne-a spus: [versiunea coptă se reia] „Cât timp vă veți întreba și vă veți îndoi?”
Din nou i-am spus: „Doamne, este necesar să Te întrebăm – deoarece Tu ne-ai poruncit să propovăduim – ca noi înșine să învățăm fără îndoială de la Tine și să fim propovăduitori folositori, și ca cei care sunt învățați de noi să poată crede în Tine. De aceea trebuie să Te întrebăm aceste lucruri.”
El ne-a răspuns și ne-a spus: „Adevărat vă spun că învierea trupului va avea loc cu cea a sufletului din el și cu cea a duhului.” Și noi I-am spus: „Doamne, este posibil atunci ca ceea ce este descompus și este adus la nimic să devină un întreg? Și Te întrebăm nu cu necredință, și nu ca și când aceasta ar fi imposibil Ție; ci în adevăr credem că ceea ce Tu spui se va împlini.” Și El S-a mâniat pe noi și a spus: „O, puțin credincioșilor, cât timp veți pune întrebări? Dar ceea ce vreți, spuneți-Mi și Eu Însumi vă voi spune fără ranchiună: numai să păziți poruncile Mele și faceți ceea ce vă poruncesc, și nu vă întoarceți fața de la niciun om, ca să nu Îmi întorc fața Mea de la voi, ci fără zăbavă și frică și fără să priviți la fața omului, slujiți în chip neocolit, amănunțit și drept. Astfel Tatăl Meu Însuși Se va bucura de voi.”
Din nou i-am spus: „Doamne, deja ne este rușine că Te-am întrebat de trei ori și Te-am împovărat.” Și El ne-a răspuns zicând: „Știu că în credință și că din toată inima M-ați întrebat; de aceea mă bucur de voi, căci adevărat vă spun: Mă bucur și Tatăl care este în Mine Se bucură deoarece Mi-ați pus întrebări; și lipsa voastră de rușine este o bucurie pentru Mine, și vouă vă dă viață.” Și când ne-a spus astfel, noi ne-am bucurat că I-am pus întrebări și I-am spus: „Doamne, în toate lucrurile Tu ne faci vii și ai milă de noi. Ne răspunzi acum la ceea ce Te-am întrebat?” Apoi El ne-a spus: „Oare carnea trece sau duhul?” Apoi ne-a spus: „Ceea ce a căzut va fi ridicat din nou, și ceea ce a fost pierdut va fi găsit, și ceea ce a fost slab va fi restabilit, pentru ca în lucrurile care sunt astfel create să fie descoperită slava Tatălui Meu. Așa cum El a făcut cu Mine, așa voi face și Eu tuturor celor care cred în Mine.
Adevărat vă spun: trupul va învia și sufletul va fi viu, pentru ca apărarea lor să aibă loc în ziua aceea cu privire la tot ceea ce au făcut, fie bine, fie rău, pentru ca să fie o alegere a celor credincioși, care au păstrat poruncile Tatălui Meu care M-a trimis; și astfel judecata să fie realizată cu severitate. Căci Tatăl Meu mi-a zis: «Fiul Meu, în ziua judecății să nu ai niciun respect față de cei bogați și nici milă pentru cei săraci, ci, potrivit cu păcatele fiecărui om, îl vei trimite în chinul veșnic.» Dar celor dragi ai Mei, care au împlinit poruncile Tatălui Meu care M-a trimis, le voi da odihna vieții în Împărăția Tatălui Meu care este în ceruri, și ei vor vedea ceea ce El mi-a dat. Și El mi-a dat autoritate să fac ceea ce vreau și să dau ceea ce am promis, și sunt hotărât să le dau și să le acord lor.
Căci spre acel final am mers jos până la locul lui Lazăr și am predicat celor drepți și profeților, pentru ca ei să iasă din odihna care este dedesubt și să vină sus, la ce este deasupra; și am turnat peste ei cu mâna Mea dreaptă apa (?) [botezul, în etiopiană] vieții și iertarea, și mântuirea de tot răul, așa cum v-am făcut vouă și celor care cred în Mine. Dar oricine crede în Mine și nu împlinește poruncile Mele, deși a mărturisit Numele Meu, nu are niciun folos, ci aleargă într-o cursă zadarnică; va avea parte de pierzanie și distrugere, deoarece a disprețuit poruncile Mele.
Dar atât de mult v-am răscumpărat Eu, fii ai luminii, de tot răul și de sub autoritatea stăpânitorilor [archons], încât oricine crede, o face prin mijloacele voastre. Căci ceea ce v-am promis le voi da și lor, pentru ca ei să iasă din închisoare și din lanțurile stăpânitorilor.” Noi I-am răspuns și am zis: „Doamne, Tu ne-ai dat odihna vieții și ne-ai dat [bucuria?] prin minuni, spre confirmarea credinței. Vrei să ne predici același lucru și nouă, lucruri pe care le-ai predicat celor [drepți] și profeților?” Apoi El ne-a spus: „Adevărat vă spun că pe toți cei care au crezut în Mine și care au crezut în Cel care M-a trimis, îi voi lua în cer, în locul pe care Tatăl l-a pregătit pentru cei aleși, și vă voi da Împărăția, Împărăția aleasă, în odihnă și viață veșnică.
Dar toți cei care au păcătuit împotriva poruncilor Mele și au învățat altă doctrină, (pervertind) Scriptura, și adăugând lucruri la ea, luptând pentru slava lor, și care învață cu alte cuvinte pe cei care au crezut în Mine cu corectitudine, că dacă au căzut după ce au crezut, vor primi pedeapsa veșnică.” Noi I-am spus: „Doamne, oare unii învață pe alții în mod diferit față de ceea ce Tu ne-ai vorbit nouă?” El ne-a spus: „Trebuie să fie așa, pentru ca cei răi și cei buni să se arate; și judecata se va arăta peste cei care fac aceste lucruri și, potrivit cu faptele lor, ei vor fi judecați și vor fi omorâți.”

Din nou noi I-am spus: „Doamne, binecuvântați suntem noi că Te vedem și Te auzim vorbind astfel de lucruri, căci ochii noștri au văzut aceste minuni mărețe pe care le-ai făcut.” El a răspuns și ne-a spus: „Da, dar mai binecuvântați sunt aceia care nu au văzut și au crezut, căci ei vor fi numiți copii ai Împărăției, și ei vor fi desăvârșiți printre cei desăvârșiți, și Eu voi fi pentru ei viață în Împărăția Tatălui Meu.”

Din nou noi I-am spus: „Doamne, cum vor putea oamenii să creadă că Tu vei pleca, căci Tu ne-ai spus: «Va veni o zi și un ceas în care Mă voi ridica la Tatăl Meu»?”

Dar El ne-a spus: „Mergeți și propovăduiți celor douăsprezece seminții, și propovăduiți și păgânilor, și în întregul ținut al Israelului de la răsărit la apus și de la miazănoapte la miazăzi, și vor crede în [Mine] Fiul lui Dumnezeu.” Dar noi I-am spus: „Doamne, cine ne va crede, cine ne va asculta sau [cine va fi în stare, în etiopiană] să învețe puterile și semnele, și minunile pe care le-ai făcut Tu?” Apoi El a răspuns și ne-a zis: „Mergeți și propovăduiți mila Tatălui Meu și ce a făcut El prin Mine voi face și Eu prin voi, căci sunt în voi și vă voi da pacea Mea, și vă voi da o putere a duhului Meu, ca voi să le profețiți lor spre viața veșnică. Și voi da și altora puterea Mea, ca ei să învețe rămășița națiunilor.”

[Șase foi pierdute în versiunea coptă, varianta în etiopiană continuă.]

„Și iată că vei întâlni un om pe nume Saul, care se traduce prin Pavel, el este evreu, circumcis potrivit legii, și va primi glasul Meu din cer cu frică, groază și tremurând. Și ochii lui vor orbi, și prin mâinile voastre, prin semnul crucii, ei vor fi ocrotiți [vindecați, în alte manuscrise etiopiene, cu salivă prin mâinile tale ochii lui vor fi &c]. Făceți-i lui tot ce v-am făcut Eu vouă. Dați-i [? cuvântul lui Dumnezeu] celuilalt. Și atunci acel om își va deschide ochii și Îl va lăuda pe Domnul, chiar pe Tatăl Meu care este în cer.[16] El va primi putere printre oameni și va propovădui și va învăța, și mulți dintre cei care îl vor auzi vor primi slava și vor fi răscumpărați. Dar după aceea, oamenii vor fi furioși pe el și îl vor da în mâinile dușmanilor lui, și el va aduce mărturie înaintea împăraților care sunt muritori, și sfârșitul lui va fi acela că el se va întoarce la Mine, având în vedere că la început M-a prigonit. El va propovădui și va învăța, și va sta cu cei aleși ca un vas ales și ca un zid care nu va fi doborât, da, cel din urmă dintre cei din urmă va deveni un propovăduitor pentru neamuri, desăvârșit de voia Tatălui meu. Așa cum ați învățat din Scriptură că părinții voștri profeți au vorbit despre Mine, și aceasta se împlinește în Mine cu adevărat.”

Și El ne-a spus: „Fiți călăuze pentru ei; și toate lucrurile pe care vi le-am spus și pe care le-ați scris despre Mine (să le spuneți lor), căci Eu sunt cuvântul Tatălui și că Tatăl este în Mine. Așa să fiți cu acel om, ca să devină ca voi. Învățați-l și vestiți-i ceea ce se spune despre Mine în Scriptură și este împlinit, și după aceea el va deveni mântuirea neamurilor.”

Și noi L-am întrebat: „Doamne, așteptarea moștenirii este aceeași și pentru noi, și pentru ei?” El ne-a răspuns și ne-a zis: „Oare degetele unei mâini sunt toate la fel sau spicele de grâu sunt la fel, sau toți pomii fructiferi au același rod? Nu-i așa că fiecare își aduce rodul potrivit naturii sale?” Și noi I-am spus: „Doamne, iar ne vorbești în pilde?” Apoi El ne-a spus: „Nu vă tânguiți. Adevărat vă spun că sunteți frații mei și prietenii mei în Împărăția cerurilor pentru Tatăl meu, căci astfel este buna Lui plăcere. Adevărat vă spun că celor pe care voi îi învățați și care cred în Mine le voi da acea așteptare.”
Și L-am întrebat din nou: „Când ne vom întâlni cu acel om și când vei pleca la Tatăl Tău și la Dumnezeul și Domnul nostru?” El ne-a răspuns și ne-a spus: „Acel om va veni din tărâmul Ciliciei spre Damasc din Siria, spre a stârpi Biserica pe care voi trebuie să o întemeiați acolo. Eu sunt Cel care vorbește prin voi; și el va veni repede, și el va deveni tare în credință, pentru ca să se împlinească cuvântul profetului care a spus: «Iată, din Siria voi începe să chem laolaltă un nou Ierusalim și îmi voi supune Sionul, și el va fi luat, și locul care este fără copii va fi numit fiul și fiica Tatălui meu, și mireasa Mea.» Căci așa I-a plăcut Celui care M-a trimis. Dar pe acel om îl voi întoarce, ca el să nu își împlinească dorința lui rea, și lauda Tatălui Meu va fi desăvârșită în el, și după ce Mă voi duce acasă și voi locui cu Tatăl Meu, îi voi vorbi din cer, și toate lucrurile pe care vi le-am spus cu privire la el se vor împlini.”
Și noi I-am spus din nou: „Doamne, ne-ai spus și ne-ai descoperit atât de multe lucruri minunate, cum nu s-au mai spus niciodată, și în toate Tu ne-ai oferit odihnă și ai fost binevoitor cu noi. După învierea Ta ne-ai descoperit toate lucrurile, pentru ca noi să fim cu adevărat mântuiți; dar ne-ai spus doar că: «Vor fi minuni și semne ciudate în cer și pe pământ înainte să vină sfârșitul lumii.» Spune-ne acum, cum vom deosebi aceste lucruri?” Și El ne-a răspuns: „Vă voi învăța; și nu numai vouă vi se vor întâmpla aceste lucruri, ci și celor pe care îi veți învăța și care vor crede, ca și celor care îl vor auzi pe acel om și vor crede în Mine. În acei ani și în acele zile zile se va împlini aceasta.”

Și noi I-am spus din nou: „Doamne, ce se va împlini?” Și El ne-a spus: „Apoi, cei care cred nu vor auzi [vedea, în etiopiană] o trâmbiță în cer, o arătare de stele mari care se vor vedea ziua, priveliști minunate în cer vor ajunge jos, pe pământ; stele care cad pe pământ ca focul și o grindină mare și puternică de foc [o stea strălucind de la est până în acest loc, ca focul, în etiopiană]. Soarele și luna luptându-se unul cu alta, o rostogolire neîncetată și un zgomot de tunete și fulgere, tunet și cutremur; cetăți căzând și oameni pierind în dărâmarea lor, o foamete continuă datorată lipsei de ploaie, o ciumă grozavă și multe morți, cu cu atâta putere și înainte de a le sosi vremea, încât cei care vor muri vor fi lipsiți de înmormântare și frații și surorile din naștere și alte rude vor fi pe același catafalc. O rudă nu va arăta nicio favoare altei rude și niciunui alt om din vecinătatea sa. Iar cei care au fost doborâți se vor ridica și îi vor vedea pe cei care i-au doborât că duc lipsă de înmormântare, căci ciuma va fi plină de ură, durere și invidie, iar oamenii vor lua de la unul și îi vor da altuia. După aceea va fi și mai rău decât a fost mai înainte. [Îi deplâng pe cei care nu au ascultat de poruncile Mele, în etiopiană]

Apoi Tatăl Meu va fi mânios de răutatea oamenilor, căci multe sunt fărădelegile lor și urâciunea necurăției lor apasă greu asupra lor în stricăciunea vieții lor.”

Și L-am întrebat: „Dar ce va fi cu cei care se încred în Tine?” El a răspuns și ne-a spus: „Încă sunteți înceți cu inima și pentru cât timp? Adevărat vă spun, așa cum profetul David a vorbit despre Mine și despre poporul Meu, așa va fi (?) și pentru cei care cred în Mine. Dar peste cei care sunt înșelătorii lumii și dușmanii neprihănirii, va veni împlinirea profeției lui David, care a spus: «Picioarele lor sunt grabnice să verse sânge,[17] limba lor rostește bârfa, otrava viperei este sub buzele lor. Te văd în compania hoților și luând parte cu adulterii, și continui să vorbești împotriva fratelui tău și pui pietre de poticnire înaintea fiului mamei tale. Ce ai crezut, că voi fi ca tine?» Iată cum a vorbit profetul lui Dumnezeu despre toate, pentru ca toate lucrurile să se împlinească, lucruri despre care el a vorbit odinioară.”

Și din nou I-am spus: „Doamne, atunci nu vor spune neamurile: «Unde este Dumnezeul lor?»” Și El a răspuns și ne-a zis: „Astfel cei aleși vor fi cunoscuți, ei care, fiind chinuiți cu astfel de întristări, merg înainte.” Noi am spus: „Atunci plecarea lor din lume se va face printr-o ciumă care le dă durere?” El ne-a răspuns: „Nu, dar dacă suferă astfel de întristări, aceasta va fi o încercare a lor, dacă au credință și își amintesc de vorbele Mele, și împlinesc poruncile Mele. Aceștia se vor ridica și scurtă le va fi așteptarea, ca Cel care M-a trimis să fie glorificat, și Eu să fiu glorificat cu El. Căci El M-a trimis la voi să vă spun aceste lucruri; pentru ca voi să le vestiți lui Israel și neamurilor pentru ca să audă, ca și să fie răscumpărați și să creadă în Mine și să scape de durerea nimicirii. Căci Cel care va scăpa de distrugerea morții, va fi luat și ținut la închisoare în chinuri ca și chinurile unui hoț.”

Și noi I-am spus: „Doamne, cei care cred vor fi tratați ca și cei necredincioși, și îi vei pedepsi pe cei care au scăpat de ciumă?” Și El ne-a spus: „Dacă cei care cred în numele Meu se poartă ca păcătoșii, atunci ei au făcut ca și când nu ar fi crezut.” Și noi I-am spus din nou: „Doamne, oare cei peste care a căzut această soartă nu au viață?” El a răspuns și ne-a spus: „Oricine a împlinit lauda Tatălui Meu, va locui în locul de odihnă al Tatălui Meu.”

Și apoi I-am spus: „Doamne, învață-ne ce se va întâmpla după aceea?” Și El ne-a răspuns: „În acei ani și zile, un război va stârni alt război; cele patru colțuri ale pământului vor fi într-o tulburare și se vor lupta unii împotriva altora. Apoi vor fi cutremure de nori [sau: nori de lăcuste], întuneric, foamete și persecuția celor care cred în Mine și împotriva celor aleși. După aceea, va veni îndoiala, conflictul și fărădelegea unuia împotriva altuia. Și vor fi mulți care cred în Numele Meu și totuși merg după rău și împrăștie doctrine zadarnice. Și oamenii îi vor urma pe ei și bogățiile lor, și vor fi supuși mândriei lor, și vor pofti după băutură, și mită, și vor fi persoane respectate între ei.
Dar cei care doresc să vadă fața lui Dumnezeu și să nu respecte pe păcătoșii bogați, și nu le este rușine înaintea oamenilor care îi rătăcesc, ci îi mustră (?), vor fi încoronați de Tatăl. Și, de asemenea, vor mai fi mântuiți cei care își mustră vecinii, căci ei sunt fii ai înțelepciunii și ai credinței. Dar dacă ei nu devin fii ai înțelepciunii, ci își urăsc fratele, îl persecută și nu îi arată favoare, pe aceștia Dumnezeu îi va disprețui și îi va respinge.

[Versiunea coptă se reia.]

Dar cei care umblă în adevăr și în cunoștința credinței, și care Mă iubesc – căci au îndurat ocara – vor fi lăudați pentru că umblă în sărăcie și îi îndură pe cei care îi urăsc și îi ocărăsc. Oamenii i-au dezgolit pentru că i-au disprețuit, deoarece ei au continuat în foamete și sete, dar după ce au îndurat cu răbdare, vor avea binecuvântarea cerului și vor fi cu Mine pentru totdeauna. Dar vai de cei care umblă în mândrie și în lăudăroșenie, căci sfârșitul lor este pierzarea.”

Și noi I-am spus: „Doamne, acesta este scopul Tău, că ne lași pe noi ca să vii peste ei?” [Se vor împlini toate aceste lucruri, în etiopiană.] El a răspuns zicându-ne: „Cum se va face judecata? Drept sau nedrept?” [În versiunea în limbile coptă și etiopiană, sensul general este același; dar răspunsul lui Isus sub forma unei întrebări este ciudat și probabil că aici este o denaturare a textului.]

Noi I-am spus: „Doamne, în ziua aceea ei Îți vor spune: «Tu nu faci deosebire între [probabil: Nu Îți vor spune ei: «Tu ai făcut deosebire între»] drept și nedrept, între lumină și întuneric, și rău și bun?»” Apoi El a zis: „Le voi răspunde și le voi spune: «Lui Adam i-a fost dată puterea să aleagă una din două; el a ales lumina și și-a pus mâna pe ea, dar întunericul l-a lăsat în urma lui și l-a alungat de la el. De aceea, toți oamenii au puterea să creadă în lumina care este viață și care este Tatăl care M-a trimis. Și fiecare care crede și face faptele luminii va locui în ele; dar dacă va fi cineva care mărturisește că aparține luminii și face faptele întunericului, un astfel de om nu poate rosti nicio apărare în favoarea lui, nici nu-și poate ridica fața ca să se uite la Fiul lui Dumnezeu, care Fiu sunt Eu. Căci îi voi spune acestuia: “Cum ai căutat, așa ai găsit, și cum ai cerut, așa ai primit.” Așadar, tu, omule, Mă condamni pe Mine? Pentru ce te-ai depărtat de Mine și M-ai lepădat? Și de ce M-ai mărturisit și totuși M-ai lepădat? Nu are fiecare om puterea să trăiască și să moară? Deci cine a împlinit poruncile Mele va fi un fiu al luminii, adică al Tatălui care este în Mine. Dar din pricina celor care strică ale Mele cuvinte M-am coborât din cer. Eu sunt cuvântul; Eu M-am întrupat și M-am trudit [sau: am suferit] și am învățat spunând: “Cei împovărați vor fi mântuiți, și cei care s-au rătăcit se vor rătăci pentru totdeauna. Ei vor fi pedepsiți aspru și vor fi chinuiți în trupul și în sufletul lor.”»”

Și noi I-am spus: „O, Doamne, cu adevărat suntem mâhniți din pricina lor.” Și El ne-a spus: „Voi faceți bine, căci celor drepți le pare rău pentru păcătoși și se roagă pentru ei, făcând rugăciuni înaintea Tatălui Meu.” Din nou I-am spus: „Doamne, nu mijlocește nimeni către Tine [astfel, în etiopiană]?” Și El ne-a spus: „Da, voi asculta rugăciunea celui neprihănit care a fost făcută pentru ei.”

Când El ne-a spus așa, noi I-am spus: „Doamne, în toate lucrurile ne-ai învățat, ne-ai arătat milă și ne-ai mântuit, pentru ca să predicăm celor care sunt vrednici ca să fie mântuiți și ca să primim o răsplată de la Tine.” [Vom fi părtașii răsplătirii Tale? în etiopiană]

El a răspuns zicându-ne: „Mergeți și propovăduiți, și voi veți fi lucrători, părinți și slujitori.” Noi I-am spus: „Tu ești Acela care va fi predicat de noi.” [Doamne, Tu ești tatăl nostru, în etiopiană] Apoi El ne-a răspuns zicând: „Să nu fiți [sau: Nu sunteți voi] toți părinți sau stăpâni.” [Oare toți sunt părinți sau toți sunt servitori, sau toți sunt stăpâni? în etiopiană] Noi I-am spus: „Doamne, Tu ești Cel care ne-a spus: «Să nu numiți pe niciun om de pe pământ tată, căci unul este Tatăl vostru, care este în ceruri, și este stăpânul vostru.»[18] Pentru ce ne spui acum: «Veți fi părinții multor copii și veți fi servitori și stăpâni»?” El ne-a răspuns zicând: „Este așa cum ați spus. [Ați spus corect, în etiopiană] Căci adevărat vă spun: oricine vă va auzi și va crede în Mine, va primi de la voi lumina sigiliului prin Mine și botezul prin Mine: veți fi părinți și slujitori și stăpâni.”
Dar noi I-am spus: „Doamne, cum se poate ca fiecare din noi să fie acestea trei?” El ne-a spus: „Adevărat vă spun: Veți fi numiți părinți, căci le-ați descoperit lucrurile Împărăției cerurilor cu o inimă minunată și în dragoste. Și veți fi numiți servitori, pentru că vor primi botezul vieții și iertarea păcatelor lor din mâna Mea prin voi. Și veți fi numiți stăpâni pentru că le-ați dăruit cuvântul fără resentimente și i-ați mustrat, iar când i-ați mustrat, s-au întors [au fost convertiți]. Nu v-a fost frică de bogățiile lor, nici nu v-a fost rușine în fața lor, ci ați păstrat poruncile Tatălui Meu și le-ați împlinit. Și voi veți avea o mare răsplată de la Tatăl Meu care este în cer, și ei vor avea păcatele iertate și vor avea viața veșnică, și vor fi părtași în Împărăția cerurilor.”

Și noi I-am spus: „Doamne, chiar dacă fiecare din noi ar fi avut zece mii de limbi ca să vorbim astfel, nu am putea să-Ți mulțumim îndeajuns pentru că ne-ai promis astfel de lucruri.” Apoi El ne-a răspuns zicând: „Numai să faceți ceea ce vă spun, așa cum și Eu am făcut.

Și voi veți fi ca fecioarele înțelepte care au vegheat și nu au dormit, ci au mers înaintea Domnului în odaia miresei; dar fecioarele nechibzuite nu au putut veghea, ci au adormit.”[19] Și noi I-am spus: „Doamne, cine sunt cei înțelepți și cine sunt cei nechibzuiți?” El ne-a spus: „Cinci înțelepte și cinci nechibzuite; căci ei sunt cei despre care a vorbit profetul: «Fiii lui Dumnezeu sunt ei.» Ascultați acum numele lor.”

Dar noi am plâns și ne-am necăjit pentru cei care au adormit. El ne-a spus: „Cele cinci înțelepte sunt Credința, Dragostea, Harul, Pacea și Speranța. Acum, dintre cei credincioși care le au pe acestea, vor fi călăuze pentru cei care au crezut în Mine și în Cel care M-a trimis. Căci Eu sunt Domnul și Eu sunt mirele pe care L-au primit ei, și ei au intrat în casa mirelui și sunt întinși cu Mine în odaia miresei și se bucură. Dar cele nechibzuite, când au adormit și s-au trezit, au venit la ușa odăii miresei și au bătut, căci ușile erau închise. Apoi au plâns și s-au văitat că nimeni nu le-a deschis.”

Noi I-am spus: „Doamne, și surorile lor înțelepte care erau în casa mirelui au continuat fără să le deschidă și nu s-au întristat din pricina lor, și nici nu l-au implorat pe mire să le deschidă?” El ne-a răspuns zicând: „Ele nu au putut primi favoare pentru ele.” Noi I-am spus: „Doamne, în ce zi vor intra și ele, de dragul surorilor lor?” Atunci El ne-a spus: „Cei care sunt închiși afară, sunt închiși afară.” Și noi I-am spus: „Doamne, acest cuvânt este (hotărât)? Atunci cine sunt cele nechibzuite?” El ne-a spus: „Ascultați numele lor. Ele sunt: Cunoștința, Înțelegerea (Percepția), Ascultarea, Răbdarea și Compasiunea. Acestea sunt cele care au dormit în ei, cei care au crezut și M-au mărturisit, dar nu au împlinit poruncile Mele.

Ca răsplată pentru cei care au adormit, ei vor rămâne în afara Împărăției și în afara țarcului păstorului și al oilor lui. Dar cine va rămâne în afara țarcului, va fi mâncat de lupi și va fi (condamnat?), și va muri cu durere mare: în el nu va fi nici odihnă, și nici răbdare, și [în etiopiană] deși va fi pedepsit cu asprime, și va fi sfâșiat în bucăți și va fi devorat într-un chin lung și rău, totuși nu va putea să obțină moartea repede.”
Și noi I-am spus: „Doamne, ce bine ne-ai descoperit toate lucrurile.” Apoi El ne-a răspuns zicând: „Nu înțelegeți aceste cuvinte?” Noi I-am spus: „Da, Doamne. Prin cinci lucruri vor intra oamenii în Împărăția Ta [și prin cinci lucruri vor rămâne oamenii fără ea]: în ciuda faptului că cei care au vegheat erau cu Tine, Domnul și mirele, s-au bucurat, dar nu din pricina celor care au adormit [deși nu vor avea nicio plăcere din cauza lor, în etiopiană].” El ne-a spus: „Cele care au intrat cu mirele, Domnul, se vor bucura cu adevărat; și ele se întristează din cauza celor care au adormit, căci sunt surorile lor. Căci toate cele zece sunt fiicele lui Dumnezeu, chiar ale Tatălui.” Apoi noi I-am spus: „Doamne, atunci le vei arăta milă din pricina surorilor lor? (Măririi Tale îi revine să le arate favoare, în etiopiană.) El ne-a spus: „[Nu Mie] ci Aceluia care M-a trimis, iar Eu sunt în înțelegere cu El. [Nu este a voastră, &c, în etiopiană.]
Dar voi să fiți drepți și să propovăduiți și să învățați drept, și să nu vă rușinați de niciun om și să nu vă temeți de niciun om, și în special de bogați, căci ei nu împlinesc poruncile Mele, ci se laudă (crescând) în bogățiile lor.” Și noi I-am spus: „Doamne, spune-ne dacă vor fi numai bogații.” El a răspuns zicându-ne: „Dacă orice om care nu este bogat și are un mic venit dă celui sărac și nevoiaș, oamenii îl vor numi un binefăcător.
Dar dacă un om cade sub povara [datorită] păcatului pe care l-a săvârșit, atunci vecinul lui îl va îndrepta din pricina binelui pe care l-a făcut vecinului său. Iar dacă vecinul lui îl îndreaptă, iar el se întoarce, va fi mântuit, iar cel care l-a corectat va primi o răsplată și va trăi veșnic. Dacă un nevoiaș îl vede pe cel care a păcătuit împotriva lui și nu îl îndreaptă, va fi judecat cu o judecată aspră. Acum dacă un orb va călăuzi pe un alt orb, amândoi vor cădea[20] într-un șanț: și cine respectă oamenii de dragul lor, va fi ca acești doi [orbi], așa cum a spus profetul: «Vai de cei care respectă oamenii de dragul lor și îndreptățesc pe cel păcătos pentru o răsplată, chiar și acei al căror Dumnezeu este pântecele lor[21]. Iată că judecata va fi partea lor.» Căci adevărat vă spun că în ziua aceea nu voi avea nici respect față de bogați, și nici milă față de săraci.
Dacă vezi un păcătos, mustră-l între tine și el [dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău, în etiopiană] și dacă nu te ascultă, atunci mai ia cu tine pe cineva, adică încă trei persoane, și înștiințează-l pe fratele tău: din nou, dacă nu te ascultă, atunci el să fie pentru tine [versiunea coptă este imperfectă de la acest punct încolo] ca un păgân sau ca un vameș.[22]
Dacă auzi ceva împotriva fratelui tău, să nu îi dai crezare; nu bârfi și nu-ți găsi plăcerea în a asculta bârfa. Căci astfel este scris: «Să nu suferi să auzi ceva împotriva fratelui tău, dar dacă observi ceva, corectează-l, mustră-l și întoace-l.»”

Și noi I-am spus: „Doamne, în toate lucrurile ne-ai învățat și ne-ai avertizat. Dar, Doamne, în privința credincioșilor, chiar a celor cărora le revine să creadă în propovăduirea numelui Tău, este un lucru hotărât că printre ei vor fi despărțiri, gelozie, confuzie, ură și invidie? Căci Tu ai spus: Ei își vor găsi greșeli unul altuia și îl vor respecta pe acela dintre ei care păcătuiește, și îi vor urî pe cei care îi mustră.” Și El ne-a răspuns zicându-ne: „Atunci cum va veni judecata, ca grânele să fie strânse în grânar, iar pleava să fie aruncată în foc?

Cei care urăsc astfel de lucruri și Mă iubesc, și îi mustră pe cei care nu împlinesc poruncile Mele, vor fi urâți, persecutați, disprețuiți și batjocoriți. În mod voit oamenii vor vorbi despre ei lucruri neadevărate și se vor aduna împotriva celor care Mă iubesc. Dar aceștia îi vor mustra, pentru ca să fie mântuiți. Dar pe aceia care îi vor mustra îi vor pedepsi și îi vor amenința, îi vor urî și îi vor da la o parte, îi vor disprețui și se vor ține la distanță de cei care le doresc binele. Dar cei care vor suferi astfel de lucruri vor fi martiri pentru Tatăl, pentru că s-au luptat pentru neprihănire și nu s-au luptat pentru stricăciune.”

Și noi L-am întrebat: „Doamne, vor fi astfel de lucruri printre noi?” Iar El ne-a răspuns: „Nu vă temeți; aceasta nu va fi în mulți, ci numai în puțini.” Noi I-am spus: „Totuși, spune-ne în ce fel se va împlini aceasta.” Și El ne-a spus: „Va apărea o altă doctrină și o confuzie, iar pentru că se vor lupta pentru propria lor înaintare, vor adduce o doctrină nefolositoare. Și în această privință va fi o stricăciune de moarte (de necurăție), iar ei îi vor învăța pe alții această doctrină și îi vor întoarce de la poruncile Mele pe cei care cred în Mine, și îi vor despărți de viața veșnică. Dar vai de cel care strică al Meu cuvânt și porunca Mea, și care îi îndepărtează pe cei care ascultă de ei de la viața doctrinei și se separă pe ei înșiși de porunca vieții, căci împreună cu ei vor suferi judecata veșnică.”

Și atunci când a spus aceasta și a terminat discuția cu noi, ne-a spus din nou: „Iată, în ziua a treia și la ceasul al treilea va veni Cel care m-a trimis, pentru ca Eu să plec împreună cu El.” Și cum spunea aceste lucruri, a fost un tunet și un fulger și un cutremur, iar cerurile s-au despărțit și a apărut un nor de lumină (strălucitor) care L-a dus sus. Și de acolo s-au auzit glasurile multor îngeri, bucurându-se și cântând laude și spunând: „Adună-ne, o, Preotule, spre lumina măreției.” Iar când s-au apropiat de cer, am auzit vocea Lui spunându-ne: „Duceți-vă în pace.”

[1] Gnosticismul se referă la diverse mişcări religioase sincretice, constând în variate sisteme de credinţe, generalizat unite în învăţătura că oamenii sunt suflete divine închise într-o lume materială, creată de un Dumnezeu imperfect, Demiurgul, care este frecvent identificat cu Dumnezeul lui Avraam. Pe când înainte gnosticismul era considerat majoritar o corupţie a creştinismului, acum este clar că urme ale sistemelor gnostice pot fi distinse câteva secole înainte de era creştină.

[2] Versiunea în limba engleză este disponibilă la adresa www.earlychristianwritings.com/text/apostolorum.html.

[3] 1 Corinteni 2:9

[4] Marcu 5:30-34

[5] Marcu 5:2-17

[6] Matei 17:27

[7] Matei 14:13-21, Marcu 6:35-44, Luca 9:10-17, Ioan 6:5-13

[8] Ioan 20:11-18, Matei 28:9-10, Luca 24:9-10

[9] Luca 24:11

[10] Ioan 20:19-29

[11] Luca 1:26-38

[12] Ioan 14:10

[13] Ioan 15:14

[14] Marcu 16:19

[15] Psalmul 3:1-8

[16] Fapte 9:1-18

[17] Isaia 59:7

[18] Matei 23:9

[19] Matei 25:1-13

[20] Matei 15:14

[21] Filipeni 3:19

[22] Matei 18:15-16