Astăzi observăm mişcările reformatoare ale lui Hus şi Wycliffe. Misticismul (ultima lecţie) duce Catolicismul la cea mai importantă expresie a sa, iar unii Protestanţi îi găsesc pe Catolicii mistici drept cei mai deschişi dintre toţi. Wycliffe şi Hus, pe de altă parte, sunt “Protestanţi înaintea Protestanismului.” Ei oferă un punct de vedere mai clar al Reformei ce va veni în secolul şaisprezece.
1. John Wycliffe (1330 – 1384)
a. Wycliffe era un Englez. Comparativ, foarte puţin este cunoscut despre viaţa sa. El a studiat la Oxford şi a predat acolo. În jurul anului 1374, îl vedem începând să intre în arena politică drept un reprezentativ al regelui (Edward III) la o conferinţă papală. El a început să publice teorii conform cărora, conducătorii domnesc cu voia lui Dumnezeu, iar când păcătuiesc, ei îşi abandonează dreptul de a conduce. Pâna şi biserica trebuie să-şi abandoneze drepturile dacă ea acţionează greşit şi nu ca biserica.
b. Wycliff era sub protecţia şi probabil influenţa lui John Gaunt, cel mai tânăr fiu al regelui. Timp de mulţi ani, această relaţie l-a protejat de autoritatea bisericii. În anul 1377, el a fost o figură foarte populară pentru autorităţile guvernante, ce reţineau plăţile faţă de Roma din cauza învăţăturilor lui (şi pe baza lîcomiei lor!).
c. Papa Gregory XI a dat edicte prin care condamna diverse învăţături de-ale lui Wycliffe. El era ultimul papă major ce a domnit înainte de captivitatea papală de la Antioch. Facultatea din Oxford l-a susţinut pe Wycliffe în controversa sa particulară. Şi totuşi, el a părăsit Oxford în 1378.
d. Însă Wycliffe a continuat. Studiind Biblia, el a predicat o doctrină a predestinării şi mai departe a spus că adevărata biserică este cea a celor aleşi, nu organizarea vizibilă de pe pământ. Însă atunci când a atacat doctrina transubztinenţei, el a pierdut susţinerea celor măreţi şi puternici. El a început să predice deasemenea că Papa era Anticristul.
e. În anul 1380 el planifica traduceri Biblice şi a început deasemenea să trimită predicatori pentru a duce mesajul Biblic oamenilor. Aceşti “predicatori săraci” sau “Lollards” au avut un impact imens asupra Angliei din acea vreme.
f. În 1382, clerul Englez a pus la cale o mişcare împotriva sa, iar prietenii săi de la Oxford au început să-l abandoneze, inclusiv John of Gaunt. Însă el a avut în continuare susţinerea de a sta în viaţă, continuând să scrie chiar dacă nu mai avea voie să predice. El a murit în anul 1394.
g. Consiliul de la Constance (1414-1418) l-a condamnat oficial ca fiind un eretic, iar mai târziu, în 1428, i-au dezgropat oasele şi le-au ars.
h. Însă Lollarzii au continuat în Anglia, cu diferite grade de succes, iar ei încă existau pe vremea când învăţătura lui Luther a pătruns în Anglia la Reformă. Un subcurent al reformei era astfel prezent cu mai mult de un secol înaintea lui Luther.
2. Jan Hus (1370 – 1415)
a. Hus s-a născut din părinţi săraci, în Bohemia. El s-a înrolat la Universitatea din Praga în anul 1390 şi şi-a luat diploma de masterat în anul 1394, devenind profesor acolo. Asemeni tuturor profesorilor de filozofie de acolo, el citea lucrările filozofice ale lui Wycliffe. A existat mult contact între Oxford şi Praga şi între Anglia şi Bohemia, din cauza mariajului dintre cele două familii roiale.
b. Însă în 1401, lucrările teologice ale lui Wycliffe au ajuns la universitate. Acestea au schimbat totul. Hus a fost în special impresionat de criticile împotriva puterii şi dominaţiei bisericii în treburi temporale. Amintiţi-vă că atunci era perioada Marii Schisme, şi că au existat doi papi rivali. Hus a început să creadă că biserica era prea puternică în zonele non-spirituale şi că puterea seculară trebuia să se mişte împotriva ei. Diferenţa aici era că liderii seculari ai Bohemiei erau pregătiţi pentru un astfel de mesaj, nu ca cei din Anglia.
c. În anul 1391, Capela Bethlehem (încă existentă în Praga) a fost fondată de către urmaşii reformatorului politic Bohemian, Jan Milic. La Capela Bethlehem, ceremoniile erau predicate în Cehă. În 1402, Hus a început să predice acolo, astfel devenind o figură reformatoare de seamă.
d. În vreme ce viziunile lui Hus deveneau tot mai complete şi tot mai reformatoare, mulţi dintre prietenii săi influenţi, inclusiv Arhiepiscopul din Praga, o luau pe calea opusă, devenind oponenţi ai reformei. Scena a fost pregătită pentru conflict.
e. În anul 1409, atunci când Consiliul de la Pisa încerca să scape de cei doi papi, au ales un al treilea. Hus şi reformatorii au susţinut mişcarea, în timp de arhiepiscopul şi facultatea Germană s-au opus (depăşindu-i numeric pe cehi). Regele Wenceslas al Bohemiei a schimbat documentul universităţii pentru a le permite voturilor Cehilor de a-i depăşi numeric pe germani. Drept răspuns, Germanii s-au dus la alte universităţi, inclusiv fondarea universităţii de la Leipzig. Hus era acum ales rector al universităţii din Praga.
f. În acest timp, din pricina susţinerii lui Hus pentru al treilea papă, arhiepiscopul a interzis predicarea în capelele private, inclusiv Capela Bethlehem. Atunci când Hus a refuzat să înceteze predica, el a fost excomunicat.
g. Chiar şi atunci, el avea susţinerea regelui, însă în 1412, când a predicat împotriva indulgenţelor vândute de al treilea papă (acum John XXIII) regelui Wenceslas pentru a finanţa lupa împotriva celorlalţi doi papi, regele s-a supărat pe Hus. Acum nu mai exista nici un protector.
h. El a părăsit Praga atunci când oraşul era sub interdicţie. După ce s-a ascuns timp de doi ani, el a acceptat invitaţia de a se apăra ca eretic la Consiliul de la Constance. El avea liberă trecere din partea Împăratului, indiferent de decizia Consiliului.
i. Totuşi, Împăratul a fost convins să-l aresteze la Constance, aruncându-l în temniţă pentru restul vieţii sale. El a avut dreptul să se apere public prin intermediul nobililor Bohemieni, însă a fost condamnat drept eretic şi ars pe rug pe data de 6 Iulie.(6 Iulie este o zi de sărbătoare oficială în Cehia până în ziua de azi).
j. Chiar dacă Hus nu a împărtăşit în totalitate părerile lui Wycliffe (în particular, nu a respins transubzistenţa), el a crezut în următoarele: supremaţia autorităţii Biblice asupra Bisericii, sferele separate ale puterii civile şi bisericeşti; doctrina predestinării; faptul că Hristos este capul bisericii, nu papa; Comuniunea ar trebui servită în ambele moduri, aceasta fiind atât pâinea cât şi cupa. (În acea vreme cupa nu le era dată oamenilor în timpul Mesei)
k. După moartea lui Hus, discipolii săi au purtat numele de Husiţi. Arderea sa pe rug a dat naştere la rebeliunea naţiunii. Chiar dacă adepţii săi s-au împărţit în două grupări competitive (Ultrachişti şi Taboriţi), Bohemienii încă puteau să se menţină din punct de vedere militar împotriva Împăratului. Ei au primit susţinere din partea nobililor şi au publicat cele Patru Articole ale Prăgii, pe care împăratul le-a refuzat: “(1) liberă predicare; (2) comuniunea în ambele moduri; (3) sărăcia clerului şi exproprierea proprietăţilor bisericii; (4) pedeapsa pentru păcătoşii notorii” (Britannica). Ei au respins două atacuri asupra Bohemiei şi au crescut în putere. În anul 1431, au începul negocierile de pace la Consiliul din Basel. În anul 1433, Ultrachiştii au primit dreptul la Comuniune în ambele moduri, unificându-se cu Catolicii pentru a-i învinge pe Taboriţi. Apoi ei au obţinut majoritatea cerinţelor, inclusiv “comuniunea în ambele moduri, exproprierea pământurilor bisericeşti (ce a distrus puterea economică a Bisericii Romano Catolice în Bohemia), şi o biserică Catolică Bohemiană independentă sub Jak Rokycana şi arhiepiscopul ales. Deşi asocierea cu Biserica Romano Catolică a continuat, biserica Husiţilor Ultrachişti a supravieţuit schismelor şi persecuţiilor periodice până în anul 1620, când a fost în sfârşit absorbită de către Romano Catolici.” (Britannica). Însă alt grup proto-protestant a fost format, numit “Unitatea Fraţilor”, ce comunica cu alâţi Protestanţi după apariţia Reformei, deşi a fost mai târziu suprimat de către războaiele religioase. Acest grup a devenit precursorul bisericii Moraviene, mai târziu devenind influent în viaţa lui John Weasley.
3. Sumar
Cu excepţia prezentării de săptămâna viitoare despre arta şi arhitectura din Evul Mediu, aceasta este ultima clasă. Există unele articole pe care nu le-am acoperit adecvat. St. Francis, biserica de Est, realităţile politice, venirea Musulmanilor şi multe alte articole vă vor rămâne vouă pentru studii viitoare. Am aşezat scena Refomei, despre care trebuie să spun, că rămâne mai sus ca oricând în estimările mele acum, după ce am studiat biserica timpurie şi biserica medievală. În acelaşi timp am văzut martorii lui Dumnezeu nu au dispărut complet, după cum au crezut unii Protestanţi, din biserica Romană. De bine şi de rău, aceştia sunt strămoşii noştri spirituali, iar influenţa lor încă este cu noi.
