1. Hildebrand (Gregory VII 1073 – 1085)
a. Hildebrand a fost cel mai mare dintre reformatorii papali ai acestei perioade. El era acel tip de “reformator” ce pare foarte ciudat pentru Protestanţi: un reformator împotriva puterii statului, aceasta este, puterea prinţilor de a guverna peste Biserica, air asta este un lucrur bun, şi totodată, un reformator ce a înlocuit puterea statului cu puterea papală, într-un fel doar visa de generaţiile anterioare de papi. Din perspecticva noastră, acestea sunt coarnele dilemei. Schaff spune că cei mai puternici papi ai Evului Mediu erau cel mai bun tip de conducători pe care biserica şi l-ar fi dorit vreodată, mult mai bine decât conducerea bisericii de către regii seculari.
b. Ca ilustraţii puterii sale asupra autorităţii seculare, şi nu doar pe lângă ea în altă sferă, consideră că Gregory VII este papa ce a aprobat invazia Angliei de către Wialliam Cuceritorul, şi deasemenea papa a fost cel care i-a cerut Împăratului Henry IV să stea în zăpadă la Canossa timp de trei zile, cât timp se ruga.
2. Ereziile remediului lor
a. Este aproape de această vreme că ereziile din Europa au început să captureze întregi regiuni.
b. În alte cazuri, ereziile sut forme ale proto-Protestanismului (de care ne vom ocupa în următoarea săptămână), însă în multe cazuri există erezii adevărate ca Catharii, ce au crezut într-un Dumnezeu dualist.
c. În anul 1252, “atingerile terminale” (Dowley) au fost format Inchiziţia, incluzând autoritatea folosirii torturii.
d. Inchiziţia nu doar tortura, ci folosea diverse proceduri secrete şi pedepse speciale. Ei aveau voie să judece motivele şi nu faptele. Ei făceau distingere între multe tipuri de erezii, dând iertare atunci când ereticul se căia.
e. Dacă un ereti nu se căia, atunci el era “dat pe mâna autorităţiile” şi ucis.
3. Boniface VIII, papă 1294 – 1303
a. Boniface, 200 de ani mai târziu, reprezenta apogeul papalităţii, şi totuşi în vremea sa, papalitatea era deja distrusă din interior şi gata să cadă din înalţimile ei.
b. Toate abuzurile din care Hildebrand a salvat biserica, ce erau înfăptuite de regi împotriva Bisericii, erau acum făcute de Papi împotriva Bisericii.
c. Boniface a fost unul dintre Papii puşi în Iad de către Dante, ce a scris Inferno la câţiva ani după moartea lui Boniface.
d. Lucrarea lui Boniface, Unam Sanctam, din anul 1302 a devenit faimoasă. Este o explicaţie lungă a puterii universale şi autorităţii papale.
4. Captivitatea Babyloniană a Papalităţii (Avignon) 1305 – 1378
a. Clement V 1305 – 1314 a fost ales printr-o influenţă Franceză puternică. El era arhiepiscopul din Bordeaux atunci când a fost ales, şi nu a trecut niciodată Alpii. Astfel au început cei şaptezeci de ani de “captivitate” a papalităţii.
b. Oraşul Romei s-a deteriorat între timp, la fel şi reputaţia papalităţii. Numele de Avignon era un sinonim pentru corupţie şi obiceiuri rele. Ce a început era continuat – pierderea sistematică a respectului pentru papi.
c. A fost în această perioadă când Marsilius of Padua (1280 – 1343) a scris faimoasa sa carte Defensor pacis (Apărătorul Păcii). A susţinut o bază seculară a statului, bazată pe voinţa oamenilor ce erau conduşi, şi nu a autorităţii bisericeşti asupra statului. Stă ca cea mai limpede gândire politică a Evului Mediu, şi un pionier la ceea ce avea să vină, inclusiv doctrinele Protestante ale statului.
d. Moartea Neagră a apărut în Europa în acea vreme. Mai mult de o treime din populaţia Europei şi-a pierdut viaţa; în Anglia, rata mortalităţii era probabil la jumătate. În unele localităţi au murit două treimi. Efectele aceastei catastrofe masive asupra Bisericii nu sunt uşor de determinat, decât economic, conform articolului din Britannica “The Black Death”, birurile au apărut, iar stratificarea societăţii a devenit mai fluidă, fapt ce ar fi putut duce la lipsa de gândire generală, în acea vreme la începutul Renaşterii.
e. Gregory XI s-a întors la Roma în 1377, după multe apeluri ce au fost făcute timp de mulţi ani. El nu a intenţionat să stea permanent, însă a murit acolo şi astfel a fost aranjată scena pentru un nou papă Roman.
5. Marea Schismă
a. Urban VI a fost ales în 1378 în Roma. Însă el şi-a abandonat baza de susţinere prin acţiunile sale arogante, aceasta fiind singura scuză de care au avut Francezii nevoie.
b. Din anul 1378 până în 1409 au existat doi papi tot timpul. Această situaţie era condamnată de Creştinism şi a fost mereu un mare scandal în istoria Catolică.
c. Consiliul de la Pisa a convenit în anul 1409 după multe eforturi de a încheia schisma. Acest consiliu marchează primul consiliu format, ce a contrazis teoria medievală a papalităţii, termeni ce au stipulat că consiliul ar putea fi numit independent de autoritatea Papală. Mişcarea consiliară a început cu zel.
d. Consiliarismul ca o teorie a fost construit încă din secolul 12m însă a s-a exprimat în totalitate doar acum. Marsilius din Padua, de exemplu (vezi mai sus), a predicat că doar Biserica era fără cusur, şi nu Papa.
e. Consilul de la Pisa a scăăat de ambii Papi şi a ales unul nou, Alexander V. Însă actţiunea lor nu a atins o acceptare generală, chiar dacă s-a depus mult efort pentru a face consiliul legitim. Din anul 1409 până în 1417, au existat trei Papi în loc de doi.
f. În sfârşit consiliul de la Constance, 1414-18, a asigurat demisia unui papă şi a scăpat de ceilalţi. Noul papă, Martin V, a fost instaurat în 1417. (Acest a fost acelaşi consiliu care l-a condamnat pe Hus.)
6. Totuşi, acum că papalitatea a fost restabilită de către teoria Conciliaristă, teoria a fost distrusă de papalitate. Am intrat acum cu siguranţă în vremea Renaşterii, iar papii Renaşterii sunt cei mai notorii din istorie. Dacă condemnarea lui Hus şi Wyclif la Constance (vezi lecţia despre asta în câteva săptămâni) a fost destul pentru a arăt motivul spiritual al Reformei, papii noii Renaşteri ar putea arăta motive morale pentru ea.
a. Toate abuzurile papalităţilor anterioare au continuat: vânzarea oficiului Bisericii, creşterea (relativ recentă) a veniturilor prin vănzarea de indulgenţe, nepotismul (favorabil pentru rudele Papei), imoralitatea, etc.
b. Familile italiene Borgia şi Medici au devenit influente în alegerea papilor, iar în unele cazuri au devenit papi.
c. Acesta a fost anul marii arte a Renaşterii, ce a fost prosper, şi ai căruia papii erau mari admiratori şi cumpărători. St. Peter’s, ce data încă de pe vremea lui Constantin, a fost distrus şi reînnoit, un St. Peter’s mai magnific a fost început.
