1. Ce este Istoria Bisericii?
a. Această întrebare este defapt aceaşi cu Ce este Biserica? I-a fost bisericii promise o unitate vizibilă? Dacă da, cineva trebuie să ia viziunea Catolică a istoriei bisericii într-o anumită formă.
b. Este biserica, pe de altă parte, numele unei întregi societăţi (invizibile) a actualilor credincioşi, iar bisericile individuale din ce sunt constituite? Aceasta ar fi părerea Protestantă, şi astfel, istoria Bisericii cuiva ar trebuie să fie îndreptată în acea direcţie.
c. Părerea noastră despre acest subiect va avea un impact direct asupra viziunii noastre despre istoria bisericii, până şi văzută în perioadele istoriei bisericii, de mai jos. Ca Protestanţi, de vreme ce viziunea noastră este îndreptată mai degrabă spre credincioşi, decât simple intuiţii, avem tendinţa de a ne baza mai mult pe reformă şi mai puţin pe progresul instituţional. În calitate de conservatori Protestanţi, aţi putea pune mai puţin accent pe, de exemplu, Mişcarea Ecumenică (în contrast cu majoritatea cărţilor din Istoria Bisericii, apropo). În calitate de Protestanţi conservativi Independenţi, veţi putea vedea Reformele timpurii ca fiind incomplete în faptul că au lăsat în picioare principiul de biserică stat.
d. Părerea noastră în această clasă va fi Protestantă, Conservativă şi despre Biserica Liberă (or Congregaţional sau Independent). Vom avea cu siguranţă unele probleme dacă adoptăm această viziune. De exemplu: cum să te porţi cu alte tradiţii ale bisericii. Sau, cum să explici şi să confrunţi rapida (după părerea mea) depărtarea de la adevăr în unele zone ale învăţăturii bisericii timpurii. Părerea noastră despre Creştinismul nostru ar putea fi îmbunătăţită şi rafinată prin acest proces.
2. De ce studiem istoria bisericii?
a. Creşterea spirituală
b. Înţelegerea problemelor din zilele noastre
c. Cunoştiinţe despre cum a apărut Scriptura
d. Unelte teologice ce ne permit să evaluăm şi să combatem erorile
e. Unelte practice despre care s-ar putea să nu fi auzit până acum
f. Cunoştiinţe despre cum tradiţia particulară a bisericii tale a apărut
g. Umilinţă, perspectivă şi caritate
h. Atenţie când te confrunţi cu idei “noi”
i. De ce acest articol nu poate fi niciodată acoperit adecvat în această clasă.
3. Cum a devenit cunoscută istoria bisericii?
a. Surse Istorice
i. Scriptură
ii. Inscripţii
iii. Documente
iv. Artă
b. Căi de interpretare a istoriei
i. Seculare/materialiste
1. Optimiste – omul s-a îmbunătăţit constant. Este posibil că am crescut departe de religiile de care depindeau părinţii noştrii.
2. Pesimiste – fără Dumnezeu pentru a aranja istoria, nu există nimic de făcut decât “distrugerea” trecutului. Posibil ca istoria să fie fără sens. Istoria nu este nimic decât puterea de a lupta în care diferite grupări încearcă să folosească trecutul pentru a-i ajuta în prezent.
ii. Sacre
1. Catolice. Dumnezeu a supravegheat dezvoltarea bisericii şi i-a dat sfinţii şi preoţii. Statului prezent al bisericii a fost direcţionat perfect, iar direcţia perfectă încă este valabilă atunci când Papa spune ex cathedra.
2. Catolice normale. Am observat pentru prima dată acest fenomen atunci când am fost la colegiu. Texte istorice rezonabile, onorabile şi până şi raţional populare, iau viziunea Catolică asupra istoriei Creştine atunci când se ating de ea. De exemplu, Petru a fost primul papă, episcopii au condus mereu biserica, etc.
3. Protestante. Biserica a fost mereu împărţită în grupări diferite. Unitatea şi integritatea bisericii nu a fost niciodată îndeplinită cu adevărat. Mereu au fost Nestorieni, Ortodoxism de Est, Coptic, etc., ce a provocat sau ignorat primalitatea Romei. Cele mai specifice doctrine Romane îţi au originile într-o perioadă de timp măsurabilă şi specifică, nu în Biblie.
4. Perioadele istoriei bisericii
a. Antice
i. Apostolice 30-100
ii. Ante-Niceniene 100-313
iii. Niceniene 313-590
b. Medievale
c. Moderne (folosind perioadele lui Shelley)
i. Perioada Reformei 1517-1648
ii. Perioada Raţiunii şi Renaşterii 1648-1789
iii. Perioada Progresului 1789-1914
iv. Perioada Ideologiilor 1914-
5. Fundale – cultura înainte de biserică
a. Foarte cultural şi cosmopolitan
b. Imperiu recent stabilit. Un imperiu, o lege.
c. Mişcare liberă peste tot în Mediterană
d. Sitemul de drumuri Roman
e. Greaca ca limbă universală (şi cultură)
“Omul educat din secolul 2 Î.Hr. vorbea Greaca şi Latina. În vreme ce puterea militară şi politică a Romei se mişca spre est, cultura Greacă curgea spre vest, ajungând să câştige teren până şi la Roma. Horace a dat situaţie într-un mod epigramatical: Greci Capturată, şi-a cucerit sălbaticul cuceritor şi a adus civilizaţia în Latium-ul rustic” (Ep. 2.1.156).
f. Filozofia greacă a slăbit deasemenea în regiunile vechi. Nu a murit, însă erau considerate non-exclusive. Mulţi zei majori au fost identificaţi unii cu ceilalţi, astfel numărul zeilor s-a împuţinat. Filozofia greacă a avut deasemenea tendinţa spre monoteism, însă acesta nu era urma constant, şi nu a fost folosit pentru a-i abandona pe zeii mai mici. Împăratul a început să fie considerat un zeu în perioada timpurie a imperiului – chiar în vremea naşterii lui Isus.
g. Noi religii, superstiţii, magie şi astronomie au crescut în imperiu.
h. Rezidenţa Evreiască din Imperiu i-a ajutat pe Creştini în mai multe moduri
i. Scripturile Greceşti au devenit Biblia Creştinilor timpurii
ii. Lagalitatea religiei lor i-a ajutat pe Creştinii timpurii de vreme ce erau văzuţi drept Evrei
iii. Sistemul sinagogic era deja un model pentru bisericile timpurii
“Alţii, totuşi, au respins întregul concept de stat bisericesc şi au favorizat principiul de biserică adunată. Aceştia au devenit cunoscuţi sub numele de Independenţi şi au fost pionierii Congregaţionaliştilor. Ei au fost de părere că biserica ar trebui să fie compusă doar din cei ce au răspus personal chemării lui Hristos, şi care s-au legat cu el şi unii cu alţii, să trăiască împreună ca discipoli ai săi.” Articol, “Congregaţionalismul,” în New Dictionary of Theology, ed. Sinclair Ferguson et. al.
