Therapeutae (înseamnă: „vindecători”) erau un ordin străvechi al asceților mistici care au trăit în multe părți ale lumii antice dar au fost găsiți în special aproape de Alexandria, orașul capitală al Egiptului Ptolemaic. Acest grup pre-creştin de asceți evrei este cunoscut azi doar din scrierile lui Philo din Alexandria, care a descris grupul în a lui De Vita Contemplativa (Despre Viața Contemplativă), scrisă în jurul anului 10 d.Cr.. Philo a comparat Therapeutae cu Esenienii deoarece ambele secte erau cunoscute pentru devotamentul lor religios exemplar şi pentru practicile ascete.
Potrivit lui Philo, comunităţile de Therapeutae erau întemeiate peste tot în lumea antică dar secta particulară aproape de Lacul Mareotis, Egipt, a fost destul de faimoasă pentru științele sale de vindecare. Therapeutae erau renumiți deopotrivă pentru ascetismul lor cât şi pentru abilitățile de vindecare. Într-adevăr, cuvântul „terapie” şi „terapeutic” pot fi legate etimologic de numele acestui ordin religios străvechi, insinuând că medicina şi vindecarea au fost profund conectate în lumea antică, şi vindecarea a fost văzută ca o artă religioasă. [1]
Descrierea lui Philo
Philo a descris Therapeutae la începutul primului secol d.Cr., în De Vita Contemplativa (Despre Viața Contemplativă). La acea vreme, originile Therapeutae erau deja pierdute în trecut, și Philo a fost chiar nesigur despre etimologia numelui lor, despre care el a explicat ca însemnând fie „doctori ai sufletelor” fie „vindecători.” [2]
Potrivit lui Philo, Therapeutae erau peste tot răspândiți în lumea Antică, cu una dintre așezările lor principale fiind în zona Lacului Mareotis, Egipt:
„Acum această clasă de persoane poate fi întâlnită în multe locuri, căci era potrivit ca deopotrivă Grecia și țara barbarilor să împărtășească din orice este perfect bun; și cel mai mare număr al acestor persoane există în Egipt, în fiecare dintre districte, sau nomes, după cum sunt numite ele, şi în special în jurul Alexandriei; și din toate cartierele cei care sunt cei mai buni dintre acești Therapeutae îşi continuă pelerinajul lor spre cel mai potrivit loc, ca și când acesta ar fi țara lor, care este dincolo de lacul Maereotic” (Philo, Ascetics 3 (Asceți, n. tr.)). [3]
Therapeutae sunt descriși ca trăind în castitate cu simplitate totală; ei „mai întâi de toate au pus abstinența ca un fel de temelie pe care să se odihnească sufletul, continuând să clădească alte virtuți pe această temelie” (Philo). Ei au renunțat la proprietate și au urmat disciplina aspră: „Acești oameni îşi abandonează proprietatea lor fără a fi influenţați de vre-o atracție superioară, și fug fără ca măcar să își întoarcă înapoi capetele” (Philo, paragraful 18). Ei erau dedicați la viața contemplativă, și activitățile lor pentru șase zile din săptămână au constat din practici ascete, post, rugăciuni retrase şi studiul scripturilor în celulele lor izolate, fiecare cu propriul său sanctuar sfânt separat, şi curte inclusă:
„Întregul interval de la apus la dimineaţă este dedicat de ei pentru exerciții spirituale. Căci ei citesc sfintele scripturi și îşi extrag în gândire și alegorie filozofia lor ancestrală, deoarece ei consideră înțelesurile literale ca simboluri ael unei naturi interioare şi ascunse care se descoperă pe sine în idei ascunse.” (Philo, paragraful 28)
„În fiecare casă există o cameră consacrată care este numită sanctuar sau odaie retrasă (monastērion), și ascunși (monoumenoi) în aceasta ei sunt inițiați în misterele vieții sfinţite. Ei nu iau nimic în aceasta, nici băutură nici mâncare sau orice alte lucruri necesare pentru nevoile trupului, doar legi și oracole predate lor prin gura profeților, imnuri şi orice altceva care cultivă şi perfecționează cunoştinţa şi evlavia. Ei păstrează amintirea lui Dumnezeu vie şi niciodată nu o uită… De două ori pe zi ei se roagă, în zori și la înserare … Intervalul între dimineaţa timpurie şi seară este petrecut în întregime în exercițiu spiritual. Ei citesc sfintele scripturi și caută înţelepciune din filozofia lor ancestrală… Timp de șase zile ei caută înţelepciunea ei înșiși în singurătate în odăile retrase (monastēriois) menționate mai sus… Dar în fiecare a șaptea zi ei se întâlnesc împreună ca pentru o adunare generală… (într-un) sanctuar comun.” [4]
În plus față de Pentateuh, Profeți şi Psalmi, Therapeutae aveau de asemenea scrieri misterioase ale tradiţiei lor proprii, incluzând formule pentru interpretări numerologice și alegorice.
În a şaptea zi Therapeutae se întâlneau într-o casă de întâlnire, bărbații pe o parte a unei compartiment deschis, femeile în mod modest pe celălalt compartiment, pentru a auzi discursurile. O dată în șapte săptămâni ei se întâlnesc pentru o noapte de veghe după un banchet unde ei s-au slujit unul pe altul, căci „ei nu sunt așteptați de sclavi, pentru că ei consideră că orice posesiune a oricăror slujitori a fi contrară naturii. Căci ea a născut toţi oamenii la fel de liberi” (Philo, paragraful 70) și cântă imnuri antifonale până în zori.
Predecesori ai ordinelor monastice creştine timpurii
Monahismul lui Philo a fost văzut ca predecesor şi ca model pentru viața creştină ascetă. Acesta a fost considerat ca fiind cea mai timpurie descriere a ascetismului creştin. Această viziune a fost prima dată adoptată de Eusebiu din Cezarea în a lui Ecclesiastical History (Istorie Ecleziastică, n. tr.) [5]
Practicile descrise de Philo au fost considerate ca unul din primele modele ale vieții creştine ascete. Eusebiu a fost atât de sigur de identificarea Therapeutae cu creştinii încât el a dedus că Philo, care i-a admirat atât de mult, trebuie să fi fost el însuși creştin. [6] Această presupunere a predominat în cercurile creştine până la sfârşitul secolului optsprezece, când s-a descoperit că eseul lui Philo a fost pre-creştin. La fel ca primii pustnici creştini din deșertul Egiptean, ei erau majoritatea pustnici (sihaștri singuri), mai degrabă decât să trăiască în comun, după cum vor face mai târziu comunităţile monahale creştine. Potrivit lui Pseudo-Dionysius:
„Caracterul semi-pustnic al comunităţii Therapeutae, renunțarea la proprietate, singurătatea din timpul celor șase zile din săptămână și adunarea împreună duminica pentru rugăciunea comună și masa comună, postul aspru, păstrarea vie a amintirii lui Dumnezeu, rugăciunea continuă, și meditația și studiul Sfintei Scripturi erau de asemenea practicile pustnicilor creştini din deșertul Alexandrian.” [5]
Influenţe formatoare
Felurite influenţe formatoare despre Therapeutae au fost presupuse de cărturari incluzând Budismul și textele ebraice apocrife.
Budismul
Unii cărturari au sugerat că Therapeutae poate că au fost influenţați de (sau de descendenți ai) misionarilor Budiști ai Împăratului Ashoka din India antică. Similaritățile dintre practicile monastice ale Therapeutae şi practicile monastice Budiste au condus la sugestii că Therapeutae au fost de fapt călugări Budiști care au ajuns în Alexandria, descendenți ai emisarilor lui Ashoka spre Vest, şi care au influenţat formarea timpurie a creştinătății. [7] Orașul antic Alexandria din Egipt a avut activitate misionară Budistă în jurul anilor 250 î.Cr.. Therapeutae ar fi putut să fi fost descendenții emisarilor lui Ashoka spre Vest, și astfel ar fi putut influenţa formarea timpurie a creştinătății. [7] Egiptul a avut legături comerciale intense și legături culturale cu India în acea perioadă, după cum este descris în primul secol d.Cr. de Periplus din Marea Eritreană.
Un simbol timpuriu ichtys ca o roată, creat de combinarea literelor grecești ΙΧΘΥΣ, în Efes.
Alții au arătat spre o posibilă legătură Budist-Creștină în viața lui Isus însuși. [8] Potrivit Evangheliei după Matei, Isus a petrecut copilăria sa timpurie în Egipt care era la capătul Drumului Mătasei. Elmar R. Gruber, un pshiholog, şi Holger Kersten, un specialist în istorie religioasă, argumentează că Budismul a avut o influenţă substanțială asupra vieții și învățăturilor lui Isus. [7] Gruber şi Kersten pretind că Isus a fost crescut de Therapeutae, învățători ai școlii Budiste Theravada apoi a trăit în ținuturile Bibliei. Ca un rezultat al rolului său în comerțul cu Estul, Egiptul a fost prosper și s-a îmbogățit cu diversitate religioasă. Lucrarea lor calcă pe urmele cărturarului la Oxford în Noul Testament Barnett Hillman Streeter, care a demonstrat încă din anii 1930 că, învăţătura morală a lui Buda are patru asemănări remarcabile cu Predica de pe Munte. [9]
Tradiția ebraică
A fost de asemenea sugerat de către cărturari că Therapeutae au fost profund influenţați de cărțile apocrife Cartea lui Enoh și Cartea Jubileelor datorită valorii lor mistice şi pentru interpretările lor alegorice.
Pitagoreanismul
Ar putea de asemenea să fie cazul că Therapeutae au fost o ramură a Pitagoreanismului datorită restricțiilor lor alimentare stricte spre vegetarianism, cu toate că alte grupuri evreieşti erau de asemenea vegetariene sau urmau legi alimentare stricte (Kashrut).
Note
[1] Menachem M. Brayer, “Psychosomatics, Hermetic Medicine, and Dream Interpretation in the Qumran Literature,” The Jewish Quarterly Review New Ser., Vol. 60, No. 2 (Oct., 1969): 112-127.
[2] De Vita Contemplativa.
[3] Fordham University, Philo, Ascetics III. Retrieved May 1, 2008.
[4] Philo, On The Contemplative Life, ch. III.
[5] Constantine Scouteris, The Therapeutae of Philo and the Monks as Therapeutae according to Pseudo-Dionysius Retrieved June 15, 2015.
[6] Eusebius and Paul L. Maier, tr., Eusebius: The Church History (Kregel Academic & Professional, 2007).
[7] Elmar R Gruber and Holger Kersten, The Original Jesus (Shaftesbury: Element Books, 1995).
[8] Zacharias P. Thundy, Buddha and Christ: Nativity Stories and Indian Traditions (Brill Academic Pub., 1993, ISBN 9004097414).
[9] N. S. Chandramouli, “Did Buddhism influence early Christianity?” The Times of India. May 1, 1997.
Referințe
• Brayer, Menachem M. “Psychosomatics, Hermetic Medicine, and Dream Interpretation in the Qumran Literature.” The Jewish Quarterly Review New Ser., Vol. 60, No. 2 (Oct., 1969): 112-127.
• Chandramouli, N.S. “Did Buddhism influence early Christianity?” The Times of India. May 1, 1997.
• Eusebius and Paul L. Maier, tr. Eusebius: The Church History Kregel Academic & Professional, 2007. ISBN 978-0825433078
• Gruber, Elmar R. and Holger Kersten. The Original Jesus: The Buddhist Sources of Christianity. Shaftesbury: Element Books, 1996. ISBN 978-1852308353
• Meyer, Marvin W., ed. The Ancient Mysteries: A Sourcebook. University of Pennsylvania Press, 1999. ISBN 978-0812216929
• Simon, Marcel and James H. Farley, tr. Jewish Sects at the Time of Jesus Philadelphia: Fortress Press, 1980. ISBN 978-0800601836
• Taylor, Joan E. Jewish Women Philosophers of First-Century Alexandria: Philo’s “Therapeutae” Reconsidered Oxford University Press, 2006. ISBN 978-0199291410
• Taylor, Joan E. and Philip R. Davies “The So-Called Therapeutae of ‘De Vita Contemplativa:’ Identity and Character.” The Harvard Theological Review. Vol. 91, No. 1 (Jan., 1998): 3-24
• Thundy, Zacharias P. Buddha and Christ: Nativity Stories and Indian Traditions. Brill Academic Pub., 1993. ISBN 9004097414
