de Daniel C. Juster, doctor în teologie
Director al Misiunii Tikkun
Originile teologiei înlocuirii
Căderea Ierusalimului în anul 70 d.Cr. a șocat lumea evreiască şi a impactat puternic lumea creştină. Descrierea lui Josephus este un holocaust uimitor. Evreii au rezistat puterii Romei aducând multă rușine Romei. Răspunsul roman a fost junghiere şi cruzime fără precedent.
Pentru Părinții dintre neamuri ai Bisericii, o astfel de devastare ar fi fost posibilă doar dacă Dumnezeu, într-o demonstrație finală a mâniei, a respins poporul evreu. Romani 11:28, 29 afirmaţia că Israel, deşi duşmani ai Evangheliei, Israel era încă rânduit sau ales de dragul Patriarhilor nu a fost perceput. Au existat câțiva Părinți ai Bisericii care încă au crezut în convertirea finală a lui Israel la sfârşitul acestei ere, dar forța conducătoare a teologiei creştine a fost spre înlocuire.
Cheia interpretativă în teologia înlocuirii
Teologia înlocuirii a fost o nouă teorie pentru a da sens la două realități. Prima, națiunea lui Israel ca un întreg nu l-a îmbrățișat pe Yeshua (Isus, n. tr.). A doua, a fost holocaustul din anul 70 d.Cr. şi marea devastare când Roma a zdrobit a doua revoltă evreiască sub Bar Kochba în 135 d.Cr. O nouă teorie despre interpretarea Biblică s-a dezvoltat, un fel de a citi Biblia. Afirmaţiile din Scripturile Noului Legământ au fost văzute ca o garanție a acestei noi interpretări. Iată aici esenţa ei. Nu spune Scriptura că toţi creştinii adevărați, fiind în Mesia, sunt copiii lui Avraam? Oare Petru nu foloseşte limbajul din Biblia ebraică care este descriptivă a lui Israel şi o aplică la creştinii dintre neamuri? El afirmă că noi suntem o „Preoție regală, o națiune aleasă.” Oare Romani 2 nu descrie că evrei sunt aceia care nu sunt născuți fizic evrei ci aceia care sunt evrei spirituali adevărați? Oare Galateni 6 nu vorbeşte despre toţi credincioşii, evrei şi neamuri ca fiind Israelul lui Dumnezeu? Nu este oare adevărat că Biserica este Mireasa lui Mesia? Aceasta pare ca acelaşi înțeles esenţial al lui Israel fiind numit soția lui Dumnezeu în Biblia ebraică. Datorită acestor afirmații din Noul Testament şi a interpretării lor, noua teorie a teologiei înlocuirii a fost dezvoltată. Creştinii au învățat să citească pasajele referitoare la un viitor pozitiv şi veşnic pentru Israel ca fiind cu adevărat prezicătoare a Bisericii şi a destinului ei. Biserica a fost înțeleasă ca fiind Noul şi Adevăratul Israel.
Pasaj după pasaj din Scripturile ebraice au fost citite cu această denaturare; citeşte Biserica atunci când citești aceste pasaje care vorbesc despre o împlinire pozitivă şi permanentă pentru Israel. Aceasta este cheia interpretativă în teologia înlocuirii.
Am dori să observăm că teologia înlocuirii este termenul folosit de oponenții acestei teologii, nu de propunătorii acesteia. Proponenții folosesc termenul teologia împlinirii. Ei văd înțelesul promisiunilor către Israel ca fiind în cele din urmă împlinite în Biserică. Biserica începe cu un grup de evrei mântuiți şi apoi îi include pe cei care au fost chemați dintre națiuni. Înțelesul continuator al lui Israel este în acest Corp de evrei şi neamuri. În cărturărie, această viziune este numită supercesionism, că Biserica a înlocuit Israelul național-etnic.
După holocaustul nazist, majoritatea corpurilor Bisericii curentului principal au respins oficial teologia înlocuirii, cea mai mare dintre ele fiind Biserica Romano Catolică. Aceasta este scris în Noul Catehism Catolic în paragraful 678 unde alegerea continuată a poporului evreu şi destinul lor pozitiv este afirmată cu claritate răsunătoare. Deoarece impactul holocaustului s-a mișcorat, şi în timp ce aceste biserici care au fost influenţate de propaganda arabă referitoare la tratamenul lui Israel față de palestinieni, atitudinile şi viziunile de înlocuire s-au întors şi se întorc înapoi în aceste denominații.
De o mare preocupare este faptul că teologia înlocuirii se arată pe sine a fi puternică în unele părți ale lumii creştine carismatice. Biserica printre aceștia este văzută ca fost în exclusivitate centrul scopurilor lui Dumnezeu. Orice pretenții pentru Israel / poporul evreu sunt văzute ca un prejudiciu şi un tip de ne-etic respect al persoanelor care nu este în acord cu Evanghelia. Aceasta nu este în acord cu aspectele Biblice care arată natura corporativă a lucrării lui Dumnezeu. Există teologii Penticostali care acum îmbrățișează teologia înlocuirii. Recent, am făcut un forum la Colegiul Wheaton, al meu alma mater, bastionul educației Evanghelice deoarece teologia înlocuirii a ieşit la suprafață în Departamentul de Teologie Biblică.
Cum să citești Biblia ebraică
Teologia înlocuirii ridică chestiunea de autoritate a Bibliei şi felul cum să interpretăm texte Biblice. Aceasta este disciplina hermeneuticii. Deşi acesta este un sumar simplificat, există două abordări de bază față de interpretarea textului astăzi. Există o abordare liberală relativistă față de interpretare, care în esenţă spune că textele nu au un înțeles obiectiv. Un text înseamnă doar ceea ce spune către orice persoană care îl citește. Din fericire, Evanghelicii, şi mulți ne-Evanghelici de asemenea, resping o astfel de abordare. În schimb, textele sunt interpretate prin a căuta să înțelegi două lucruri. Primul este, ce a intenționat autorul să spună (intenția autorului)? Al doilea este ce ar fi înțeles audiența destinată (critica audienței)? Cele două sunt împletite. Cum înțelegem noi când noi suntem la două până la trei mii de ani detașați de scrierile textelor Biblice? Limbajul îşi are înțelesul său în cadrul culturii care îl foloseşte şi potrivit cu formele literare ale acelei culturi. Alte cărți ale Bibliei din acea perioadă de timp oferă o parte din acest context, dar literatura contemporană este de asemenea foarte ajutătoare şi importantă.
Când cineva citește textele potrivit cu intenția autorului şi critica audieței referitor la promisiunile către Israel, acesta se detașează cu o concluzie foarte clară. Aceste texte promit că poporul etnic Israel, care mai târziu au fost numiți evrei, au o alegere care nu poate fi pierdută niciodată. Aceasta este datorită alegerii lui Avraam, Isaac şi Iacov şi a descendenților lor. Deşi ar putea să fie pedeapsă şi răspândire, acest popor etnic/național nu îşi poate pierde alegerea lor dar aceasta va continua mereu să continue ca un popor (Levitic 26:44). În plus, există numeroase promisiuni către acest popor care vor fi împlinite şi care potrivit cu o citire onestă a istoriei nu a fost încă împlinită. Aceste promisiuni includ o întoarcere finală spre Țara lor din care ei nu vor fi smulse (Amos 9), şi o împlinire de slavă veşnică. Descrierile sunt în aşa fel încât noi putem fi siguri că ele încă nu s-au împlinit. Îi provoc pe cititori să se dedice ei înșiși pur şi simplu să citească Amos 9; Ioel 3; Isaia 27, 35, 40-66, Ieremia 16, 29, 31, 33; Ezechiel 36-37; şi Zaharia 12-14. Puterea este pentru a mângâia națiunea etnică. Dacă audienței țintă a evreilor credincioşi li s-a spus că înțelesul real al acestor texte era că Dumnezeu va lua un popor din națiunile care se vor alătura la câțiva evrei, şi că ei vor deveni moștenitorii unui viitor glorios minunat, chiar înțelesul a ceea ce i-ar fi mângâiat pe ei ar fi fost distrus. Ei înfruntau devastarea şi exilul. Nașterea Bisericii cu siguranţă nu le-ar fi dat nici o mângâiere. A interpreta pasajele în acest fel este o răstălmăcire severă.
Pentru a ceda în fața înțelesului înlocuirii, pasajele trebuie să fie citite simbolic sau metaforic ceea ce cere ceva spiritualizare. Re-adunarea lui Israel este de a fi înțeleasă ca adunarea Bisericii la Isus în final. Sau aceasta este doar despre întoarcerea din Babilon în secolul 6 î.Cr. Totuşi aceasta este imposibil, de vreme ce acea întoarcere niciodată nu a condus spre slava lui Israel descrisă de profeți nici nu a fost o întoarcere care a fost apropiată de proporțiile prezise. Doar o minoritate s-a întors, şi atunci ei erau sub dominație străină în timpul majorității secolelor următoare. Ei niciodată nu au experimentat împlinirea promisă de profeți. Ni se spune de asemenea să citim moștenirea lui Israel ca moștenirea Bisericii a Împărăţiei, or de pe Pământ, ori din Cer. Aceasta pur şi simplu nu este în text şi în nici un fel nu poate fi dovedită a fi intenția autorului sau natura de înțelegere a audienței. Când textele sunt tratate astfel, cărturarii numesc aceasta a produce violență față de text.
Noi ar trebui să observăm că Pavel a considerat Biblia ebraică a fi adecvată pentru ca „să învețe, să mustre, să îndrepte, să de înţelepciune în neprihănire.” (2 Timotei 3:17) Ideea că Noul Testament trebuie să repete ceva care este clar afirmat în Biblia ebraică pentru a fi valabilă nu este nimic altceva decât o prejudecată care strică autoritatea Bibliei ebraice.
Cum să citești Noul Testament referitor la Israel
Atunci ce să facem cu textele folosite pentru a susține teologia înlocuirii în Noul Testament? Da, prin analogie Noul Testament aplică limbajul din Biblia ebraică referitoare la Israel către Biserică. Totuşi, aceasta nu poate fi o înlocuire, ci o adăugare din noua revelație. Eu numesc aceasta teologia adăugării. În plus față de Israel, Dumnezeu are o preoție pe care El o adună din toate națiunile care îndeplinesc un rol analog către Israel şi care au promisiuni analoage, dar nu aceleași promisiuni. Ei nu sunt o națiune literală printre națiuni ca Israel, ci sunt metaforic numiți o națiune. Ei sunt crescuți la un statut egal cu credincioşii evrei în Yeshua şi devin una cu ei. Teologia adăugării lasă promisiunile lui Israel intacte şi le citește direct. Aceasta stimează ceea ce textul actual spune. Mulor creştini li se spune că Noul Testament re-interpretează Vechiul. Totuşi, această interpretare trebuie să fie limitată la noi înțelegeri şi aplicații care nu schimbă intenția originală a textului.
Aici este un avertisment. Dacă înțelesul din Noul Testament este aşa cum învățătorii înlocuirii pretind, atunci poporul evreu ar fi obligați prin datorie să respingă Noul Testament. De ce? Pentru că noua revelaţie trebuie mereu să fie testată prin coerența sa față de revelaţia deja dată şi primită. Acesta a fost un principiu clar dat prin Moise în Deuteronom 13 şi 18. Învăţătura înlocuirii încalcă în mod clar citirea naturală a textelor evreieşti.
Noi ar trebui să observăm că teologia înlocuirii nu este doar inutilă ci este o încălcare a celui mai clar pasaj din Noul Testament care vorbeşte direct despre Israel (Romani 9-11). Aici Pavel pretinde că Israel este încă poporul care are Tora, promisiunile şi slujba față de Dumnezeu şi de la care a venit Mesia (Romani 9:1 şi următoarele versete). El argumentează că rămășița mântuită a lui Israel, din care el este reprezentativ, dovedește că națiunea ca un întreg încă contează. El afirmă dogmatic că Dumnezeu nu a respins poporul său (11:1) dar că darurile şi chemarea lui Dumnezeu către Israel sunt irevocabile (Romani 11:29). Deşi duşmani ai Evangheliei, ei sunt iubiți şi aleşi de dragul Patriarhilor (Părinților 11:28). Tot Israelul va fi mântuit (11:26). La timpul prezent noi căutăm să vedem că unii din Israel mântuiți (aceasta este o rămășiță mântuită în viață a lui Israel) căci dacă respingerea de către ei înseamnă împăcarea lumii, acceptarea deplină de către ei înseamnă viață din morți (11:14, 15). În mod clar, Pavel se uită înainte spre împlinirea escatologică pentru Israel. Nu este nici o teologie a înlocuirii aici.
Redescoperirea lui Israel în Protestantism
Când canoanele moderne ale interpretării Biblice au fost afirmate în timpul Reformei, a fost inevitabil că minciuna va fi dată către teologia înlocuirii. Interpretarea fantezistă a fost respinsă. Puritanii din secolul 17 din Anglia şi America au afirmat un viitor glorios pentru poporul evreu, unii chiar au prezis întoarcerea lor în Țara lui Israel. Această înțelegere a prins Pietismul Luteran, Moravienii Contelui Von Zizendorf din Hernhutt la începutul secolului 18, şi în final pe la începutul secolului 19, întreaga crestinătate Britanică şi majoritatea din crestinătatea Americană. Episcopul Joseph Butler în a lui lucrare clasică Analogia Religiei a afirmat ferm că toate promisiunile către Israel inclusiv întoarcerea spre țară vor fi împlinite (1732). Unii au argumentat că accentul pe promisiunile pentru Israel este o aberație dispensațională de la John Nelson Darby şi C. I. Schofield (sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20) dar întemeierea interpretărilor care a luat Biblia ebraică în mod direct a venit înainte ca Darby să fi scris un cuvânt. Ele sunt găsite în scrierile faimosului poet John Milton în Paradisul Recăpătat, la marii gânditori Puritani Samuel Rutherford şi Elnathan Parr şi primul președinte de la Harvard, Increase Mather, toţi din anii 1600!
Ezechiel 36:24-29; Un Pasaj Cheie
„Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră. Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţaţi; vă voi curăţa de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi legile Mele. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. Vă voi izbăvi de toate necurăţiile voastre.”
În acest pasaj despre Noul Legământ, paralel cu Ieremia 31, noi avem o minunată promisiune către poporul etnic/național care încă nu s-a împlinit. Înțelesul este clar. Promisiunea nașterii lor din nou este legată de întoacerea în Țară. Ce promisiune clară şi puternică!
Tragedia Teologiei Înlocuirii
Teologia înlocuirii a condus spre respingerea neamurilor a legitimității vieții evreieşti în Isus. Aceasta a fost pe la mijlocul secolului al doilea. Rezultatele au fost tragice în durere şi suferință pentru că o comunitate evreiască vie a urmașilor lui Yeshua, dacă era îmbrățișată de restul Bisericii, ar fi făcut antisemitismul imposibil. Ca rămășiță mântuită din Israel, ei ar fi fost o mărturie vie a alegerii continuate a poporului evreu. Fără atitudinile, prejudecățile şi punctele de vedere antisemite din cadrul bisericilor istorice, marele Holocaust nazist ar fi fost imposibil. Doctrina alegerii lui Israel este un fortificație împotriva antisemitismului.
Un alt efect tragic a fost să împiedice eficiența mărturiei Evangheliei înaintea poporului evreu. Din nou, mai multă durere şi suferinţă!
Un alt efect tragic este pierderea unei mari apărări contemporane pentru adevărul Bibliei. Când s-a spus lui Frederick William din Prusia (al patrulea) că evreii erau dovada Scripturilor, el a fost motivat să întreprindă o misiune cu Anglicanii să întemeieze o comunitate de credincioşi evrei în Ierusalim pentru a pregăti întoarcerea evreilor în Țară. (1840) Spre deosebire de Frederick, propunătorii înlocuirii nu au înțeles aceasta. Ei au pierdut un mare dispozitiv de luptă în mărturisirea către cei necredincioşi, pentru că mulți au fost stimulați să ia Biblia în serios după ce au văzut că împlinirile au loc astăzi.
Un alt rezultat al teologiei înlocuirii este eşecul nostru de a susține voia declarată suverană a lui Dumnezeu. Dr. Walter Kaiser, Preşedintele Seminarului Teologic Gordon Conwell învață pasionat că Dumnezeu Dumnezeu lucrează victoria lui în istoria reală în spațiu şi în timp prin Israel. Nu este nici un accident că Israel este în știri mai mult decât oricare altă națiune. Este ca şi când Dumnezeu spune către lume, „Mi se permite să vorbesc voia mea referitoare la alocarea unei mici bucăți de proprietate?” Într-adevăr când Israel îşi capătă moștenirea sa va fi o moștenire pentru toţi oamenii care vor supraviețui ultimelor dintre Zilele din Urmă. Dreptul final al lui Dumnezeu de alocare este începutul justiției. În mod tragic, oamenii înlocuirii susțin idei de justiție care sunt mai mult umanistice şi se găsesc pe ei înșiși stând de partea lumii împotriva suveranităţii lui Dumnezeu.
Scopurile lui Dumnezeu prin Israel şi Biserică sunt complementare, interdependente, şi împletite. Victoria Pietrei din capul unghiului a Bisericii este mântuirea lui Israel şi aceasta conduce la mântuirea națiunilor. Cei doi piloni ai misiuninii Bisericii sunt de a-l face pe Israel gelos şi misiunile mondiale. Pentru Biserica a renunța la unul dintre piloni este un lucru tragic, pentru că ea este chemată să arate milă şi să îl mângâie pe Israel. Desigur, noi îmbrățișăm iubirea şi mila de asemenea pentru arabii palestinieni, dar aceasta trebuie să fie în concordanță cu promisiunile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la Israel. Ca Biserica să îşi piardă scopul ei cu Israel în susținerea întoarcerii lor spre Țară, pentru a-i mângâia şi a îmbrățișa şi a susține misiunile evreieşti Mesianice în rugăciune şi finanțe ar fi tragic. Aceasta este arătată în special într-o zi când noi vedem atât de mult câștig în misiunea evreiască. Totuşi, eu sunt încrezător că Dumnezeu va împiedica tragedia şi că Biserica va îmbrățișa rolul ei pe deplin pentru a vedea pe tot Israelul mântuit.
Daniel C. Juster, doctor în teologie, este director al Tikkun International, o misiune de sădire congregațională, întărire, şi educație pentru conducători. El este sau a fost profesor adjunct la Trinity University, Deerfield, Illinois, Fuller Theological Seminary, The King’s College and Seminary şi este un fondator al Messianic Jewish Bible Institute care are locații în Israel şi în multe alte națiuni. Dr. Juster a fost unul dintre pionierii timpurii din Messianic Jewish Movement (Mișcarea Mesianică Evreiască, n. tr.) şi a slujit în acest context încă din anul 1972. El a fost prima dată ordinat în Biserica Prezbiteriană. El este autorul a numeroase cărți incluzând Jewish Roots (Rădăcini evreieşti, n. tr.), a Foundation of Biblical Theology (o Temelia pentru Teologia Biblică, n. tr.), Israel the Church and the Last Days (Israel şi Biserica şi Ultimele Zile, n. tr.), The Irrevocable Calling (Chemarea Irevocabilă, n. tr.) şi mai multe altele. Ele pot fi accesate de pe pagina de internet Tikkun International (http://www.tikkunministries.org/).
