Acesta nu este un jurnal complet şi bine pus la punct. Este de fapt o corecţie a unui comentariu, pe care l-am postat azi-noapte, despre istoria sinagogiilor din Israel şi Diaspora. Comentariul din postarea Pastorului Dan, este interesant şi merită să fie citit dacă nu l-aţi citit încă. Cumva am reuşit să ajungem la istoria Iudeii în vremea lui Isus; de fapt asa nu e chiar adevărat – am ajuns acolo prin modul meu obişnuit – evidenţiind datele profeţilor şi dubla istorie din Iudeea şi Diaspora în timpul celui de-al Doilea Imperiu, în vremea căruia a trăit Isus.
Am fost fascinat de istoria Biblică de ceva timp, şi între Karen Armstrong şi Studiul Bibliei Evreieşti, să nu mai menţionez şi de Ezra şi Nehemiah, a apărut un sens în istoria Israeliţiilor în Iudeea. Mai recent mi-am dat seama că Diaspora nu a început cu distrugerea celui de-al Doilea Templu, ci cu exilul Babylonian şi distrugerea Imperiului lui Solomon. Deci, ca un Evreu al Diasporei, am început să mă interesez de istoria noastră în afara Iudeii, în vremurile de început.
Toate acestea explică la ce credeam când am scris că nu au existat sinagogi în Iudeea în perioada celui de-al Doilea Templu. În această dimineaţă m-am simţit incomodat de faptul că nu ştiam asta cu siguranţă. Tindem să vorbim despre cultul Templului ca şi când ar fi acelaşi lucru, dar în timpul exilului, religia s-a schimbat dramatic, şi a devenit o religie unde rugăciunea a înlocuit sacrificiul şi unde a apărut o ordine clară a rugăciunilor. Oamenii au început să venereze, în grupuri mai mici, fără de a beneficia de un preot. Ei reinventau Iudaismul de la un cult preotesc de sacrificiu la o religie care putea fi practicată oriunde de orice grup format din 10 oameni.
Wikipedia spune:
Înainte de distrugerea celui de-al Doilea Templu în anul 70, rugăciuni comune centrate în jurul korbnot-ului (”ofrande pentru sacrificiu”) aduse de către kohanim(”preoţi”) în Templul Sfânt. Slujba zilnică Jom Kippur, de fapt, a fost un eveniment în care congregaţia observa mişcările facute de kohen gadol (”marele preot”), în timp ce el oferea sacrificiile zilnice, şi se rugau în acelaşi timp pentru succesul său.
În timpul captivităţii Babyloniene, Bărbaţii Marilor Întruniri au început procesul de formalizare şi standardizare a slujbelor şi rugăciunilor evreieşti care nu depindeau de funcţionarea Templului din Ierusalim. Rabbi Yohanan ben Zakkai, unul dintre liderii de la sfârşitul erei celui de-al Doilea Templu, a propus ideea creării unor case individuale de venerare în orice loc în care se găseau evrei. Aceasta a contribuit la salvarea evreilor, prin menţinerea unei identităţi unice şi a unei căi portabile de venerare în ciuda distrugerii Templului, conform mai multor istorici.
Aşadar, când un număr mic de exilaţi s-au mutat înapoi în Iudeea, după pierderea Babylonului de către perşi, mulţi au rămas unde erau – Babylonul şi Egiptul, mai ales, dar şi alte regiuni. Deci, au existat 2 tipuri de Iudaism practicate în acele vremuri, un cult al templului, bazat la noul templu din Ierusalim, cu ierarhia de preoţi, şi Iudaismul rabbinic situat afară din Iudeea, unde sacrificiile au fost înlocuite de rugăciuni.
Astfel am crezut că pe vremea când trăia Isus, nu au existat singogi în Iudeea. Asta am găsit pe Wikipedia în dimineaţa aceasta:
Cele mai vechi sinagogi din lume:
Cea mai veche sinagogă Samariteană datează de la 150 la 128 î.e.n., sau mai devreme şi este localizată pe insula Delos.[9]
Cea mai veche sinagogă Evreiască, cu dată sigură, din lume a fost construită între 70 şi 50 î.e.n. la un palat regal de iarnă de lângă Jericho. [10]
Cele mai vechi fragmente de sinagogă sunt pietre de sinagogă inscripţionate cu dedicaţii, găsite în Egiptul de mijloc şi de jos, datând înca din al treilea secol î.e.n.
în Israel
În Israel şi regiuni ale diasporei evreieşti, arheologii au descoperit multe ruine ale unor sinagogi, ce datează de acum mii de ani. Mica ruină a sinagogii de la Masada este una dintre cele mai bine documentate; datează de pe vremea celui de-al Doilea Templu.
Cea mai veche sinagogă din Israel, care este în acest moment folosită, este probabil Ari in Safed, care datează din secolul 16. Au fost sinagogi mai vechi în Oraşul Vechi, dar, asemenea lui Rashi Shul, au fost demolate de anti-semiţi, iar cladirile actuale sunt reconstrucţii.
Sinagoga Ramban, fondată de Nahmanides în 1267 şi reconstruită dupa 1967, este cea mai veche încă activă, sinagogă din Vechiul Oraş al Ierusalimului. Clădirea din prezent este o reconstrucţie pe fundaţia vechii clădiri, distruse în timpul ocupaţiei Iordaniene în Ierusalim.Vezi de asemenea: Sinagogile din Ierusalim.
Ştiu că după Ezra şi Nehemiah, Samaritenii n-au avut voie sa ajute la construirea Templului sau să se căsătorescă cu cei care s-au întors, deci existenţa unei sinagogi în Samaria are logică. Deşi, nu sunt prea sigur de statutul oraşului Jericho la acea vreme, iar Masada mă surprinde. Ideea despre o sinagogă pe Delos este fascinantă, întrucât aceasta a fost insula sacră în care Grecii nu au permis nimănui să locuiască. S-ar putea ca evreii greci să fi plecat să se închine împreună cu vecinii lor – sau poate că datele mele sunt încurcate.
Acest lucru a luat deja destul timp, iar eu mă voi opri aici. Am făcut doar o căutare superficială şi sper să descopăr mai multe.
