de W. Harold Mare
Profesor de limbaj și literatură nou testamentală
Covenant Theological Seminary
Joseph Klausner1 a observat că Graetz2 are părerea că termenul de rabin folosit în evanghelii este un anacronism, motivul acestei concluzii fiind dat, așa cum observă Goodenough „deoarece nu urmează folosirea ulterioară rabinică”, anacronismul fiind „luarea ulterioară a folosirii rabinice ca fiind validă în prima perioadă, deoarece pentru această perioadă avem doar NT pentru a o certifica.” Desigur nu acceptăm o astfel de concluzie ca fiind necesar validă, chiar dacă NT ar prezenta singura dovadă cunoscută, pe baza ideii că alte dovezi vor apărea. De fapt, credem că sunt și alte dovezi din literatura contemporană și din arheologie pentru a verifica acuratețea NT cu privire la imaginea rabin – învățător – elev, la începutul primului secol A. D.
Albright, în comentariul despre atribuirea numelui de rabbi lui Isus, stăpânul meu, sau echivalentul grec didaskalos, învățător în Ioan, afirmă cu argumente că pasajele unde acești termeni sunt atribuiți arată momentul târziu al evangheliei față de sinoptice, deoarece acești termeni sunt mult mai frecvenți în prima decât în ultimele și un învățător nu este numit rabbi în timpul lui Hristos, bazat pe susținerea că este o dezvoltare Tannaitică, astfel de argumente sunt negate de descoperirea lui Sukenika termenului daskalos înscris pe un osuar pre-A. D 70, cu referire la persoana ale cărui oase erau îngropate acolo.4
Albright mai spune că studiul ulterior al didaskalos, arheologic și lingvistic trebuie făcut și este scopul nostru să facem o astfel de investigație despre rabini și didaskalos folosind dovezile de genul Sukenik.
Articolul de mai sus a fost dat la a 14-a întâlnire generală a secțiunii vestice a societății teologice evanghelice, în Fort Wayne Bible College, Fort Wayne, Indiana, în 18 Aprilie 1969.
CUVINTELE RABIN ȘI DIDASKALOS FOLOSITE ÎN LITERATURA DIN PERIOADA NT
În NT, termenul este redus la evanghelii6 în care aflăm că era un titlu căutat de liderii religioși evrei (Mat. 23:7), era folosit într-o manieră populară sau semi-populară de mulțime (Ioan 6:25), și chiar de liderul religios de genul Nicodim (Ioan 3:2). Isus este numit de multe ori Rabbi de ucenicii Săi (Mat. 26:25; Marcu 9:5; 11:21; 14:45; Ioan 1:49; 4:31; 9:2; 11:8), și chiar de femeile din grupul lui Hristos (Ioan 20:16). Chiar un predicator ca Ioan Botezătorul este numit “Rabbi” de ucenicii lui (Ioan 3:26). O formă caritativă, rabbouni (rabboni) se găsește în Marcu 10:517 și Ioan 20:16.
Termenii rabbi și didaskalos sunt înțeleși în evanghelii la fel, cum se vede Ioan 1:388 și Ioan 20:16.9 Complexul rabbi-didaskalos și mathetes (discipol), stăpân-învățător și grupul care îl urmează,10 este prezentat cu privire la Isus și discipolii Lui în Ioan 1:37-38; 4:31; 9:2; 11:8, și despre Ioan Botezătorul și grupul lui (Ioan 3:26).
Faptul că Iosif nu folosește termenul rabbi se explică prin observarea faptului că acest autor scrie în apărarea națiunii evreiești din punct de vedere roman, cel puțin în parte, și accentuează chestiunile major militare și political. Aduce materiale religioase ca în discuția despre farisei, saduchei și esenieni, când este necesară o explicație. Trebuie observat că acest autor evreu din sec. 1 nu menționează Hillel, Shammai, sau Gamaliel {cu excepția ultimului, ca tată al lui Simeon12 și Isus, marele preot).13
Ca posibil echivalent, Iosif folosește termenul sofiști (J.W. I, 648, 650; II, 10:Ant. XVII, 152; XVIII, 155),14 și posibil exegeți (Ant. XVII, 214, 149). Acest gen de substituire în termeni se face, dar nu este o curiozitate deoarece Iosif face la fel cu termenul sunagomenon, pe care îl folosește doar în Life 277 și 280 (în ultima secțiune participiul sunagomenon este folosit), termenul normal pentru concept este proseuche (Life 293).
Nu prea frecvent Iosif folosește termenul didaskalos, fiind interesantă referința la Isus ca dictaskalos al oamenilor (Ant. XVIII, 63).15
Philo, evreul alexandrian nu folosește termenul Rabbi, dar nu este o mirare deoarece termenul abia începea să fie folosit în Palestina din acea vreme, și autorul scrie din punct de vedere alexandrian și filozofic grec. El folosește frecvent Septuginta care a fost scrisă înainte de folosirea termenului rabbi. Philo arată înțelegere față de complexul rabbi-didaskalos în scrierile lui, unde înlocuiește termenul didaskalos cu manthano (despre schimbarea numelor 270, 88; legi speciale IV, 107; cf. legi speciale I, 318), și sofiștii 16 (echivalent cu didaskalos) cu manthano (Posteritatea și exilul lui Cain, 150), și folosirea lui huphegetes cu același verb (despre schimbarea numelor 217).
Părinții apostolici nu folosesc termenul rabbi, care este așteptat de la biserica NT, mai ales după căderea Ierusalimului, care se dezvolta diferit de iudaism. Didaskalos apare, dar nu frecvent, o folosire fiind cu referire la Isus Hristos, singurul nosttru didaskalos” (Ignatius, Mag. IX), și alta la Polycarp ca didaskalos episemos, învățător faimos (Martyrdom of Polycarp. XIX, 1).
Rabbi nu apare în manuscrisele de la Marea Moartă17 deși sunt câteva referiri la rab (“mult, mare”),18 care apare în VT, în textul ebraic, Syriac Peshitta din sec. 5 A. D.19, deși poartă o mărturie târzie , traduce în mod interesant didaskalos cu rabbi unde sunt adăugate sufixe pronominale.20
A doua recenzie latină a evangheliei apocrife a lui Nicodim: Coborârea lui Hristos în iad relatează că trei rabini galileeni au fost martori la înălțarea lui Isus,21 dar nu dovedește nimic.
RABBI ȘI DIDASKOLOS ÎN INSCRIPȚIILE ARHEOLOGICE
Dovada pentru rabbi și didaskalos în inscripțiile arheologice poate fi examinată în două grupe.22 Primul, sunt acele inscripții găsite în afara Palestinei, în Europa, materialele de aici fiind grecești și uneori aramaice, până în sec. 3-4, când latina a devenit mai proeminentă.23
Celălalt grup consistă din inscripții găsite în rămășițele arheologice din Palestina,24 acestea fiind scrise în greacă, aramaică și ebraică.25
Sunt unele cazuri în acest grup când două limbi sunt folosite împreună pe unele rămășițe de pietre.26
În legătură cu inscripțiile evreiești europene, majoritatea sunt din Italia, didaskalos se găsește între cele din Venosa și lângă Roma, primele inscripțiile fiind din sec. 5 sau 6, iar cele din Roma din primele secole ale erei creștine.27
Din Venosa vin inscripțiile aramaice (Frey, No. 594) cu o citire ce poate fi tradusă „Severa, fiica lui Iacov. Pace”; dar greaca extinsă de pe aceleași rămășițe scrie „aici zace Severa, fiica lui Iacov, învățătoarea (didaskalos);28 fie să se odihnească în pace.” Din Roma (via Portuensis) este o inscripție pe o placă de marmură ce poate fi din primele două secole A.D.29
Ea spune: „aici zace Eusebis, ho didaskalos nomomathes (învățător, învățat în lege) “(Frey, No. 333).
Inscripțiile din Palestina cu privire la rabbi-didaskalos sunt mai numeroase și revelatoare. Una dintre ultimele, în aramaică, dintr-o sinagogă a sec. 6 din Beth Alpha din Galileea (Frey, No. 1165), care include într-un text întrerup și termenul rabbi. Altă inscripție aramaică dintr-o sinagogă din sec. 5 din El-Hammeh din Transjordania, vorbește despre Rabbi (rab) Tanhum, Levitul (Frey, No. 857).30 O inscripție aramaică pe un mozaic la Sepphoris în Galileea, datată din sec. 3 sau 4 A. D.31 vorbește despre Rabbi Judan, fiul lui Tanhum (Frey, No. 989), și în acelașii loc, o inscripție funerară menționează același Rabbi (Frey, No. 990). Din Er-Rama din Galileea vine o inscripție aramaică funerară din sec. 3 despre Rabbi Eliezer, fiul lui Tedeor (Theodor) (Frey, No. 979).32 Numărul considerabil de inscripții în greacă, ebraică, aramaică și palmyrene, găsite în necropolisul evreiesc, datate din sec. 1 la Beth-Shearim din Galileea, au mai multe referiri la rabbi în greacă li aramaică din sec. 3 A. D.33 unele dintre acestea sunt în aramaică amestecată cu greacă (ex. Frey, Nos. 1039, 1041, 1052, 1055, 1158), deși majoritatea sunt în greacă. Inscripțiile în aramaică vorbesc despre Rabbi Isaac (Frey, No. 994) și despre un alt rabbi al cărui nume nu s-a păstrat în inscripția incompletă (Frey, No. 1055). Inscripțiile grecești date de Frey vorbesc despre Rabbi Isakos (Nos. 995, 1033), Rabbi Paregorios (Nos. 1006, 1041), Rabbi Joseph (No. 1052), și Samuel, didaskalos (No. 1158).
Această ultimă inscripție între celelalte, în greacă și aramaică vorbește despre rabbi, sugerând că la acea dată cei doi termeni, rabbi și didaskalos, erau echivalenți. referirea frecventă la rabbi în acest complex de morminte sugerează că acolo era îngropată o familie de învățați.34 Între inscripțiile grecești este interesantă scrierea rabbi35 pentru rabbi în două cazuri (Frey, Nos. 1006 și 1052).
În Palestina, o necropolă evreiască din Joppa conține o cantitate considerabilă de inscripții (70)36 din primele secole, multe din sec. 2,3 A. D. s-a arătat că un număr de nume de rabini inscripționați aici sunt cele cunoscute din literatura evreiască.37 din cele patru inscripții ce conțin termenul de rabbi, trei sunt în aramaică și unul în greacă, primul vorbind de Rabbi Tarphon (sau Tryphon) (Frey, No. 892), Than(k)oum, fiul lui Rabbi (Frey, No. 893),38 și Hanania, fiul lui Rabbi [Laza ]rus, din Alexandria (Frey, No. 895). De fapt, inscripția în care forma greacă a lui rabbi (rab) se găsește (Rab Juda) este în aramaică și greacă, (Frey, No. 900).39
La Noarah (Ain Duk) lângă Ierihon s-a găsit o inscripție aramaică cu numele Rabbi Safrah (Frey, No. 1199), datată între sec. 4-6 A. D. (de Frey și Clermont-Ganneau) și din timpul lui Irod cel mare, (Vincent).40
Un grup de inscripții osuare din Ierusalim, unele referindu-se la rabbi sau didaskalos, sunt datate între 200 B. C. și A. D. 200.41
Cele aramaice se referă la Rabbi Hana (Frey, No. 1218) și Ben Rabban42 (Frey, No. 1285).
Deși titlul Rabbi nu este dat numelui, referința la un Gamaliel este făcută pe o inscripție osuară aramaică (Frey, No. 1353), considerată de Sukenik ca fiind găsită în perioada lui Hristos,43 o astfel de referință la Gamaliel care l-a învățat pe Pavel (Fapte 22:3).44
Două inscripții grecești găsite în osuare între altele cu scrieri aramaice și grecești, descoperite pe dealurile Muntelui Măslinilor (Frey, Nos. 1264-1272) par a vorbi despre (cuvintele sunt abreviate sau scrise greșit) Theomnas, d(i)[da](s)kalou (No. 1269) și un alt didaskalos ne-identificat specific (No. 1268).45
Alta din acelașii grup (Frey, No. 1266) este de un particular interes. Sukenik o datează din timpul lui Hristos.46 Faptul că inscripțiile din osuar sunt bilingve, Theodotion în aramaică și didaskalou , sugerează posibilitatea că Theodotion din aramaică este echivalent cu grecescul theodotion deci grecescul didaskalos (care pare a nu fi fost folosit în transcripția în aramaică) este echivalent cu aramaicul rabbi. Iată dovada că didaskalos era folosit în perioada NT cu capacitatea de învățător-Rabbi.47
Nu au dată certă inscripțiile aramaice găsite lângă Ierusalim, cu cuvintele, R. Kaleb.. .R. Joseph48 (Frey, No. 1403, El-Aqsa) și Rabbi Jehuda (No. 1410, din NE Ierusalimului, lângă drumul spre Jaffa, și o inscripție greacă cu cuvintele rabbi Samuel (No. 1414, cu origine necunoscută). Tot cu dată incertă sunt inscripțiile aramaice găsite la Naoua pe peretele unei moschei cu o referire dubitabilă posibilă la Rabbi Judan și Rabbi Levi (Frey, No. 853); și alta pe o coloană în fața sinagogii din Thella49 care vorbește despre Rabbi Mathiah (Frey, No. 971).
Mărturia apariției ambelor rabbi și didaskalos în inscripțiile ebraice este consistent din sec. 6 A. D. până în vremea lui Hristos, ambele în cele câteva referiri în inscripțiile din Roma Venosa, și mai numeroase din Palestina. În două sau trei cazuri concluzia este că rabbi și didaskalos sunt echivalente, nu doar în sec. 3 A.D. la Beth Shearim (Frey, Nos. 994, 1055, 1006, 1041, and 1052), ci și în timpul lui Hristos în Ierusalim (Frey, No. 1266), folosirea fiind aceeași cu cea din NT unde rabbi poate fi schimbat cu învățător.
FOLOSIREA ȘI SENSUL RABBI-DIDASKALOS
Stabilind faptul că termenii rabbi și didaskalos se găsesc împreună și aparțin sec. 1 A. D., observăm că în NT, una din ilustrațiile cele mai clare că cei doi termeni sunt echivalenți se vede în Matei 23:8, unde Hristos avertizează pe ucenici să nu folosească titlul de “Rabbi,” deoarece (gar) doar El este didaskalos, și Ioan 1:38 și 20:16 unde rabbi (Ioan 20:16, rabbouni) este interpretat ca didaskalos. La fel este în Ioan 1 :38 cu Mesia și Hristos, în Ioan 1:41. Uneori kurios și epistates echivalează cu rabbi (Marcu 9:5, rabbi
Comparat cu Matei 17:4, kurie, și Luca 9:3350 epistata; și Marcu 10:51, rabbouni cu Luca 18:41, kurie) și didaskalos (Marcu 4:38, didaskale comparat cu Matei 8:25 și Luca 8:24, epistata; și Marcu 9:17, și Luca 9:38 didaskalos comparat cu Matei 17:15, kurie).51
În NT titlul de “Rabbi” era căutat de liderii religioși, evident pentru efectul de flatare (Mat. 23:2,7), este folosit de ucenici despre învățătorul lor (Ioan 9:2), este folosit în sens popular general de publicul general (Ioan 6:25), este un termen de autoritate respectată (Marcu 9:5), ca venind de la Dumnezeu Însuși (Ioan 3:2), și este un termen drag (Rabboni, Ioan 20:16).
În literatura contemporană NT “doctorii” sau învățătorii (sophistai) erau considerați experți ai legii (Josephus, J.W. I, 648) și ei (hoi didaskontes) trebuiau respectați și ascultați (Philo, On Dreams II, 68). În atenția specială a părinților apostolici este singurul învățător Hristos (didaskalos) (Ignatius, Mag. IX) și pentru Policarp, un faimos învățător (Martyrdom of Polycarp XIX, 1).
Deși nu se poate aștepta ca inscripțiile să arate doctrina 52 în relație cu sensul deplin atașat la rabbi și didaskalos, ei revelează informații adiționale cu privire la importul conceptelor și la tipul persoanei care purta titlul. În sec. 3 și 4 , rabinii erau onorați ca ajutând financiar clădirile (la Sepphoris, Frey, No. 989) hanurile (la Er Rama în Galileea, Frey, No. 979). Într-o inscripție cu dată incertă Rabbi Mathiah este comemorat pentru că a dat bani la construcția unei coloane în fața sinagogii din Thella (Frey, No. 971). Nu se poate dovedi că persoanelor li se spunea rabbi pentru că au contribuit cu fonduri. Un rabbi (Tanhum) este identificat ca levit (Frey, No. 857), și unul (Rabbi Samuel) pe o inscripție este numit șef al sinagogii (Frey, No. 1414). Pe una din inscripțiile vechi romane, titlul didaskalos este îmbogățit cu adjectivul, nomomathes, învățat al legii (Frey, No. 333, Roma, via Portuensis).
Trebuie observat că rabbi și didaskalos au început să fie folosite cu ideea de învățător-stăpân cam în vremea lui Hristos, cum este dovedit în evangheliile NT și arheologic din inscripții și dovezile coroborate ale lui Josephus și Philo în folosirea termenilor echivalenți. apoi, odată cu tranziția dintre economia ebreiască și biserica creștină a continuat, termenul rabbi nu a mai avut loc în ultima, fapt dovedit de lipsa folosirii termenului rabbi în NT, în afara evangheliilor.53 Chiar daskalos în afara evangheliilor este puțin folosit în Fapte și epistole, ultimul termen fiind rezervat pentru Isus (compară cu Ignatius; Mag. IX, Isus Hristos, singurul nostru didaskalos). Aceasta se coroborează cu Părinții apostolici, unde rabbi nu apare deloc și didaskalos este folosit nefrecvent.
Pe de altă parte, odată cu dezvoltarea iudaismului, titlul „Rabbi” a devenit tot mai important în practica evreiască și tradiție cum este evidențiat de tradiția Talmudică.
Câtă semnificație oficială are titlul rabbi—didaskalos în NT este greu de determinat pe baza rapoartelor literare și arheologice. Știm că după evangheliile NT, cărturarii și fariseii doreau acest titlu (Mat. 23:2, 7), că era folosit la învățătorii neșcoliți formal54 de genul Ioan Botezătorul și Isus, în cercul lor de ucenici (mathetai) și de mulțimi, și purta respect acest termen și autoritate. Dincolo de aceasta nu avem dovezi.
Documentare
1. Joseph Klausner, Jesus of Nazareth, tradus de H. Danby (New York: Macmillan, 1945), p. 43, notă 93, și p. 256, notă 16.
2. Graetz, Geschichte der Juden, Ill, 25, 759; IV3, n. 9, pp. 399- 400; prin Klausner, op. cit., pp. 29, 43.
3. Erwin R. Goodenough, Jewish Symbols in the Greco-Roman Period, Vol. 1, (New York: Pantheon Books, Bollingen Series, XXXVII, 1953), p. 90, notă 200.
4. W. F. Albright, “Discoveries in Palestine and the Gospel of John,” în The background of the New Testament and Its Escha- tology, Studies in Honor of C. H. Dodd, editat de W. D. Davies și D. Daude (Cambridge: la editura Universității, 1964). pp. 157, 158.
5. el afirmă „trebuie adăugat că tratarea acestui termen în G. Kittel Theologisches Worterbuch Zum Neuen Testament. Vol. II (1935), p. 154 (și în general pp. 150-62) necesită amplificarea arheologică și lingvistică; ex., trebuia accentuat că rabbounei (Ioan 20:16) ca expresia corespondentă rabinică este derivat de la rabbi , *rabboni, ‘stăpânul meu drag. ‘” Albright, op. cit., p. 158.
6. Dalman observă: “schimbul u și o în pronunțare se poate vedea și în alte cazuri… sousanna, Luca 8:3 pentru shoshannah și Palmyrenian Iakoubos pentru Jakob. ” G. Dalman, The Words of Jesus, autorizat în versiunea engleză de D. M. Kay (Edinburgh: T. și T. Clark, 1902). p. 324, notă 3.
7. MSS. D are kurie rabbi.
8. I.e., “Rabbi (interpretare, didaskalos).”
9.forma este: “Rabboni, adică, didaskalos. ” MSS. D Q latt. rabooni.
10. În Tosefta: „cine are ucenici care au ucenici este numit ‘Rabbi’…” I. Broyde,
“Rabbi,” în The Jewish Encyclopedia. I. Singer, ed., vol. X (New York: Funk și Wagnalls, 1912), p. 294.
11. Discipolii lui Ioan începeau să-l urmeze pe Isus.
12. Life, 190, 191.
13. Ant XX, 213, 223.
14.despre J.W. I. 648, nota Loeb tradusă sophistai “doctori” și comentează, „’sophists greci.’ Termenul grec original, fără asocieri, pentru un profesor de retorică plătit, Josephus ca echivalent al XXX Classical Library, Vol. II (New York: G.P. Putnam’s Sons, 1927), pp. 306, 7, notă. Trebuie observat că termenul sophistes este mai bine înețel de romani.
15. trebuie observat că este un pasaj disputat
16. term. Folosit de Josephus; vezi mai sus
17. vezi Karl Georg Kuhn, ed., Konkordanz zu den Qumrantexten (Gottingen: Vandenhoeck și Ruprecht, 1960).
18. Francis Brown, S. R. Driver and Charles A. Briggs, A Hebrew and English Lexicon of the Old Testament (New York: Houghton Mifflin and Co., 1907), “rab.” 19. F.F. Bruce, The Books and the Parchments, rev. Edition (West” wood, N.J.: Fleming H. Revell, 1963), pp. 194, 5.
20. G. Dalman, The Words of Jesus, versiune engleză autorizată de D.M. Kay (Edinburgh: T. and T. Clark, 1902), p. 338.
21. E. Hennecke, New Testament Apocrypha, The Gospels, vol. 1, ed. by W. Schneemelcher, tr. by R. McL. Wilson (London: Lutterworth Press, 1963), pp. 478,9; și Actas de Pilato, red. latina B, I, 1, 5, in Los Evangelios Apocrifos, ed. by Aurelio de Santos Otero, 2nd edition (Madrid: Biblioteca de Autores Cristianos, 1963), pp. 455-458.
22. după divizarea dată de P. J. -B. Frey, Corpus Inscriptionum Judaicarum, vol. I, Europe; vol. II, Asia’;Africa (Rome: Pontificio Instituto di Archeologia Cristiana, 1936 (vol. I), 1952
(vol. II).
23. „în afara Palestinei, numele și titlurile inscripționate sunt predominant în greacă până în sec. 3-4, apoi în latină” E. R. Goodenough, Jewish Symbols in the Greco-Roman Period, vol. 2 (New York: Pantheon Books, Bollingen Series XXXVII, 1965), p. 51.
24. conform cu vol. 2 al lui Frey despre Asia-Africa (op. cit. ), aparițiile Rabbi–didaskalos în acel volum se găsesc doar pe inscripțiile palestiniene.
25. Gundry notează din datele arheologice că toate trei limbile, ebraică, aramaică, greacă erau folosite comun de evreii primului secol din Palestina.” R.H. Gundry, The Use of the Old Testament in St. Matthew’s Gospel (Leiden: E,J. Grill, 1967), p. 175.
26. Compară Gundry, op.cit. , 176.
27. pentru inscripțiile din Venosa, datând din sec. 6 DH, prezintă aceeași imagine ca cele din Roma, cea mai veche aparținând probabil primelor secole ale erei.” Emil Schlirer, A History of wish People in the Time of Jesus Christ, Second Division, tr. S. Taylor and P. Christie, vol, II (New York: Chas. Scribner’s Sons, 1891), p. 247.
28. Thegater Iakob didaskalou.
29. Frey spune că “catacomb era folosită în primul secol, dar sec. 2 și 3 au avut activitatea cea mai mare.” Frey, op.cit., vol. 1, p. 211.
30. vezi Goodenough, op cit., vol. 1, p. 24i.
31. vezi M. Avi-Yonah, “Mosaic Pavements in Palestine,” Quarterly of the Department of Antiquities in Palestine, London, II (1932), p. 178; III (1933), p. 40. .
32. Compară Goodenough, op. cit., vol. 1, p. 213; și AviYonah, Q. D. A. P. X (1942), plate XXVI, 8, and p. 131.
33. M. Schwabe în lucrarea sa despre inscripțiile grecești găsită la Beth-Shearim în sesiunea 5 de excavare din 1953 sugerează data a treia parte a primei jumătăți a secolului patru A. D. Israel Exploration Journal, IV (1954), p. 260.
34. Compară Goodenough, op. cit., vol. 1, p. 90.
35. Compară Thlman: “în timpul lui Isus rabbin nu devenise ribbon.” Dalman, op. cit., p. 324 nota 3.
36. Frey, op.cit., vol. 1, p. 118.
37. Ibid. , p. 119.
38. Frey spune în otă că “biribi este de la bir ribi (dialect din Ierusalim), fiul lui Rabbi”. Cu care onorau pe doctorii legii.” Frey, op.cit., vol. 2, p. 121.
39.’Rab’ este Babylonian și ‘Rabbi’ este Palestinian.” I. Broyde, “Rabbi” in The Jewish Encyclopedia, I. Singer, editor, vol. X, (New York: Funk and Wagnalls, 1912), Rabbi, p. 294.
40. Vincent susține epigrafic și arheologic data ca fiind în timpul lui Irod cel Mare, văzând în valea Iordanului un amestec de evrei (posibil Idumean) și energie liberă artistică în care animalele și oamenii sunt descriși în arhitectura timpului. L.H. Vincent, Revue Biblique, XXVIII (1919), p. 558; S. A. Cook, “The ‘Holy Place’ of Ain Duk, ‘” Palestine Exploration Fund, Quarterly Statement (1920), pp. 86, 87. Frey, op.cit., vol. 2, p. 245.
41. Compară Dalman, “modul Targumic de folosire a rib-
bon este regăsit în Marcu 10:51, Ioan 20:16, prin termenul adresat lui Isus rabbounei (sau, rabboni; D Mark, rabbei; Ioan rabbonei…) Dalman, Ope cit., Charles despre Pirke Aboth 1:16 spune că Rabban era un titlu folosit pentru Gamaliel să indice faptul că era lider al casei lui Hillel. R.H. Charles, Apocrypha and Pseudepigrapha of the Old Testament, vol. 2 (Oxford: At the Clarendon Press, 1913), p. 686.
43. vezi Frey, op, cit., vol. 2, p. 305, care se referă la Sukenik.. Juidische Graber Jerusalems um Christi Geburt, 1931.
44. este interesant că în Fapte 5:34 Gamaliel este numit nomodidaskalos timos panti toi laoi.
45. cuvântul este deformat , DECDEKALLOU recunoscut de Frey ca didaskalou. Frey, op. cit., vol. 2, p. 267,8.
46. Sukenik, Judische Graber Jerusalems urn Christi Geburt (1931), pp. 17f., through Frey, Ope cite , vol. 2, p. 266.
47. Frey ia, didaskalos in Nos. 1266 și 1269 ca echivalent la rabbi. Frey, op. cit, vol. 2, pp. 267, 8. See also Albright, op. cite , p. 158.
48. textul este nesigur.
49. vezi Josephus. J.W., III, 3, 1 pentru relocarea locului
50. Luca 9:33. P 45 hare didaskale.
51.vezi discuția lui Dalman, op.cit., pp. 327, 328.
52. Compară Goodenough, op. cit. , vol. 12 (1965), p. 53.
53. Compară folosirea tot mai rară a unui alt termen ebraic ekklesia ce devine dominant în NT.
54. Goodenough spune, “cuvântul era folosit în cercurile creștine la început fără referire la bursă …” Op. cit., vol. 1, p. 90.
Permisiune pentru a cita acest material de la:
Grace Theological Seminary 200 Seminary Dr.
Winona Lake, IN 46590 www.grace.edu
