De la Războiul Civil Englez la civilizarea Noii Lumi, iar apoi mai departe la venirea Noii Ordini Lumești și drama sfârșitului timpului.
de Gavin Finley MD, un medic Australian expatriat ce a trăit în SUA timp de 30+ ani. – Septembrie 2003
INTRODUCERE
În această serie de articole vom porni într-o călătorie. Ne va purta 500 de ani în timp. Vom observa istoria extraordinară a Puritanilor. Aceasta a fost o companie de oameni care a apărut în urma fermentării spirituale a Reformei Engleze. Ei au devenit importanți la începutul anilor 1500, imediat după apariția Bibliei Engleze. Apariția Renașterii Biblice a dat naștere zelului Creștin. Aceasta a fost una dintre primele Multe Treziri printre Englezi. Iar această nouă realizare a valorii persoanle înaintea lui Dumnezeu, a inspirat multe așteptări printre diferiți cetățeni din Anglia. Impactul său larg a fost acapararea atmosferei spirituale în societatea Engleză cu scopul creării unor noi începuturi, aceastea fiind reforma Biblică din Biserica Engleză și reforma politică din monarhia Engleză.
Istoricii au obsrvat că Americanii și-au preluat forma din sânul Angliei. Acest adevăr este ignorat, însă extrem de important. Atunci când privim mai adânc în trupul istoriei Engleze din anii 1500, putem evidenția cu siguranță în interiorul său un embrion al unei noi specii de oameni. La acea vreme o grupare specifică de activiști Creștini au început să se agite în interiorul Angliei mamă. Aceștia au fost oamenii care au creat scânteia Reformei Engleze. Ca rezultat al zelului lor și loialității de a reforma și purifica Biserica Angliei, ei au ajuns să fie cunoscuție drept “Puritani”.
Puritanii erau oameni ce i-au făcut pe alții să stea și să asculte. Ei erau legați și determinați de a face un impact asupra generației lor. Visele și scopurile lor erau individuale și naționale. Ei erau foarte vociferanți în modul lor de a se angaja în provocările din vremurile lor. Puritanii vroiau să-și exprime opinia destul de forțat, chiar și până în punctul de a insista asupra legăturilor unei societăți monarhale Engleze rigide. Asta le-ar fi cauzat lor, și patriei mamă, multe dureri.
Ridicarea spirituală a Puritanilor a apărut în anii 1500, după cum discutăm și în acest articol. Apariția politică a fost incorporată în următorul secol. Acesta era începutul unei istorii spectaculare, cel puțin.
Istoria Puritanilor este mult mai mare decât ne fost spus. Acești oameni au fost luminile de bază a Americii încă din perioada coloniilor Engleze. Iar stabilirea orașului New York este o istorie despre care am auzit multe. Însă călătoria noastră a descoperirii trebuie să-și caute rădăcinile Puritane înapoi în istoria Engleză însăși. Aici vom face anumite descoperiri uimitoare. Apoi călătoria noastră va face o nouă întorsătură interesantă. Ne va duce înapoi “în viitor”.
ISTORIA PURITANĂ: DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A POVEȘTII. ȘI O APRECIERE A CEEA CE PURITANII AU FĂCUT ÎN ANGLIA ÎN ANII 1600
Este important de luat în considerare elementele spirituale ce lucrează prin oameni, pământuri și națiuni. Acest aspect este esențial în orice studiu al istoriei și pentru geografie deasemenea. Este în special adevărat în timp ce studiem istoria Puritană. Deoarece în anii 1500 și 1600 un grup politic de Creștini Biblici Englezi erau în ascensiune. Iar în Războiul Civil Englez ce a urmat ei vor schimba Anglia pentru totdeauna. În timpul fermentării acelor timpuri importante, Puritanii puneau bazele deasemenea unei mari migrații peste Oceanul Atlantic. Acolo în Noua Lume ei vor crea standarde nu doar pentru istoria colonială Engleză ci începând cu 1776 și pentru nașterea națiunii Americane. Ei vor continua să aibă un impact asupra secolelor America ce au urmat. Iar a doua parte a secolului 20 îi va observa ridicându-se ca o super putere de calibrul căreia Creștinismul Vestic nu a mai văzut niciodată.
Impactul Puritan asupra istoriei lumii a fost profund până acum. Istoria Puritană viitoare va fi și mai spectaculoasă. Întradevăr va fi atât de impresionantă încât nu poate fi descrisă.
Puritanii Englezi și-au făcută cunoscută nașterea politică în anii 1600. Asta s-a întâmplat în aceeași perioadă în care au început să se îmbarce în migrările lor spre Noua Lume. Noul lor statut ca oameni liberi sub Dumnezeu binecuvânta națiunea. În ciuda defectelor lor, această credință le-a hrănit visele personale și naționale și viziunile pentru un viitor mai luminos. În Anglia erau legați și determinați de a-și crea o nouă agendă pentru Biserica Engleză. Iar dorința lor era de a vedea iubitul lor regat al Angliei mișcându-se înainte în râurile luminoase ale Reformei ce treceau atunci prin Creștinismul Vestic. Aceștia erau adevărații mișcători ai timpului lor. Ridicarea lor nu s-a întâmplat doar din aspirații politice. Exista un motiv mai adânc legat de motivul mișcării Puritane ce a erupt în istorie în timp anilor 1500. Motivul, după cum vom discuta, cuprindea anii factori spirituali.
Puritanii au intrat cu forța în scena politică a Angliei între anii 1620 și 1650. În aceeași perioadă de timp au avut loc mari migrații ale Puritanilor în America. Însă partea Engleză a istoriei Puritan nu este mereu apreciată în America. Aceasta este parțial din cauza felului în care această istorie era predată. Ca vestici, noi înclinăm spre vremea Helenistică Greco-Romană. Noi gândim în cutie. Sistemul nostru de educație compartimentează istoria. Taie bucăți din istorie și le pune în diferite subiecte separate conform unei națiuni sau a unui anumit secol. Astfel povestea Puritanilor se află în două părți, cea Americană și cea Engleză. Astfel studenții nu reușesc să-și formeze o părere completă asupra istoriei Puritane ce s-a format în Anglia, a traversat Atalnticul spre Noua Lume și a înflorit de-alungul secolelor.
Este păcat. Studenții American cunosc istoria Americană și rolul Puritanilor jucat la începutul colonizării Noi Lumi. Însă foarte puțini acordă timp pentru a studia istoria Puritană încă de când a apărut în Anglia între anii 1500 și 1600. Astfel ei nu înțeleg adevărata imagine. Studenților nu li se spune toată povestea. Iar în graba de a face bine și de a-și mulțumi profesorii, puțini sunt cei care gândesc înafara cutiei.
Există și alte motive pentru care istoria Puritană a fost neglijată. Nu este un secret faptul că elitele academice din vârful ierarhiilor au creat o părere seculară umanistă a lumii și istorilor ei. Atunci când privim la felul prost în care ei caracterizează Puritanii în cărți, ura lor față de aceștia devine foarte evidentă. Deasemenea vedem că istoria Puritană este minimalizată, iar imapactul contribuției Puritane față de istoria Americană este ascuns.
De ce este astfel? Începând cu anii 1800 până azi și în special cu venirea școlilor centralizate publice, elitele educației au triumfat asupra așa numitei Luminări ce a început în anii 1700. Luminarea a îmbrățișat raționalismul umanistic al oamenilor ca Voltaire, Thomas Paine și John Locke. Umanismul secular era și rămâne astăzi o parte din agenda Iluminismului de a distruge credința Judeo-Creștină din Vest. Luminarea s-a ridicat la putere în timpul anilor 1700. Acest lucru a fost în același timp ca Marea Trezire în Anglia și America.
Este clar faptul că există și va continua să existe un război spiritual, un război ideologic și un război informațional în America. Astfel nu este o surpriză faptul că educatorii Americani din vârful piramidei nu-i au la suflet pe Puritani. Destul de clar din cărți putem vedea că ei sunt cu siguranță campionii Iluminismului, toate astea în ciuda eșecului susținut în timpul Revoluției Franceze.
Problema libertății academice și controlului asupra conținutului cărților este foarte grav. Profesorii din școli și colegii nu mai primesc libertatea de predare pe care o aveau odată. Școlile locale nu mai au permisiunea de a decide ce cărți să folosească pentru predare. Sub elitele educaționale, scriitorii cărților învață rapid ce elemente de istorie trebuie evidențiate sau șterse pentru a avea un impact mai mare. Atunci la fel, uniuniile profesorilor asemenea NEA și AFT fac parte din imagine. În vârful uniunii se știe că există șansa de a fi creată o părere seculară umanistă. Elitele ce conduc momentan asupra educației publice vor să șteargă orice contribuție Biblică pozitivă a credinței Creștine adusă în America. Astfel nu este o surpriză că își folosesc puterea academică asupra curriculumului pentru a prezenta Creștinismul Biblic într-o lumină proastă. De aceea ei au trimis Puritanismul la coșul de gunoi.
De ce se întâmplă asta? Se parte cuibărit în încrederea publică avem unii indivizi păcătoși. Ei sunt conduși de îngerii lor negri nu doar pentru a îndeplini o anumită agendă socială ci și pentru a îndoctrina studenții în proprile lor păreri seculare și umaniste. În mare parte,ei, sau îngerii ce i-au păcălit, intimidat și manevrat, nu vor ca studenții Americani să continue cu sau să dezvolte o părere universală a Bibliei.
Problema “separării bisericii de stat” este una validă. Intenția originală a Părinților Fondatori era “nestabilirea oricărei instituții Bisericești de către stat”. Însă oamenii din spatele șcenei au corupt și stricat această doctrină. Ei le-o susțin acum Americanilor ca “o excludere rigidă a credinței Creștine de stat și din locurile publice.”
Impactul acestui lucru asupra școlilor, după cum se știe a fost devastator. Declinul serios din rezultatele academice, răutățile tolerate, sălile de clase deplorabile și împușcăturile din școli toate atestă către falimentul moral al educației publice. Și totuși elitiștii ce au creat agenda pentru învățământul din istoria Americii continuă să se mențină puternic pe poziții. Ei încă încearcă să distrugă credința Creștină ce a făcut o națiune să se ridice în măreție.
Ideile trans-Atlantice a ceea ce este cu adevărat Istoria Puritană Anglo-Americană nu mai sunt apreciate în America de astăzi. Este dificil pentru studenții de istorie să lege evenimentele. Iar saga întreagă a istoriei Puritane este încă nespusă. Astfel cu scopul de a vedea ce au făcut Puritanii în Anglia și în America, trebuie să căutăm surse timpurii și mai concrete pentru a ne face temele.
Este întradevăr grav. Ceea ce vedem aici este de fapt o formă a cenzurii academice. Deoarece atunci când faptele istoriei se întâmplă a fi de natură spirituală, descoperim că ele au fost ignorate. Acestea au fost lăsate la o parte din poveste. Unele detalii istorice și teme foarte importante lipsesc din cărți. Astfel suntem lăsați cu o părere falsă și negativă asupra Puritanilor, deasemenea și una plictisitoare.
Această tiranie academică asupra faptelor nu este singura putere asupra adevăratei istorii și artelor liberale. În sălile înalte ale științei se poartă un alt război academic asupra adevărului. (Vedeți video-ul “Expelled” de Ben Stein.) Sau faceți o căutare pe youtube pentru “Expelled, Ben Stein”.
Educatorii liberal se află la cârma Americii de astăzi. În locul adevărului ei vor să avanseze un număr de mituri favorabile despre Puritani. Ei se pare că vor ca studenții lor să-i denigreze pe aceștia ca oameni. Apoi ei vor ca studenții să arunce la gunoi istoria Puritană și să o uite. Ei vor să caracterizeze Puritanii ca un grup de fanatici religioși care s-au ridicat la putere în jurul anilor 1600. Ei spun că Puritanii au venit în America, au împrăștiat boli, au distrus pământurile idilice și perfecte ale societății Indiene native, și s-au stins atunci când Iluminarea a venit pe acele pământuri și a eliberate Vestul din lanțurile și superstițiile erei medievale.
Iluminarea a fost (și rămâne și astăzi) un sistem de credință creat de muritori. Noua “credință” a Iluminării avea baza în judecata umană sau rașionalism. Era umanistă sau centrată în jurul omului. Ridica în slăvi Natura. Și era seculară, de vreme ce era lumească, discontinuând total adevărurile revelatorii ale Scripturii Sfinte. Acest umanism seculare era credința susținută de Revoluția Franceză. (Și știm bine ce s-a întâmplat acolo.)
Puritanii au fost bârfiți foarte mult. Mulți dintre ei par că vor să rescrie cărțile de istorie pentru a da istoriei Puritane măcar puțin credit într-o istorie arhaică, una care nu mai este demult relevantă pentru Iluminism și era progresivă Post-Creștină în care trăim acum. Asta este aceeași fantasmă creată de revista National Geographic, History Channel și Hollywood. Este socialismul umanist celest a noului Star Trek și Babylon 5. Este ingineria socială prin care copiii noștrii sunt tratați în școlile publice. Copiii mai tineri sunt făcuți să vadă Puritanii ca un fel de caractere comice ale unei ere uitate. Ei sunt reprezentați ca oameni bizari îmbrăcați în negru cu pălării ciudate. Aceste imagini iconice ale Puritanilor, false cum ar fi ele, sunt fără îndoială aduse la iveală la fiecare Zi a Recunoștinței.
Un al mit este faptul că Puritanii erau criminali religioși. Adevărul este total diferit. Puritanii nu erau indivizi răi după cum sunt portretizați de mitologia populară. Nici nu erau legaliști cu inimă de gheață după cum îi arată Hollywood. Defapt ei nici nu se îmbrăcau în negru. Puritanii erau Englezi ce proveneau din era Elizabetană. Ei purtau haine colorate conform timpului. Ei erau oameni veseli. Ei beau bere în moderație, fapt pentru care sunt cunoscuți. Puritanii deseori aveau o atitudine primitoare și harnică, arătând o dispoziție pozitivă și blândă împotriva provocărilor vieții. Oricând întâmpinau probleme cu alți oameni sau cu puterile politice, ei arătau mereu dorința de a lua loc și de rezolva totul într-o cale pașnică. Ei erau negociatori și ar fi făcut mari eforturi de a rezolva lucrurile prin bunăvoință Creștină.
Pentru Puritani, toate lucrurile din viața lor ținea de rugăciune. Astfel îndeplineau ei lucrurile. Credința lor nu era doar o chestiue de Duminică. Era defapt o parte din ei. Relația lor cu Dumnezeu era baza vieții lor. Puritanii erau oameni care umblau prin viață cu Dumnezeu alături. Odată cu apariția Bibliei Regelui James în 1611 și a Bibliei Geneva, ei au reușit să învețe despre Dumnezeu și cum El rezolva lucrurile.
Credința lor era mai mult decât o simplă credință în religie sau într-o Biserică națională. Era o credință personală. Astfel învățarea lor și predarea mai departe copiilor era un aspect foarte important pentru ei. Din cauza credinței lor și Creștinismului Biblic, Puritanii au suferit foarte mult. Împreună cu prietenii lor Pelerini, ei au fost tratați urât de către Biserica Angliei și Corana Angliei. Însă în ciuda judecăților, ei au fost binecuvântați. Pentru ei, călătoria era deasemenea o romanță, un pelerinaj și o aventură. Ei erau acum privilegiați de a cunoaște fundamentele credinței, de a răspunde la apelul lui Dumnezeu pentru salvare și de a umbla împreună cu El. Ei știau deasemenea că orice ar fi, El îi va coduce spre lucruri mai bune.
Această părere lumească despre lume a fost, și rămâne și astăzi, principalul izvor spiritual pentru binele din lume. Mai mult ca orice, credința Creștină personală era cheia spre succes pentru Englezii din Noua Lume. Puritanii și Pelerinii erau liberi de a gândi și acționa ca martori și agenți ai lui Dumnezeu și ai omului. Iar sub Dumnezeu ei aveau acum șansa de a porni spre destinul lor într-o sălbăticie. Europenii din Vechea Lume erau legați de protecția lorzilor, demnitarilor ecleziastici și episcopilor. Însă locurile sălbatice din Noua Lume chemau oamenii într-un mod spiritual, plin de speranță spre credință și vise ce nu mai depindeau deloc de aceste ierarhii.
Puritanii erau indivizi care apreciau, însă nu mai erau subiecții unor instituții religioase făcute de om. Ei se bucurau de această libertate religioasă deoarce puteau să o urmeze. Ei erau subiecții lui Dumnezeu, îl cunoșteau pe El și umblau împreunp cu El. Probleme de conștință erau importante pentru ei. În orice caz Puritanii, în cea mai mare parte, erau niște persoane vesele și calde. Erau oameni care se bucurau de viață și acceptau provocările ei. Pentru Puritani, viața era o mare aventură. Viețile famililor lor și a comunității ce-i înconjura era acum în mâinile lor. Ei cunoșteau principiile Biblice. Ei știau că un om culege ce își plantează. Dacă nu erau recunoscători în fața lui Dumnezeu și deasemenea înaintea celorlalți oameni, atunci ei ar fi suportat consecințele. Ar fi un caz al “Paradisului Pierdut”. Ei știau asta și umblau cum trebuie.
Puritanul Milton a fost activ în timpul Războiului Civil Englez. Întradevăr, “Paradisul Pierdut” a fost titlul poemului lui Milton. Un alt soldat din Armata Parlamentului sub conducerea lui Oliver Cromwell era și John Bunyan. El a găsit salvarea și credința personală în Dumnezeu în timp ce a servit în Armata Puritană. După război, Bunyan a început să predice deschis, acest lucru trimițându-l în închisoare. Cât timp a stat în închisoare, el a continuat să scrie alegoria Biblică Creștină clasică “Pilgrim’s Progress”.
Deci dacă vrem cu adevărat să vedem istoria Puritanilor, trebuie să studiem toate faptele de aici. Faptele seci ale economiei și sarcinilor politice ale istoriei sunt importante cu siguranță. Bazele multor povești sunt formate din resurse natura și probleme geografice. Însă cursul capitalului și muncii nu sunt principalul motor al istoriei. La fel nici exploatarea oamenilor pe câmpul de bătălie nu reprezintă un factor decisiv. Aceste detalii nu vor fi niciodată destul de bune pentru a accentua întregimea și importanța istoriei unei națiuni sau a unor oameni. Și nici nu vor reuși să explice energiile speciale ale diferiților oameni și națiuni și de ce au fost ei victorioși de-alungul istoriei. Astfel pentru a vizualiza și aprecia o istorie mai intensă, trebuie să ne lărgim perceția. Trebuie să fim pregătiți de a accepta dimensiunea spirituală a poveștii.
Spiritul omului sau națiunii este cel mai important element. Acel spirit, fie bun, rău sau urât, este ceea ce-l face rezistent. Este spiritul ce determină caracterul oamenilor, cetățenii individuali din inima națiunii. Și astfel dacă vom vorbi despre “resurse umane”, trebuie să mergem mai adânc decât simpla psihologia sau o sarcină a unor seturi de valori generice. Trebuie să învățăm să controlăm resursele spirituale din interiorul inimilor blocurilor individuale ale națiunii. Trebuie să cunoaștem oamenii care formează corpul politic pe care se întâmplă să-l studiem. Pentru a înțelege Puritanii, trebuie să ne formăm o imagine clară a spiritului și caracterului lor, și astfel să obținem o relatare despre cum au avut un impact asupra oamenilor, națiunii și lumii din jurul lor. Acest lucru este absolut esențial dacă vrem să înțelegem vreodată pe deplin istoria Puritană sau istoria oricărui grup de oameni.
Dimensiunea spirituală din istoria Americană este neapreciată și ascunsă. Însă adevărul rămâne. Iar lecțiile pe care Dumnezeu le crează pentru noi în cronicile națiunilor sunt povestea Sa. Și astfel putem fi siguri că întreaga poveste va ieși la iveală eventual. Deoarece elementele spirituale vistale sunt învăluite în istoria Puritanilor și sunt acolo pentru ca noi să le observăm, dacă avem ochi pentru ele. Dacă istoria Puritană trebuie să fie rescrisă conform faptelor, atunci așa să fie. Să ne rugăm că o relatare mai bună a acestei istorii va fi spusă într-un final.
Și de ce este totul atât de important? Răspunsul este destul de simplu. Istoria Puritanilor nu s-a încheiat. Istoria Puritanilor este, defapt, o saga în desfășurare. Istoria Puritană ar putea ajunge într-un punct culminant în următorii ani. Dacă se va întâmpla astfel, atunci timpul va veni. Ca Englezi, noi trebuie să ne facem temele Este vremea ca noi să ne așezăm și să facem mai mult decât doar să vorbim. Acum este timp ca noi toți să ascultăm “restul poveștii”.
ESTE ISTORIA PURITANĂ O PROBLEMĂ A TRECUTULUI? PROBABIL CĂ NU.
Să începem prin a observa mai atent inima Puritană. Este foarte importantă. Deoarece aici vedem izvorul energiei Puritane ce va schimba lucrurile. Putem observa un fragment din mecanismul Puritan într-un scurt video de mai jos. Va servi ca un trailer pentru un vechi film, “Cromwell”. Acest video ar trebui văzut sau deținut de toți studenții sinceri ai istoriei Americane. Richard Harris joacă un rol iscusit ca Oliver Cromwell, la fel ca și Sir Lawrence Oliver în rolul lui Charles I. Acest film evidențiază evenimentele extraordinare ce au avut loc în timp și după ce Puritanii au preluat puterea în Parlament. Nu prezintă cu acuratețe perfectă istoria în toate detaliile. Însă dintr-un număr de scene perfect jucate obținem anumite detalii valoroase asupra mecanismului spiritului acestei companii Puritane colorate. În calitate de Creștini Biblici ei erau în minoritate. Și totuși aceștia erau oamenii care au întors Anglia cu susul în jos la începutul secolului 17.
Toți Americanii ar trebui să cunoască istoria timpurie a Puritanilor în Anglia. De ce? Deoarece Războiul Civil Englez ilustrează elementele potente politico-religioase ce conduc marea parte a istoriei Americane astăzi. Povestea Puritanilor care s-au ridicat la putere în Anglia merge peste domnia lui Charles I. Nu s-a bazat în totalitate pe Oliver Cromwell și rolul său ca Lord Protector în timpul dictaturii militare Puritane în Anglia. Aceasta a fost Reforma Engleză. La inima sa era defapt o mișcare religioasă. Și a adus cu ea un nou set de gândiri, vise și mari așteptări. Toate acestea au fost rezultatele ascensiunii Renașterii Biblice de la începutul anilor 1500.
Armata Puritană era implicată activ în această renaștere religioasă. Împotriva unei Biserice a Angliei muribunde, Armata era mecanismul principal al reformei Puritane din Anglia. John Bunyan, care a scris Pilgrim’s Progress, a servit în Armata Puritană. Armata, sub comanda lui Oliver Cromwell, a folosit o organizare sofisticată a “securității patriei” printr-o agenție de servicii secrete. Acest lucru a inspirat pictura faimoasă din secolul 19 de mai jos. Dacă priviți cu atenția la această pictură, veți observa altceva care ne va ajuta să apreciem partea Anglo-Americană din acest puzzle. Oficialul Puritan, sergentul, și ofițerul Cavaleriei poartă amândoi panglici galbene.
Este posibil ca aceste însemne să facă trimiterea înapoi la Puritanii din Anglia? Aparent da. Panglicile galbene erau purtate pe câmpul de bătălie de către soldații Armatei Puritane și cei ai Armatei Parlamentului. Ei erau într-un conflict militar cu Regele Charles I și cu roialiștii în timpul Războiului Civil Englez.
“Când l-ai văzut ultima dată pe Tatăl tău?”
de W.F. Yeames (1835-1918)
Oliver Cromwell ca Lord Protector, a creat mulți generali-maiori în Marea Britanie. Armata Puritană a administrat o formă de lege marțială ce se concentra asupra reformei culturale și morale. Puritanii au avut un impact profund asupra Englezilor din ambele părți ale Atlanticului. Ceea ce au făcut ei pentru a solidifica cetățenia Marii Britanii și cea a Americii nu este deloc apreciat. Însă o comparație între Revoluția Americană și cea Franceză este foarte instructivă în această privință.
Taberele Puritane nu erau doar adunări militare. Armata Parlamentului avea dreptul asupra renașterii Biblice Engleze. Soldații s-au adunat în jurul focurilor de tabără. Ei vorbeau despre armată și probleme spirituale ale legământului de sânge, asemeni oamenilor la finalul unei ere istorice.
Unul dintre acei soldați Puritani era Jogn Bunyan. El a luptat la Bătălia din Naseby. Bunyan a fost expus Războiului și Cuvântului lui Dumnezeu, care l-au îndemnat să facă o căutare în propriul suflet. Stresul post traumatic a cedat în sfârșit și l-au făcut să se comită în totalitate lui Isus Hristos. Această experiență proprie în Dumnezeu era un lucru important în viața lui Bunyan. Povara sa de păcat era ridicată. Viața lui Bunyan a fost schimbată pentru totdeauna. El a petrecut mulți ani în închisoare din cauză că a cutezat să predice. Aici el s-a luptat cu forțe întunecate, mai puternice ca orice sabie. El a adus Cuvântul lui Dumnezeu englezilor din lumea literară ce a fost o mare binecuvântare pentru mulți oameni din jurul lumii timp de mai bine de 350 de ani. El a scris Pilgrim’s Progress. Pe lângă Biblie, această lucrare clasică a fost cea mai influentă carte din toată literatura vestică.
Un element important din Pilgrim’s Progress nu a fost apreciat. Aceasta este povestea unui Puritan care face tranziți de a deveni Pelerin. Asta se va întâmpla din nou, doar că pe o scară mai largă. Nu doar într-un om, ci într-o națiune.
Puritanii (atunci ca și acum) erau bărbați și femei cu o misiune. Ei erau genul de oameni care duceau lucrurile la bun sfârșit. În timpul Războiului Civil, Anglia, Scoția și Nordul Irlandei erau împreună într-un Regat Unit. Marea Britanie va continua să devină cea mai puternică națiune maritimă. Ei au preluat totul de la Olandezi și i-am învins pe Francezi la Waterloo și Trafalgar pentru a deveni o superputere maritimă. Marea Britanie va continua mai târziu să colonizeze un sfert din lume și astfel să devină Imperiul Britanic. Oameni din diferite locații geografice din jurul lumii au devenit part din Comunitatea Britanică.
Deci ce putem învăța despre Puritani aici? Acești visători Anglo-Americani erau implicați politic. Ei nu erau doar niște mistici sau evlavioși politici pasivi. Ei erau constructori de națiuni. Acești oameni ai Cărții s-au dus direct în sălile guvernului. Atunci, ca și acum, sunt fixați asupra rezolvării lucrurilor cum trebuie. Creștinii Biblici au un mandat Evanghelic ce îi duce peste oceane și îi atrage spre destinul global. Pentru Puritani, acest lucru a dus la un caracter politic decisiv și unul al dominionismului.
După cum am văzut și în cazul lui Oliver Cromwell, Puritanii erau pregătiți de a încheia tratate cu oamenii dinafara frontierelor lor naționale. La un nivel spiritual ei erau făcuriți după Marea Comisie. Însă proprile lor energii, ambiții și carismă au fost adăugate la asta. Internaționalismul lor nu era bazat pe cucerire militară după cum am observat atunci când Franța a devenit o super putere sub Napoleon sau când Germania a încercat să devină o super putere sub Adolf Hitler. Însă asemeni Olandezilor, Englezii au vrut să ajungă la un nivel puternic de negoț. În calitate de națiune insulă, supraviețuirea Marii Britanii depindea de acapararea linilor maritime și exercizarea puterii pe mare. Super puterea Britanică a secolului 19 și actuala super putere a Americii este deasemenea urmată de polica “posesiei porților inamicului”. Etica Puritană și energia sa vor fusiona cu Anglia Victoriană de mai târziu și vor da naștere astfel Imperiului Britanic. Același zel Puritan a traversat Atlanticul pentru a se exprima în Revoluția Americană prin prezervarea formei sale de falimentul spiritual al ilumismului umanist retoric și de măcelul sângeros cunoscut ca Domnia Terorii ce va blestema Revoluția Franceză câțiva ani mai târziu. Secolul al 19-lea va vedea o expansiune globală a politicii străine Americane creată ca un principiu al destinului manifestat. După lansarea celor două bombe atomice ce au încheiat Războiul Mondial, prin înțelegerea Bretton Woods, America și-a asumat conducerea asupra negoțului și problemelor internaționale. Dominația Americană prezentă în afacerile multinaționale, U.N. și WTO reprezintă ceea ce putem numi drept Pax Americana. Dominația mondială a Americii, asemeni celei văzute pe vremea Imperiului Britanic, era bazată pe negoț pașnic și supravegherea politicii globale. Britanii au dobândit asta prin putere maritimă. Americanii au făcut-o prin puterea aviatică și arsenalul de submarine nucleare. Aceasta este dominația și nivelul global al vulturului American.
Astfel visele Puritanilor au fost istorice. Un exemplu timpuriu al acestei visiuni a lumii au fost acțiunile trans Atlantice remarcabile ale U.S. Navy și Marines împotriva Piraților Islamici din Mediteraneană. Acest lucru a avut loc la începutul secolului 19 pe coasta Africii de Nord, la Tripoli. Viziunea Puritană a fost dusă cu mult peste tradiție și rasă, ducându-i peste visele strămoșilor lor. Anglia sub conducerea lui Oliver Cromwell a intrat în alianțe politice cu Națiunile vecine ale Scoției și Nordul Irlandei. Acest fapt istorie este extrem de important în timp ce observă acțiunile globale ale actualului Pax Americana.
După cum vom descoperi pe parcursul acestui studiu, istoria Puritanilor Anglo-Americani a fost neglijată total. Nu a avut parte deloc de atenția academică cuvenită. Aceasta este o istorie crucială pentru noi astăzi. Nu este doar un fleac. Pentru studenții istoriei Americane, povestea Puritanilor este ca un râu ce curge neoprit. Istoria Puritană este ca o trasare a drumului parcurs de râu. Acesta dispare pentru un timp, doar ca să apară mai târziu.
(Imagine din video-ul “Cromwell”)
Observați că ofițerii cavaleriei din Armata Puritană poartă eșarfe galbene)
Istoria Puritanilor se întinde de-alungul a 500 de ani. Iar saga continuă. Activismul politic al Creștinilor Puritani este alături de noi și în ziua de astăzi. “În Dumnezeu avem încredere” este fraza inscripționată pe monezile Americane din vremurile recente. Însă, defapt, acesta este un standard de bătălie Puritan al secolului 17. Asemănător, eșarfele galbene pe care le vedem astăzi nu sunt un fenomen nou. După cum putem vedea și în pictura și imaginea de mai sus, eșarfele și panglicile galbene erau purtate de soldații Armatei Puritane în secolul 17.
Standardul Puritan este ridicat din nou în America. Țara este acum din nou învățuită într-un război ideologic. Etica Puritană s-a aflat mereu într-o cruciadă împotriva umanismului secular. Există o atingere largă puternică socio-politică la mijloc. Apare acum și în vremea noastră. Cu o înțelegere adecvată a istoriei Puritane și față de ceea ce acești oameni au făcut în trecut, putem începe să vedem ceea ce se întâmplă astăzi și de ce se întâmplă. În ciuda elitelor seculare Franceze de astăzi, Puritanii moderni din America devin deja stabiliți în locuri de putere. Defapt avem un motiv bun de a ne aștepta ca această istorie Puritană să continue. Ne putem aștepta ca ei să joace un rol proeminent în scena lumii în timp ce ajungem la un climax al veacului.
Teza acestui articol, (împreună cu cele care o însoțesc), este destul de simplă. Acei Creștini Biblici activi politic, acei Puritani ai Cărții pe care i-am văzut la fondarea Americii nu au dispărut de pe scena istoriei în totalitate. S-ar putea ca ei să fie în continuare printre noi. Defapt, impactul lor principal în istorie nici nu a avut loc încă. Marele climax al istoriei Puritane încă trebuie să apară.
Dacă Puritanii sunt aici cu noi în America de astăzi, atunci planurile lor sunt departe de a fi terminate. Acești oameni încă luptă. Ei încă au planuri de reformă. Ei sunt determinați de a lupta cu declinul moral din America. Ei vor să prevină decăderea națiunii pe care o iubesc. Ei au multe programe mărețe ce trebuiesc înaintate. Agenda lor, ca deobicei, este de a stabili o națiune sub Dumnezeu. Acest lucru, cred ei, nu doar că va asigura continuitatea prosperității și puterii națiunii în sine, ci deasemenea va binecuvânta lumea întreagă. Acest lucru a fost și rămâne viziunea Puritană pentru America. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem acum este următoarea: Este acest vis Puritan doar pentru America? Sau este acum lărgit într-o agendă pentru întreaga lume? Noi defapt vedem dominația Americii asupra întregii lumi, stabilită prin negoț internațional. Va continua peste asta? Și poate fi acest lucru defapt adevărata eseță a manifestării destinului?
ANGLIA ÎN TIMPUL ANILOR 1500 VEDE VENIREA SCRIPTURILOR SFINTE. PURITANII SE RIDICĂ ÎN SPIRITUL RENAȘTERII ȘI REFORMEI, ARĂTÂND O DORINȚĂ DE REFORMÎ ȘI PURIFICARE A BISERICII ENGLEZE.
Sursa adevăratei libertăți din lumea Engleză, Biblia Engleză, provine din presale Germaniei în anii 1500. Această imagine a fost capturată din clasicul film “God’s Outlaw”, o biografie a traducătorului Biblic William Tyndale. Acest video excellent spune o poveste inspiratoare și dă multe detalii istorice valoroase.
Istoria Puritană, după cum e predată astăzi în America, deobicei se bazează asupra Puritanilor din anii 1600 atunci când au ajuns în America. Însă pentru a înțelege cu adevărat Puritanii, este necesar de a ne întoarce înapoi în timp, în Anglia. Trebuie să ne întoarcem cu 100 de ani în urmă la originea lor în Anglia sub regele Henry VIII. Acest lucru se întâmpla când Biblia Engleză era dusă în Anglia, dând astfel naștere Creștinismului Biblic și Reformei Engleze. În anii 1500 Puritanii au fost identificați prima dată și numiți. Ei erau Creștinii ce credeau în Biblie. Ei s-au ridicat în istorie în acea vreme ca o mișcare evanghelică spirituală. Puritanii Englezi au devenit activiști proeminenți în Reforma Engleză.
Încă de la începuturi, Puritanii au pornit să facă schimbări în lumea din jurul lor. Ei au început să întâmpine rezistență de partea ierarhiilor religioase din anumite regiuni. Bineînțeles că acest lucru nu est o surpriză. Deoarece imediat după ce au apărut, ei au arătat o diferență distinctă față de Pelerinii Sepraratiști. Puritanii au vrut să rămână în sistem și să-l schimbe. Ei au vrut să reformeze și să purifice Biserica Angliei. Așa au primit numele de “Puritani”.
Biserica Angliei din anii 1500, până și sub Regele Henry, s-a schimbat foarte puțin de cea din Vremurile Negre. Papa nu mai era capul Bisericii Engleze. Regele a preluat acel rol. Însă până la apariția Bisericii Engleze, (pe care Regele Henry a permis-o într-un final), puține lucruri s-au schimbat. Biserica Angliei era încă sub degetul unei preoțimi medievale. Ierarhia bisericii nu a fost impresionată de renașterea Biblică ce se desfășura în țară. Nici nu a fost amuzată de laitatea Engleză ce a învățat să citească și să mediteze asupra Bibliei fără sprijinul oficial al Bisericii. Și astfel Biserica Englez a reacționat împotriva renașterii Biblice. Și astfel ruperea rezultată a Bisericii-Stat din Anglia nu era neașteptată. Defapt a fost inevitabilă. Biserica nu mai putea să conțină și să acomodeze această nouă fermentare Biblică. Noul vin al credinței evanghelice Biblice se dezvolta în diferite direcții și moduri. Istoria engleză a fost martoră la Non-Conformismul sectarian al Pelerinilor. Și a văzut deasemenea activismul politic și militar al Puritanilor. Ambele grupări al Creștinismului Biblic au părăsit Anglia în anii 1600 pentru a migra în Lumea Nouă.
IERARHIA BISERICII ANGLIEI ÎNCEARCĂ SĂ DISTRUGĂ RENAȘTEREA BIBLICĂ. ȘI REZISTĂ CHEMĂRILOR LA REFORMA BISERICII ENGLEZE.
Modelul ecleziastic aici era unul clasic. Aici era o nouă expansiune religioase a credinței Creștinismului Biblic. Biserica Engleză s-a opus oficial. Însă vechea ordine religioasă nu mai putea menține limita asupra noii fermentări spirituale. Nici nu putea să oprească discuțiile libere ce se aprindeau în cadrul laității. Renașterea Biblică crea un nou fel de credință Creștină. Și astfel din cauza naturii umane, au existat anumite probleme. Noua mișcare congregațională a început să arate o lipsă de respect față de vechea ierarhie stabilită. Mulți au considerat că au evoluat peste grija episcopială și trebuiau să fie responsabili singuri pentru relația lor cu Dumnezeu. Bineînțeles că în sălbăticia Noii Lumi, întâlnirile religioase și politice independente au devenit o practică normală. Ierarhiile religioase au fost slăbite din această cauză.
Clerul Englez știa ce se petrece și nu le plăcea deloc. Ei au reacționat la mânie. Au încercat să distrugă renașterea. Și i-au persecutat pe toți cei care o îmbrățișau.
Acesta a fost încă un lucru într-o lungă listă de momente triste ale istoriei Bisericii. Biserica Angliei a văzut Creștinismul Biblic personal ca un pericol direct față de puterea lor asupra oamenilor. Acest lucru în schimb a afectat poziția lor ierarhică sub rege, și bineînțeles averea lor (care era enormă). Oamenii angajați de biserică au realizat că dacă nu puteau controla în întregime sufletele Englezilor, atunci aveau să plătească scum când regele va afla. El ar fi fost furios. Capetele vor cădea, iar ei știau asta. Astfel oamenii bisericii Engleze erau presați să reziste chemării reformei. Ei știau că trebuia să mențină status quo-ul sau își pierdieau poziția roială. Acest lucru însemna că nicio schimbare nu era tolerată.
Așa a ajuns Biserica Angliei să-i persecute pe Puritani și pe prietenii lor, Pelerinii separatiști. Clerul Englez era determinat de a izgoni ambele grupuri din Anglia.
Copiii interogați la Catedrala Coventry. Imagine din “God’s Outlaw”, povestea lui William Tyndale.
Persecuțiile religioase din Europa și Anglia în anii 1500 erau sângeroase. Liderii Bisericii stabilite (și regii pe care îi slujeau), erau curând până în coate plini de sângele Creștinilor inocenți. Persecuțiile îndeplinite de Cardinalul Wolsey din Anglia erau grave. Însă măcelul sângeros instigat mai târziu de către Biserica Engleză sub domnia Reginei Maria a fost horific. Englezii au ajuns să o numească “Bloody Mary”. La Catedrala Coventry, familiile evanghelice au fost adunate. Acestea au fost judecate sumar și condamnate de către episcopii Bisericii. Strămoșii Englezi au fost arși pe rug, unii doar pentru simplu fapt că au învățat copiii rugăciunea Tatăl Nostru în Engleză. Latina, (limba moartă a Romei păgâne), a devenit limba oficială a Bisericii Romei. Creația preoților religioși din acea zi a persistat în credința că Latina era singura limbă prin care venerarea Creștină putea avea loc cum trebuie.
Aceasta era tirania ierarhiei Bisericii medievale. Și aceasta era terorea prin care conducea preoțimea. Demnitarii Bisericii se bucurau de pompă și proeminanță prin procesiunile lor. Ei își păzeau cu gelozie averea și influența și puterea cu regii. Biserica stabilită a Angliei deținea un sfert din țară. Cardinalul Wolsey era un caz clasic. El a devenit atât de puternic încât a reușit să creeze politica străină Engleză în favoarea sa. Cardinalul avea grijă regulat de afacerile internaționale în numele regelui.
Existau multe probleme ridicate asupra scenei religioase în acele timpuri tulburi. O problemă majoră, ce însă persistă asupra noastră astăzi, era cea a autorității bisericii. Politica Bisericii pentru laitate era clară în acea perioadă. Niciun om, fie el liber sau țăran, nu avea dreptul de a venera fără supravegherea ecleziastică oficială. Niciun cetățean în viața personală nu avea dreptul de a învăța sau discuta despre scripturi cu alții fără ca vreun om al bisericii să fie prezent. Defapt ei nici nu aveau permisiunea de a citi Scripturile Sfinte în propria viață personală. Acest lucru era supravegherea episcopială dusă la extrem. Întradevăr, cuvântul “supraveghere” vine din derivatele Latine: “epi” și “scope”, care formează cuvântul episcopal. Autoritățile bisericii credeau că pentru a preveni erezia, trebuiau să aibă control absolut și total asupra tuturor informațiilor religioase ce ajungeau la oameni.
Bineînțeles că exista o problemă imensă aici. Biblia Engleză venea acum pe mâna laității Engleze. Un izvor de credință personală Creștină nouă era acum în țară. Venea cu autoritatea Scripturilor Sfinte. Cu ea a venit realitatea existenței lui Hristos. Englezii începeau să-l descopere pe El în timp ce citeau pagini ale Cuvântului Său. Și în timp ce citeau Cartea, ei au văzut că Hristos însuși a intervenit cu autoritatea Sa asupra discipolilor Săi.
Anii 1500 erau cu siguranță anii schimbării. Evanghelia era scoasă din limitele religoase. Scripturile Sfinte erau traduse, tipărite, contrabandate și distrubuite. Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu era acum transmis prin Anglia de oameni credincioși, mulți dintre ei fiind din rândul laității. Această renaștere Biblică ademenea Englezii tot mai adânc în credința Creștină. Renașterea consolida și ajuta cetățenii să se ridice și să atingă un nivel mai înalt. Acești oameni ar fi putut să fie o binecuvântare pentru Anglia. Însă ierarhia Bisericii Angliei s-a pus împotriva acestor lucruri. Această nouă renaștere frumoasă avea șansa de a-i trimite pe Englezi înainte la un nivel înalt al credinței personale și responsabilitate personală. Însă clerul Englez arunca cu apă rece pe aceste flăcări ale renașterii. Cu câteva excepții rare, clerul nu avea de gând să-i ajute pe cetățenii Englezi să profite de avantajul acestei binecuvântări. Ei erau mai mult decât doar împotriva acestei schimbări. Clerul Englez ardea Biblii! Ei încercau din toate puterile să oprească renașterea.
Acest lucru era foarte trist de văzut. Națiunea Engleză ar fi fost foarte binecuvântată dacă clerul și-ar fi deschis ochii, realizând că noua mișcare era a lui Dumnezeu, și s-ar fi aliat cu Dumnezeu pentru a o ajuta. Însă acest lucru nu s-a întâmplat. Acest plan al unei vechi religii ce stătea împotriva unei noi renașteri a credinței era unul clasic. A fost văzut iar și iar în istoria bisericii. Este observat până și astăzi.
Autoritățiile vechii ordini ecleziastice au acumulat multe lucruri în calitate de agenți ai puterii seculare a regelilor și prinților. Astfel ei își apărau cu gelozie averea și puterea. În mod natural, ei nu vroiau să aibă de a face cu un lucru care supăra aceste aranjamente. Ei s-au pus împotriva noii mișcări. Și s-au comportat cu ură împotriva fraților și surorilor lor. Liderii Bisericii s-au prefăcut surzi la chemarea reformei. Deși Biblia Engleză aducea Creștinismul la un nivel personal pentru sufletul uman și îi elibera pe Englezi de vremurile întunecate ale Evului Mediu pline de frică, Biserica Engleză tot a stat împotriva ei. Au existat bineînțeles și unele excepții. Însă ca un întreg, ei au făcut tot ce au putut pentru a distruge mișcarea.
Acest lucru a fost cu adevărat regretabil. Deoarece această renaștere Biblică prezenta o oportunitate specială. Biserica Angliei și națiunea Engleză aveau șansa de a se mișca înainte – dacă alegeau asta. Adevărata libertate acum avea o piatră de temelie pe care o națiune măreață putea fi construită. El aduce adevărata libertate în multe inimi printre cetățenii Englezi. Hristos plănuia personal Creștinismul. El era acum prezent la altarul și la tronul inimii umane.
Nu există niciun dubiu că renașterea Biblică schimba ecuația socială în Anglia. Aici era baza adevăratei libertăți și prosperități. Iar Reforma aducea cu sine această nouă oportunitate înaintea națiunii. Hristos bătea la ușa Bisericii Engleze. El vroia să vină și să vorbească cu ei. Demnitarii Bisericii ar fi putut să-l invite și să-și deschidă inimile printr-o Cale evanghelică. Această credință Creștină îmbunătățită era bazată pe cunoștințele Biblice și îndrumări individuale ale lui Dumnezeu. Cetățenii Englezi putea fi îndrumați personal prin viață în timp ce se dăruiau lui Dumnezeu. El îi atrăgea individual. Însă deasemenea și ca o națiune. În timpul acestei renașteri Biblice, El bătea la ușa Bisericii Engleze. Însă liderii Bisericii erau prea preocupați cu problemele statului. Ei nu ascultau și nici nu răspundeau.
Se pare că aici era încă un caz în care se poate spune că “frica este cheia”. Clerul statului erau oameni privilegiați. Și erau oameni puternici și bogați. Și știau de ce parte aveau cel mai mult de câștigat. Ei erau datori regelui și puterilor politice existente. Le era frică de ce putea spune regele. Astfel atunci când renașterea a apărut, ei au rămas fermi pe pozițiile inițiale. Nu s-au ridicat să o întâmpine. Hristos era la ușă, însă ei nu vroiau să-l invite înăuntru.
Biserica Engleză de-alungul anilor 1500 nu vroia să se miște. Era prinsă într-un status quo. A rămas înțepenită în formele religioase ale Evului Mediu. Credința Biblică se răspândea prin țară. Apelurile au apărut pentru reformă. Însă vechea Biserică nu arăta un interes pentru asta. Nu se mișca. Istoria Engleză trebuia să se miște înainte. Însă era oprită de către cler. O renaștere de proporții epice a venit în Anglia. Însă lăcomia pentru putere a ierarhiei bisericii bloca Calea. Ei erau la fel de obstructivi ca trolii flămânzi de la porți. Nu aveau dreptul de a prelua niciun fel de funcție de lideri spirituali. Dragostea pentru avere și putere i-a compromis din punct de vedere spiritual. Erau legați deasemenea și de înțelegerile politice cu regele.
Aceste lucruri erau atât de triste și tragice. Ierarhia religioasă a Angliai a stat împotriva renașterii. Coroana Engleză și Biserica Engleză au încălcat legea Bibliei Sfinte. Copiile de contrabandă a scripturilor Engleze erau căutate de laitatea Engleză. Iar când acele Biblii erau găsite de către Biserică, erau arse imediat. Însă acesta nu era cel mai rău lucru. Bărbații și femeile ce aveau asupra lor aceste copii, erau arși deasemenea.
În ciuda acestor persecuții fatale, Renașterea Biblică din Anglia a continuat. Era o mișcare de rădăcină a unei energii spirituale importante. Presele de tipărit lucrau din greu în Germania și Olanda. Bibliile de contrabandă erau trimise în Anglia într-un număr tot mai mare. Cuvântul Domnului alimenta Renașterea din anii 1500. Reforma era curând începută și în Anglia. Nu putea fi oprită nici prin persecuții directe și sângeroase.
REGELE HENRY VIII ȘI CLERUL SĂU ÎNCEARCĂ SĂ OPREASCĂ VENIREA BIBLIEI ENGLEZE
Regele Henry era supărat când a auzit că Bibliile lui Tyndale erau contrabandate de-alungul canalului în Anglia. El l-a chemat pe Cardinalul Wolsey ca să-i vorbească despre această problemă. Această imagine este din video-ul “God’s Outlaw”.
King Henry a devenit tot mai conștient de această febră religioasă în rândul supușilor săi. Curentele politice ce veneau din asta au căzut curând asupra țării. Regele nu era fericit. După cum a văzut și el, acest lucru era ca o palmă peste față îndreptată către el ca regent. Acești reformatori, în opinia sa, arătau o lipsă de respect față de domnia sa. Ei demonstrau deasemenea o lipsă de reverență față de biserica sa! Regele Henry l-a chemat pe Cardinalul Wolsey. L-a pus pe covor și a cerut supărat o explicație. Atunci când regele a aflat că William Tyndale traducea Biblia din locații ascunse în Germania și Olanda, și că copiile scripturilor erau contrabandate peste canal în Anglia fără vreo autoritate din partea bisericii și statului, el a fost foarte furios.
Existau unele argumente solide la îngrijorările Regelui Henry. În același timp în care regele și Arhiepiscopul Wolsey încercau să blocheze scripturile de a fi contrabandate în Anglia, Războaiele Reformei erau în plin avânt. Aceste războaie religioase, începute de Reformă, distrugeau continentul European. Campanii succesive ale armatelor Catolice și Protestante treceau prin Germania și Elveția. Jefuirea pământurilor țării și văilor a continuat timp de multe decenii. Războaiele religioase au lăsat Europa centrală în bucăți. Germania, locul de naștere al Reformei, nu își va reveni pentru următorii 200 de ani.
Faptele istorice arată că renașterea religioasă duce deobicei spre chemarea reformei religioase. Cererile politice pentru redresul social și schimbările din guvern urmau curând după. În acele timpuri, cruciații puteau să se ridice și să agite mulțimile. Aceste probleme politice pot scoate oamenii în străzi. Acest lucru este ceva ce un conducător nu vrea să vadă niciodată. În asemenea timpuri, cetățenii pot deveni mai mult decât poruncitori. Ei pot deveni foarte violenți până în punctul în care cauzează un adevărat măcel… Acestea sunt lucrurile din istorie când regatele sunt distruse. Puterile conducătoare ale statului și biserica statului lor nu vor ca aceste lucruri să se întâmple vreodată în țara lor. Cel puțin nu atunci când ei stau de pază.
Regii și conducătorii au un rol important de jucat. Se așteaptă din partea lor să mențină pacea și securitatea în țară. Aceasta este povara și responsibilitatea lor în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Spre acest sfârșit ei trebuie să respecte legea și să mențină ordinea, și să-i îndepărteze pe cei care pot crea probleme. Cealălaltă obligație a regilor și conducătorilor înaintea lui Dumnezeu este de a se asigura că negoțul este lăsat să continue nestingherit, iar bunurile, serviciile și informația sunt schimbat liber și echilibrat.
Informația ar trebuie să fie lăsată să curgă liber atâta timp cât nu provoacă rău țării. Însă aici, roialiștii vor să vadă că supușii lor erau ținuți “sub control” și că continuau să ducă “o viață liniștită”. Regele și clerul său au decis că inflația contrabandei Bibliilor și informația pe care o conțineau acestea va deveni o problemă. Astfel au decis să oprească cursul Scripturilor Sfinte. Ei au considerat că e bine să declare ilegală Biblia Engleză. Însă aici s-au băgat ei în adevărata problemă. Ceea ce ei încercau să distrugă nu era doar contrabandă. Era Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu!
Acest război era purtat împotriva Bibliei Engleze și reprezenta o problemă serioasă. Ierarhia Angliei presupunea multe. Roialiștii și clerul lor încercau să îndepărteze Scripturile Sfinte. Ei încercau să se implice în treburile lui Dumnezeu!
Cuvântul lui Dumnezeu a fost trimis pentru oamenii Lui. Biblia Engleză era acum valabilă pentru omul obișnuit. Oamenii legământului lui Dumnezeu trebuiau să o primească. Însă în cele din urmă, regele Englez și clerul lui aveau alte idei. Ei încercau să oprească fluxul acestor Biblii Engleze în Anglia.
Acest lucru nu era o problemă minoră. Era, defapt, o problemă gravă. Regele Henry încerca să taie fluxul informației sacre a lui Dumnezeu. El încerca să blocheze mesajul Evangheliei și să-l oprească de a trece liber. El, defapt, închidea ușa împotriva mesajului de salvare, ce era centralizat asupra lui Isus Hristos, Primul născut al Israelului. De asta Regele Henry însuși nu a avut niciun prim născut fiu ce a supraviețuit?
Bineînțeles că puterile existente, autoritățile guvernamentale și ecleziastice, erau sigure că aveau dreptate. Ei doar continuau politica bisericii medievale. Ei credeau că Biblia era o carte prea periculoasă pentru a fi permisă în mâinile laității. Astfel ei erau legați și determinați de a opri această contrabandă a Biblilor Engleze, prin orice mod posibil.
Acțiunea pe care au luat-o a avut consecințe politice grave. Următorul secol i-a văzut pe Puritani cum s-au ridicat din indignare și au preluat puterea în Parlament.
Autoritățile conducătoare puteau deja evidenția semnele de “necaz”. Biblia în mâinile oamenilor normali oferea ocazia apariției discuților religioase ce nu erau autorizate și supravegheate. Acest lucru era o problemă pentru elitele religioase. Oamenii discutau Biblia între ei. Totul începea să scape din controlul bisericii. Ei vorbeau despre probleme spirituale. Au început să discute despre lucrurile lui Dumnezeu într-un fel personal, în case, pe câmp și pe stradă.
Bineînțeles că acest lucru nu era neașteptat. Acest fel de febră socială avea mereu loc la renașteri. Este destul de normal. Renașterea aduce mereu speranțe și vise noi. Oamenii încep să se gândească la lucruri mai bune curând. Ei încep să creadă că noi oportunități se vor ivi curând cu siguranță. Renașterea spirituală deseori energizează alte arii ale vieții. Apele sunt amestecate. Din asta apar mari așteptări pentru vindecarea socială și schimbarea politică.
Din păcate, în mijlocul tuturor acestor binecuvântări, oamenii obișnuiți devin prea plini de sine. Din perspectiva puterilor conducătoare, țăranii pot să-și uite locul. Ei încep să presupună că țin întâlniri pentru probleme politice și religioase. Unii dintre ei pot deveni foarte nerespectuoși față de cei deasupra lor, atât în Biserică cât și în clasele conducătoare. Exact asta s-a întâmplat atunci când Puritanii Englezi au început să apară în anii 1500.
Pentru autoritățile conducătoare din biserică și stat, acest lucru era foarte iregulat. Noua mișcare Puritană devenea clar prea mare ca ei să o poată controla. Noutățiile din țară au început deja să fie tot mai mult despre tonul politic crescut. Erau chemări pentru alte reforme. Iar apoi, bineînțeles, existau acele discuții problematice despre ce se poate întâmpla la sfârșitul veacului. Oamenii bisericii s-au cutremurat când au auzit asta. Ei știau ce însemna pentru ei. Ei știau că vor avea curând mari probleme cu regele.
Din punctul de vedere al puterilor, se părea că acești evanghelici deveneau prea siguri pe ei cu programul lor. Clerul Englez au făcut referințe usturătoare la adresa evanghelicilor și “entuziasmul lor religios”. Erau îngrijorați că aceste discuții s-ar putea “să scape de sub control”. Însă adevărul era că puterile religioase nu puteau controla ce se petrecea. Asta îi supăra foarte mult.
Bineînțeles că demnitarii bisericii Engleze aveau mare grijă de ce credeau aristocrația și regele despre toate acestea. Ei știau că această nouă febră religioasă bazată pe sfânta scriptură nu va fi bine văzută atunci când curtea Engleză va afla de ea.
Aveau dreptate. Atunci când Regele Henry a auzit despre această nouă febră religioasă și curentele politice asociate cu ea, a început să se supere. El se simțea insultat de toate acestea și era în mod particular nefericit de toate discuțiile din rândul laității. Acești instigatori neinstruiți nu erau cei ce trebuiau să discute despre politica biserică-stat! Cine se credeau ei? Și care erau oricum problema?
Regele era clar revoltat despre toate acestea. Nu s-a rupt el deja de Roma? Ce alte reforme mai vor acești nevrednici? Cu siguranță aceste încercări veneau din partea grupării verticale. Acei evanghelici erau incorigibili. Și acum ei încercau prea mult. După cum vedea regele problema, a decis că nu are nicio altă opțiune. Acești oameni trebuiau opriți!
Regele Henry era vădit îngrijorat. El nu deținea controlul asupra a ceea ce se petrecea. La fel și despre clerul său. El suspecta că acești non-conformiști religioși nu vor fi loiali lui sau vor face unele cerințe pe care el nu le putea respecta.
El credea de asemenea că ei puteau fi periculoși. Ei ar putea crea o scânteie. La fel ca toți regii, el se temea că non-conformiștii evanghelici ar putea curând să primească întăriri din partea unei mulțimi non-guvernamentale a non-conformiștilor politici. Curând domnia sa putea să fie spulberată. Comerțul pașnic din Anglia putea fi întrerupt de nemulțumiții, eretici și agitatorii politici religioși sau poate și mai rău. Asta dacă nu cumva ar fi ținut capacul strâns asupra acestei febre religioase, astfel să nu poată exista niciun anticrist ce se poate ridica dintre ei!
Regele Angliei era îngrijorat. Toate aceste lucruri nu puteau fi permise. Din motive pe care le putem doar specula, Regele Henry și clerul său au ajuns să creadă că acest flux de Biblii neautorizate era rădăcina problemei. Și astfel în mintea regelui, răspunsul problemei era evident. Contrabanda Bibliilor în Anglia trebuia să fie oprită! Nu era el Regele Henry? Acesta era regatul lui! Iar el s-a săturat!
Regele era supărat în special atunci când a auzit că supușii săi Englezi studiau Biblia în casele lor. Dădea naștere unui nivel mai înalt de literatură Engleză. Credința personală dădea nașterea deasemenea și unui individualism. Cu siguranță acest lucru era deja afară din controlul Bisericii Angliei pe vremea când era încă blocată în Evul Mediu.
Renașterea din anii 1500 a început să schimbe spiritul și fața Angliei. Și din această renaștere Biblică, bazată pe Bibliile Engleze, au apărut Puritanii Englezi și prietenii lor, acei alți non-conformiști care și-au luat numele de Pelerini.
Atunci când Regele Henry a auzit că unii dintre suspușii săi discutau despre sfârșitul veacului, aceasta a fost ultima picătură. Asta s-a întâmplat atunci când a intrat într-una dintre crizele sale obișnuite. El l-a chemat pe Cardinalul Wolsey și a poruncit ca arhiepiscopul și clerul său să-l găsească pe Tyndale imediat și să oprească fluxul acestor Biblii neautorizate ce veneau în Anglia.
Partea fatală a războiului informației purtat împotriva Scripturilor Sfinte. Școlarul evanghelic de la Cambridge și traducătorul Bibliei, william Tyndale, este ars pe rug în 1536. Această imagine este din video-ul “God’s Outlaw”.
John Hackett și alți agenți ai regelui au mers pe continent pentru a-l căuta pe traducătorul Biblic. Însă timp de mulți ani William Tyndale le-a scăpat printre degete, iar traducerea a continuat. În acea perioadă, Bibliile sale erau contrabandate în Anglia, de multe ori în sacii de grâu. Clerul Englez erau sub presiune politică de a face ceva în legătura cu asta. Într-un final, Episcopul Londrei a venit cu un plan ingenios. El a trimis o cârtiță.
Henry Phillips era un criminal condamnat, din clasa superioară. El era un hoț ce își aștepta sentința. Episcopul Londrei l-a adus înaintea sa. L-a convertit pe acest într-un agent dublu. Phillips, pretinzând că e un evanghelic, a ajuns curând în Europa. El a reușit să se infiltreze în comunitățile negustorilor. Acolo Phillips l-a găsit pe Tyndale și s-a împrietenit cu el. Apoi într-o zi l-a condus pe traducător într-un anumit loc unde a fost trădat. Acesta a fost capturat de autoritățile bisericii.
William Tyndale, un școlar și evanghelic renumit de la Cambridge care a trăit o viață fără reproș, a fost judecat și condamnat. Mai târziu acesta a fost dus la rug. Ultimele sale cuvinte au fost: “Doamne, deschide ochii regelui Angliei”.
Ajungerea unor Biblii ieftine a dat naștere la o febră evanghelică ce a apărut în anii 1500. Această renaștere, facilitată de redescoperirea Scripturilor Sfinte era mecanismul principal al Reformei. Creștinii Pelerini și Anabaptiști erau un grup de oameni evalvioși. Ei erau separatiști și consacrați doar lui Hristos prin credința lor. Ei nu aveau mare speranțe pentru reformarea vechilor state bisericești. Însă Puritanii erau diferiți. Încă de la începutul anilor 1500, Puritanii au fost energizați de a juca cartea politică. Ei erau determinați de a schimba ecuația bisericii-stat din Anglia. Pentru ei, primul lucru ce trebuia făcut era foarte clar. Trebuiau să purifice statul biserică, Biserca Angliei.
Încă de la început, Puritanii Englezi s-au găsit împotriva unei rezistențe solide. Ei au descoprit că se luptă cu o organizare solidă de lideri ai bisericii. Pentru Puritani, căile ierarhiei religioase părea a fi fixate în cimentul medieval ecleziastic al Evului Mediu. Biserica Angliei era obligată de a-l susține pe rege. Iar regele, ca deobicei, trebuia să susțină un status quo.
Rezultatul acestei lupte era destul de predictibil. Oamenii bisericii au făcut din asta politica lor de a respinge această nouă formă de Creștinism Biblic. Acești Puritani le agitau barca! Iar lor nu le plăcea absolut deloc. Ei vroiau să-i controleze pe toți non-conformiștii și să-i “aducă la nivelul inițial”. Ura lor nu era îndreptată doar spre reformatorii Puritani, ci deasemenea și împotriva separatiștilor Pelerini din țară.
Toate acestea formau o afacere bizară. Aici era o nouă renaștere Creștină. Avea ca scop purtarea Angliei spre un standard ridicat. Dacă noua mișcare era îmbrățișată și ghidată cu credință de către oamenii lui Dumnezeu, națiunea va fi bincuvântată. Și se putea observa un progres. Însă la fel cum este deseori văzut la rivali, liderii bisericii stabilite nu erau prea bucuroși de ceea ce vedeau. Numiți-o gelozie. Numiți-o politică ca deobicei. Însă liderii bisericii s-au pus împotriva vântului schimbării. Ei au eșuat de a înțelege semnificația și oportunitatea perfectă pe care această nouă mișcare a lui Dumnezeu o oferea.
Aici era o nouă chemare de la Dumnezeu. Avea ca scop trimiterea oamenilor la un nivel mai înalt al credinței Creștine. Era bazată pe Scripturile Sfinte, iar evanghelicii salvării personale au fost mereu campionii mesajului Evanghelic. Din această nouă idee evanghelică a apărut un sens de grijă personală înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Un nou Creștininism vital era la orizont. Stătea pregătit pentru a aduce o lege mai bună, disciplină de sine, idei luminate, energie și productivitatea asupra Englezului, mai mult de cât s-a văzut vreodată. Însă cum se întîmplă deseori, liderii bisericii erau orbi în fața acestor posibilități. Ei erau campionii statusului quo al politicii și grupării ecleziastice. Oh da, ei au fost hierotonosiți ca preoți ai lui Dumnezeu. Însă stăpânii lor lumești, regii și conducătorii seculari, le trăgeau sforile. Bineînțeles că jurnalele lor de buzunar îi chemau de asemenea. Sau cel puțin așa se pare.
Ierarhia Bisericii Angliei se opunea chemării Puritane pentru reforma bisericii. A respecta autoritatea Bibliei însemna a accepta chemarea pentru responsabilitatea personală și autoritatea personală printre cetățeni. Regele se opunea acestui lucru deoarece nu-l putea controla. Ei nu aveau viziunea de a observa vreun lucru bun să reiasă din toate astea. Deasemenea nici nu vroiau să vadă vreun rezultat. O asemenea mișcare, după cum au observat ei, ar putea descrește propria lor proeminență și autoritată înaintea oamenilor.
Această analiză nu era complet adevărată. Dacă oamenii laici erau încurajați și îndrumați în timp ce făceau parte din oficiu, întreaga biserică va fi binecuvântată. Însă liderii bisericii nu aveau o viziune prea largă în acest caz. Au fost îndrumați să creadă că în cazul ăn care autoritatea lor ecleziastică era diminuată, ar fi fost foarte rău pentru biserică, și pentru ei. Ei erau deasemenea convinși că ar supăra ordinea socială. Autoritatea și statutul lor înaintea oamenilor și a regelui putea fi diminuat. Acest lucru era ceva ce ei nu vroiau să se întâmple. În calitate de oameni ai bisericii, ei se bucurau de un privilegiu, putere și renumerație considerabilă. Ei erau foarte obișnuiți cu asta.
Însă timpurile se schimbau. Fie dacă liderii bisericii acceptau sau nu, zeci de mii de Biblii Engleze apăreau în țară. Deveneau tot mai accesibile oamenilor obișnuiți. Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu câștiga teren. Inimile și mințile erau eliberate cu adevărat. În timp ce luminile apărea peste tot în Europa, umbrele negre ale Evului Mediu începeau să dispară.
Acestea erau timpurile unor schimbări radicale. În timp ce oamenii bisericii Engleze își aveau capetele în nisip, oamenii laici din Anglia mergeau mai departe spre iluminare adevărată. Aceștia își făceau rost de copiile personale a noii Biblii traduse. Ei o citeau și o studiau. Inimile lor erau schimbate. Ceea ce era și mai supărător pentru puterile importante era faptul că oamenii interpretau singuri scripturile. Ei studiau religia în viața personală, fără supravegherea bisericii.
Probabil că nouă ni se pare ciudat, însă până și după 1,000 de ani de întunecime medievală puterile ecleziastice din Anglia din anii 1500 erau încă hotărâte împotriva reapariției Scripturilor Sfinte. Redescoperirea Bibliei dădea naștere unei renașteri Creștine. Aceasta era problema pentru ei. Deoarece chemarea era destinată pentru Reforma Bisericii.
Autoritățiile bisericii, ce erau legate de regi și aristocreați, nu erau amuzate de toate astea. Ei vroiau să mențină un status quo politic. Biserica Regelui Henry era sub o presiune enormă de a menține linia în fața Non Conformiștilor. Clerul statului avea ordine directe din partea regilor și prinților de a limita Reforma din Anglia.
Bineînțeles că Puritanii erau foarte frustrați de toate astea. Ei aveau un milion de idei noi pentru a face problema să dispară. Ei erau înfruntați la fiecare pas. Biserica Angliei era legată de legăturile sale politice cu puterile ce domneau. Nu avea posibilitatea de a înainta. În timp ce noul vin al renașterii Creștine începea să fermenteze, vechiul stat bisericesc a continuat să reziste schimbării. Pur și simplu nu putea să se dezvolte. Până și după ce Regele Henry VIII s-a rupt de Roma, Biserica Angliei a respins chemarea Reformei. Și a folosit forța fatală pentru a preveni apariția Bibliei Engleze.
Și după cum vor descoperi și Puritanii, Biserica Angliei nu era deschisă deloc pentru o reformă. Era prea închisă din punct de vedere politic. Nu se mișca deloc. Și nici nu permitea Angliei să se miște înainte într-un Creștinism Biblic mai luminat. Însă noul vin al Reformei fermenta la putere maximă. Trebuia să se extindă. Trebuia să meargă undeva. După cum ne-a arătat istoria sfântă, o nouă versiune a fost creată. Astfel Creștinismul congregațional va înflori în noua lume. O nouă lume se deschidea în coloniile Engleze din America.
De ce liderii de seamă ai bisericii Engleze se opuneau Puritanilor și separatiștilor Pelerini într-un mod atât de violent? Aceasta este o întrebare interesantă. Biserica statului Englez era stabilită de multă vreme. Se afla într-o poziție compromițătoare față de prinții puterii guvernamentale timp de secole. Regele Henry s-a rupt de Biserica Romei. Însă el însuși a luat atunci locul ca lider al Bisericii Engleze. Această manevră a bisericii dominată de stat nu s-a schimbat cu Regele Henry și nici nu succesorii săi.
Biserica medievală de-alungul Creștinismului din acea perioadă era în strânsă legătură cu regii și prinții. Până și Luther a fost susținut de prinții Germani. Ei l-au salvat de a fi trimis la Roma unde ar fi fost cu siguranță ars pe rug. Acest amestec de biserică-stat formată din fier guvernamental amestecat cu lutul religios era o tradiție stabilită în istoria vestică. Dura deja de 1300 de ani.
Acest sistem de politică duală contopea o politică temporală și religioasă a autorității și exista deja de foarte mult timp. Statul era dominant față de Biserică încă de când a devenit o religie guvernamentală Romană la Consiliul de la Niceea din anul 325. Aceeași biserică-stat, model de fier și lut era mult mai bine stabilit atunci când Împăratul Charlemagne s-a aliat cu liderul Bisericii Romane în anul 800. Acest lucru a creat Imperiul Roman Sfânt. Amalgamul biserică-stat a unificat triburile Franco-Germanice din Europa centrală. Acest lucru le-a permis să reziste împotriva hoardelor Barbare ce năvăleau din nord și est.
Anii 1600 au fost o perioadă de acțiune pentru Puritanii Englezi. Cândva o minuritate văzută cu ură de ceilalți, ei au devenit până în această perioadă piatra de temelie a Angliei. Ei erau un grup puternic de oameni cu speranțe și planuri mari. Visele lor erau mai mare ca orice s-a văzut până acum în istorie. Pentru mulți Puritani se părea că visele lor pentru Anglia, de a o transforma într-o “națiune sub Dumnezeu”, nu vor deveni o realitate. Ei știau în inimile lor că aveau un destin diferit. Însă era ceva ce nu se părea că se va întâmpla în Anglia. Însă nu era totul pierdut. Ei știau că visul lor Puritan trebuie să existe undeva acolo în viitor. În timp anilor 1600 ochii lor au început să părăsească Anglia și să se concentreze asupra Noii Lumi.
PURITANII ÎN NOUA LUME
Acestea erau vremuri importante pentru bărbații și femeile cu viziune. Șansa de a începe o nouă viață în America a sosit. Și era trimisă de Dumnezeu. Aici se găsea o oportunitate nouă pentru Reformatorii Puritani și separatiștii Pelerini. Ei putea să înceapă din nou de la capăt și să clădească o nouă fundație în noua țară. În coloniile Engleze ei puteau începe să construiască o nouă societate de la bază. Aveau înainte multe incertitudini. Existau afacerile cu negustorii și căpitanii de nave. Și deasemenea mai era și acea călătorie periculoasă pe mări. Ei știau deasemenea că vor avea de înfruntat și mai multe pericole atunci când vor debarca în Noua Lume. Primii coloniști au avut mari probleme în a supraviețui. Ei au trebuit să muncească din greu pentru o nouă viață, pentru ei și familiile lor, în sălbăticie.
Viața Puritană în America a fost dificilă. Însă până și în mijlocul acestor mari pericole fizice, ei credeau că eforturile lor din Noua Lume vor fi bincuvântate și vor oferi o răsplată. Ei credeau că ei și descendenții lor, cel puțin într-un mod spiritual, vor fi într-un loc mai bun. Vor avea un viitor mai bun. Pentru Puritan acest lucru era tot ce conta. Migrația în America era un mare pas de credință. Însă Creștinii plini de voință aveau tăria de a luat acest risc. În timp ce au muncit din greu pentru a stabili o nouă cază pentru nevestele și copiii lor, ei l-au cunoscut pe Dumnezeu mai bine. Va reuși Noua Lume să rămână liberă de corupție și nelegiuirle pe care le-au văzut ei în Vechea Lume? Doar Istoria ne va spune.
Semnarea Tratatului Mayflower
Puritanii nu au irosit deloc timp în crearea unei fundații Biblice pentru noua lor națiune. Observăm dovezi ale acesteia de-alungul timpului. Tratatul Mayflower este un alt reper important. Faptul că Puritanii și Pelerinii au stabilit o comunitate în sălbăticie, bazându-se pe Biblie, nu este o surpriză. S-a dezvoltat destul de natural și ușor din modul de viață congregațional pe care mulți din ei îl aveau în comun. Viața lor socială și politică, deasemenea și viața lor religioasă, erau puse împreună. Ei erau o familie Creștină extinsă. Și au trăit și murit împreună. Ei depindeau mult de bunăvoința lui Dumnezeu și Providența Sa. Depindeau deasemenea foarte mult unii de alții.
Politica și religia nu erau o problemă pentru Puritanii din Noua Lume. Ambele au venit împreună în același lor. Viața lor religiosă, socială și politică era o unitate colectivă și cooperativă. Totul făcea parte din viața lor comunală din colonii. Societatea colonială era centrată în jurul locurilor de întâlnire Creștine. Duminica era o zi importantă în colonii. Era o zi pentru venerare și împărtășirea scripturilor. Era deasemenea și o zi pentru cina comunală și socializare. Duminica după-masa era deasemenea destinată politicii. Era o perioadă a zi în care se discutau și decideau toate lucrurile ce trebuiau făcute pentru colonie.
Pentru Puritanii din coloniile Engleze, problema separării bisericii și statului nu era o problemă. Ei erau un grup egalitarian și trăiau împreună în sălbăticie. În calitate de oameni ai Reformei, ei aveau aceleași opinii când venea vorba de religie.
Ei au fost deasemenea subiectul principal al diferitelor persecutări. Însă în America lucrurile par să fie mai bune. Nu extsta o autoritate a statului care să-i deranjeze. Nu exista nicio ierarhie a bisericii care să-i manipuleze cu agenda sa religioasă. Ei aveau acum șansa să fie responsabili înainte lui Dumnezeu pentru noua lor situație. Fiecare dintre ei avea o Biblie și responsabilitatea personală și autoritatea sub Dumnezeu. Iar acum au primit libertatea de a face biserica lor o realitate.
Puritanii s-au ridicat în anii 1600
La începutul anilor 1600 mișcarea Puritană era atacată de forțele status-ului quo. Non-Conformiștii religioși ai alegerii evanghelice nu aveau dreptul la libertatea venerării. Ei erau persecutați, și totuși creașteau în număr. Pe parcurs, problemele acestor oameni au devenit mai grave. În anii 1500 Puritanii au fost formați. Ei au îceput să-și arate nevoia de o schimbare în Biserica Angliei. Mai târziu, deoarece nu au primit niciun răspuns de la puterile roiale, ei au început să vorbească despre schimbări deasemenea și în guvern. Credința lor din viitor le-au oferit Puritanilor o cale în Parlamentul Englez.
În societatea Engleză, Puritanii au început să se ridice în istorie. Acest lucru era mai mult decât o simplă mișcare politică printre Creștinii Biblici. În cadrul Angliei se afla embrionul unei noi națiuni ce începea să se formeze. Adânc în țara mamă, inima Americii începea să bată. Puritanii erau cunoscuți pentru credința lor personală, individualismul lor și tendința de a acționa. Oamenii vorbeau deasemenea și despre “etica de lucru Puritană”.
Puritanii Englezi timpurii aveau un caracter distinctiv. Asemenea Americanilor din ziua de astăzi, ei nu stăteau degeaba și nici nu așteptau ca schimbarea socială să apară în mod oficial. Ei au preluat asupra lor responsabilitatea pentru situațiile societății în care trăiau. Acțiunea politică a devenit o parte naturală a caracterului Puritan. Aceștia erau un nou tip de oameni. Ei au preluat o acțiune comunitară și socială într-un mod foarte energetic și individualist.
Când examinăm istoria Puritanilor îndeaproape, descoperim curând Sursa inspirației lor. Aceasta venea din Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia era punctul principal al unei credințe vitale și persoanale. Puritanii și-au început călătoria spirituală în anii 1500. Acest lucru a coincis cu valabilitatea Bibliei Engleze. Aceasta era adevărata luminare din acea perioadă. Noul mod de învățare, după cum era numit, provenea din Creștinismul Biblic, și nu din rționalismul ce a apărut mai târziu (în anii 1700). Din această nouă dimensiune a credinței Creștine persoanle, au apărut speranțele și visele ce erau o parte din experiența Puritană. Credința Creștină Biblică era izvorul zelului lor. Iar entuziasmul lor nu era doar pentru ei personal. Puritanii de atunci, ca și în ziua de astăzi, aveau o viziune corporativă. Era pentru o națiune sub Dumnezeu. Ei vroiau ca schimbarea să vină pentru Biserica lor Engleză, dar și pentru națiunea Engleză deasemenea. Însă nu s-a încheiat doar acolo. Ei vroiau să schimbe întreaga lume din jurul lor.
Puritanismul nu era un simplu fenomen teologic. Energia Puritanilor curgea mai adânc ca o legătură intelectuală simplă față de noua teologie bazată pe Biblie. Credința Evanghelică era o realitate spirituală persoanlă, nu doar pentru Puritani, ci deasemenea și pentru Pelerini. Credința acestor două companii a crescut dintr-o relație personală vitală cu Dumnezeul Biblic.
Majoritatea dintre Puritanii timpurii au susținut fundamentele credinței după cum erau văzute în paginile Bibliei. Însă ei nu erau simplii Evlavioși care își trăiau viețile în reflectare religioasă. Ei nu erau mulțumiți doar să stea degeaba. Ei și-au trăit credința Creștină într-un mod foarte activ. Oricare ar fi fost provocările pe care le înfruntau, ei se uitau la Dumnezeu pentru îndrumare și ajutor. Și se rugau pentru puterea de a merge mai departe. Puritanii erau oamenii pe care te puteai baza să acționeze atunci când trebuia. Ei preluau responsabilitatea în numele altora. Și cu responsabilitate au fost pregătiți să-și asume autoritatea cu care aceasta venea.
Dacă ne uităm la Puritanii de la sfârșitul anilor 1500 și începutul anilor 1600, ei ne sunt foarte familiari. În caracter, ei par destul de similari cu oamenii lui Dumnezeu care au preluat rolul de lideri și au fondat cu succes națiunea Americană cu 200 de ani mai târziu.
Puritanii Englezi s-au ridicat în Parlament în anii 1600. În acea perioadă, o altă parte semnificativă a istoriei se făcea remarcată în cealaltă parte a Atlanticului. Nou, dar încă ne-născuta, națiune Americană începea să se formeze. Jamestown a fost stabilit în 1611, iar Mayflower a apărut în 1620. Puritanii, împreună cu prietenii lor Pelerini, au pornit spre coloniile Engleze într-un număr mare. Ei au început treptat să pună bazele Noii Lumi.
Între timp, înapoi în Anglia, viața printre Puritanii de acolo nu era foarte tăcută. Defapt începea să devină foarte agitată. Puritanii apăreau ca o forță în Parlamentul din acea perioadă. Iar ei făceau mai mult decât doar să vorbească. Principiile pe care le-au adus în Parlament pentru a fi discutate și pentru a acționa, nu erau simple “politici”. După cum vedeau ei, problemele pe care le aduceau la atenția regelui erau decretate de Dumnezeu și foarte importante.
Familiile lor erau persecutate. Ei au fost încetiniți în drumul lor de a-și îndeplini visele. Problemele statului au devenit probleme personale. Așadar, după cum vedeau Puritanii, calea ce trebuia urmată părea foarte clară. Ei își vor continua agenda, fie ce-o fi. Și nu vor face niciun compromis.
Puritanii nu erau oameni cu care să te joci. Ei au fost îndepărtați din Parlament timp de 12 ani. Însă în anii 1640, regele a fost forțat să-i aducă înapoi. El avea nevoie de ei pentru a aproba o problemă a banilor necesari pentru a lupta împotrvia Scoțienilor.
Atunci când regele a deschis Parlamentul în 1640, Puritanii erau pregătiți. Ei erau pregătiți de a ridica un nou standard al Creștinismului. Lumea Engleză avea să vadă un nou negustor al clasei și un nou sistem democratic. Biserica Angliei va fi reformată. Iar Parlamentul se va ridica pentru a discuta problemele statului împreună cu regele. Monarhia Engleză, aristocrația sa și Biserica Engleză și-au primit avertizările. Toate aceste instituții roiale al status-ului quo vor trebui să se dea la o parte. Lucrurile aveau să se schimbe în Anglia… sau vor părea probleme!
Binînțeles că toate aceste probleme erau inevitabile. Puritanii au pornit pe un drum ce ducea la un război cu regele.
Atunci când Războiul Civil Englez a început în anii 1640, era o acțiune enormă. Monarhia Engleză era în cea mai rea criză din istoria sa. Un nou grup de oameni se agitau în Creștinism. America se zbătea în pântecele țării mamă. Puritanii au început să navigheze spre o nouă istorie peste Atlantic. O nouă națiune avea să se nască în Noua Lume.
PURITANII SE RIDICĂ LA PUTERE ÎN ANII 1600, PENTRU A DOMINA PARLAMENTUL ENGLEZ.
Această imagine este din video-ul “Cromwell”. Puritanii erau cei ce mișcau și cei ce s-au ridicat la putere, creând o politică în Parlamentul Englez în anii 1600. Lupta lor pentru putere împotriva regelui asupra “taxei fără reprezentare” a dus la Războiul Civil Englez. Erau Puritanii defapt Americani într-un stadiu embrionic? Aici îi vedem cum se zbat în pântecul Angliei, exprimând adevăratul spirit al Americii cu 130 de ani înainte ca această națiune să se nască.
Puritanii erau oameni ce dețineau scânteia lui Dumnezeu în ei. Ei nu mai erau văzuți ca simpli țărani ce se aplecau în fața puterilor. Când venea vorba de politică cu regele, Puritanii reprezentau un nou subiect Englez. Fiecare Puritan se vedea pe el însăși ca un agent legitim al lui Dumnezeu. Ei erau un grup respectabil de credincioși Creștini, mai mult ca restul. Astfel în afacerile cu Regele ei aveau această nouă atitudine. Ei preferau să fie întrebați decât să li se poruncească. Astfel nu a fost o surpriză faptul că Puritanii au fost cei ce au inventat un nou concept politic. Acea nouă credință și convingere politică era exact asta. Nu mai era acceptată strângerea taxelor de către rege fără o reprezentație a oamenilor. Această idee a prins rădăcini. A împins deasemenea Parlamentul Englez spre evenimente extraordinare în anii 1640.
Bineînțeles că acest idea democratic este destuld e familiar și de recunoscut pentru studenții istoriei Americane. Era vorba de simpla problemă a “interzicerii taxei fără o reprezentare”. Acest lucru era, și este, o idee foarte “Americană”. Și totuși, acesta a fost principiul ridicat în Parlamentul Englez din anii 1640. Țineți minte, acest lucru s-a întâmplat cu un secol jumătate înaintea anului 1776.
Conducătorul ordinii acestei reprezentații a oamenilor era oferit de noul lor sistem al Procedurii Parlamentare. Aici este vorba de o cetățenie capabilă de a opera într-o manieră ordinată și prin bunăvoința Creștină. Ei aveau un mecanism eficient și pașnic de a afecta schimbarea politică. Puritanii și-au folosit sistemul de dezbatere, discuție și rezoluție. Și din cauza conducerii lor energetice din Parlament, Puritanii puteau folosi acest lucru într-un mod constructic și eficient. Ei au folosit Parlamentul și noul proces legislativ în luptele lor politice cu regele, aristocrația Engleză și Biserica Engleză stabilită.
Puritanii nu erau niște oameni care să stea și doar să observe îi timp ce istoria se desfășura. Ei erau istoria! Atunci când o problemă trebuia să fie rezolvată, ei se ocupau de aceasta. Încurajați de credința lor, ei s-au arătat dornici de a-și risca proprile vieție pentru un principiu. Sub conducerea oamenilor ca Oliver Cromwell, Puritanii au atacat pe față puterea supremă a Angliei. Atunci când au început să se amestece în afacerile Regelui Carol, acesta a încercat să-i aresteze pe liderii Puritani sub acuzația de trădare. Însă Puritani nu au fost intimidați. Această criză națională dintre Parlament și regele Englez a continuat să crească. Problemele importante pe care Puritanii le-au evidențiat nu puteau fi rezolvate prin vorbă. În 1640 situația a luat amploare. Aceasta a explodat atunci în Războiul Civil Englez.
SIMBOLURILE ȘI VESTIREA PURITANĂ
Dacă Puritanii sunt încă alături de noi, ne putem aștepta să-i vedem cum aduc anumite simboluri specifice cu ei. Vestirea este o cale de a observa drumul anumitor oameni în timp și prin istoria lor. După cum vom descoperi, marile standarde și simboluri ale Puritanilor sunt încă acolo. Putem găsi standardele și emblemele lor, dacă le căutăm cu atenție. Acestea nu s-au schimbat în 400 de ani.
Aici se află unul dintre cazuri. Puritanii din ziua de astăzi mențin același stindard, “În Dumnezeu ne încredem”, la fel cum au făcut în trecut. Acesta era același standard pe care l-au ridicat în timpul bătăliei de la Naseby acum 400 de ani.
ARMATA PURITANĂ RIDICĂ ARMELE ÎMPOTRIVA REGELUI ÎN RĂZBOIUL CIVIL ENGLEZ. STINDARDUL RIDICAT ERA “ÎN DUMNEZEU NE ÎNCREDEM”.
Această imagine este din video-ul “Cromwell”. Războiul Civil Englez, deasemenea numit și Revoluția Puritană, arată formarea Americii în pântecul Angliei. Acest lucru se întâmpla cu 130 de ani înaintea nașterii propriu-zise a națiunii în anul 1776. Aici, Armata Puritană pornește la luptă în Bătălia de la Naseby, cântând imnuri. John Bunyan, scriitorul lucrării Pilgrim’s Progress, era de partea Puritanilor în această luptă decisivă împotriva regelui. Observați că ofițerii cavaleriei din Armata Puritană purteau eșarfa galbene și stindardul “În Dumnezeu ne încredem”. Estea această vestire a Puritanilor alături de noi și în ziua de astăzi?
În imaginea de mai sus observăm un alt exemplu al vestirii Puritane. Se poate observa foarte clar și în America de astăzi. Eșarfele galbene sunt afișate destul de proeminent pentru a aminti de soldații americani din diferite zone periculoase din lume. Acestea sunt aceleași eșarfe galbene ce au fost afișate în Anglia în anii 1640. Armata Puritană le-a purtat în bătălie în timpul Războiului Civil Englez.
Dacă Puritanii sunt întradevăr alături de noi, atunci ei sunt oameni care vor ajunge departe cu siguranță. Vocile și mesajele Puritane însă sunt auzite în sălile guvernelor din America de astăzi. Acestea îndeamnă națiunea să mențină linea moralității. Activiștii Creștini încep să exercite o influență politică considerabilă. Și mai mult, națiunea Americană a ajung acum la o proeminență militară globală. America este acum cea mai mare super putere pe care lumea a văzut-o vreodată. 150,000 din soldații săi sunt staționați de-alungul Rîului Eufrat. Pax Americana preia acum atacul în Est.
Cum va reuși istoria să fie afectată de aceste persoane importante? Unde vor Puritanii moderni ca Lumea Nouă să se îndrepte? Va reuși istoria Puritană să ne ducă spre Apocalipsă? Reușește Imnul de Bătălie al Republicii să profetizeze evenimentele viitoare. Ce se va întâmpla în timp ce intrăm în aceste timpuri viitoare extraordinare? Acestea sunt întrebări pe care le vom pun pe parcursul acestui studiu.
CARACTERUL, INIMA ȘI MENTALITATEA PURITANĂ DUC LA O ACȚIUNE SOCIALĂ ȘI POLITICĂ
Istoria Puritanilor deobicei se axează asupra începutului anilor 1600. Copiii din școlile din SUA învață deobicei despre Puritani începând cu apariția lor în Noua Lume. Astfel pentru a-i lua pe studenții de istorie într-o călătorie pentru a-i întâlni pe Puritani, înseamnă a ieși din normele inițiale ale “Istoriei Americane”. Va fi o excursie în “Istoria Engleză”. Asta ar însemna să acționăm “înafara cutiei”. Învățătorii din programele de învățământ din ziua de astăzi trebuie să respecte programa. Ei nu au oportunitatea de a urmării istoria de-alungul liniei sale. Nici nu li se permite să discute dimensiunile spirituale ale istoriei.
Însă pentru a-i înțelege pe Puritanii Americani și Englezi, istoria lor trebuie să fie explorată, îmrepună cu elementele lor spirituale. Doar atunci vom putea înțelege importanța istoriei extraordinare a Puritanilor Anglo-Americani. Doarece în aceeași perioadă în care migrațiile Puritane în Noua Lume se desfășurau (1620 – 1650), Puritanii Englezi se ridicau la ăitere ca un grup dominant în Parlamentul Englez. Anii 1640 afișează lupta cu Regele Carol I într-o luptă pentru putere ce a dus la un anumit punct la Războiul Civil Englez. Parlamentul și Armata Puritană s-au opus regelui și Roialiștilor săi. La mijlocul anilor 1640, Puritanii și Parlamentul au învins. Armata Puritană l-a înfrânt pe rege pe câmpurile de bătălie de la Marston Moor și Naseby.
În intrigiile politice ce au urmat, regele s-a găsit foarte presat de a face un compromis în Parlament. Însă a refuzat asta. Într-un final, printr-un act de disperare, Regele Carol a încercat să caute ajutor dinafară. El a conceput planuri de a aduce armate din altă țară Europeană. El era pregătit de a plăti o forță militară străină de a veni în Anglia pentru a lupta împotriva Englezilor.
Atunci când Puritanii din Parlament au auzit despre acest lucru, ei au fost furioși. Aceștia erau oameni de principiu. Ei nu erau oameni cu care te puteai juca. Regele Carol a fost curând încolțit. El a fost forțat să înfrunte judecata. Acest lucru a fost un eveniment extraordinar. Regele Angliei, Suveranul țării, a ajuns înaintea Parlamentului sub acuzația de înaltă trădare împotriva Englezilor.
Nu cu mult după aceea regele a fost găsit vinovat. Regele și-a găsit sfârșitul în Ianuarie 1649, în Whitehall. Atunci când regele a fost decapitat, un sunet grav s-a auzitd in mulțime. Acesta a fost un moment cumplit în istoria Engleză. Puritanii de atunci, ca și cei de acum, erau serioși!
După aceste evenimente, Parlamentul, conducând singur ca o simplă ramură legislativă a guvernului, nu a putut conduce țara. Corupția din Parlament a devenit tot mai brutală și rămânea neoprită. Lipsa unui lider vizibil și responsabil înainte oamenilor a dus la începuturi de anarhie pe străzile Londrei. Trebuia făcut ceva și încă repede.
Răzpunzând acestei crize, Oliver Cromwell s-a întors în Parlament. El i-a confruntat pe membrii din pricina eșecului lor și a început să corecteze probleme care până atunci s-au insituționalizat în legislatură. Însă a pierdut votul. Fiind convins că trebuiau luate unele decizii drastie sau Anglia avea să decadă foarte mult pe plan național, Cromwell a trimis ordine către comandantul său militar. Iar atunci, Armata Puritană a intrat în Parlament. Cromwell a dizolvat întregul sistem parlamental atunci și acolo. Această mișcare a fost importantă în istoria Engleză și Puritană. Anglia a avut atunci, efectiv, o dictatură Puritană teocratică. Aceasta era o dictatură creată de un fundamentalist Creștin. Cromwell a condus în calitate de Lord Protector până la moartea sa 5 ani mai târziu.
Chiar acolo la începuturi, vedem că acești Puritani erau oameni stabili. Aceasta era o colectivitate de Creștini conservativi care credeau în ceea ce făceau. Pentru ei, agenda lor nu era doar o simplă discuție. Era mai degrabă o problemă divină ce avea nevoie de atenție. Puritanii erau oameni care își urmau politicile cu un zel determinant și teribil.
Istoria Puritană din anii 1600 a fost o perioadă plină de acțiune. Alături de aceste acțiuni zguduitoare din Parlament, o mare migrație a Non-Conformiștilor se desfășura. Puritanii și prietenii lor , Pelerinii separatiști, se mișcau. Ei navigau departe de Anglia spre Noua Lume. Ei au pornit într-o mare aventură, despre care Puritanii vorbesc și scriu dese ori. Zeci de mii de bărbați, femei și copiii au trecut Atlanticul în prima jumătate a anilor 1600. Era începutul unei mari migrații a unor oameni plini de speranță. Acești activiști religioși erau legați de coloniile Egleze din Noua Lume. Pentru Puritanii urmăriți doar de probleme, America era un pământ dat de Dumnezeu. Acolo ei au primit o oportunitate de a stabili o nouă națiune Creștină. Și așa aveau să facă.
Puritanii, împreună cu prietenii lor Pelerini, au fost binecuvântați. Providența Divină le-a oferit un loc de refugiu. În Noua Lume ei nu au mai fost persecutați. Biserica din Vechea Lume ce le-a făcut atâtea probleme, nu mai putea să-i atingă. Puritanii și Pelerinii simțeau că Dumnezeu le-a oferit America ca un sanctuar al lor. În coloniile Engleze din America, ei vor fi în siguranță. Ei au primit șansa de a stabili o nouă ordine în Noua Lume.
Pentru mulți Puritani, oportunitatea pentru migrația în Noua Lume era singura opțiune pentru ei. Vechea Lume împreună cu sistemul său de Biserici pare a fi blocată și nu se poate mișca. Pentru Creștinii Non-Conformiști ai Reformei, ce aveau un ochi sper viitor, Noua Lume deținea o promisiune frumoasă. Oferea o oportunitate de a începe de la zero. Migrația lor sper America îi va pune în mare pericol, bineînțeles. Însă acolo ei vor avea măcar loc de manevrare. Și care va fi fundația noii lor națiuni? Pentru Puritani acest lucru nu era o problemă. Ei vor stabili o nouă națiune bazată asupra unui Creștinism Biblic mai luminat. Aar fi o nouă țară ce putea fi cu adevărat o țară sub Dumnezeu. Va fi un Oraș pe deal.
Puritanii și Pelerinii
Puritanii nu aveau exact aceeași gândire ca și Pelerinii separatiști sau ceilalți separatiști mai radicali, și anume Anabaptiștii. Însă în colonii, Puritanii și Pelerinii trăiau împreună în armonie. Societatea lor era mai degrabă una congregațională, comunală și teocratică. Pentru Puritani, politicile și religia conviețuiau împreună. Politicile lor curgeau natura din credința lor Creștină. Întâlnirile lor Bisericești, la fel și întâlnirile lor politice, erau ținute în locurile lor de întâlnire obișnuite.
Puritanii erau conștienți de existența altora din colonii care nu împărtășeau devotamentul lor Creștin sau credința lor. Existau unii care nu-l onorau pe Dumnezeu asemeni Puritanilor și Pelerinilor. În colonii se vorbea despre sfinți și străini. Puritanii erau conștienți că se aflau într-o luptă ideologică cu alți oameni care atunci, ca și acum, nu împărtășeau devotamentul lor sau valorile lor. America aduna și alte persoane independente, oameni care nu erau defapt Creștini. Aceștia erau gânditori liberi și raționaliști ai așa numitei “Iluminări”.Aceștia vroiau să forțeze societatea formată dintr-un singur strat asupra națiunii. Aceștia erau socialiștii timpurii care se vor ridica mai târziu la putere în era modernă. Patru secole mai târziu, acești socialiști fără Dumnezeu se vor ridica la putere în Rusia, China și Cambodia. Coloniile nu aveau parte doar de nonconformiști și radicali politici și religioși. America aduna deasemenea și o colecție de păgâni.
Puritanii erau dornici de a vedea coloniile Americane departe de aceste căi ale distrugerii spirituale și istorice. Viața într-o sălbăticie ostilă nu era sigură. Moartea bătea la ușă. Aceștia erau oameni care deseori se rugau. Ei erau conștienți deasemenea și că noua lor națiune putea să decadă foarte repede în praful istoriei dacă nu erau vigilenți. Ei vroiau ca coloniile lor Americane să devină stabilite ferm asupra fundației Bibliei. Harvard, Princeton și Yale au fost stabilite pentru a se asigura că preoții tineri putea fi educați adecvați în scripturile sfinte. Încă de la început , Puritanii erau determinați să creeze societatea lor pe baza credinței în Isus Hristos. Mai recent, Puritanii moderni au fost mulțumiți de a încerca să introducă unele filozofii numite “valori Creștine”.
Visul Puritan era destul de consistent de-alungul timpului. În Anglia și Noua Lume Puritanii aveau un singur scop și o singură agendă. A fost mereu aceeași. Ei vroiau să stabilească o “națiune sub Dumnezeu”.
Puritanii jucau un rol major în așezările din America. Ei erau deasemenea foarte influenți în Revoluția Americană ce a urmat. Nu secularii, Illuminati, Masonii sau raționaliștii au fost cei ce au reprezentat baza Statelor Unite. Secularii din fluxurile raționaliste ale lui Voltair și John Locke erau acolo alături de Părinții Fondatori. Și da, acești oameni raționali, oameni ai așa numitei Iluminări, au jucat un rol în formarea Americii. Însă umaniștii seculari nu au dominat Revoluția Americană la fel cum au făcut în Revoluția Franceză. Și bine că nu au făcut-o!
De ce nu au fost secularii capabili de a crea fundația Americii? Au reușit acest lucru în Franța. De ce nu și în America? Motivul pentru care nu au putut este destul de simplu. A fost din cauza Puritanilor. Atunci când Războiul American de Independență a izbucnit, Puritanii deja dețineau un loc puternic politic, la fel ca deobicei. Agenda seculară pe care mulți umaniști și păgâni educați o aveau pentru America, nu a înaintat la fel ca în Franța. A fost încetinită. În anii 1770, agenda Puritană a câștigat, nu cea seculară.
Visul Puritan era unul măreț. În acel vis, Coloniile Englez din Noua Lume erau binecuvântate. Ei vor deveni o națiune ce se baza pe gloria lui Dumnezeu. Va fi un Regat al lui Dumnezeu, de genul căruia lumea nu a văzut niciodată. Nu doar că va fi guvernată într-un mod rațional de către “principiile Creștine”, ci vor vedea ca planurile lor guvernamentale să fie îndeplinite cu ajutorul Duhului și caracterului lui Dumnezeu. Ei credau că America sub favoarea lui Dumnezeu va fi o națiune binecuvântată și prosperă. Va deveni acea lumină pentru alte națiuni, conform spuselor lui John Winthrop.
PURITANII; O POVESTE POLITICĂ ȘI RELIGIOASĂ
Ce fel de oameni erau Puritanii? Însă îi putem vedea și astăzi? Etica Puritană s-a ridicat în Parlamentul Englez în anii 1640, iar în timpul Războiului Civil Englez a fost des folosită. Era o formă de Creștinism Biblic care era pregătită să facă orice pentru a câștiga. Iar această mișcare nu era una separatistă. Puritanii nu acceptau evlavismul. Ei erau Creștini Biblici care încă de la început erau foarte atenți față de lumea din jurul lor. Ei erau foarte activi politic.
Bineînțeles că părerile lor nu se încadrau deloc în Vechea Lume. Familiile roiale din Europa conduceau în acele perioade. Iar aristocrația, o ierarhie bazată pe clasa socială avea grijă de țară. Creștinismul medieval din Vechea Lume nu dădea semne că ar vrea să se miște înainte. Puritanii erau frustrați de toate aceste lucruri. Ei erau convinși că Dumnezeu avea planuri mai bune pentru ei. Nu doar asta, ci mai mult, ei erau convinși că Dumnezeu i-a ales să stabilească o nouă lume pe pământ.
Congregația din Scrooby era un caz clasic. Ei erau un grup evanghelic pașnic. Și totuși s-au aflat sub persecutări grave din partea bisericii Engleze. Ei au căutat un sanctuar în Europa. În acea perioadă, Olanda se ridica ca o super putere în ceea ce privea negoțul. Nonconformiștii religioși au găsit refugiu acolo printre comunitățile evanghelice și prin fluxul pașnic al negoțului.
Însă Puritanii Englezi din Scrooby doreau să meargă mai departe. Ei nu erau mulțumiți de a se lăsa pe ei și copiilor să fie asimilați într-o nouă naționalitate a Olandei. Ei știau că îi așteaptă un destin mai bun. Și astfel au căutat o cale spre Noua Lume.
Puritanii erau bine reprezentați pe lista pasagerilor de pe Mayflower. Congregația Puritană din Scrooby a navigat spre America în anul 1620. Migrațiile Puritanilor din Anglia ce au urmat în următoarele două decenii numărau zeci de mii de oameni. Puritanii și prietenii lor Pelerini erau oameni cu frică de Dumnezeu. Credința lor era foarte similară.
De-alungul anilor 1500, presele lui Gutenberg, acele mașinării Germane moderne, au fost foarte importante pentru Creștinism. Însă o altă agenție a schimbării intra în istorie. Traducătorii de Biblii se făceau remarcați. Munca lor a eliberat Biblia din lanțurile Latine, limba moartă a Imperiului Roman. Cuvântul Sfânt al lui Dumnzeu era adus în limba Engleză și alte limbi Europene. Acești doi factori au fost combinați în anii 1500 pentru a oferit scripturile omului obișnuit.
Rezultatul acestui lucru era foarte evident. Anii 1500 au văzut ridicarea la putere a unei mișcări religioase puternice. Creștinii erau reînoiți și energizați spiritual de Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu. Asta deschidea ochii multor oameni la visele vieții, pe care nu și le-au putut imagina vreodată.
Binînțeles că existau consecințe sociale și politice profunde legate de toate aceste lucruri. Au fost dezlănțuite puteri spirituale puternice. Și uneori atrăgeau răspunsuri dure din cauza puterilor ce conduceau. Ceea ce a urmat poate fi caracterizat ca un cutremur istoric. Creștinismul a început să intre în Reformă.
Puritanii de la finalul anilor 1500 și începutul anilor 1600 erau în mișcare. Și totuși ei erau o minoritate persecutată. Aceștia nu aveau dreptul de a venera înafara Bisericii Angliei. Nici nu aveau permisiunea de a se întâlni fără supravegherea eclezisastică. Această politică religioasă era considerată de Puritani ca fiind sumbră și medievală. Puritanii nu erau mulțumiți să stea liniștiți și să accepte ceea ce superiorii lor au decretat. Și nici nu le plăcea să fie victime. Ei aveau de gând să acționeze constructiv în numele lui Dumnezeu.
Puritanii nu erau genul de oameni care să se angajeze în acțiuni Creștine evanghelice așe separatiștilor Pelerini. Ei credeau că aveau un destin divin de a aduce o schimbare politică. Ei erau convinși pe deplin că aveau un mandat din partea lui Dumnezeu de a schimba sistemul. Astfel nu puteau fi opri. Ei se vor mișca înainte agenda lor cu energie și zel. Dumnezeu le-a dat sarcina de a duc Creștinismul Biblic, îmrepună cu lucrarea sa politică, spre viitor. Și nu se vor da bătuți până nu vor reuși!
Mulți Puritani, în special după Războiul Civil Englez au vrut să lase tot bagajul medieval al Vechii Lumi în urmă. Ei vroiau un început proaspăt. Noua Lume bătea la ușă. Până și Oliver Cromwell se pregătea să navigheze spre America atunci când membrii Parlamentului l-au vizitat în anul 1640. Ei au reușit să-l convingă să rămână.
Puritanii care au navigat spre Noua Lume au pornit într-o călătorie periculoasă. Mulți dintre ei nu aveau să supraviețuiască călătoria sau prima iarnă. Astfel ei erau hotărâți să se asigure că erau în bune relații cu Dumnezeu. Ei duceau cu ei credința lor Creștină. Cuvântul lui Dumnezeu din bibliile lor și inimile lor le va arăta calea. Era o formă de Creștinism personal. Providența va fi alături de ei în această călătorie.
Aceasta a reprezentat marea aventură și romanța divină pe care o trăiau Puritanii. Ei au călătorit spre locuri pe care nu le-au văzut niciodată. U nou pământ bogat în resurse se afla înaintea lor. Ei erau binecuvântați, și erau conștienți de asta. Acolo în sălbăticia Americană ei se aflau la frontiera unui vis. Dumnezeu tocmai le-a oferit un nou început.
Puritanii cu frica de Dumnezeu erau cunoscuți pentru integritatea lor persoanlă și pentru disciplina lor. Aceste lucruri aveau să le fie de mare folos. Noua lor colonie va fi un nou exemplu de “Biserică în sălbăticie”. Iar rădăcinile lor congregaționale a stilului democratic de guvernare va asigura un guvern bun și astfel supraviețuirea comunității lor. Credința lor Creștină și modul de viață vor oferi fundația pentru o națiune măreață.
Au obținut ei asta? Însemnările istorice sugerează că ei au avut în mare parte succes. Statele Unite ale Americii se vor ridica drept prima republică stabilă ce a înflorit de sub monarhiile Europei. După cum vom vedea și în articolul despre Revoluția Americană vs. Revoluția Franceză, Franța nu s-a bucurat de același succes cu tranziția sa de la monarhie la republică.
Deci care este diferența? Teza acestor serii de articole despre Puritani erau pentru a evidenia faptul că Lumina interioară și îndrumarea lui Dumnezeu proveneau din Scripturile Sfinte, acest lucru fiind diferența. De aceea separarea coloniilor Engleze din America de Anglia a fost un succes atât de mare.
Nu există nicio urmă de îndoială că ceva nou și diferit se întâmpla peste tot în coloniile Engleze din Noua lume. O nouă națiune se forma. Aceasta era o națiune influențată profund de Creștinismul Biblic. Era ceva ce lumea nu a mai văzut până atunci.
UNELE REFLECTĂRI ASUPRA CARACTERULUI PURITAN. ESTE SPIRITUL PURITAN ÎNCĂ CU NOI ASTĂZI?
A fost acesta sfârșitul poveștii pentru Puritani? În timp ce vom porni în această călătorie a descoperirii, voi invita cititorul să considere posibilitatea că istoria Puritană nu mai este o simplă “istorie trecută”. Sunt acești Creștini Biblici încă alături de noi?
Se poate ca noi să ne uităm la oamenii care sunt încă în tranzit. Puritanii și-au adus credința și idealurile, la fel și energia lor pentru o reformă contructivă, în Noua Lume. Încă din perioada când s-au ridicat în Parlament în anii 1600, ei au fost mereu un grup fericit și ambițios. Caracterul Americanilor încă din acea perioadă este foarte similar cu cel al Puritanilor. În multe rânduri Americanii s-au făcut remarcați ca fiind foarte abili la negocieri. Ei rezolvau problemele cu pozitivism. Puritanii au avut mereu relații strânse cu bancherii și negustorii. Comunitățile negustorilor din Olanda au fost cele care l-au protejat pe traducătorul Biblic William Tyndale de agenții Regelui Henry VIII și cei ai Episcopului Londrei. Negustorii au fost cei care i-au ajutat pe evanghelici să contrabandeze Biblia peste Canal în Anglia. Americanii de astăzi încă își pun la bătaie onoarea cu prietenii lor negustorii și favorizează “un sistem liber”. Idealismul negoțului lor liber continuă să devină global în forma corporațiile multinaționale pe care aceștia le controlează. Acest lucru i-a făcut foarte puternici și bogați, astfel și țara devenind o super putere. Ei au primit oportunitatea de a face mult bine. Temptația există deasemenea de a compromite credința lor și de a face mult rău. Rugați-vă la Dumnezeu că vor alege înțelep.
Puritanii de astăzi nu s-au schimbat cu mult față de cei din anii 1600. Ei sunt recunoscuți pentru talentul în afaceri și pentru crearea de înțelegeri între grupări opuse. Ei vor să creeze programe bazate pe bun simț și principii Creștine. Ei sunt zeloși în menținerea acelor valori pe care le consideră esenșiale pentru conducerea unei națiuni sub Dumnezeu.
Dacă Puritanii sunt încă printre noi, atunci unde îi putem găsi? Unde este limita? Sunt ei oamenii pe care îi cunoaștem în ziua de astăzi drept “Dreapta Creștină”? Dacă da, ce înseamnă toate astea? Și ce vor face ei atunci când nu mai există niciun lucru de oferit?
Să presupunem că ultima super putere ce s-a ridicat din Creștinism este America. Dacă acest lucru este întradevăr adevărat, atunci trebuie să concludem că ultima alegere a fost foarte semnificativă. Se pare că Puritanii moderni de astăzi, “Dreapta Religioasă” sunt acum pe același pod cu Pax Americana. Ei au plănuit un drum spre dominația globală și au trimis mesajul lor la ceilalți. Drumul este plin de pericole. Însă liderii din vestul de astăzi ai statului și bisericii au aruncat deoparte atenția. Iar din camerele statului se aude clar și tare: “Cu toată puterea înainte!”
Până și dușmanii lor sunt de acord că Puritanii din ziua de astăzi dețin o influență mare în guvern. Acest lucru este adevărat nu doar în problemele domestice, ci și în afacerile internaționale deasemenea. Dreapta Creștină, adică Puritanii de astăzi, ajutp la crearea unui drum pentru istoria umană. Această realizare este foarte incredibilă. Deoarece America, și lumea, se apropie acum de cel mai critic punct pe care l=-a văzut vreodată istoria umană.
PURITAII DE ASTĂZI ȘI NAȚIUNEA ISRAELULUI
Acestea sunt timpuri periculoase. Israelul s-a întors. Există planuri în mișcare pentru a construi al Treilea Templu. Puțin la stânga de Zidul Plângerii din Ierusalim, se poate vedea centrul ministerului pentru Templul Muntelui Credinței. Cu sau fără templu, ei sunt pregătiți să readucă venerarea pe muntele templului. Acest lucru include și sacrificii. Ei au instrumente create conform instrucțiunlor date de Moise în cartea lui Leviticus. Ei îi învață pe adepți și adresează necesitățile purificării. Ei sunt pregătiți de a continua venerarea întreruptă de Romani atunci când Titus a distrus al doilea templu în anul 70. Descoperirea Arcii Legământului va avea un impact puternic. Și este posibil în întregime că va fi găsit.
Se pare că liderii lumii vestice sunt preocupați cu pământul Israelului din nou. Pentru a merge în Israel în calitate de pelerin, doar pentru venerare, este un lucru. Dar pentru a merge acolo pentru a încerca de a domina, este cu totul altul. Aceasta este marea tentație atunci când națiunile se ridică în istorie. Creștinismul era distrus de Dumnezeul Israelului acum 800 de ani. Ei au ridicat sabia și au presupus că se duc în Ierusalim în cruciadele lor. Atrocitățile pe care le-au comic sunt prea teribile ca să fie enumerate. Națiunile din vest care au ajuns la statutul de super putere au avut aroganța de a-și forța drumul în afacerile Israelului. Ei au fost pedepsiți pentru asta. Franța sub Napoleon a fost învinsă la Acre. Iar cînd Germania sub Generalul Rommel și trupele sale Afrika Korps atacau în Nordul Africii sper Suez, existau planuri de a coceri nordul. Naziștii aveau planurile lor pentru Israel. Însă au fost opriți de forțele Engleze și Americane la El Alamein.
Lumea este obsedată cu țara sfântă. Este țara pe care Romanii au numit-o “Palestina”. Oh da, după dispersarea Evreilor, Romanii au numit Israelul după cel mai mare dușman al lor, Filistinienii. Asta e singura definiție a cuvintelor “Palestina” sau “Palestinian”. Nu a existat niciodată o națiune Palestiniană, sau un rege Palestinian sau conducător, o istorie Palestinană. Yassar Arafat a fost singurul lider Palestinian pe care lumea l-a văzut vreodată. Însă el însuși era un Egiptean și o marionetă a națiunilor vestice care și-au dus cruciadele de-alungul organizației teroriste numite PLO, și au susținut mitul unui stat Palestinian ce nu a existat niciodată. Palestinienii sunt Arabii care s-au opus Evreilor care vroiau să se întoarcă în Israel. Organizația de Liberare Palestină (PLO) este o minciună și este folosită ca teroriștii să atace inocenții. Și totuți liderii Palestinieni ca și Yassar Arafat sunt plătiți de vest, și astfel primesc mult interes din partea mass-media. Arafat este favorizat de mulți lideri puternici din vest.
Israelul se află împotriva unui zis aduc. Este forțat să stea la masă cu super puterea Creștină. Această țară este sub o presiune enormă. Se află împotriva mai multor indivizi puternici care vor să o conducă. Și acum observăm că vrea să ofere un loc sfânt pentru bani.
Acest lucru nu este cel mai rău dintre toate. Liderii lumii își țin ochii și pe Ierusalim. “Povara Ierusalimului” este ridicată din nou, la fel ca în vremurile trecute. Creștinii care sunt familiari cu profeția Biblică, sunt foarte supărați de toate aceste lucruri. Ei știu ce înseamnă toate astea. Alarma sună. Iar trompetele vor suna curând. Dumnezeu cel Măreț prin profeția lui Zechariah a atenționat națiunile. Acest lucru se aplică în special super puterilor atunci când se ridică în istorie. Este o profeție cu o semnificație specială pentru noi astăzi și după cum se vor dezvolta viitoarele drame. Dumnezeul Israelului a atenționat că:
“… voi face Ierusalimul piatra pedepsei pentru toți oamenii: Toți cei care se împovărează cu aceasta vor fi distruși.” – Zech.12:3
Iau în serios națiunile lumii vestice, oamenii care au format cândva Creștinismul, măcar puțin aceste lucruri? Aparent nu. Vor reuși oare Puritanii Americani de astăzi să se impună? Vor ei ca națiunea lor iubită să fie distrusă? Sau ei sunt de partea poziției lor politice și astfel nu vor să distrugă relațiile internaționale? Între timp, în lumea Islamică, al treilea Jihad, care a început după Primul Răzvoi Mondial, se intensifică. Toate acestea în timp ce bazele militare Americane sunt situate în Turcia, Irac și Afghanistan. În Munții Caucaz și părțile sudice ale formei URSS, companiile de petrol ale vestului scot de zor petrol. Rușii sunt furioși. Această regiune nu este stabilă. Nu a fost niciodată. Sute de rachete nucleare au dispărut din arsenalul Rusiei.
Super puterea din prezent trebuie să fie pacificatoare. Trebuie să se asigura că lumea continuă să îndeplinească negoțul în pace și siguranță. Însă aceștia sunt oameni zeloși. Oare unde ne va duce toate astea? Și ce se va întâmpla?
O PERSPECTIVĂ SPIRITUALĂ ASUPRA ISTORIEI. ȘI POVEAS CONTINUĂ A PURITANILOR.
Aici este teza serilor acestora de articole. Povestea Puritană nu s-a sfârșit încă. Nici pe departe. Credința Puritană și mișcarea sa politică continuă. Această etnicitate puternică continuă să conducă America înainte, și împreună cu ea și speranțele și visele Civilizației Vestice.
Puritanismul este foarte evident și în ziua de astăzi. Se ridică din același loc Biblic pe care Puritanii l-au descoperit acum 400 de ani. Continuă să curgă din Creștinismul Biblic. Istoria Puritană este acum un subiect foarte important de înțeles. Deoarece acum, agenda Puritană crează modelul pentru istoria Americană. Istoria Americană devine acum Istoria Lumii. Ei sunt cei care spun: “Condu, urmează sau dă-te la o parte!” Dacă energiile Americane sunt forța ce coduce în istoria vestică de astăzi, atunci putem spune pur și simplu că Puritanismul este râul care trece prin aceasta.
Acest lucru scoate în evidență probleme foarte importante de luat în considerație de către Americani. Ei trebuie să se înțeleagă pe ei înșiși în istorie. În timp ce privesc la viețile acelor Puritani din trecut, ei se uită într-o oglindă. Reflexia le arată o imagine a propriului suflet. Oh da, oglinda pare a fi veche și prăfuită. Datează din anii 1600. Însă în ea se poate oberva o reflexie foarte interesantă. Imaginea Puritanilor la începutul manifestării reflectă mult din ceea ce se poate observa în America conversatoare de astăzi. Uitându-se înapoi la istoria Puritană, Americanii nu văd doar felul în care erau ei atunci. Ei văd felul în care sunt aceștia acum.
Istoria Puritană este forate importantă pentru noi. Ne oferă o părere valoaroasă despre lucrurile ce întăresc America. Dacă studiem aceste modele ale evenimentelor trecute și ne uităm la modelele prezente, atunci observăm un model continuu. Acest lucru ne oferă unele indicii ce ne arată viitorul Americii. Deoarece teza principală a acestor serii de articole este simplă. Puritanii se află încă alături de noi! Întradevăr, povestea Puritanilor, (și cea a prietenilor lor, Pelerinii), este departe de a se termina. Defapt, Puritanii vor fi jucătorii principali pe scena istoriei lumii.
Puritanismul este pro-activ, până și partea musculară a Creștinismului. Continuă să traseze aceea părere Biblică lumească ca cea împărtășită de Puritani cu separatiștii Pelerini. Însă răspunsul Puritan merge peste Marea Comisie, Evanghelie și susținerea misiunilor Creștine din lume. Este o exprimare puternică a unui Creștinism activ politic, militant și cruciat.
Dacă Puritanii sunt alături de noi astăzi, atunci vom observa ceva foarte interesant. Ei însă sunt partea principală ce mișcă lumea, asemeni acum 400 de ani. Dreapta Creștină ste o mișcare ce crește în putere în politica Americană. Chiar și acum, ei oferă susținerea religioasă majoră pentru politicile Americane asupra expansiunii globale. Ei sunt la fel de determinați de a crea o nouă agendă Dumnezeiască pentru națiune și lume ca și acei Puritani pe care i-am observat ridicându-se la putere în Parlamentul Englez în anii 1600. Ei își vor lăsa cu siguranță amprenta din nou în istorie, înainte ca toate să se sfârșească. Istoria vestică va purta amprenta Puritanilor moderni înainte de a ajunge la marea sa concluzie. Este posibil ca istoria viitoare a Puritanilor moderni să fie și mai spectaculoasă decât istoria Puritanilor pe care am văzut-o în Anglia și America trecută.
După cum ați observat, studiul nostru al istoriei Puritanilor din aceste articole este mai larg decât o simplă părere îngustă seculară. Noi vom merge mai departe de dizertațiile socio-economice și discuțiile pe care le obținem deobicei de la profesorii de istorie. Radarul nostru va fi mai larg, astfel noi vom putea obține diferite dimensiuni spirituale ale istoriei. Acestea sunt elementele pe care educația liberelor arte din licee o ignoră deseori. Realitățile spirituale încă stau acolo să fie observate. Acestea apar rapid pentru cei care îl cunosc pe Dumnezeul Iudeo-Creștin al lui Avraam, Isaac și Iacob. Unii Creștini pot vedea aceste lucruri. Alții nu.
Saga Puritanilor este departe de final. Este o poveste măreață și frumoasă. Și continuă. Eventual va ajunge la un climax frumos. O idee întreagă asupra eticii Puritane ce ne va ajuta să înțelegem ceea ce fac acești oameni în lumea de astăzi. Vocile lor sunt auzite în sălile de guvernare ale super puterii Americane.
Prietenii noștrii Germani ar numi această perspectivă largă “heils geschichter” ceea ce înseamnă “istorie sfântă” sau “istoria salvării”. Este foarte important să avem această părere largă asupra istoriei în plină dezvoltarea a civilizației vestice. Deoarece istoria lumii continuă de aici. America ne va purta probabil spre actele finale ale veacului. Aceasta va fi istoria epică ce îi include pe toți oamenii aleși ai lui Dumnezeu. America va fi probabil ultima națiune din parada trecătoare a națiunilor Creștine vestice. Fiecare dintre aceste națiuni a ajuns la apogeul puterii sale la vremea lor. La fel se pare că devine și America acum. Putem să o numim și Pax Americana.
Excursia noastră în inima Puritană din America ne va conduce sper unele descoperiri surprinzătoare. Ne va duce în multe săli întunecate ale puterii lumești. Și ne va duce deasemenea la izvorul devotamentului magnific ce continuă să curgă din Scripturile Sfinte în până în ziua de astăzi. Acest Izvor al Vieții îi va purta pe Americani în istorie. Cum ne va aduce istoria Americană în arena dramei de la sfârșit?
Dacă Battle Hymn of the Republic este o profeție pentru America, și mulți cred asta, atunci această Istorie continuă a Puritanilor poate fi spectaculoasă. Istoria Puritană poate foarte bine duce lumea spre Apocalipsă. Poate conduce Pax Americana spre drama de la final, acea istorie sfântă a profeției pentru a descoperi climax-ul acestui veac. Acest lucru la rândul său ne poate duce la restaurarea tuturor lucrurilor și profesarea glorioasă a Mesiei.
ISTORIA PURITANĂ DESCOPERITĂ. ESTE VIE ASTĂZI!
Și astfel saga Puritanilor continuă. Aceeași dinamică socio-politică centrată pe Dumnezeu pe care am văzut-o atunci, o putem vedea și astăzi. Același Creștinism Biblic vital și politic pe care l-am observat în Parlamentul Angliei sub Oliver Cromwell și la semnarea tratatului Mayflower, se află încă alături de noi. Continuă să dezvolte societatea Americană. Și acționează deasemenea pentru a menține națiunea împotriva păgânilor și afacerilor compromițătoare ale statului.
Astfel acest studiu nu va fi doar deschiderea unei cărți prăfuite. Și nici nu va fi doar un chestionar al unui mic grup de coloniști Creștini Englezi care aveau curcan ca cină de Ziua Recunoștinței cu Indienii în anii 1620. Vom luat în considerare oamenii care au pătruns în istorie acum 400 de ani. Venirea lor a fost mai degrabă spectaculoasă, cel puțin.
Ceea ce observăm în mișcarea Puritană de astăzi este o continuare a aceleiași puteri spirituale. Același spirit al reformei încă lucrează. Deasemenea stă pregătit să preia frâiele puterii dacă este necesar. Mișcarea Puritană continuă să fie introdusă în noile religii, unele sfinte, unele mai puțin. Mișcarea Puritană continuă să își asume noile puteri și să se răspândească în timp ce istoria Americii înaintează.
Puritanismul este o mișcare puternică în America de astăzi. Acești oameni sunt plini de energie nu doar în consacrarea lor față de Dumnezeu ci deasemenea și în politicile lor. Mișcarea a produs deja multe lucruri mărețe și frumoase, social și politic. Aceste ramuri vor continua să curgă în lume în timp ce Pax Americana devine globală. Există motive de a crede că cele mai mărețe istorii a Puritanismului încă sunt pe care de a se împlini.
La fel cum istoria Puritană a fost superbă în trecut, la fel va fi din nou. Deoarece dacă ne pasă să urmăm dinamica spirituală de sub toate aceste activități sociale și politice, vom descoperi că Sursa acestei inspirații este Dumnezeu Însuși. John a văzut Râul Vieții ieșind din Orașul lui Dumnezeu. (Rev. 22) Rugați-vă la Dumnezeu ca acest râu să curgă pur.
Asupra acestei probleme Puritanii și Pelerinii se împart și preiau căi diferite. Cât de mult este Viața lui Dumnezeu pentru alți oameni? Și cât de multă virtute poate fi introdusă în cetățenie prin legislație și programe politice în această lume decadentă? Putem, și ar trebui, să legislăm dreptul de a proteja cetățenii de criminali. Însă cât de mult putem legisla moralitatea? Este o problemă de politică publică? Sau izvorul Prezenței lui Dumnezeu prin Evanghelie mântuiește și transformă societatea din inimile oamenilor, un suflet o dată?
Câteva citate de la Puritanii moderni
Este etica Puritană vie astăzi? Dacă ne uităm în jurul nostru vom descoperi curând răspunsul. Puritanismul de astăzi este o inimă de bază – conștința Americii. Dacă ascultăm cu atenție, încă putem auzi aceleași voci Puritane. Auzim același mesaj purtat împotriva declinului moral al națiunii. Le auzim cum cheamă națiunea sub Dumnezeu la dreptate în guvern. Îi auzim astăzi în sălile de Congres, pe calea aerului, și bineînțeles, în biserici.
Mai jos avem unele citate ce exprimă gândirea Puritană din ziua de astăzi. În ele putem observa pasiunea Puritană pentru o națiune sub Dumnezeu prosperă și virtuoasă.
“A existat un efort de a deconecta America – America modernă – de rădăcinile religioase. De a o transplanta, arborele civilizației Americane din solul Puritan în care a crescut.”
– The Rev. Dr. D. James Kennedy într-o ceremonie intitulată: “The Bible and the Constitution”.
Majoritatea Creștinilor active politic fac parte din “Dreapta religioasă”. Însă ocazional, ei pot veni din partea aripii stângi.
“Biserica de astăzi a fost expusă grav la cele mai rele apostazii din istoria ei.”
“… trebuie să ne ridicăm pentru a contracara sistemul Babilonian ce în prezent asaltează Biserica în America și în lume!
Porțile Iadului nu vor triumfa împotriva Bisericii!”
– Antipas Ministries – 2003
Creștinismul politic activist este proeminent în America. Un alt citat:
“Biserica lui Isus Hirstos este nimic dacă nu devine un agent pentru schimbare în societatea în carea fost plasată!”
– Televanghelist – Pastorul Rod Parsley
Pastorul Parsley s-a dus la Washington pentru a discuta despre trimiterea trupelor militare în Sudan unde 2 milioane de Creștini au fost uciși, iar copiii lor înrobiți de guvernul Islamic din Khartoum. Aceste sentimente nu sunt neobișnuite în rândul evangheliștilor Americani de astăzi.
Iată un alt citat ce arată frica Divină a Puritanilor de judecata divină și grija lor față de restaurarea integrității morale în propria lor țară.
“Dacă Dumnezeu nu aduce judecata asupra Americii atunci He va trebui să ceară iertare orașelor Sodom și Gomorrah!”
Versetul pe care toți îl citează deobicei se află în 2 Chronicles 7:14.
“Dacă oamenii mei, care sunt numiți după Mine, se vor umili și se vor ruga și vor căuta chipul meu și se vor întoarce de la căile lor păcătoase, atunci eu îi vor auzi din cer și îi voi ierta pentru păcatele lor și vor tămădui țara lor.” – 2 Chron. 7:14
După atacul din 9-11, Rev. Jerry Falwell a trimis os crisoare spirituală prin care a avertizat America. Aceasta a fost considerată nesinsitivă și ne patriotică în acea perioadă. Declarația nu a fost înțeleasă. A spune că a cauzat furoare ar fi puțin. Media umanistă a fost agitată. Rev. Falwell s-a scuzat public la televizor. El a avut atunci răbdarea de a îndura umilința dură din partea crainicului Geraldo Rivera. Aici este citatul său:
“Voi pune toată vina legală și morală asupra acțiunilor teroriste, însă puterea seculară și anti-Creștină l-a convins pe Dumnezeu să nu ne apere. Atunci când o națiune ăl uită pe Dumnezeu și îl alungă din cultură… rezultatul nu este bun.”
Rev. Falwell a fost criticat dur pentru asta. Însă el doar evidenția un principiu spiritual care era foarte bine cunoscut de Puritani de peste 500 de ani. Există o protecție divină pe care Dumnezeu o pune asupra națiunilor ce-l onorează. Însă atunci când o națiune decade în imoralitate, acea protecție divină nu mai continuă. Acel punct este bine înțeles de către Creștini și Evrei, ei știind să-l respecte pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Jacob. Rev. Falwell atenționa că deteriorarea morală a Americii o slăbea din interior. Această slăbiciune morală o lăsa deschisă și vulnerabilă în fața atacurilor din partea dușmanilor săi. Atacurile teroriste din ziua de Marți, 11 septembrie 2001, a amintit el, au fost o consecință directă a îndepărtării Americii de Dumnezeu. Acest lucru a fost o declarație destul de rezonabilă pentru orice avea o perspectivă Puritană. Poate fi înțeles și apreciat de oricine are o părere Biblică despre lume.
Dar în fine, Americanii nu au vrut să audă de asta. Această declarație a Rev. Falwell a fost declarată imediat ca fiind “incorectă din punct de vedere politic”. Puterile ce existau au dus națiunea să-și consume ura asupra “teroriștilor”. Ei erau supărați la omul cel rău, Osama bin Laden! Dumnezeu nu era problem! America tocmai a declarat război teroriștilor! Iar acum ei erau supărați și la Rev. Falwell! În mințile lor, el se amesteca unde nu trebuia, în timpul unei crize!
Naționalismul a condus în zilele de dupa 9-11. Americanii nu mai acceptau să spună: “Am găsit dușmanul, iar acesta suntem noi!”
După atacurile din data de 9-11, Americanii și-au îndreptat ura împotriva altora. Acesta era un comportament titpic pentru națiuni de-alungul timpului. Creștinii Americani erau supărați deasemenea. Doar cei evlavioși dintre ei aveau dorința de a examina reflexia proprie într-un mod adânc după 9-11. Bineînțeles că non-Creștinii Americani nu aveau habar despre ce vorbea Rev. Falwell. Acest lucru nu era surprinzător. Fără o părere lumească, seculariștii nu puteau înțelege. Ei nu știu de problemele spirituale și nici nu vor înțelege vreodată. Ei nu pot “vedea” Providența și judecățile lui Dumnezeu ce apar în destinele națiunilor.
Creștinii fundamentaliști Americani sunt oameni responsabili. Ei deseori arată dorința de a-și asuma povara responsabilității pentru condiția spirituală din America. Ei deasemenea sunt pregătiți să accepte puterea politică ce s-ar putea să apară împreună cu acea responsabilitate, dacă este necesar. Aici este un citat al unui teleevanghelist fimos. El se încadrează în modelul modern al Puritanului din secolul 21.
“Atunci când avem destule voturi să conducem această țară… și când oamenii spun: Destul, vom prelua puterea!” – Pat Robertson, într-un discurs pentru adunarea “Washington for Jesus” din 1980.
Într-o declarație mai recentă din “The 700 Club” în august 2005, teleevanghelistul Rev. Pat Robertson, gazda Christian Broadcasting Network și fondatorul Christian Coalition of America, a făcut cea mai puternică declarație a sa. El a ordonat asasinarea Președintelui Venezuelei, Hugo Chavez.
Acesta a fost un moment sombru pentru Creștinismul American. Pentru ca un Creștin evanghelic să respingă chemarea la rugăciune și să aleagă să ceară uciderea unei alte ființe umane este o nouă dezvoltare gravă. Arată cât de departe au fost politicizați fundamentaliștii Creștini, și cât de pregătiți sunt pentru a-și urmări agenda.
“Nu știu mare lucru despre această doctrină a asasinării, însă dacă el crede că îl vom asasina, atunci cred că trebuie să o facem odată… Avem abilitatea de-a al înlătura și cred ca timpul a sosit ca noi să exercităm această abilitate. Nu avem nevoie de încă 200 de miliarde de dolari pentru un război, doar pentru a înlătura un dictator. Este mult mai ușor de a trimite un număr de agenți sub acoperire ca să îndeplinească misiunea.”
Declarațiile de mai sus sunt din partea Creștinilor Americani. Nu există nicio îndoială că ei își exprimă dorințele sincere și determinate de a persevera și proteja Biserica Creștină din America de orice compromis. Coșmarul lor cel mai mare ar fi ridicarea unui spectru secularizat în America, ce va îndepărta inima Creștină. Într-un asemeni scenriu, cadavrul mort din punct de vedere spiritual al Americii va prelua principalitățile seculare și va forma un fel de putere divină ce a distruge orice fundamentalist care refuză să accepte situația. Mulți Creștini Americani se tem de această posibilitate. Spectrul unei Americi păgâne îi va face să ridice armele peste noapte. Ei cred că acest va fi sfârșitul Americii și tipului de Creștinism cu care s-au acomodat. Sunt determinați să prevină acest lucru orice ar fi. Și sunt pregătiți să folosească orice cale necesară.
Eșecul libertpții din statele seculare este deasemenea o îngrijorare. Acest lucru s-a întâmplat și în Franța după revoluție. S-a întîmplat deasemenea și în Rusia sub comunism, și Germania sub Naziști. Toate acestea sunt o lecție istorică pe care Puritanii moderni o cunosc foarte bine. Ei nu au nicio intenție de a lăsa un dezastru similar să se întâmple în America lor iubită. În niciun caz! Nu când ei stau de pază!
Astfel toată această acțiune politică creată de Puritanii de astăzi este acceptabilă. Creștinii Americani sunt obligați să se ridice și să facă ceva. Povara lor și zelul lor este de a menține moștenirea Creștină a societății în care ei se află. Ei cred că toți credincioșii creștini ar trebui și trebui să fie activați politic și social. Conform felului lor de a gândi, acest lucru este absolut necesar pentru a salva inima și sufletul Americii. Și este credința lor că dominația globală Americană este ultima speranță pentru Creștinism într-o lume tot mai ostilă și periculoasă.
Aceste mesaje politico-religioase nu sunt limitate doar la cler. Ocazional, politicienii se vor alătura chemării de a se ridica la standardele naționale ale Divinității. Următorul este un citat al unui președinte American care era foarte iubit de Puritanii Americani.
“Dacă vom uita vreoată că suntem o Națiune sub Dumnezeu, atunci vom decădea ca Națiune.”
- Președintele Ronald Reagan, 1984
Sunt asemenea declarații o expresie a jingoismului religios? Cred că pe parcusul acestui studiu vom descoperi că nu este așa. Aceste sentimente există de 400 de ani, dacă nu și mai mult. Acești Creștini credincioși sunt foarte serioși. Zelul lor este motivat de o frică reală legată de faptul că dacă națiunea se va depărta de fundația Creștină ce a adusa la măreție încă de la îmceput, atunci America va ajunge la fel ca toate celelalte super puteri dinaintea sa. America va fi un alt domino căzut.
Creștinismul Vestic a văzut multe națiuni ce s-au ridicat și au obținut măreție doar pentru a fi corupte și a se prăbuși. Am văzut ridicarea și cădearea Spaniolilor în anii 1500, Olandezii în anii 1600, Francezii în anii 1700, Imperiul Britanic în anii 1800. Germania și-a încercat norocul în două Războaie Mondiale dezastruoase la jumătatea secolului 20. După război, Rusia și comunismul său roși au încercat să obțină puterea mondială. În ultimii 50 de ani, pământul a fost relativ prosper și sigur sub Negoțul Mondial și dominația militară a Pax Americana.
Fie că ne place sau nu, aceasta este vremea Americii sub soare. Țara a fost bincuvântată foarte mult cu avuție și putere. Problema printre mulți evanghelici este că dacă nu se căiește pentru înstrăinarea sa morală, America poate ajunge ca și celelalte națiuni Creștine ce s-au ridicat la putere, au greșit și au căzut.
Asemenea noțiune nu este neobișnuită. Istoria demonstrează acest model iar și iar. Națiunile sunt binecuvântate de Dumnezeu și se ridică în proeminență. Apoi ele devin grase și egoiste, corupte de averea lor. Declinul inevitabil urmează imediat după în timp ce altă națiune apare să le ia locul.
Îngropată adânc în inima Creștinismului vestic se află memoria a ceea ce s-a întâmplat în Israel sub domnia lui Solomon. Atunci când au căzut în idolatrie, au existat consecințe. Națiunea a fost împărțită și a căzut în declin. Într-un final ei au fost trimiși în lanțuri și captivitate. Oamenii Israelului au fost într-un final împrăștiați în cele patru zări, air pământul Israelului a rămas gol. A rămas așa timp de patru milenii – până în main 1948. Aceasta a fost și rămâne până astăzi, o lesă puternică pentru cei ce îl venerează pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacob.
Deci, sunt Puritanii alături de noi și astăzi? Și dacă da, care este visul lor pentru viitor și agenda lor? Și ce descoperire se află înaintea lor în timp ce istoria Creștinismului Vestic este descoperită? Vom studia aceste probleme în următoarele serii de articole.
