de Theodor D. Pestor, Preşedinte şi pastor al BTH
În creştinătatea de astăzi există abordări nestatornice în privinţa Scripturii, ceea ce duce la greşeli şi de multe ori pricinuieşte confuzie. Sper şi mă rog pentru ca acei care studiază personal adevărurile dispensaţionale să aibă o înţelegere de acurateţe în abordarea doctrinei, a profeţiilor şi teologiei.
Expunerea corectă a adevărului, cu acurateţe în precepte şi scrieri, este de o necesitate evidentă în lumea de azi. Întreaga Scriptură este pentru ca lumea să trăiască cinstit şi, pentru învăţătura noastră, sunt numeroase pilde şi principii nepieritoare, în tot cuprinsul Bibliei. O viaţă curată include şi abordarea dispensaţională a Scripturii, 2 Timotei 3:16 (versiunea NIV a Bibliei), Romani 15:4 (NIV), 2 Timotei 2:15 (NIV), Efeseni 3:2-4 (versiunea ASV), Romani 16:24-26 (ASV), Coloseni 1:24-26 (ASV).
Pe măsură ce studiaţi subiectul, diagramele1 pe care le-am întocmit vă vor ajuta să desluşiţi simetria Cuvântului lui Dumnezeu şi, prin rugă, Dumnezeu vă va deschide ochii, pentru a trăi un avânt al cunoaşterii Cuvântului Său aşa cum nu aţi mai avut vreodată! Scopul este acela ca voi să găsiţi răspunsurile pe care le căutaţi şi cum să înţelegem Scriptura. Acest studiu este scris pentru laici, cât şi pentru cei de profesie teologi sau pastori, pentru a le furniza o creştere şi înlesnire spirituală, Efeseni 4:11-25 (NIV1984), 2 Timotei 2:2 (NIV1984), 2 Timotei 3:14-16 (NIV1984), 2 Timotei 2:14-16 (NIV1984). Scriptura va valida înţelegerea dispensaţională, căutând ceea ce s-a consemnat cu inspiraţie de la Sfântul Duh, nu de la om, 2 Petru 1:19-21 (NIV1984).
Relaţia personală a omului cu Dumnezeu
În studiul despre dispensaţii, vedem că Dumnezeu mereu a oferit prin aceste dispensaţii mijloacele pentru mântuirea omului, dezvăluind lucrarea Sa şi nevoia oamenilor de a-şi însuşi acest dar prin credinţă, cu supunere.
Un exemplu poate fi dat din prima şi a doua dispensaţie a lui Dumnezeu: Adam şi Eva au putut mânca din Pomul Vieţii fără oprelişte, pomul lăsat de Dumnezeu, însă ei au ales să mănânce din Pomul Cunoaşterii binelui şi răului. Aflăm că după ce au păcătuit, şi-au acoperit goliciunea cu frunze, lucru care însă nu era din trup şi era insuficient pentru a le schimba circumstanţele păcatului; ulterior, Dumnezeu i-a acoperit printr-un sacrificiu al sângelui, pe care doar El l-a hărăzit. Ei au primit acest acoperământ cu piei de animale (credinţă), cărora li se vărsase sângele, lăsând deoparte acoperământul de frunze pe care şi-l făcuseră (lucrarea lor, fără de sânge) şi au acceptat ceea ce le-a oferit Dumnezeu, lucru suficient pentru ofranda pentru păcat, aşa cum aveau nevoie. Geneza 3 (versiunea NIV).
Adam şi Eva nu au meritat iertarea Lui, şi nici un om nu o merită sau nu o va merita. Singura cale pentru iertare este ca Dumnezeu să o dăruiască şi El a făcut asta prin Domnul Isus Hristos, 1 Ioan 5:9-14, Romani 10:9, Faptele 4:10-12, 1 Corinteni 15:1-4 (versiunea NIV1984). Cei care primesc responsabilitatea pentru păcatul lor şi pentru natura păcatului, primindu-L pe Isus Hristos prin credinţa trebuincioasă, vor deveni copii ai ispăşirii Lui, Tit 3:5 (versiunea KJV), Efeseni 2:5-9 (NIV1984), Evrei 11:6 (NIV1984). Astăzi, fără Isus, nimeni nu poate oferi mijloacele pentru iertare, nu poate primi iertarea. Omenirea piere din cauza propriului refuz şi prin eforturile proprii, în locul căii rânduite de Dumnezeu, Ioan 3:16-21 (NIV).
Mântuirea este găsită în fiecare dispensaţie, văzându-se în felul în care aceste adevăruri au lucrat de-a lungul istoriei dispensaţiilor (a se vedea capitolul despre mântuire). Reţineţi, ispăşirea a început cu Dumnezeu, înainte de facerea pământului, şi merge de-a lungul istoriei omenirii, Efeseni 1:1-6, 1 Petru 1:20 (NIV1984). Astăzi, dacă acest lucru s-a petrecut în viaţa voastră – aveţi nevoie să trăiţi din belşug viaţa pe care Dumnezeu vrea să o trăiţi pentru a-L descoperi, pentru a-I descoperi Cuvântul şi creaţia, lucruri înlesnite prin înţelegerea dispensaţională. 2 Corinteni 5:17-21 (NIV).
Dragostea desăvârşită a lui Dumnezeu ar trebui să îi conducă şi pe cei rătăciţi, şi pe cei ispăşiţi, să îi ducă spre a şti că totul este întru mântuirea veşnică şi prin lucrările Sale, 2 Corinteni 5:14 (KJV). În ştiinţa Lui veşnică şi înainte văzătoare, Dumnezeu ne-a predestinat (predeterminat), chemându-ne şi curăţindu-ne prin lucrarea încheiată a Domnului Isus Hristos, prin răspunsul nostru dat Lui, El oferindu-ne har pentru poziţia noastră, acum şi în veci, Romani 8:12, 29-30 (NIV), Ioan 17 (NIV), 1 Ioan 4 (NIV). Iar ca ispăşiţi, noi trebuie să trăim precum cineva rupt de ticăloşia lumească, însă fără a ne izola de lume, ci dând mărturia noastră prin fapte, cu cuvinte plăcute lui Dumnezeu, împărtăşind adevărurile lui Dumnezeu (slăvit fie-I numele), 2 Timotei 2:15 (NIV), Evrei 11:6 (NIV), Iacov 4:8 (NIV), Romani 12:1,2 (NIV1984), 1 Corinteni 5:9-11 (NIV1984), 2 Corinteni 5:13-22 (NIV1984). Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care ajung să Îl cunoască. Calea de a ajunge să Îl cunoşti personal este aceea de a studia sursa revelaţiei Sale, cuvintele Sale regăsite în Biblie.
Ca şi copii ai lui Dumnezeu, suntem datori să ştim cum să descoperim adevărurile aflate în Scripturi şi istoria care stă în spatele mântuirii, dându-ne limpezime în demersul studiului nostru, în învăţătura şi predicarea cuvântului lui Dumnezeu în numele Lui, Evrei 5:11, 6:1-2 (NIV), 2 Timotei 3:16-17 (NIV), Romani 15:4 (NIV). De aceea este importantă teologia dispensaţională, împreună cu teologia practică şi alte studii ale disciplinei Teologie sistematică. Cuvântul „teologie” nu este unul complex, el înseamnă studiul sau învăţăturile lui Dumnezeu.
Confuziile din ziua de astăzi privind înţelegerea Scripturii
Înţelegerea dispensaţiilor lui Dumnezeu nu este opţională pentru credinciosul de astăzi, căci ea oferă o înţelegere sistematică clară a lucrărilor lui Dumnezeu, de la începutul timpului. Studiul dispensaţional furnizează desluşirea cadrului în care s-au petrecut totalmente lucrările lui Dumnezeu. Acurateţea este foarte importantă în studiile biblice, nu doar în studiul lingvistic, ci şi pentru înţelegerea vederii de ansamblu a lucrării lui Dumnezeu de-a lungul istoriei omenirii, de la începuturile creaţiei până la sfârşitul tuturor lucrurilor, cum este pomenit în Biblie. Fiecare dispensaţie individuală trebuie privită şi laolaltă cu altele, şi de sine stătătoare, biblic vorbind, pentru a putea obţine o desluşire limpede a simetriei scripturale. Adevărul dispensaţional rezultă într-un echilibru cu armonia şi frumuseţea întregii Scripturi!
Nu ar trebui să fim vreodată reţinuţi sau îndărătnici atunci când vine vorba despre cunoaşterea cuvântului lui Dumnezeu şi descoperirea adevărului aflat în Scriptură. Trebuie să examinăm cuvântul lui Dumnezeu, atunci când cineva ne indică un adevăr pe care l-am scăpat din vedere sau despre care am fost greşit informaţi înainte. Este o lipsă de judecată sănătoasă când cineva nu încuviinţează părerea altcuiva privind Scriptura, fără a avea o deplină înţelegere asupra acelui subiect. Luaţi amine, Biblia este infailibilul cuvânt al lui Dumnezeu, inspirat prin Sfântul Duh. Dumnezeu, în sfinţenia şi natura Sa transcendentă, a dezvăluit adevărul lucrărilor Sale faţă de omenire, 2 Petru 1:19-21 (NIV). Învăţătura dispensaţională este revelarea intrării Sale în lume, implicând şi o conducere menită să sublinieze slava Sa (administrarea ei), Efeseni 3 (KJV). Dumnezeu este dincolo de universul material şi nesfârşit, însă iubirea Sa intră şi în treburile lumeşti, Romani 5:5-9 (NIV1984), Ioan 3:16 (NIV1984), 1 Ioan 5:9-14 (NIV1984), Ioan 1:1,14 (NIV1984), Filipeni 1:5:11 (NIV1984). Ah, cât de grozavă şi frumoasă este lucrarea prin dragoste a lui Dumnezeu faţă de omenire!
Ca atare, în acest studiu despre dispensaţie, să căutăm a fi precişi şi corecţi în desluşirea abordării Scripturii. Urmărind să fim înţeleşi de fraţii şi surorile întru Domnul, respectând poziţia lor biblică, înainte de a ne grăbi să credem că ei au o poziţie greşită.
Mulţi oameni din ziua de azi nu au descoperit frumuseţea şi armonia adevărurilor dispensaţionale date întru înţelegerea Bibliei. Iar asta din cauza unei apropieri interpretative de tip „lasă-mă să te las” sau „după bunul plac” a Scripturii, producând confuzie din pricina ideilor preconcepute.
Abordarea gen „lasă-mă să te las” a Scripturii nu va duce vreodată pe cineva spre izbăvire, ea face ca mulţi oameni să aibă un sentiment de împotmolire în starea prezentă: ei nu vor aprofunda studiul Cuvântului lui Dumnezeu, care este temelia adevărului biblic, ei pun simţămintele mai presus de fapte. Trăirea şi simţământul creştinului practicant sunt importante, însă ele nu ar trebui să ia vreodată locul, exclusiv, cunoaşterii cuvântului lui Dumnezeu. Credincioşii sunt supuşi puterii Satanei şi cultelor, dacă nu sunt înrădăcinaţi în cunoaştere sau crescute conform Scripturii, 2 Corinteni 4:3-5 (KJV), 1 Ioan 4:1 (KJV), 2 Corinteni 11:13-15 (NIV). Abordarea „după bunul plac” îi lasă pe oameni potenţiale victime ale unor învăţături imature şi greşite ale oamenilor şi tradiţiilor, Evrei 5:11-16 (NIV), Efeseni 4:14 (KJV).
Mulţi credincioşi nu au urmat nişte exegeze bune, în demersul lor de aflare a administrării (dispensaţiilor) lui Dumnezeu în decursul istoriei. Unii produc confuzie şi greşeli, ca rezultat al unei opinii teologice a legământului (căutând o unificare a Bibliei doar pe baza legămintelor şi a Legământului Ispăşirii) sau amestecând opinia lor cu o perspectivă dispensaţională greşită (făcând un legământ al dispensaţiei) a Scripturii. Mulţi se concentrează pe Scriptură crezând că are doar o singură dispensaţie, în loc să caute rânduielile unice, multiple, pe care Dumnezeu le-a înfăptuit în cuprinsul Scripturii. Şi, pe de altă parte, dispensaţionaliştii au amestecat părerile lor dispensaţionale cu Teologia Legământului, în loc să păstreze cele două discipline distincte, în privinţa preceptelor şi desluşirii lor. Unii dispensaţionalişti nu au o călăuzire consistentă în legătură cu principiile sau reperele lor. Acest studiu va arăta cum să înţelegi şi să schimbi erorile cuiva, în abordarea greşelilor dispensaţionale şi a celor ale teologiei legământului, în interpretarea lor.
O dispensaţie nu este legământ, iar un legământ nu este dispensaţie; însă ambele au loc prin înţelegerea lucrării complete a lui Dumnezeu. Există principii călăuzitoare care indică o dispensaţie, aşa cum există şi principii care arată un legământ, iar noi vom continua prin a sublinia aceste diferenţe dintre ele.
Alte motive pentru opoziţie sunt cele gen „ceea ce au crezut ei dintotdeauna” (o chestiune trupească). La vremea cuvenită, va fi un atac direct de la vrăjmaşul Satana, care încearcă să păstreze omul în confuzie. Să sperăm şi să ne rugăm, aidoma lui Pavel pentru oamenii din Efes, ca ochii lor să se deschidă, Efeseni 1:15-16 (KJV). Problema dată este studierea scripturii, pentru a vedea dacă aceste fapte există acolo. Cine studiază Cuvântul lui Dumnezeu va găsi puteri proaspete şi înţelegerea vieţii personale, cu o mai mare abilitate de a-şi aplica cuvântul Scripturii.
Această abordare simetrică oferă o desluşire a evenimentelor trecutului, prezentului şi viitorului, a faptelor lui Dumnezeu. Oricum, cunoaşterea dispensaţiilor nu este o chestiune care să izbăvească pe cineva de păcat sau să îi dea viaţă veşnică, însă îi dă o înţelegere clară a voii lui Dumnezeu, anume ca „oricine să poată fi mântuit.” Dispensaţiile arată cum a adus Dumnezeu izbăvirea pe pământ, în fiecare perioadă a istoriei dispensaţiilor. Şi cum omul a trebuit să îşi arate credinţa şi supunerea faţă de legiuirile pe care El le-a rânduit.
Definiţia dispensaţiei şi întrebuinţarea traducerii şi teologiei
În capitolele următoare, oferim o tălmăcire mai clară a felului în care aceste repere sau principii de călăuzire se leagă de dispensaţii. Însă, mai întâi, este importantă definirea termenului de dispensaţie. Este un termen biblic, folosit de un anumit număr de ori în Scriptură, şi ar trebui să fie parte a disciplinei Teologiei Sistematică:
Definiţia biblică a dispensaţiei este administrarea legilor rânduite de Dumnezeu.
Dispensaţia
1. NT:3622 oikonomia; din NT:3623; administrare (a unei locuinţe sau proprietăţi); mai exact, o „economie” (în sensul religios al cuvântului), ediţia KJV – dispensare, îngrijire.
2. NT:3623 oikonomos; din NT: 3624 şi pe baza NT: 3551; un rânduitor al casei (adică administrator) sau supraveghetor, altfel spus, un angajat cu această abilitate; prin extensie,un agent fiscal (trezorier); la figurativ, un predicator (al Evangheliei): KJV – şambelan, guvernator, îngrijitor.
3. NT: 3624 oikos; de afinitate sau asemănare incertă; sălăşluire (în sens mai mult sau mai puţin larg, literal sau figurat); în mod implicit, sensul de familie (mai mult sau mai puţin literal sau figurat); KJV – casă, locuinţă, templu.
4. NT: 3551 nomos; de la cuvântul de bază nemo (a porţiona, îndeosebi hrană sau nutreţ la animale); lege (prin ideea de folosire prescriptivă), cazul genitiv (reglementare), mod specific (al lui Moise, [referitor inclusiv la volum]; şi aidoma în Evanghelie), sau figurativ (despre un principiu): KJV – lege.
1,2,3,4 (din lucrarea Biblesoft’s New Exhaustive Strong’s Numbers and Concordance with Expanded Greek-Hebrew Dictionary. Copyright (c) 1994, Biblesoft and International Bible Translators, Inc.)
Traducerea biblică
Cuvântul este un termen scriptural, folosit într-un număr de ori în Scriptură, şi tradus:
Greacă – oikonomian – oikonomia – oikonomias (KJV – traducerea King James, NIV – New International Version).
1. Traducerea dispensaţiei (versiunea KJV), în Coloseni 1:25 (tradusă în NIV ca însărcinare)
2. Traducerea dispensaţiei (KJV), în Efeseni 1:10, (omisă în traducerea din NIV)
3. Traducerea dispensaţiei (KJV), din Efeseni 3:2, (tradusă ca ocârmuire în NIV)
4. Traducerea dispensaţiei (KJV), din 1 Corinteni 9:17, (omisă din traducere în NIV)
5. Traducerea frăţiei (KJV), din Efeseni 3:9, (tradusă în NIV ca rânduială)
6. Traducerea isprăvniciei (KJV) din Luca 16:2-4, (tradusă în NIV ca diriguire, cârmuire).
Este deranjant când vedem traducători încălcând regulile unei bune traduceri din original, din pricina unor prejudecăţi; alegerea întrebuinţării unui cuvânt eronat sau omiterea cuvintelor biblice valide, care dau înţelesul cuvenit unui text. Acest lucru produce o traducere incorectă sau incompletă a originalului, aşa cum se poate vedea îndeosebi în traducerea cuvântului de faţă, ‚dispensaţie’. Putem vedea că ‚dispensaţie’ este un cuvânt biblic care ar trebui tradus printr-unul din aceşti termeni: dispensaţie, rânduială, isprăvnicie, ocârmuire sau legiuire, potrivit echivalentelor cuvintelor sau combinaţiilor de cuvinte traduse în limba engleză.
Studiul dispensaţional nu este o mişcare
În cele ce urmează, avem 7 dispensaţii2. Şi există şapte principii călăuzitoare3 în această structură, pentru ca dispensaţiile să poată exista. Fiecare din cele 7 dispensaţii este distinctă şi nu trebuie amestecată prin principii greşite care să fie aplicate în încercarea de unificare a scripturii. Studierea dispensaţiilor nu este o mişcare, ci o disciplină care să ordoneze lucrările progresive ale lui Dumnezeu în ordinea cuvenită, prin dispensaţii, (un termen bun pentru sensul acestei fraze de acum este „rânduieli”).
Studiul dispensaţional nu trebuie considerat a fi o mişcare, ci un adevăr fondat pe scriptură. Dispensaţiile clarifică abordarea omenirii de către Dumnezeu, de la vremea în care El şi-a menit planul pentru om, cât şi implementarea felului în care omul avea să înfăptuiască rânduiala Sa. Oricum, dacă istoria se repetă, vor exista şi cei care se opun unui studiu de acest fel. Ei vor reprezenta eronat o atare studiere, numindu-l ‚dispensaţionalism’ sau ‚ultra-dispensaţionalism’, încercând să facă din el o mişcare şi ceva demn de a fi respins.
De ce oare? Este greu să ştii intenţia fiecărui creştin, însă cel mai adesea din cauza ignoranţei sau a refuzului de a schimba ceea ce a fost fiecare învăţat în şcoală sau în seminar. Înţelegerea şi abordarea necesită o creştere spirituală şi o evaluare corectă a adevărului dispensaţional, aşa cum îl va vedea cineva ataşat de Scriptură şi, implicit, cu gândire conformă ei.
‚În nici un fel studierea dispensaţiilor (rânduielilor) nu este o mişcare!’
Întocmirea Bibliei
Ar fi de ajutor să înţelegem că Biblia nu este culeasă pentru a reflecta dispensaţiile, ci potrivit subiectelor lor: Desăvârşire, Istoric, Poeme, Prooroci importanţi, Prooroci mai puţin însemnaţi, Evanghelii, Faptele (istorice), Epistolele lui Pavel, Epistolele în general şi Apocalipsa.
Dacă ar fi fost aranjate potrivit dispensaţiei, ele ar fi dezvăluit ordinea lucrărilor lui Dumnezeu potrivit dispensaţiei.
De asemenea, cărţile individuale, precum Faptele Apostolilor, sunt învăţături despre două dispensaţii aflate în tranziţie – dispensaţia Făgăduielii şi dispensaţia Harului, aşa cum una se încheie, iar cealaltă este în dezvoltare. Un alt exemplu este cartea Genezei, ea acoperă viaţa, dezvoltarea şi tranziţia a patru dispensaţii – cea a Neprihănirii, dispensaţia Conştiinţei, cea a Stăpânirii Omeneşti şi începutul tranzitoriu al dispensaţiei Făgăduielii.
Cea mai mare parte a Bibliei este scrisă despre Dispensaţia Făgăduielii şi Naţiunea lui Israel. Majoritatea cărţilor Noului Testament au fost scrise de apostolul Pavel vizând Dispensaţia Harului, chemarea bisericii, ca trup al lui Hristos.
Cartea Apocalipsei este scrisă despre viitorul profeţit al judecăţii punitive a două dispensaţii (atât cea a Harului, cât şi a Făgăduielii), adică mânia pedepsitoare a lui Dumnezeu asupra lumii. Cartea Apocalipsei acoperă tranziţia dispensaţiei Împărăţiei, cea de pe pământ, şi se încheie cu Împărăţia veşnică sau Dispensaţia Împlinirii Timpurilor.
Cărţile Bibliei, ordinea lor potrivit tipului de literatură
Ca atare, Biblia noastră, după divizarea testamentelor vechi şi nou, este mai apoi divizată după tipul de literatură conţinut şi nu într-o ordine cronologică dispensaţională. Cuvântul ‚Biblie’ înseamnă o culegere de cărţi, iar aceste cărţi au fost sau sunt categorisite potrivit descrierii lor, după cum urmează:
Vechiul Testament:
1. Pentateuh – primele cinci cărţi ale Bibliei – Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii şi Deuteronomul.
2. Cărţile istorice – Iosua, Judecători, Rut, 1 Samuel, 2 Samuel, 1 Împăraţi, 2 Împăraţi, 1 Cronici, 2 Cronici, Ezra şi Neemia.
3. Cărţile de înţelepciune sau poeme – Iov, Psalmi, Proverbe, Cântarea Cântărilor şi Plângerile lui Ieremia.
4. Prooroci importanţi: Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia, Ezechiel şi Daniel; ei sunt denumiţi importanţi datorită mărimii cărţilor.
5. Profeţi mai puţin importanţi: Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Ţefania, Hagai, Zaharia şi Maleahi. Sunt numiţi de mai puţină importanţă din cauza mărimii cărţilor lor, lucru care poate lăsa o impresie falsă; ei sunt la fel de importanţi ca proorocii majori.
Noul Testament:
1. Evangheliile sinoptice: Matei, Marcu, Luca, Ioan.
2. Cărţile istorice: Faptele Apostolilor.
3. Epistolele paveliene: Romani, 1 Corinteni, 2 Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, 1 Tesaloniceni, 2 Tesaloniceni, 1 Timotei, 2 Timotei, Tit, Filimon, posibil şi Evrei. Apostolul Pavel este apostolul neamurilor gentile, cel căruia i s-a încredinţat dezvăluirea deplină a Tainei dispensaţiei şi el a scris majoritatea cărţilor Noului Testament.
4. Epistolele generale: Evrei, Iacov, 1 Petru, 2 Petru, 1 Ioan, 2 Ioan, 3 Ioan şi Iuda.
5. Apocalipsa.
Ar fi de ajutor, aşadar, să se ţină seamă de corespondenţa scripturilor faţă de ordinea fiecărei dispensaţii, în timpul studierii lor.
Teologie sistematică
Înainte de a purcede deplin în studiul dispensaţiilor, este importantă relaţionarea cu teologia sistematică. În studiile Teologiei Sistematice ar trebui să fie o categorie, numită Teologie Dispensaţională (Teologia Sistematică este studiul despre Dumnezeu şi lucrările Sale). Un studiu dispensaţional al scripturii ar trebui să fie o subcategorie în cadrul disciplinei studiilor sistematice (Dispensaţia este studierea rânduielilor şi lucrărilor lui Dumnezeu din cuprinsul Scripturii). Cele ce urmează sunt categoriile din Teologia Sistematică, printre care ar trebui inclusă şi dispensaţia.
1. Învăţătura despre Dumnezeu (Teologie).
2. Învăţătura despre Biblie (Bibliologie).
3. Învăţătura despre Hristos (Cristologie).
4. Învăţătura despre Duhul Sfânt (Pneumatologie).
5. Învăţătura despre om (Antropologie).
6. Învăţătura despre păcat (Hamartiologie).
7. Învăţătura despre îngeri (Angeologie).
8. Învăţătura despre mântuire (Soteriologie).
9. Învăţătura despre rânduielile lui Dumnezeu (Teologie Dispensaţională)
10. Învăţătura despre Biserică (Ecleziologie).
11. Învăţătura despre sfârşitul veacurilor (Escatologie).
Să sperăm că Dumnezeu vă va binecuvânta studiul legat de învăţătura dispensaţională, iar înţelegerea vă va fi luminată pentru a vă oferi siguranţă şi nădejde pentru cele veşnice!
Sfaturi pentru abordare
Evangheliştii, pastorii şi dascălii de astăzi trebuie să aibă o înţelegere limpede asupra adevărului dispensaţional, întru călăuzirea turmei lor către maturitate. În cele ce urmează, iată câteva motive pentru a cunoaşte adevărurile dispensaţionale regăsite în Cuvântul lui Dumnezeu:
• Cunoaşterea locului în care se regăseşte adevărul dispensaţional va ajuta fraţii şi surorile în abordarea problemelor lor, putând aplica corect învăţătura biblică.
• Informarea corectă este importantă pentru mărturisirea noastră în faţa necredincioşilor.
• Învăţătura dispensaţională dă stabilitate şi călăuzire credincioşilor din ziua de astăzi.
• Ea conferă ordine şi înţelegere faţă de întrebările dificile.
• Ea îi protejează pe credincioşi de a cădea în aceleaşi greşeli cărora le-au căzut pradă alţii.
• Învăţătura dispensaţională îl ocroteşte pe credincios de a fi amăgit de false învăţături, glăsuite eronat.
• Cunoaşterea adevărurilor dispensaţionale dă libertatea de închinare împreună cu alţi credincioşi, fără a cădea în aceleaşi greşeli pe care le-au îmbrăţişat aceştia, din pricina lipsei de abordare dispensaţională faţă de Scriptură.
• Când înţelegi un adevăr dispensaţional, vei fi capabil să descoperi care te ţine în confuzie, pentru a nu-i eroda temelia credinţei.
• Cunoaşterea adevărurilor dispensaţionale ale lui Cuvântului lui Dumnezeu dă limpezime şi desluşire, în timp ce alte religii ce se pretind creştine sunt eronate în practicile lor religioase, care însoţesc credinţa omului (Efeseni 4:14,16; NIV).
• Adevărurile dispensaţionale arată felul în care Dumnezeu a lucrat, de-a lungul istoriei, de la începutul lumii, dăruind izbăvire pentru toţi cei care I-au primit Cuvântul.
• Dispensaţiile oferă o înţelegere sistematică a întregii Biblii, limpezind confuzia care a bântuit biserica încă din primul secol.
• Se pune ordine în revelaţia istorică şi progresivă a abordării de către Dumnezeu a omului, de la începutul lumii, şi se arată cum evenimentele viitoare se leagă împreună într-o simetrie.
• Dispensaţiile arată diferenţele dintre evenimentele istorice şi schimbările survenite ulterior, precum şi de ce.
• Dispensaţiile oferă o înţelegere – arătând cine şi de ce a scris fiecare pasaj – a scopului pentru care a fost scris – şi cum se leagă laolaltă în lucrările lui Dumnezeu din decursul istoriei.
În concluzie, creştinii nu trebuie să „spiritualizeze” cuvântul lui Dumnezeu sau să spună „minciuni spirituale” care dăunează lucrării lui Hristos în lume. Întreaga Scriptură prinde viaţă într-un mod ordonat, progresiv şi lămurit, ajutându-ne să înţelegem creaţia lui Dumnezeu, prin exemple din viaţa reală. (2 Timotei 3:15,16 – NIV; 2 Petru 1:19-21 – NIV; Romani 15:4 – NIV).
Cele şapte principii călăuzitoare sau cheie care deschid calea spre înţelegerea celor şapte dispensaţii biblice
Înţelegerea principiilor cheie sau călăuzitoare este baza pentru desluşirea dispensaţiilor. Continuitatea şi claritatea biblică a dispensaţiilor relevă simetria lucrărilor lui Dumnezeu, în tot cuprinsul Bibliei. Înţelegerea acestei simetrii arată felul în care evenimentele biblice se coagulează împreună, deschizând inimile şi minţile către lucrările extraordinare ale lui Dumnezeu întru izbăvirea omenirii.
Dispensaţiile reflectă trăsăturile lui Dumnezeu privind unitatea Sa (dumnezeirea), planul (creaţia) şi ordinea (simetria), arătând că numai Dumnezeu putea întocmi un astfel de plan, deoarece doar El cunoaşte începutul şi sfârşitul, Apocalipsa 1:8, 21:6, 22:13; Geneza 1:1; Ioan 1:1-4, 14; Efeseni 1:4; Evrei 1:10. Dumnezeu este veşnic şi transcendent, însă pătrunde şi lucrează în vieţile oamenilor. Adevărurile dispensaţionale arată că Dumnezeu nu este o divinitate a confuziei, întâmplării sau hazardului, ci a ordinii, lucrând bine în vederea rânduirii planurilor sale, de-a lungul istoriei, pentru scopul avut cu omenirea. O dispensaţie relevă reperele de căpătâi între care un om îşi poate trăi responsabilităţile, privilegiile şi consecinţele faptelor.
Dumnezeu nu vrea să avem o relaţie şi o frăţie cu El din obligaţie sau ca îndatorire, ci vrea ca inimile să ne fie pline de apreciere şi să arătăm gratitudine. (Omenirea este îndemnată la gratitudine – Coloseni 2:7, 3:15, 4:2; Evrei 12:28). (A nu mulţumi înseamnă a strica o relaţie, Romani 1:18-22). El a oferit această relaţie ca dar, de la începutul creaţiei, pentru toată omenirea, însă numai acei care i-au primit darul prin Evanghelie pot trăi deplina bucurie a acestei relaţionări, vezi Geneza 2-4, Romani 4:1-8, Romani 6:23, Ioan 3:16, Tit 3:5, 2 Corinteni 4:1-7.
Următoarele şapte dispensaţii au aceste principii îndrumătoare, principii cheie arătând consistenţa menirii, ordinii şi unităţii lucrărilor lui Dumnezeu. Adevărurile dispensaţionale aduc viaţă şi frumuseţe în simetria menirii lucrurilor şi ne ocrotesc de căderea în confuzie.
Cele şapte precepte cheie ale dispensaţiei survin toate în economia istorică a fiecărei dispensaţii în parte. Ori de câte ori începe o nouă dispensaţie, Dumnezeu dă reguli sau modifică vechile legiuiri, făcând schimbări conforme cu noua dispensaţie. Noua dispensaţie începe odată cu eşecul celei care era în vigoare la acea vreme, păcatul făcând ca această nouă dispensaţie să înceapă. Vechea dispensaţie începe să pălească, pe măsură ce noua dispensaţie se iveşte, ia amploare, până ce ajunge să fie în deplină vigoare. Toate cele şapte elemente cheie pot fi văzute guvernând o schimbare dispensaţională.
Dacă o dispensaţie nu are eşecul produs de păcat, având ca urmare încheierea răbdării lui Dumnezeu în faţa acestuia, dispensaţia nu se va schimba. Ultima dintre dispensaţii, cea a Sfârşitului Veacurilor, nu se încheie printr-un eşec, ca atare, nu este necesară vreo judecată punitivă sau perioadă de tranziţie, vezi Efeseni 1:10.
De asemenea, prima dispensaţie, Dispensaţia Neprihănirii, nu a avut la începuturile ei vreo perioadă de tranziţie pricinuită de păcat, căci Dumnezeu făcuse tot ceea ce era creaţie existentă în mod desăvârşit, nici un eşec precedând începuturile creaţiei, vezi Geneza 1-2. Dacă omenirea nu ar fi păcătuit în Grădina Edenului, ar fi existat o singură dispensaţie în întreaga veşnicie, Geneza 3:22,23.
Cele şapte principii regăsite în cadrul unei dispensaţii:
Prin cele şapte adevăruri sau principii călăuzitoare, există un şir de repere consistent pentru toate cele şapte dispensaţii. Ele vor funcţiona în toate cele 7 dispensaţii şi, dacă nu există vreun eşec al dispensaţiei, atunci nu va apărea una nouă sau vreo schimbare dispensaţională.
1.) Primul principiu-cheie sau călăuzitor pentru înţelegerea dispensaţională constă în adevărurile universale. Ele sunt concordante cu sfinţenia, neprihănirea şi dreptatea veşnice ale lui Dumnezeu. De asemenea, adevărurile universale sunt legate de legile creaţiei, fie că acestea au fost revelate sau sunt încă ascunse, pentru ca El să le dezvăluie într-o revelaţie ulterioară, Marcu 13:31, 2 Timotei 2:15, Tit 1:3, Psalmi 119:89, 103, 130, 160, 12:6, 18:30, 33:4,6, 68:11, 105:7-9.
Exemple:
a. Dumnezeu este veşnic, arătând slavă, milostivire, iubire etc., Romani 5:1-11, 1 Ioan 3:1, 4:7-21, Galateni 5:22,23.
b. Un bărbat sau o femeie vor fi mereu bărbat, respectiv femeie, nu îşi vor schimba sexul. Creaţia lui Dumnezeu va fi mereu aşa cum El a făcut-o, Geneza 1:21, 27, 2:9, Matei 19:4.
c. Omul este creat veşnic, el este răspunzător pentru încrederea în Dumnezeu şi obedienţă, Ecleziastul 3:11.
d. Pământul este ţinut în existenţă de Dumnezeu, prin formulele create de El – materia va fi mereu o substanţă materială a universului, având masă, ocupând spaţiu, fiind convertibilă în energie etc., Psalmi 19, Psalmi 3:5, Iov 32-42, Isaia 55:6.
Prin dispensaţii, noi adevăruri universale sunt date, pe măsură ce El le dezvăluie omenirii, ele fiind incluse laolaltă cu cele care vor veni pentru eternitate, sau cu cele trecute. Noile legi revelate, adevăruri universale care pot fi de la începutul dispensaţiei ori pe măsură ce ele se dezvoltă.
Adevărurile universale sunt/au fost dezvăluite conform rânduielii gândite de Dumnezeu, iar dacă legile universale au fost revelate mai târziu, în decursul istoriei, nu înseamnă că ele nu sunt universale sau neimportante, ci doar că au o legătură cu o anume dispensaţie făcută de Dumnezeu. Nici un adevăr universal nu contrazice un alt adevăr universal anterior.
De exemplu: cele 10 porunci au fost date la mai bine de două mii de ani de la creaţie, iar trei dispensaţii veniseră şi trecuseră. Cele 10 porunci erau sfinte şi morale, încă înainte de a fi date omenirii, deşi nu erau cunoscute înainte de a fi relevate prin Legile lui Moise. Biblia spune că legea a fost adăugată dispensaţiei, arătând sfinţenia lui Dumnezeu şi incapacitatea omului de a fi supus legii. Legea arată omul în păcatul şi păcătoşenia lui, este limpede din Romani 3:19,20, cât şi lipsa lui de putere de a se supune legii, Romani 7:7-13, Galateni 3:19.
Un alt exemplu al adevărurilor universale a fost legea ispăşirii, prin întrupare, pe care a dăruit-o Dumnezeu. A fost dezvăluită progresiv omenirii, fiind gândită din veşnicia trecută şi fiind dusă în planul tuturor celor 7 dispensaţii, Galateni 4:4,5, Ioan 1:1,14, Romani 5:6, Efeseni 1:4, Ioan 17:5, Geneza 3:15, Apocalipsa 22.
Adevărurile universale relevate prin cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie vreodată încălcate de cercetările şi descoperirile ştiinţifice omeneşti. Cuvântul lui Dumnezeu este călăuza care trebuie folosită atunci când se întreprinde o aventură ştiinţifică – „scopul nu scuză mijloacele”. Dacă studiile dispensaţionale, ca parte a altor studii ale Teologiei Sistematice, au fost utilizate pentru descoperirea adevărului, nu vor fi încălcări sau contradicţii în înţelegerea a ceea ce este moral. De asemenea, ar însemna o mai bună înţelegere, atunci când descoperim universul nostru, odată ce Dumnezeu este creatorul acestuia şi El pune preţ pe neprihănire, Romani 1:18-23, Evrei 1:2, 11:3, 2 Corinteni 1:12, 7:1.
2.) Al doilea principiu cheie sau călăuzitor regăsit într-o dispensaţie este regula că aceasta s-a schimbat sau a fost modificată din cauza eşecului omului din cadrul fostei dispensaţii sau a împlinirii ei, ca eveniment al planului lui Dumnezeu.
Exemple de reguli care s-au schimbat:
a. Mediul înconjurător horticol s-a schimbat de la Geneza 3:17-19, buruienile şi scaieţii răspândindu-se, iar apa pentru vegetaţia dinaintea potopului s-a schimbat după acesta, apărând şi ploile din cer, Geneza 2:6, Geneza 6:17, 7:11,12; 9:8-14.
b. Noianul de apă de pe pământ s-a schimbat, nemaifiind în acea formă după potop, Geneza 7:4, 10-11.
c. Legile dispensaţionale ale alimentaţiei s-au schimbat, de la consumul exclusiv al roadelor vegetaţiei, Geneza 3:19, 9:3, la consumul cărnii animale, după potop, Geneza 9:1-6. Apoi s-au schimbat iarăşi în Dispensaţia Făgăduielii, consumându-se doar anumite animale, Leviticul 11:1-47, iar apoi, în dispensaţia de astăzi, putem mânca tot soiul de animale, Romani 14:14, 20; 1 Timotei 4:3. În fine, în Dispensaţia Sfârşitului Veacurilor, vom putea iarăşi să mâncăm din Pomul Vieţii şi nu vor mai fi consumate animale, Apocalipsa 2:7; 22:2; 13-15, 19.
d. Există acele schimbări şi modificări dispensaţionale în ocârmuirea pământului, în conducerea familiei, primind călăuzire direct de la Dumnezeu, a se vedea Geneza 2:15-18, de la populaţia unei naţii până la Turnul Babel, Geneza 11:1-4, şi apoi multele naţiuni cu responsabilităţi individuale, Romani 13:1-7. Mai există şi lucrările făcute printr-un organism spiritual conducător, care s-au schimbat odată ce dispensaţiile au eşuat şi judecata punitivă a fost încheiată, Dumnezeu comunicând direct cu omenirea, Geneza 4:1-16; 6:13-22, apoi cu naţiunea lui Israel în Dispensaţia Făgăduielii, Geneza 12:1-3, iar acum printr-un organism numit Trupul lui Hristos, în Dispensaţia Harului, Efeseni 1:18-23; 2:14-18. În cele din urmă, va fi o rămăşiţă a poporului evreu, Ţefania 3:8-20, şi dintre ei Noua Naţiune a Israelului care va stăpâni cu toţi cei izbăviţi, sub Mesia, iar apoi cu Treimea şi Dumnezeu Tatăl, Apocalipsa 22:12-17, 1 Corinteni 15:27, 28, Ioan 10:30, Ioan 13:3, Ioan 17:5, 1 Corinteni 15:23-25.
e. Sunt schimbări dispensaţionale în abordarea lui Dumnezeu, Geneza 3:8,9, prin capul familiei, Geneza 4:1-5; 7:1; 8:20,21; Iov 1:1-5, apoi printr-o orânduire preoţească pământeană, Evrei 10:11, cu sacrificii de animale. După ce a intrat în vigoare Noul Legământ, fără preot pământean, ci cu unul ceresc, Evrei 10:5-18, prin Mijlocitor, (Domnul nostru, Isus) şi fără de sacrificii animale, Evrei 9:11-22.
Notă: Toate exemplele de mai sus sunt clar înţelese dintr-o examinare dispensaţională şi vor fi explicate în următoarele capitole, din perspectivă dispensaţională, arătând cum se potrivesc toate împreună şi unifică lucrarea totală a lui Dumnezeu, cea de izbăvire a omenirii.
3.) Al treilea principiu cheie sau călăuzitor a dispensaţiei este acela că noi reguli guvernează activitatea noii dispensaţii. Acestea sunt unice şi aparţin noii dispensaţii, neregăsindu-se în cea precedentă. Există multe legiuiri unice la fiecare dispensaţie, valabile pentru cârmuitorii ei, cât şi modurile în care sunt aplicabile respectivei dispensaţii. Aici se includ felul în care legămintele revelate de la Dumnezeu sunt duse la îndeplinire, neschimbând legămintele, ci doar dându-le cadrul de legi pentru împlinirea lor în demersul dispensaţiei. Aceste reguli influenţează manifestarea de zi cu zi a responsabilităţilor traiului uman în cadrul dispensaţiei.
Exemple de noi reguli:
a. Un nou mod de trai în cazul expulzării din Grădina Edenului şi apoi în cel de pe un pământ blestemat, Romani 8:18-25.
b. Noile reguli care guvernează felul în care se tratează un ucigaş şi pedeapsa capitală, Geneza 4:4-16, 9:4-7, Leviticul 20, Exodul 21, Numeri 35, Romani 13.
c. În cea de a treia dispensaţie, sunt foarte puţine exemple consemnate de legi, Biblia conţine puţin despre detaliile dispensaţiei. Este cunoscut că oamenii de pe pământ nu trebuiau să zidească un turn, din motive religioase, aşa cum au făcut, iar făcând astfel, şi-au atras o judecată punitivă care a afectat întregul pământ. Cuvântul, aşa cum a fost scris, arată unele aspecte pentru înţelegerea oamenilor din acel timp, ei puteau pricepe o singură limbă, lucrau împreună, iar guvernele au fost unificate în vederea unui singur scop, arătând sau demonstrând că unitatea exista, a se compara Geneza 10 cu Geneza 11, iar noi vedem că existau deja diferite limbi şi guverne, iar judecata lui Dumnezeu a adus asupra lor confuzia limbilor. Acei oameni dezvoltaseră şi o formă de preoţie, aveau profeţi, Melhisedec era preot în Geneza 14:17-20, iar socrul lui Moise era din regiunea Midiană, Exodul 2:16; 3:1; 18:1, iar Balaam a fost un profet denaturat din vremea Dispensaţiei Făgăduielii, Numeri 22, Iosua 13:22, 2 Petru 2:15, Apocalipsa 2:14.
d. Avraam a primit noile reguli pentru îndeplinirea legămintelor, Geneza 15, Deuteronom 29, 30:1-10. Legile legământului, cuprinzând trei legăminte întru propăşirea naţiunii împărăţiei. Cele trei formează unul singur, însă rămân statornice, atunci când Noul Testament se referă la acele vremuri, arătând unicitatea fiecăruia şi vorbind la plural despre ele. Exemple: Romani 9:4, Efeseni 2:12, „legămintele făgăduinţei”, Galateni 3:15-18, „modificarea testamentului”, Faptele 7:8, „i-a dat [lui Avraam] legământul tăierii împrejur”, Faptele 3:25, Luca 1:71-75 „Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam” şi Pământul ca şi legământ nepieritor, Psalmi 105:8-11 „legământul, pe care l-a încheiat cu Avraam – legământ veşnic pentru Israel – Ţie îţi voi da ţara Canaanului.” El a dat un ţinut deosebit pentru Israel, pentru a-l cuceri şi dezvolta, Geneza 17:7,8. Cu el a venit şi legământul circumciziei, pecete a primului legământ, Geneza 17:9-14, Faptele 7:8 şi împărăţia sfinţeniei, închinarea, Evrei 9:1, cu legea de căpătâi aplicată de iubitorii neamului în timp, de judecători şi regi, Deuteronomul 29:9-15. Şi în fine, i-a fost dat legământul mântuitorului Mesia, care avea să vină peste urmaşii lui, Geneza 17:15-22, Galateni 3:15-18. Lui Avraam i s-au dat trei legăminte, pentru o naţiune deosebită.
e. Dispensaţia Harului are legi unice despre egalitatea tuturor credincioşilor, Romani 10:12, despre biserica denumită ‚Trupul Său’, Efeseni 1:22-23, 3:6, 1 Corinteni 12:27, Coloseni 3:15. Nu există vreo diferenţă între evrei şi gentili, ambele seminţii alcătuind acest organism unic cu răspundere egală, Efeseni 2:14-18. Această Biserică are legi unice pentru credincioşi, pentru ca ei să conlucreze în cultura sau ocârmuirea lor, oriunde s-ar afla, Efeseni 4:1-5. Evanghelia este predicată şi primită de individ, care răspunde la mesajul bisericii, Trup al lui Hristos, Romani 1:16, 10:9-13, 2 Corinteni 5:18-23.
f. Legile cârmuitoare din Dispensaţia Împărăţiei înseamnă prezenţa personală a lui Mesia, în domnia Sa pământeană, cât şi conducerea superioară a Naţiunii lui Israel în rânduiala legilor lui Isus Hristos, aici pe pământ, în domnia Hristosului Isus. 2 Samuel 7:11-17, Apocalipsa 19, 22:16, Isaia 65.
g. Dispensaţia Sfârşitului Veacurilor are legi cârmuitoare unice, pentru cei mântuiţi întru veşnicie, aceştia fiind atunci mai presus de îngeri, existând lanţul ierarhic pe care Dumnezeu îl va stabili şi dezvălui la acel moment pentru eternitate, 1 Corinteni 15:24.
4.) Al patrulea principiu cheie sau călăuzitor este acela privind ocârmuirea, rânduită de Dumnezeu, pentru îndeplinirea planului Său. Dumnezeu a ales o anume ocârmuire pentru a lucra spiritual în dispensaţie (o diagramă ajutătoare se poate vedea pentru a înţelege mai lesne această ocârmuire şi legătura sa cu cele 7 dispensaţii).
Exemple: Cârmuitorii sunt/au fost cei care să îndeplinească planul spiritual al lui Dumnezeu, dezvăluit pentru dispensaţia corespunzătoare (sau rânduiala respectivă).
a. Cârmuitor – Adam, având comunicare directă cu Dumnezeu şi contact cu Lucifer, Geneza 1:27-30, 2:16-17, 3:8-19, Ezechiel 28:11-19, conform Geneza 3:1-6, 13-15, Evrei 1:14.
b. Cârmuitori – capii de familie, Geneza 2, Geneza 6:6-5.
c. A existat ocârmuirea prin capii de familie şi guvernământ, lucru care a creat un sistem religios având preoţi şi profeţi, Geneza 8:18-21, 9:4-5, 10-11, Iov 1:1-5, 42:7-10, Geneza 14:18, Evrei 7:1, Numeri 22-24, Exodul 2:16, 18:1.
d. Urmează apoi ocârmuirea unei familii alese (Avraam şi urmaşii lui), aleasă pentru o împărăţie pământeană, Geneza 12:1-4, 13:14-15, capitolele 15,17,21, Geneza 18:9-15, 2 Samuel 7.
e. Ocârmuirea într-o egalitate a persoanelor, prin intermediul Bisericii (denumită trup al Său, un organism compus din evrei şi gentili cu drepturi egale, cu responsabilităţi egale), Efeseni 1:22-23, Efeseni 2:14, Romani 11:1-24, 2 Corinteni 5:14-21.
f. Ocârmuirea unei împărăţii desăvârşite, cu Stăpânitor şi conducători desăvârşiţi. Domnia lui Isus Hristos aici, pe pământ, cu împărăţia pământeană având subordonaţi în lege pe Naţiunea lui Israel, întru îndeplinirea legământului făcut cu Avraam şi David. Credincioşii supuşi care au trăit în vremuri tulburi vor domni cu El, ca supuşi ai Săi, fiind în trupurile lor fireşti, Romani 11:25-27, Matei 28:16-20. Împreună cu credincioşii care au trecut prin vremuri tulburi, toţi cei izbăviţi, din perioadele tuturor dispensaţiilor, vor domni, trăind în Împărăţia cu trupurile lor hăzărite, 1 Corinteni 6:2,3 conform 1 Tesaloniceni 4:15-17, Apocalipsa 20:4.
g. În fine, ocârmuirea lui Dumnezeu (Treimea) în Împărăţia Sa veşnică va domni împreună cu sfinţii mântuiţi din toate dispensaţiile, 1 Corinteni 15:27,28.
5.) Al cincilea principiu cheie sau călăuzitor este acela al Decăderii Omului, prin nesupunere faţă de rânduiala poruncilor şi vrerii lui Dumnezeu. Acest principiu este foarte important, este cauza schimbării către o nouă dispensaţie. Odată cu decăderea celor răspunzători, decădere care devine dominantă şi conjugată cu îndelunga răbdare a lui Dumnezeu (o mare răbdare şi o mâniere treptată), cunoaşterea anticipată, scopul şi iubirea (compasiunea) dispensaţiei încep să se sfârşească şi fac loc unei noi dispensaţii, Romani 9:22, 2 Petru 3:15, 2 Petru 3:9, 1 Petru 3:20, Galateni 5:22, Romani 2:4, Numeri 14:18, Exodul 34:6.
Exemple:
a. Eşuarea cârmuitorilor, rezultând în păcat, cât şi lipsa lor de mărturisire faţă de lumea în care trebuiau să îşi poarte responsabilitatea în dispensaţie: a. Geneza 3:1-6, primul eşec dispensaţional apărut când Satana, în cârdăşie cu Adam şi Eva, au păcătuit, nesupunându-se poruncii lui Dumnezeu (tipul de ocârmuire – omenirea la vârsta inocenţei).
b. Geneza 6:1-6, eşecul de la a doua dispensaţie, apărut atunci când omenirea a făcut ceea ce credea că se cuvine după gândirea sau închipuirea ei, (tipul de ocârmuire – omenirea în era conştiinţei).
c. Geneza 11:1-6, în cea de a treia dispensaţie, regii, preoţii şi profeţii au eşuat în ocârmuirea lor şi au îngăduit ca oamenii să ridice Turnul Babel, care a reprezentat păcatul falsei închinări în faţa lui Dumnezeu (tipul de ocârmuire – omenirea sub stăpânire omenească).
d. Isaia 1, Faptele 3:12-19, 7:51-53, 28:25-28, următoarea dispensaţie, atunci când naţiunea aleasă a lui Dumnezeu a păcătuit prin eşecul avut în credinţa ei, prin falsă închinare, sincronizând pe adevăratul Dumnezeu cu credinţele altor naţii din jurul lor, dar şi prin nereuşita lor de a se pocăi ca naţiune. Înainte ca oferta de spăşire să le fi fost oferită, ei au respins pe Dumnezeu Tatăl, pe Dumnezeu Fiul şi pe Dumnezeu Sfântul Duh. (tipul de ocârmuire – Israel, iubita naţiune a făgăduinţei).
e. 1 Timotei 4:1-6, 2 Timotei 4:1-6, astăzi va veni vremea când religia apostată va înflori, promovând ereziile în sânul bisericii. Lucru dovedit de un sincronism de compromis al spiritului antihristului în Trupul lui Hristos, lucru la care bisericile participă şi mărturisesc. (Tipul de ocârmuire – noul organism al egalităţii).
f. Apocalipsa 20:7-10, a şasea dispensaţie. Mulţi cad pradă amăgirii Satanei, după eliberarea din adâncurile iadului, inima celor născuţi întru Împărăţia de 1000 de ani Îl vor respinge pe Hristos. (Felul ocârmuirii – domnia desăvârşită a Regelui Isus).
g. Ioan 3:16, 1 Ioan 5:13, Apocalipsa 22:12-14. Ultima dispensaţie nu mai are de-a face cu păcatul sau eşecul, ca atare nu va fi tranziţie şi judecată punitivă. (Tipul ocârmuirii – Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu, Treimea).
6.) Al şaselea principiu cheie sau călăuzitor este tranziţia către deplina operativitate a noii dispensaţii – atunci când o dispensaţie se estompează, iar cea nouă ajunge la maturitatea ei.
a. Există şase perechi care au făcut o tranziţie, două dispensaţii care au făcut o tranziţie, o tranziţie veche către una nouă. Cinci dintre dispensaţii, începând cu cea de a doua, îşi au pereche în cea de la început, respectiv cea de la sfârşit. În cadrul perechilor de dispensaţii, cea veche se estompează, în timp ce dispensaţia nouă ia amploare.
b. Prima dispensaţie nu are tranziţie la începutul ei, iar ultima nu are tranziţie la final. Tranziţia începe odată cu eşecul, adică şi noua dispensaţie începe odată cu acel eşec. La prima dispensaţie, Dumnezeu a făcut să existe cerurile şi pământul (instantaneu), creându-le în cadrul dispensaţiei. Ultima dispensaţie nu se va sfârşi vreodată, deoarece nu va mai exista eşec.
c. Tranziţia poate fi un timp scurt sau o perioadă de mulţi ani, timpul nu este factorul care să controleze situaţia, dispensaţia începând odată cu un eşec şi sfârşindu-se într-un anume moment din noua dispensaţie, care îi urmează. Aşa cum am afirmat mai înainte, când rânduiala unei dispensaţii eşuează, pune capăt răbdării şi stoicismului lui Dumnezeu; şi, din cauza eşecului rânduielii, lumii îi lipseşte mărturisirea lui Dumnezeu, care îngăduie păcatul în lume, rezultând însă în final o judecată punitivă din partea lui Dumnezeu.
7.) Al şaptelea principiu cheie sau călăuzitor, în fine, este cel al Judecăţii Punitive a lui Dumnezeu. După îndelungul Său stoicism şi exercitarea atributelor Lui, judecata punitivă a lui Dumnezeu survine şi, odată cu încheierea acestei judecăţi, care se situează undeva în perioada tranzitorie, noua dispensaţie ia avânt, Romani 2:4-6, 2 Petru 3:9-10.
Exemple:
a. Moartea şi o lume blestemată, expulzarea din Grădina Edenului.
b. Potop pe întregul glob.
c. Omenirea răzleţită pe cuprinsul pământului, pentru a-şi dezvolta noi limbi şi guverne, după destrămarea guvernului singular al lumii. Posibil ca culoarea pielii să se fi schimbat în acea vreme la unii oameni, lucru care a dus la izolare şi cosangvinizare.
d. Vremea gentililor şi perioada tulbure pentru întreaga naţiune a lui Israel se sfârşesc, odată cu a doua venire a lui Isus Hristos şi nimicirea tuturor necredincioşilor evrei şi gentili, în Bătălia Armaghedonului.
e. Sfârşitul bisericii, denumită Trup al Său pe pământ (Înălţare la cer) şi apoi sfârşitul erei de tulburări, însoţită de distrugerea necredincioşilor prin venirea lui Isus Hristos, în Bătălia Armaghedonului.
f. Satana eliberat din adâncurile iadului şi încheierea Bătăliei Gog şi Magog, însoţită de încheierea Judecăţii Marelui Tron Alb.
Încă un lucru important de reţinut, acela că timpul nu guvernează sau nu controlează durata unei dispensaţii, ci evenimentele din economia eşecului omenesc, însoţite de sfârşirea răbdării lui Dumnezeu. Dumnezeu dăruieşte milostenie şi har, determinând şi durata acestei economii.
La primele cinci dispensaţii, Dumnezeu nu dezvăluie durata dispensaţiei, a existenţei ocârmuitoare a acesteia. Oricum, la dispensaţiile a şasea şi a şaptea Dumnezeu dezvăluie durata în timp; este de o mie de ani, pentru domnia milenară a lui Isus Hristos, denumită Dispensaţia Împărăţiei şi apoi durata celei de a şaptea dispensaţii, Dispensaţia Sfârşitului Veacurilor, care este veşnică.
Dispensaţia veşnică nu eşuează şi nu se încheie vreodată, ci este în întregime sub pecetea izbăvirii aduse de Dumnezeu, prin Isus Hristos, care este veşnic, Efeseni 1:10, 1 Corinteni 15:27,28. Cele şapte principii sau chei pot fi înţelese şi privind orânduirea unui guvern de astăzi. Orice guvern are principii pentru a-şi guverna administraţia.
1. La formarea unui guvern, guvernatorul stabileşte legile administraţiei.
2. Există legi care se schimbă sau sunt modificate de la o administraţie la alta.
3. Există legi noi, care guvernează noua administraţie în activitatea ei, legi unice şi specifice doar acelei administraţii.
4. Administraţia are legi şi reguli adăugate pe parcurs, pe măsură ce administraţia progresează.
5. Cârmuitorul guvernului numeşte funcţionari care să ducă la îndeplinire ţelul administraţiei.
6. Există şi cei care eşuează în îndeplinirea îndatoririi, iar conducătorul administraţiei îi va judeca.
7. Există şi o tranziţie de la o administraţie la următoarea, (există câte două pentru fiecare administraţie, în afara cazului în care o administraţie este eternă, – una la început şi una la sfârşit).
Trăsătura inefabilă, făgăduielile şi cele dăruite de Dumnezeu:
Toate evenimentele petrecute încă de la crearea lumii se îndreaptă către Dispensaţia Sfârşitului Veacurilor, sau Împărăţia Veşnică a lui Dumnezeu, care este scopul final al lui Dumnezeu pentru izbăvirea omenirii. Dispensaţiile sunt legate de diferitele moduri în care Dumnezeu Îşi arată trăsăturile, prin stăpânirea cu iubire, milostenie şi har, aici pe pământ. Fiecare dispensaţie a arătat cum oamenii au răspuns în cele de credinţă lui Dumnezeu şi poruncilor Lui – sau au eşuat în credinţa aceasta. Toate dispensaţiile au eşuat sau vor eşua din pricina nereuşitei omului de a-şi îndeplini responsabilitatea dată de către Dumnezeu. Exceptând Dispensaţia Sfârşitului Veacurilor, ultima dispensaţie, atunci când faptele lui Dumnezeu în numele omenirii vor pune capăt eşecului oamenilor soldat în păcat, morţii şi lui Satana, Efeseni 1:10.
Oricum, în pofida eşecului omului, vedem eforturile lui Dumnezeu în iubire, îndurare, har şi milostivire faţă de întreaga omenire, nedorind ca ea să piară. El a oferit izbăvire pentru toată omenirea prin Fiul Său, pentru ca „oricine o primeşte” pe temeiurile sale personale, să poată să se mântuiască. Vedem acest lucru dispensaţional dezvăluit, pe măsură ce înţelegem Biblia şi Legământul Lui Izbăvitor lucrând prin dispensaţiile omenirii. Cele şapte dispensaţii, cu principiile lor cheie, ne deschid ochii în privinţa simetriei planului complet al lui Dumnezeu de izbăvire şi a căilor în care Dumnezeu lucrează.
Note de subsol:
Diagramele (în limba engleză) se găsesc la adresa web
http://www.pestor.com/Bible/Dispensational/PDFChartsAll/Charts.htm
2 A se vedea la adresa web (în limba engleză) http://www.pestor.com/Bible/Dispensational/DisBook/Chapter%2002%20The%20Seven%20Dispensations%20of%20Scripture.htm
3 A se vedea la adresa web (în limba engleză)
http://www.pestor.com/Bible/Dispensational/DisBook/Chapter%2003%20The%20Seven%20Keys%20to%20Dispensational%20Understanding.htm
