de John F. MacArthur, Jr.
Am o sarcină foarte dificilă, dacă nu imposibilă, anume de a acoperi un subiect cu atenție. Vom privi un aspect foarte important al mișcării carismatice: vorbirea în limbi.
Aceasta este inima mișcării carismatice, un element distinctiv. Ei spun că vorbirea în limbi este un dar care există în zilele noastre. Un dar care trebuie căutat de orice credincios care dorește plinătatea DS și a binecuvântării lui Dumnezeu. Este unul din primele lucruri pe care le învață copiii lor.
Cineva mi-a trimis un exemplu de broșură studiată la școala duminicală, pentru copiii de grădiniță, și acolo este vorbirea în limbi. Se numește: am fost umplut cu DS și este o carte de colorat cu 8 pagini. O pagină are un desen cu un halterofil în tricou colorat, pe care scrie: omul duhovnicesc, și versetul: cine are DS este puternic. Altă pagină arată un băiat care arată ca Howdy Doody, cu mâinile ridicate și o linie punctată în pieăt unde DS ar trebui să fie. Acolo este scris, “Bal Li Ode Da Ma Ta Las Si Ta No Ma,” (sp.). un balon iese din gura lui și repetă cuvintele “Bal Li Ode Da Ma Ta Las Si Ta No Ma,” (sp.). Un nor în formă de creier este în capul lui cu un mare semn de întrebare.
Înțelegeți? Acele silabe sunt vorbirea în limbi, dar în creier este un semn de întrebare. Așa pun ei ideea vorbirii în limbi în capul unui copil de grădiniță, anume că aceasta vine din inimă, nu din cap, ceea ce este un fenomen mistic. 1 Cor. 14:14: Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. Dar au interpretat greșit ambele versete. Pavel se referă în mod negativ la primul verset, anume creșterea ego-ului, egoismul care este opis creșterii spirituale. Al doilea verset este ca și cum aș spune: nu faceți asta, e ca și cum ai o înțelegere fără rod.
Copiii de grădiniță învață acestea. Aceasta este perspectiva carismatică. Vorbirea în limbi este văzută ca o abilitate mistică, sfântă, care lucrează în duhul persoanei și iese pe gură , trecând peste minte. Carismaticilor li se spune să-și blocheze mintea pentru ca darul să funcționeze. Acesta este modelul. Nu te gândi la nimic, golește-ți mintea
Charles și Francis Hunter, care călătoresc în lume în întâlniri de vindecare, învață oamenii să vorbească în limbi. Au și 50000 de oameni la o întâlnire. Charles Hunter spune oamenilor: când te rogi cu duhul, nu te gândi la sunetele limbii. Ai încredere în Dumnezeu și scoate sunetele când îți spun eu. Începe să-L iubești și lauzi pe Domnul vorbind în silabe la început scoate sunetele repede, ca să nu gândești ca în vorbirea normală. Scoate-le tare ca să auzi ce spui.
Este o contradicție interesantă. Hunter nu spune ce rost are să auzi ce spui, dacă mintea este blocată. Dar el amintește audienței să nu gândească: nu vorbiți fluent pentru că încercați să gândiți sunetele. Nu trebuie să gândești când te rogi în Duhul.
Arthur Johnson, în cartea sa despre expunerea misticismului: credința înșelată, numește mișcarea carismatică zenitul misticismului. și are dreptate deoarece ei blochează mintea și se deconectează de rațional, rezonabil și logic. Aceasta este una din caracteristicile religiilor păgâne, misterioase, ale Babilonului. Aproape toate caracteristicile carismaticilor sunt misticism. Iar vorbirea în limbi ilustrează acest lucru.
Ei descriu acest dar al vorbirii silabelor extatice, ca inegalat. Este experimentarea unei emoții dincolo de orice ai mai experimentat. Cine citează pe Robert Morris: pentru mine, darul vorbirii în limbi este darul laudei. Folosind limba dată de Dumnezeu, m-am simțit ridicat în dragoste, adorare, pe care nu le simțisem doar în rugăciune.
Adică am scos mai mult din rugăciunea neînțeleasă, decât din cea înțeleasă.
Un articol din ziar despre limbi citează pe Reverend Bill L. Williams din San Jose: te implică cu cineva de care ești îndrăgostit, sunteți în comunicare.
Încercați acest lucru cu cineva pe care îl iubiți și vedeți dacă este eficiență în comunicare.
El a mai spus: conștiența este dincolo de emoție, de intelect, transcede înțelegerea umană. Este inima omului care vorbește inimii lui Dumnezeu. Este o înțelegere a inimii profundă. Aceste rostiri supranaturale aduc intimitate cu Dumnezeu.
Amintiți-vă că nu înțelegeți ce vorbiți, dar se presupune că vă duce la o înțelegere adâncă a și o comunicare intimă cu Dumnezeu. Articolul cita pe Reverend Billy Martin din Farmington, New Mexico: este o experiență plină de bucurie, glorioasă, minunată. Reverend Darlene Miller din Knoxville, Tennessee a spus: este ca dulceața piersicilor pe care nu o cunoști până nu le guști.
Veți întreba: ce este greșit la această experiență?
Nu este nimic rău sau imoral dacă o disociem de Biblie și de creștinism și dacă ai plăcere din a sta în colț sau în camera ta, vorbind cuvinte de acestea, atunci cred că din punct de vedere psihologic este o chestiune morală – nu rănește pe nimeni. Dacă te face să te simți bine sau în controlul vieții tale, așa să fie. Dar nu o numi intimitate cu Dumnezeu. Nu spune că te face mai puternic spiritual.
Întreabă-te: pot fi înșelat? Este periculos? Răspunsul este da. Un om pe care l-am respectat, este acum cu Domnul, George Gardner, era pastor la Grand Rapids, a scris o carte excelentă pe această temă: el a fost un penticostal, fost vorbitor în limbi, care a părăsit această mișcare. El a descris pericolul de a-ți reda mintea și a abandona controlul de dragul euforiei. El a scris: dușmanul sufletului vrea să profite de o situație unde nu ai controlul și mii de creștini mărturisesc cu regret rezultatele final. Astfel de experiențe deschid ușa lui satan și afectează psihologic. Scriitorii carismatici avertizează constant vorbitorii în limbi că vor suferi o dezamăgire. Sunt sfătuiți să se reumple repede cu DS. Deci căutătorul după DS trece prin acest ritual mereu și mereu și descoperă experiența extatică, ca o dependență de droguri, care necesită o doză tot mai mar.
Uneori apare și bizarul. Am văzut oameni alergând prin încăpere până oboseau. Am văzut oameni urcând pe stâlpii cortului, râzând isteric, intrând în transă zile întregi. Apare o criză și trebuie luată o decizie, ori stă în spate și imită, ori speră că totul va fi cum dorește. Decizia cea mai tragică este renunțarea prin abandonarea lucrurilor spirituale, ca frauduloase. Spectatorii sunt frustrați, falsificatorii se simt vinovați, cei care speră sunt demni de milă, și cei care renunță sunt o tragedie. Astfel de mișcări sunt periculoase.
La începutul vorbirii în limbi este o euforie deoarece mulți au vrut ca el să facă aceasta și este simțul împlinirii spirituale. Psihologic este o ușurare și eliberare. Cei care vorbesc în limbi vor înțelege tensiunea descrisă de Gardner. El nu este singurul vorbitor în limbi care a părăsit aceasta și avertizează de pericole.
Wayne Robinson, fost editor șef la publicațiile lui Oral Roberts Evangelistic Association, a fost un vorbitor în limbi entuziast și a scris cartea: am vorbit în limbi.
El spune: am devenit tot mai convins că testul experiențelor religioase și al limbilor nu se limitează la logică și adevăr. Este întrebarea: ce face în viața omului? Întoarce o persoană spre interese proprii egoiste sau o deschide spre nevoile celorlalți? știu oameni care spun că vorbirea în limbi a fost eliberarea cea mai mare a vieții lor, dar sunt mulți pentru care limbile au fost o scuză pentru a se retrage de la confruntarea cu realitatea unei lumi suferinde. Pentru unii, limbile au fost ceva minunat, pentru alții, ele au rupt biserici, au distrus cariere și relații personale.
Un alt fost carismatic scrie: a spune că vorbirea în limbi este nevinovată nu este înțelept, când dovezile sunt contrare. Vorbirea în limbi dă dependență. înțelegerea ei greșită și obiceiul, plus înălțarea psihică, plus stimularea trupească, egalează o practică greu de renunțat la ea ulterior. Dar a egala vorbirea în limbi cu spiritualitatea înseamnă a revela înțelegerea greșită a adevărului biblic și dorința de a fi satisfăcut cu un fals.
Ben Bird (sp.) a scris cartea intitulată: Adevărul despre vorbirea în limbi. Sunt alții care vorbesc în limbi și pot porni sau opri fenomenul mecanic, fără a simți ceva emoțional. Am cunoscut un pastor care vorbea în limbi și a condus lucrarea în acea direcție mulți ani. A admis că nu era nimic spiritual sau divin, ci ceva ce făcea el. Sunt mulți astfel de oameni. Vorbesc în limbi când vor ei, fără pasiune.
Să mergem la Cuvânt să înțelegem ceva despre limbi din perspectivă biblică. Darul vorbirii în limbi există în Biblie.
Limbile sunt menționate doar în 3 cărți: Marcu 16:17); Fapte 2, 10, 19 și 1 Cor.
Acestea sunt cele trei cărți ale Bibliei care menționează limbile. Când apare în Fapte, este vorba de o limbă cunoscută. Are un scop specific în istoria răscumpărării lui Dumnezeu. Împreună cu alte evenimente miraculoase din perioada apostolică, are un scop unic.
A fost un semn al DS, prin care Dumnezeu vorbea din cer adevărul Său. Era un semn pentru Israelul necredincios, ca atunci când nu ascultă în limba în care vorbesc, Dumnezeu va vorbi într-o limbă necunoscută. 1 Cor. 14, arată că a fost un semn al judecății. A fost dat ca dar în ziua Cincizecimii. În Fapte mai apare de câteva ori, ca din diferite medii să fie văzuți ca făcând parte din același Trup și primind același DS. Deci a avut un loc unic în istorie în Fapte.
Apoi apare în Marcu 16:17 menționează limbile ca unul din darurile exprimate în timpul lucrării apostolilor. Se potrivește deci din nou în lucrarea apostolică unică, unde erau fost fenomene miraculoase unice de semne și minuni. În ziua Cincizecimii, darul acesta a adunat mulțimea căreia îi predica Petru.
Ne mai rămâne doar o epistolă în care sunt menționate limbile, în afara unicității istorice din Fapte și din Marcu 16 – ajungem la cartea 1 Cor. 12-14. Este singura epistolă unde găsim ceva de acest gen, iar Pavel a mai scris 12, 13 epistole după aceasta și nu a mai menționat limbile niciodată.
Pavel a scris aceste capitole și trebuie să înțelegeți că a mustrat corintenii pentru că nu foloseau corect darul. Din acest pasaj este greu de obținut vreun mandat pentru a vorbi în limbi, că trebuie căutat darul acesta, ci este o mustrare dată corintenilor, care denaturaseră darul limbilor în ceva păgân, care nu reprezenta lucrarea DS. Deci el restricționează vorbirea în limbi.
La scrierea 1 Cor. DS încă folosea această abilitate unică, era încă un dar la acel moment în istoria bisericii – pentru că Pavel a spus: nu-l opriți. nu opriți oamenii să vorbească în limbi. Nu-l eliminați. V. 39:14: mai este loc pentru aceasta, dar trebuie folosit cu atenți. Dacă cercetați 1 Cor. 12, 13, și 14, am scris un comentariu verset cu verset – sunt unele reguli:
1. limbile sunt un semn pentru necredincioși. un semn că Dumnezeu vorbește. Un semn pentru necredincioși.
2. dacă este folosit în biserică, trebuie tradus întotdeauna, pentru edificarea credincioșilor care nu știu ce se spune.
3. nu mai mult de 3 oameni trebuie să vorbească, pe rând, nu deoadată.
4. nu se vorbește în limbi fără interpretare.
5. orice confuzie sau dezordine în adunare este un semn că nu se petrece de la Dumnezeu – ci este un fals.
6. femeile nu trebuie să o facă niciodată. Ele trebuie să tacă.
Apoi finalul cap. 14, Pavel spune să recunoască regulile ca o poruncă a Domnului imperativă. V. 37 spune: Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.. am întâlnit lideri de la Vineyard, și au spus: vedeți în lucrarea noastră vreo încălcare a Scripturii? și am menționat o întâlnire cu mii de oameni prezenți, unde liderul a invitat oamenii să vorbească în limbi toți deodată. A fost un haos, confuzie, dezordine, oamenii împingeau scaunele, cădeau la podea, leșinau. Nu a fost nici o interpretare. Femeile dominau. Iar acestea încalcă Scriptura.
Dacă acele restricții ale lui Pavel ar fi respectate azi, mișcarea aceasta s-ar opri. Nu mai este necesar ca Dumnezeu să dea daruri supranaturale ca să vedem cine vorbește, deoarece știm cine vorbește Cuvântul. Nu avem nevoie de un semn. Odată ce a fost dată autoritatea, nu au mai fost necesare semne și minuni pentru autentificare. Vă spun imediat dacă cineva vorbește de la Dumnezeu sau nu. Trebuie doar să ascult și să compar cu Biblia.
Mai este o componentă. Limbile din biserica corinteană erau haotice, confuze – în afara locului. Oamenii foloseau darul cu mândrie, egoism, nu pentru beneficiul altora, cea ce scrie în cap. 13. Pavel spune ca darurile spirituale să aibă ca motiv dragostea. Cap. 13:1 : Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Nu-mi pasă dacă vorbiți o limbă omenească sau îngerească, dacă nu aveți dragoste, faceți doar gălăgie. Apoi urmează cap. 13: despre dragoste. Unde se vede că corintenii au denaturat darul și scopul și motivul, pentru că nu era dragoste.
Pavel spune: Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor – îngerii vorbeau limba omenească, dar ipotetic, fără dragoste, e gălăgie. Carismaticii au luat de aici existența limbilor îngerești.
Limbajul celestial. Dar dacă este așa, de ce trebuie să vă învețe niște oameni cum să vorbiți?
v. 2: Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Aceasta este o hiperbolă. Comparați Luca 1 și 2.
Nicăieri nu ne învață Biblia că darul limbilor este altceva decât limbi omenești. Fapte 2:4. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. Nu a trebuit să învețe cum să vorbească. Au vorbit. Nu spune nimeni: golește-ți mintea. V. 6: Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Deci nu limbi cerești.
v.7: Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc, nu sunt Galileeni? În Galileea nimeni nu era educat. Abia vorbeau limba lor. Atunci cum vorbeau atâtea limbi? Parți, mezi, elamiți, mesopotamieni, iudei, capadocieni, oameni din Pont și Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, Libia din jurul Cirene, Dina Roma, evrei și prozeliți, cretani, arabi – toți auzeau limba lor.
Este incredibil. Darul era abilitatea de a vorbi o limbă neînvățată. În acea limbă, declarau lucrările minunate ale lui Dumnezeu și toți auzeau. Oamenii au recunoscut divinul. Era un semn de la Dumnezeu, care a turnat DS peste biserică, peste cei 120 și biserica s-a născut și evreii necredincioși auzeau acum judecata profețită. Ei respinseseră și crucificaseră pe Mesia.
Era un semn că Dumnezeu a făcut ceva minunat, a adus DS și biserica s-a născut: neamuri și iudei, împreună în Hristos, un Trup, era un semn pentru Israelul necredincios care rămânea în afară, Dumnezeu nu mai vorbea ebraica. Fapte 2 folosește termenul Glossa în greacă – limbaj. Auzeau oameni vorbind în limba lor. Nu o limbă fără sens, bâlbâitoare. Auzeau “dialektos” (Grec.) dialectele lor.Fapte 2 la fel. Erau necredincioși prezenți la Cicizecime și auzeau mesajul lui Dumnezeu în limba lor, nu o bâlbâială extatică.
1 Cor. versiunea King James Version a adăugat termenul de necunoscută, limbă necunoscută. Carismaticii au simțit că aceasta le dă dreptul să spună că nu erau limbi. Dacă aveți New American Standard au scos termenul necunoscută. De ce? Pentru că nu era original. Au vorbit într-o limbă. Glossa, limbaj.
Darul din biserica corinteană este același. era la începutul bisericii și Dumnezeu încă vorbea prin această exprimare miraculoasă, care nu a fost învățată de acei oameni. Le arăta că Dumnezeu este în mijlocul lor și că vorbește.
Este o notă interesantă, cu folosirea la plural și la singular a cuvântului limbaj. Sg. Glossa se referă la bâlbâiala falsă, Pl. Se referă la limbi, deoarece nu poți avea bâlbâieli.
1 Cor. 14:13: De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească.
v.27: Dacă Sunt unii, care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând: şi unul să tălmăcească.
Dacă sunt instrumentul lui Dumnezeu prin care își revelează prezența și spun ceva ce nu traduce nimeni, atunci nimeni nu înțelege mesajul dacă este real, legitim.
Termenul interpretare este “hermeneuo” (Grec.), care înseamnă traducere. El spune: dacă cineva vorbește o limbă străină, fiți siguri că e tradusă. Nu e greu de înțeles. Ca toți să fie edificați. toți să învețe. 1 Cor. 14:5: Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, ca să capete Biserica zidire sufletească.
Deci nu este o limbă privată, un extaz privat, o limbă cerească. Unii apelează la Romani 8: Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Acolo Ds face mijlocirea. S-a întâmplat doar atunci, aparent și în timpul bisericii din Corint. De atunci nu am mai auzit de ea. În NT a fost restrânsă.
Altă indicație că Pavel se referă la limbi este în v. 21, 22: voi vorbi poporului acestuia prin buze străine, și tot nu Mă vor asculta. Pavel spune că aceasta este o împlinire a lui Isaia 28:11-12, care este o profeție ce vorbește națiunii Israel că Dumnezeu va vorbi Cuvântul Lui neamurilor în limba lor. Era greu pentru un evreu să accepte acest lucru. Dar Dumnezeu îi mustră, deoarece evreii disprețuiau neamurile și nu considerau că Dumnezeu va vorbi prin neamuri. Dacă ar fi o limbă îngerească, nu ar avea sens.
Ceea ce se petrecea în Corint încălca standardele lui Dumnezeu și El le reiterează prin Pavel. Concludem că corintenii falsificau limbile. Adevăratele limbi biblice nu erau o bâlbâială, ci limbi ale neamurilor, care fuseseră folosite doar la edificarea biserici, ca ceea ce Dumnezeu vroia să spună, să fie înțeles. Ceea ce trece drept limbi în bisericile penticostal-carismatice nu sunt limbi adevărate. Vorbirea în limbi modernă, numită “glossolalia” nu este aceeași cu darul biblic.
William Samarin este profesor de lingvistică la universitatea din Toronto. El a cercetat și a scris despre aceasta.: timp de 5 ani am luat parte la întâlniri în Italia, Olanda, Jamaica, Canada și SUA. Am observat penticostali moderni și neo-penticostal sau carismatici. Am fost în case privat și la întâlniri publice uriașe. am văzut culturi diferite la portoricanii Bronx, Snake Handlers din Apalași și Molikhanii ruși (sp.) din Los Angeles. Am intervievat vorbitorii în limbi, am înregistrat și analizat modele de “glossolalia” are sunt un nonsens lingvistic. În ciuda similarităților superficiale, glossolalia nu este un limbaj.
William Samarin este unul din mulții care au studiat “glossolalia.” Sunt multe casete. Toți sunt de acord că ceea ce auzim azi nu este un limbaj. și dacă nu este un limbaj, atunci nu este un dar biblic. Religiile misterioase din Corint vorbeau extatic și aveau experiențe de transă.
Am studiat Oracolul de la Delphi, și bâlbâiala mistică și extatică din acea religie plină de orgii. Unii corinteni implicați veniseră în biserică cu trecutul lor păgân și corupseseră darul limbilor, și l-au falsificat folosind aceste extaze ca imitație a DS. Ce făceau ei este similar cu glosolalia de azi, iar Pavel încearcă să o corecteze.
Era șocant în Corint. V. 2 din cap. 12: Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi. Călăuzirea aceea era transa. Vă luați după cursul mistic și extazul și intrați în transă. V. 3: De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt. Deci unii din ei intrau în transă și blestemau pe Isus și spuneau că e darul limbilor. Deci este ceva satanic, demonic.
14:2: În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.. nu sugerează să facem acest lucru. Condamnă bâlbâiala, anulează limbile fără interpretare, deoarece numai Dumnezeu știe ce spuneți.
Darurile spirituale nu sunt pentru aceasta. V. 4: Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuşi; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica. El compară limbile cu profeția.. chiar limbile legitime au locul doi, deoarece toți înțeleg profeția. Am rugăciunea mea privată ca să mă zidesc, dar nu acesta este scopul. Darul spiritual este pentru alții. 1 Petru 4: 10: Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.
Pavel nu recomandă folosirea limbilor pentru edificarea de sine, ci condamnă oamenii care folosesc darul încălcând principiul dragostei. Foloseau limbile în Corint și nu erau limbi reale, ci falsuri venite din trecutul lor păgân. Ideea lui Pavel era că nu este de folos nimănui ca cineva să vorbească în limbi fără interpretare, ci se zidește doar ego-ul personal.
Limbile în Corint încurcau nu limpezeau mesajul. V. 16: Altmintrelea, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui? Deci este egoism. Ignorau restul oamenilor din congregație. Mânjeau mesajul, le creștea ego-ul.
v.17: Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte.
Cineva va spune: priviți la cap. 12:31: Umblaţi, deci, după darurile cele mai bune. Dar este la plural. Nu un anumit creștin să caute un anumit dar. 12:11: Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. Ceea ce vrea să spună este că oamenii căutau darurile exterioare, care arată cine sunt. De fapt acolo este vorba de o afirmație, nu de o poruncă. În greacă imperativul și indicativul au aceeași formă.
Albert Barnes vede ca o afirmație la indicativ, la fel ca Doderidge (sp.), Locke, McKnight. Barnes observă că NT siriac are versetul la fel. New International Version îl are corect.: doriți mult darurile mari (1CO 12:31) dar vă voi arăta o cale nespus mai bună. Nu calea aceasta. Sunteți geloși. îi mustră. Apoi descrie dragostea și în 14 descrie folosirea corectă a darurilor.
Pavel în cap. 13 arată că limbile au fost doar pentru era apostolică. V. 8: Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Limbile vor înceta. Ad literam și permanent. Este un verb pasiv, ceva va opri proorociile și cunoștința. știm ce este din v. 9 și 10: desăvârșitul.
Dar ce este desăvârșitul? Cred că este starea eternă. Când va veni, acestea se vor sfârși, dar nu acum: proorocia și cunoștințele. Va fi o cunoaștere înfloritoare în Mileniu. Profețiile vor continua, apoi vor fi oprite. Ceva le va opri.
Au încetat? Dacă da, atunci e permanent. Sunt aici până vine ce este desăvârșit. V. 9 se referă doar la profeție și cunoștință care există, dar limbile încetează singure. Carismaticii spun că darurile continuă. Dacă priviți în istorie la teologie, la Biblie, puteți demonstra că limbile au încetat.
Limbile au fost un dar miraculos, revelator și s-au terminat odată cu era apostolică. Ultimele miracole înregistrate în NT au fost în anul 58 AD. Ultima carte a fost scrisă în 96 AD. Deci avem 40 de ani fără minuni, când NT se scria încă. Din 58 AD până în 96 AD când Ioan a terminat Apocalipsa, nu mai sunt minuni. Daruri de genul limbi, vindecări sunt menționate doar în 1 Cor.. două epistole mai târziu, Efeseni și Romani, discută darurile spirituale, dar nu menționează darurile semne. Deja minunile erau privite ca ceva trecut: Evrei 2,3,4. Autoritatea apostolică era deja afirmată, nu mai necesita confirmare. Înainte de finele sec. 1 NT era scris, circula în biserici și darurile revelatorii nu mai aveau un scop, așa că au dispărut.
Limbile au fost identificate ca semn pentru necredincioșii din Israel. Semnifica începerea noii lucrări cu neamurile. Nu este necesară repetarea lor. A fost o perioadă de tranziție. Semnul a fost pentru Israel. Acum suntem în legământul nou, nu trebuie repetat mereu semnul.
O. Palmer Robertson spune: limbile slujeau pentru a arăta creștinismului că deși s-a născut în leagănul iudaismului, nu era iudaic. Tranziția dintre legământul vechi și cel nou a avut loc și nu mai este nevoie de semne. Totul este realizat. și stabilirea Israelului, și autoritatea apostolică și darurile limbilor și-au împlinit slujba ca semn, nu mai trebuie să funcționeze.
Darul limbilor era inferior altor daruri. Edifica biserica, dar nu ca profețiile, predicarea și învățarea. Zidea personal. Dar e mai bine să cauți proorocia pentru edificarea bisericii. Istoria arată că limbile au încetat. După 1 Cor. Nu mai apar nicăieri. Petru nu le menționează, Iacov niciodată, Ioan la fel, Iuda nu le menționează. În vremea post apostolică nu sunt menționate. Cleon Rodgers (sp.) a scris: este semnificativ că darul limbilor nu mai este menționat de părinții apostolici, care au venit după biserica primară. Hrisostomul, Augustine, acei teologi ai bisericii estice și vestice le considerau depășite și non-existente.
În timpul primilor 500 de ani, singura dată când se menționează este de către urmașii montaniștilor, care sunt eretici. Apoi apr în sec. 17. Un grup de protestanți militanți din Sevenall (sp.) din sudul Franței au început să profețească, să aibă vedenii și să vorbească în limbi – sec. 17. Erau cunoscuți ca profeții din Sevenall și aveau activități politice și militare, nu spirituale. Multe profeții ale lor nu s-au împlinit niciodată. Erau anti-catolici și foloseau armele împotriva bisericii catolice . mulți au fost persecutați și uciși de Roma.
Apoi erau Janseniștii, care erau romano-catolici loialiști care se opuneau învățăturilor reformatoare și susțineau că vorbesc în limbi. Apoi au fost Shakerii, o sectă americană a Quakerilor, care înfloriseră la jumătatea anilor 1700, în sec. 18. Au fost conduși de mama Ann Lee; ea se vedea ca echivalentul feminin al lui Isus Hristos și spunea că vorbește 72 de limbi și credea că relațiile sexuale și căsnicia erau păcat de ce se numea mamă, nu știu. Vorbeau în limbi în timp ce dansau și intrau în transă. La începutul sec. 19 un pastor scoțian,prezbiterian, Edward Irving, și membrii ai congregației lui vorbeau în limbi. Aveau numele de Irvingiți. mișcarea lor a fost discreditată cu profeții false. Ei atribuiau unele din darurile lor diavolului. Au devenit biserica catolică apostolică.
Aceste manifestări ale limbilor au fost identificate ca eretice, fanatice, în afara bisericii, false. Să dovedească carismaticii că limbile există. Unii spun că este turnarea DS de la urmă. Nu, nu este. Aceea va fi în Mileniu, scrie Joel. Deci ce fac ei? Ce se întâmplă? Cum se explică? Ei spun că este o bucurie mare, o eliberare, o întărire, pace, curaj.
Dar totul este dubios deoarece nu se poate dovedi. Trăiesc ei vieți sfinte? Consistente? Dar liderii carismatici care în ultimii ani au fost imorali? Sunt bisericile carismatice mai puternice spiritual? Dar foștii vorbitori în limbi care au mărturisit că nu au experimentat pace, bucurie, putere?
De ce această înșelăciune? De ce este înălțarea emoțională inițială greu de duplicat? Nu sunt dovezi că acesta este limbajul. Poate fi demonic. Vorbirea extatică este parte a multor religii păgâne din Africa, Est Africa. Oamenii din Tonga cântă în Zulu, la exorcizări, deși ei spun că nu știu limba Zulu. Vorbirea extatică se găsește la musulmani, eschimoși, la călugării tibetani. La grupările oculte. știați că mormonii, chiar Joseph Smith apără vorbirea în limbi?
Poate fi un comportament învățat. Dacă mergi la seminarul lui Hunter, ei te pornesc. Poate fi psihologică. Poate fi hipnoză indusă, transă, cu creierul gol și folosirea corzilor vocale, poate fi puterea sugestiei., poate fi indusă psihologic. Odată învățată faci mereu. Este de ajuns să spunem că darul acesta a aparținut erei apostolice și nu poate fi reprodus azi. Restul sunt falsuri. Multe cărți descriu aceste stări de hipnoză, transă, catarsis. Este un comportament învățat.
Am ascultat oameni vorbind în limbi și sunt similare. De ce fac asta? Vor să se exprime spiritual și vin la biserică ani de zile unde nu sunt implicați, și găsesc un loc unde se pot exprima, să elibereze sentimentele.
Alții vor acceptare și siguranță deoarece au dubii. Vor să se convingă că creștinismul este real. Alții au stat în biserici reci și moarte mult timp și vor altceva.
Sunt multe lucruri mai rele ca vorbitul în limbi. Bârfa. Deci dacă nu vorbiți în limbi, nu credeți că totul este sub control.
Să ne rugăm: Tată, mulțumesc pentru claritatea cuvântului. Vrem să înțelegem Scripturile. Vrem să iubim adevărații frați în Hristos, care sunt în această mișcare. Ajută-ne să înțelegem că voia Ta nu este ca mintea noastră să fie goală, ci să te iubim cu toată inima, sufletul, mintea, puterea. Să nu căutăm experiențe mistice inexplicabile, ci să te cunoaștem pe Tine, Dumnezeul viu și pe Fiul Tău Isus Hristos, prin Cuvânt, unde suntem făcuți puternici. Nu vom beneficia de spiritualitate în experiențe mistice, extatice. Dar găsim beneficii în adevăr, în Cuvânt, aplicat de DS. Te rugăm Tată, să de călăuzești în adevărul Tău, pentru slava Ta. În numele lui Hristos. Amin.
