CALVINISMUL
Ce este Calvinismul? – Calvinismul, cunoscut ca o teologie reformată, este o mișcare în cadrul Protestanismului ortodox ce a fost dezvoltat de John Calvin (1509-1564), un teolog francez. John Calvin a avut doar opt ani atunci când Martin Luther a afișat cele 95 de teze ale sale. Calvin și Luther nu s-au întâlnit niciodată. Calvin a fost un avocat care a devenit Pastor în Geneva, Elveția. El s-a căsătorit în 1539. (courtesy of www.carm.org)
Istoria Calvinismului – de Dl. Lorraine Boettner. S-ar putea să fie o anumită surpriză de a descoperi că doctrina Predestinării nu a fost o materie de studiu special până la sfârșitul secolului patru. Părinții timpurii ai bisericii au pus un accent principal pe fapte bune cum ar fi credința, pocăința, milostenia, rugăciunile, supunerea la botez, etc., ca bază a mântuirii. Ei desigur au învățat că mântuirea era prin Cristos; totuși ei au presupus că omul avea putere deplină de a accepta sau a respinge evanghelia. Unele dintre scrierile lor conțin pasaje în care suveranitatea lui Dumnezeu este recunoscută; totuși alături de aceia sunt alții care învață libertatea absolută a voinței umane. (courtesy of www.apuritansmind.com)
Calvinismul în America – de Loraine Boettner. Atunci când începem să studiem influența calvinismului ca o forță politică în istoria Statelor Unite, ajungem la una dintre cele mai importante pagini ale istoriei Calviniste. Calvinismul a venit în America cu Mayflower, iar Bancroft, unul dintre cei mai mari istorici Americani, îi proclamă pe Strămoșii Pelerini drept “Calviniști în credința lor legată de cel mai drept sistem.” (1) John Endicott, primul guvernator al Coloniei Massachusetts Bay; John Winthrop, al doilea guvernator al acelei colonii; Thomas Hooker, fondatorul Conneticut-ului; John Davenport, fondatorul New Haven Colony; și Roger Williams, fondatorul Rhode Island Colony, erau toți Calviniști. (courtesy of www.reformed-theology.org)
Calvinismul și Neo-Calvinismul Istoric – de William Young. Calvin și Kuyper ar putea fi considerați ca inițiatori în cazul a două mișcări, Calvinismul și Neo-Calvinismul Istoric. Fie că Neo-Calvinismul este văzut ca fiind opus Calvinismului istoric sau ca constituind o dezvoltare legitimă, nu poate fi determinat în articolul prezent. Lucrul ce poate fi stabilit prin examinarea textelor, totuși, este existența diferențelor ce tind să se dezvolte în diferențele dintre principiul și practica religioasă. (courtesy of www.westminsterconfession.org)
Moștenirea Calvinistă a Dispensaționalismului – de Dr. Thomas Ice. Dispensaționalismul sistematic, modern, se aproprie de două sute de ani de dezvoltare și exprimare. Trăim într-o perioadă în care Dispensaționalismul și unele dintre ideile sale au fost adoptate și fragmentate de diferite tradiții teologice. Acest lucru nu este surprinzător de vreme ce ziua de astăzi este caracterizată de anti-sistemizare și ecleticism în zona gândirii. Poate fi surprinzător, pentru unii, faptul că Dispensaționalismul a fost dezvoltat și răspândit în primii săi 100 de ani de persoane din interiorul tradiției Calviniste Reformate. (courtesy of www.pre-trib.org)
ESTE CALVINISMUL BIBLIC? – de Cooper P. Abrams al 3-lea. Timp de secole, Calvinismul a fost unul dintre cele mai dezbătute subiecte alături de doctrinele alegerii şi predestinării aşa cum sunt predate de mișcarea Reformată modernă. Importanța subiectului este evidentă în faptul că el tratează direct doctrina mântuirii prin har. Aceste două doctrine sunt dezbătute pe larg de creştini profesanți care s-au împărțit ei înșiși în două tabere opuse, a „Calviniştilor” şi a „Arminianilor”. Totuşi, există un al treilea grup care este adesea trecut cu vederea. Acest grup este alcătuit din cei care nu acceptă nici una dintre aceste viziuni extreme şi respinge principiile ambelor poziții. (courtesy of www.bible-truth.org)
Cele cinci puncte ale Calvinismului – de R. L. Dabney. Din punct de vedere istoric, acest titlu este de o puțină acuratețe sau valoare; eu îl folosesc pentru a indica anumite puncte de doctrină, pentru că obiceiul l-a făcut să fie familiar. Timpuriu în secolul şaptesprezece, Biserica Prezbiteriană din Olanda, a cărei mărturisire doctrinală este în substanță la fel cu aceea a noastră, a fost necăjită de o clasă a minorității noii-școli, condusă de unul dintre predicatorii şi profesorii săi, James Marmensen, în latină, Arminius (de aici, mereu, Arminiani). Biserica şi statul au fost din totdeauna unite în Olanda; de aici guvernul civil a preluat cearta. (courtesy of www.spurgeon.org)
Ce credem noi despre cele cinci puncte ale Calvinismului – de John Piper. Noi îl iubim pe Dumnezeu. El este cea mai mare Comoară a noastră, şi nimic nu se poate compara cu el. Unul dintre cele mai vechi catehisme spune, „Dumnezeu este un Duh, infinit, veşnic, şi neschimbător, în a lui ființă, înţelepciune, putere, sfinţenie, dreptate, bunătate, şi adevăr.” Acesta este Cel pe care îl iubim. Noi iubim întreaga panoramă a perfecțiunilor lui. A-l cunoşte şi a fi iubit de el este finalul căutării sufletului nostru pentru satisfacția veşnică. El este infinit; şi aceasta răspunde la tânjirea noastră după deplinătate. El este veşnic; şi aceasta răspunde la tânjirea noastră după permanență. El este neschimbător; şi aceasta răspunde la tânjirea noastră după stabilitate şi siguranță. Nu este nimeni ca Dumnezeu. (courtesy of www.desiringgod.org)
De ce sunt calvinist … şi de ce fiecare creştin este un fel de Calvinist – de Phil Johnson. Iubesc doctrinele harului şi nu evit eticheta de „Calvinist.” Eu cred în suveranitatea lui Dumnezeu. Eu sunt convins că Scriptura învață că Dumnezeu este complet complet suveran nu doar în mântuire (chemarea eficace şi acordarea credinţei celor pe care El îi alege); dar de asemenea în fiecare detaliu din strădania Providenței.(courtesy of www.gty.org)
