de Frantisek Smahel (Praga)
De ce a fost Reformarea Prematură în Bohemia?
Domnia Împăratului Charles IV (1346-1378) a fost pe vremea unei înfloriri cu multe feţe pentru pământurile coroanei Bohemiene. Deşi Regatul Bohemiei era o parte a Sfântului Imperiului Roman, era în efect statul independent şi monarhul său, primul printre cei şapte alegători ai Imperiului, a condus ca suveran în propria ţară. La acea vreme, Moravia, Libsia şi Lusatia au ţinut deasemenea de pământurile coroanei Bohemiene. Mulţumită minelor de argint din Kutna Hora şi legilor străine ale dinastiei Luxembourgului, Regatul Bohemiei a fost o putere Europeană majoră în timpul celei de-a doua părţi a secolului paisprezece. Praga, drept capitală a regatului, reşedinţă a Împăratului Roman, şi tron al primei universităţi la nord de Alpi şi la est de Rin, a început o competiţie cu oraşele Europene din vest în activitate culturală. Aproape orice s-a întâmplat în Bohemia de la sfârşitul secolului al paisprezecelea până azi, a transcendat piaţa muncii şi, spre un grad mai mare sau mai mic, a devenit parte a istoriei Europene.
Primul exemplu era o mişcare de renaştere religioasă numită după liderul său teolog, Jan Hus. Husitismul radicalizat în anii 1419-1434 a dus la un conflict revoluţionat, în timpul căruia, Bohemia a devenit ţinta a patru cruciade internaţionale. Înfrângerea zdrobitoare a ultimei şi incursiunea armatelor Huseite în ţările vecine, i-a obligat pe reprezentanţii Consiliului Basel şi ai Împăratului Roman Sigismund să acorde concesie extensivă, ce a garantat legalitatea atât a Ultrachismului cât şi a Romano Catolicismului în Bohemia. Astfel, Bohemia a devenit scena primei faze a reformărilor Europene.
Conducători şi Bunuri
Geografia politică a scenei revoluţionare era deja în formare în timpul celei de-a doua jumătate a domniei lui Wenceslas IV (1378-1419), ce ducea lipsă de capabilităţiile de lider pe care le avea tatăl său, Charles. Regele reprezenta singura instituţie guvernamentală comună în ţara Cehiei, cât timp pământurile individuale se bucurau de structuri politice independente una faţă de cealaltă, fără necesitatea unei legături generale. Împărţirea puterii ce s-a ridicat în Bohemia după revolta reuşită a nobilimii superioare împotriva regelui, a constat într-o relaţie echilibrată pe care nici o parte nu a reuşit să o exploateze pentru propriul beneficiu. Mulţi reprezentanţi de top ai nobilimii din Bohemia şi Moravia s-au unit pentru a deveni protectorii mişcării reformatoare, iar împotriva acestei asociaţii influenţiale s-a format o grupare oponentă a magnaţilor Catolici. Astfel, la scurt timp înainte de izbucnirea revoluţiei, comunitatea feudală împreună cu alţii din piramida socială, s-a împărţit în două grupări paralele, luptându-se prin atitudini împotriva reformei doctrinei lui Jan Hus.
Stabilitatea interioară a ajuns la zenit în lunile critice după moartea lui Wenceslas IV. Cât timp Bohemia Husită a stat în opoziţie faţă de urmaşul legal la tron. Moravia, Silesia şi Lusatia l-au acceptat pe Sfântul Împărat Roman şi Regele Ungar Sigismund al Luxembourgului ca urmaş suveran, îndeplinidu-şi obligaţia faţă de el. Coeziunea grupurilor de interes, conform principiului bunului diminuat în timpul Războaielor Husite (1419-1436) fără vreun impact major asupra activităţilor revoluţionare. Pe o parte, diferenţele religioase dintre cele două oraşe lidere ale facţiunilor Husite rivale, Praga şi Tabor, şi-au fracturat clasa solitară, în ciuda asociaţiei lor apropiate în treburile militare. Pe de altă parte, revoluţia a permis nu doar burghezilor ci şi baronilor războinici de a face parte în mod semnificativ din viaţa politică a ţării. Un timp de coerenţă a supra-grupului, interesul propriu şi activitatea politică a micii nobilimi a apărut după încoronarea Împăratului Sigismund ca Rege al Bohemiei în august 1436. Cererile micii nobilimi pentru locuri în Înalta Curte de Justiţie au fost respinse de nobilii ultralişti şi Romano Catolici, ce sperau pentru o restaurare a statului quo pre-revoluţionar. Împărţirea confesională dintre nobili s-a adâncit în a doua jumătate a anilor 1460 când Matthias Hunyadi, Regele Ungariei, a condus o cruciadă împotriva lui George din Podibrady (1458-1471), Regele Bohemiei. Reconsilierea Olomuc din anul 1478 a deschis calea pentru reintegrarea nobililor Catolici ai Bohemiei în comunitatea politică unită. Încercările asupra restaurării Catolice de către Regele Wladislaw II Jagellon (1471-1516) au fost dejucate de către o revoltă a Pragii Ultraliste în septembrie 1483. Nobilimea ambelor confesii a realizat rapid existenţa avantajelor unei puteri divizate, dar echilibrate, şi au negociat o pace religioasă în 1485.
Oamenii din Oraş şi Ţară
O condiţie specială a apărut rapid printre populaţia eliberată a oraşelor roiale încă din a doua jumătate a secolului al paisprezecelea, chiar dacă conştiinţe politice mai înalte între locuitorii oraşului au apărut la început doar în înflorirea formei Pragii. Împrştierea societăţii în două confesii religioase a avut deasemenea efectul său asupra oamenilor oraşului. Doar oraşele Ligii Ultraliste au securizat o participare completă la diete; oraşele Catolice nu au cerut acest previlegiu decât în a doua jumătate a secolului cincisprezece. Despicarea socială adâncă din oraşe la fel ca şi la ţară, a separat un număr de cetăţeni şi magistraţi de elită de restul populaţiei. Această elită, cu proprietatea sa, 21 de privilegiaţi, au împărţit interese cu nobilitatea formând un stratum socio-politic între nobilitatea superioară şi inferioară. Feudalizarea patricienilor a lăsat loc pentru o ridicare relativ paşnică a clasei de mijloc şi artizanilor către fruntea comunităţilor urbane, diminuând tensiunile politice şi sociale din oraşe într-o măsură considerabilă.
Ţăranul ceh al perioadei pre-husite era legat de stăpânul său mai presus de orice prin arendarea pământului cultivat, implicând nu doar plăţi monetare ci deasemenea şi subjecţii judiciale. Ocazional, comunităţile satului au obţinut o putere considerabilă, incluzând juristicţia judicială scăzută. Multe dovezi indică faptul că motivul actual pentru radicalizarea mişcării reformatoare în unele arii rurale nu era una din cele mai rele condiţii la fel ca stresul psihologic generat de incertitudinia colectivă şi individuală din acea vreme. Cauza principală deseori nu era stăpânirea feudală ce mai târziu putea suprima insubordonarea războinicilor Silesieni sub stindardul Husit. În contrast cu oamenii din oraşele ultraliste, ce au obţinut mai mult decât au pierdut din pricina revoluţiei Husite, populaţia rurală a rămas aservită. Husitismul, pe de altă parte, a cumpărat libertatea prin credinţă independentă de religie a lordului, până şi ţăranilor.
Biserica
Încercări de a imbunătăţi organizarea ecleziastică şi de a revitaliza viaţa religioasă a luat diferite forme în Cehia. Accentele experienţei interioare individuale din Bohemia, paralel cu mişcarea devotio moderna, a avut ca unul din efectele sale, cerinţa unei traduceri Cehe a întregi Biblii. În această privinţă, Bohemia a fost înaintea la majoritatea ţărilor Europene. În ciuda faptului că până şi Arhiepiscopii din Praga încercau să reformeze viaţa clerului şi să o purifice de modul de viaţă scandalos, costurile schismelor papale au adus un nou val de cereri fiscale şi diferite manifestaţii de simonie. Independentă de contextele religioase stricte, concentraţia înalt disproporţionată a pământurilor din mâinile bisericii era clar unul dintre punctele centrale ale reformei Husite ce mai târziu s-a îndreptat spre probleme în care Biserica Romană nu a văzut nici o violarea a poruncilor Bibliei şi practica bisericii primitive. Structura Bisericii Romane era împrăştiată de Războaiele Husite. Ierarhia şi-a pierdut influenţa politică timp de două secole, iar Viziunea din Praga a rămas vacantă până în anul 1561, majoritatea mănăstirilor din Bohemia şi până şi părţi din Moravia au fost demolate sau folosite cu scopuri seculare. Nevoia de preoţi a rezultat într-un număr semnificativ de parohii goale din sate. Până şi clerul ultralist s-a zbătut în faţa dificultăţilor materiale, deşi oraşele şi alte comunităţi au garantat suportul lor.
